Lucrarea se infatiseaza ca un insemnat impuls si o invitatie adresata "stiintei academice" de a se situa mai aproape de temele deciziilor reale din societate. Este important ca lumea sa fie analizata ca un tot unitar.
Prin ideile cele mai numeroase ale cartii putem enumera:
1) Studiul face, atat marturisit cat si indirect, un ascutit rechizitoriu al mersului la intamplare, generator de dezechilibru in viata sociala. Ideea neinterventiei in lucrurile care merg de la sine este parasita. Fara control uman, situatia nu se stabilizeaza in stari de echilibru, ci de dezastru: "omul nu lucreaza niciodata nemijlocit asupra realitatii, ci prin intermediul unui model mintal. Fara model, lucreaza numai tropismele si instinctele. Omul dupa cum spunea Marx, spre deosebitre de albina, concepe hexagonul in minte si dupa aceea il deseneaza". Cresterea libera, dupa autori, este una canceroasa, cresterea controlata este una organica.
Sa luam de pilda problema reducerii decalajelor dintre nivelele de dezvoltare. Autorii demonstreaza ca, daca se mentin actualele tendinte, raportul dintre venitul pe locuitor in tarile dezvoltate si cele subdezvoltate, care astazi este de 4:1, va creste pana la 8:1 in urmatorii cincizeci de ani. Un obiectiv relatat pare a fi avansat de Jan Tinbergen care a propus reducerea acestui raport la 3:1. Analiza comparativa a diferitelor politici de atingere a acestui obiectiv arata ca adoptarea unor masuri imediate costa de cateva ori mai ieftin decat una amanata cu circa 20 de ani.
Beneficiul global al accesului rapid la stadiul de "demaraj economic" este, deci, practic, incalculabil.
2) Autorii renunta la fictiunea mediilor artificiale. Ei nu mai transforma pe doi indivizi, unul avand un venit de 150 dolari, iar celalalt 1850 de dolari, in doi cetateni avand fiecare cate o mie de dolari. Lumea este impartita in 10 regiuni, mai mult sau mai putin omogene si fenomenele sunt discutate in functie de specificul fiecaruia. In ordinea indicata de autori, acestea sunt :
1. America de Nord
2. Europa Occidentala
3. Japonia
4. Australia, Africa de Sud si restul tarilor dezvoltate cu economie de piata.
5. Europa rasariteana si URSS
6. America Latina
7. Africa de nord si Orientul Mijlociu
8. Africa tropicala
9. Asia de S-E
10. China
Criteriile explicite ale autorilor dupa care au facut clasificarea sunt: traditiile, stilul de viata, nivelul de dezvoltare economica, structurile socio-politice si similitudinea problemelor cu care sunt confruntate.
3) In afara de influenta reciproca a factorilor legati de peste 100 000 ecuatii, fata de cele cateva sute existente in modelul Meadows, se ia in considerare si decizia umana, capabila sa aleaga una din mai multe variante posbile. Modelul nu stabileste preferinte intre alegeri, servind doar informatia asupra consecitelor pe care un anumit curs de actiune le-ar atrage. In acest fel, modelul marcheaza o indepartarea de la intrebarea "ce va fi in anul 2000?" in favoarea altui mod de a pune problema: "ce consecinte va avea in anul 2000 actiunea X sau tendinta Y?"
Modelul sistemului mondial ierarhizat este deschis: aceasta inseamna ca exista o familie de parametrii si variabile care nu sunt specificate si care reflecta optiunile grupurilor politice si sociale care orienteaza evolutia sistemului. Acestea sunt variabilele libere. Rezulta ca demersul MESAROVIC - PESTEL este mai degraba un instrument de analiza de sistem a scenariilor viitoare, decat de constructie predictiva. Imbinarea intre metoda scenariilor care da cuvantul factorului subiectiv al deciziei si modelarea explicativ - explorativa a relatiilor economice. Este o inovatie a lucrarii MESAROVIC - PESTEL care merita inregistrata. Exista, desigur, structuri organizationale piramidale. Asa sunt armatele, spitalele, corporatiile, intreprinderile. Dar viata internationala nu respecta aceasta schema. Formula imperiilor a fost de departe de a fi exclusivista in istoria omenrii. Lumea trebuia conceputa atat in diversitatea ei de conditii, cat si in varietatea ei de entitati distincte, cu cai de dezvoltare proprii, cu decizii si solutii adaptate la realitatile specifice.Modelul propus se compune din relatiile econometrice, plus scenariile in care intra scara de valori si modelatorul. Este evident ca pentru progresul lor, modelele trebuie sa asigure o mai buna corelatie cu realitatea sociala. Orice incercare de a contribui efectiv la rezolvarea problemelor fundamentale nu poate fi facuta independent de oranduirea sociala. Raportul dintre populatie, industrie si agricultura nu poate rezulta dintr-un calcul de optimizare ce ignora sistemul social, ci se afla la capatul unui proces istoric de transformare a societatii, a fortelor si relatiilor de productie. Schimbarile care au loc in relatiile internationale nu sunt decat un reflex al unor prefaceri mai adanci ale societatii umane, atat in baza, cat si in suprastructura ei.
Cartea, in fond, abordeaza probleme globale ale economiei mondiale care deriva din cresterea interdepedentelor dintre tarile participante la cometul mondial. Aceste probleme sunt: cresterea populatiei si, in principiu, criza alimentara care isi are originile in insufucienta resurselor naturale. Peste toate acestea degradarea mediului ambiant ingrijoreaza autorii. Intre anii 1950- 2000 se estima ca populatia va ajunge de la 2,5 miliarde la 6 miliarde, cresterea careia ii corespunde un ritm anual de 2% si unei perioade de dublare la 35 de ani. Este evident ca aceasta crestere nu poate continua, aceasta fiind ideea de baza a studiului. Acestui proces de crestere ii va corespunde criza alimentara. Se considera ca in anul 2000, 1/3 din populatie va fi subnutrita datorita faptului ca principala resursa naturala, pamantul arabil este insuficient pentru a hrani sase miliarde de oameni.
Un alt aspect deriva din dezvolatrea economica, tarile industrializate consuma 75% din resursele naturale.
