QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate diverse

Notiuni fundamentale de igiena





NOTIUNI FUNDAMENTALE DE IGIENA



Istoria omenirii a demonstrat ca atat salvgardarea propriei existente, cat si calitatea biologica a fiintei umane au fost puternic influentate de alimentatie. Ea furnizeaza substantele nutritive de care are nevoie organismul pentru asigurarea energiei indispensabile proceselor vitale, pentru sintetizarea substantelor proprii si repararea uzurii si pentru formarea substantelor active care asigura procesele metabolice.

Dupa natura si rolul lor in organism, substantele nutritive se impart in: proteine, lipide, glucide, minerale si vitamine.

Proteinele, trofine cu structura foarte complexa, rezulta din inlantuirea unui numar mai mare sau mai mic de aminoacizi si sunt diferite de la o specie la alta. Proteinele de origine animala (din carne, lapte, oua, peste) sunt de calitate superioara, intrucat contin toti aminoacizii esentiali, pe care organismul uman nu-I poate sintetiza, lipsa lor din alimentatie producand grave prejudicii.



Prin arderea unui gram de proteine rezulta 4,1 calorii. Dar principalul rol al proteinelor este acela de a repara materialele uzate din organism si de a forma celule si tesuturi noi. Ele alcatuiesc substratul vietii; cu ajutorul lor se formeaza enzimele si hormonii. Puterea de aparare a organismului fata de bolile infectioase si alte agresiuni ale mediului depinde, in buna parte, de cantitatea si calitatea proteinelor din hrana.

Lipidele (grasimile) sunt formate prin esterificarea acizilor grasi cu glicerina. Uleiurile de floarea-soarelui, din germeni de porumb si de soia sunt foarte bogate in unii acizi grasi esentiali, pe care organismul nu-I poate sintetiza; lipsa acestora din alimentatie perturba metabolismul grasimilor. Rolul esential al lipidelor este de a furniza energie. Prin arderea unui gram de grasimi rezulta 9,3 calorii.

Glucidele sau hidratii de carbon sunt: amidonul, glucoza, zaharoza, lactoza, celuloza, pectinele etc. Rolul lor este energetic. Prin arderea unui gram de glucide rezulta 4,1 calorii. Glucidele au avantajul ca sunt usor digerabile si ard repede, furnizand organismului energie mult mai usor decat lipidele si proteinele.

Sarurile minerale au un rol important in desfasurarea unor procese vitale: presiunea osmotica, echilibrul acido-bazic, activitatea unor enzime si hormoni etc. Calciul si fosforul sunt componente ale oaselor si dintilor, fierul intra in structura hemoglobinei, iodul asigura buna functionare a glandei tiroide, fluorul participa la formarea dintilor etc.

Vitaminele, din care multe nu pot fi sintetizate de organism, trebuie sa fie aduse odata cu alimentele. Ele intervin in desfasurarea normala a proceselor metabolice.

Daca dezechilibrul alimentar, in plus sau in minus, depaseste anumite limite si se prelungeste in timp, pot aparea stari patologice, numite generic boli de nutritie. Unele sunt consecinta insuficientei substantelor nutritive: slabirea, distrofia proteica, hipovitaminozele si avitaminozele, rahitismul, pelagra, anemiile nutritionale, gusa endemica s.a. Altele sunt provocate de consumul care depaseste nevoile reale ale organismului: obezitatea, dislipidemiile, ateromatoza, diabetul, guta, litiaza biliara etc.

Cand nu se respecta normele de igiena specifice la obtinerea, prelucrarea, transportul, depozitarea, comercializarea si utilizarea alimentelor, acestea se pot transforma in produse daunatoare sanatatii.

Principalele modificari nedorite ale produselor alimentare sunt: impurificarea, alterarea, contaminarea cu microorganisme patogene pentru om (bacterii, virusuri, paraziti), cu substante chimice, toxice, mutagene sau cancerigene.

Agentii biologici nocivi au ca sursa animalele bolnave sau purtatoare, aparent sanatoase, de la care s-au obtinut carnea, laptele, ouale, dar si apa, utilajele, ambalajele, mesele, ustensilele, mainile lucratorilor etc. Un rol important il joaca vectorii (muste, gandaci de bucatarie, rozatoare).

Alimentele alterate sau contaminate se numesc insalubre, consumarea lor poate determina imbolnaviri specifice: microbiene, virotice sau parazitare, intoxicatii acute sau cronice, efecte cancerigene, mutagene sau alergice.

Pentru evitarea insalubrizarii alimentelor este necesar sa se cunoasca sursele si caile de contaminare, masurile si mijloacele de protectie, tehnicile de identificare a contaminarii, dar, mai ales, sa se respecte cu strictete regulile de prevenire a contaminarii.

Sanatatea personalului si igiena personala a acestuia este cea de a 2-a cheie a succesului in protectia sanatatii consumatorului. Toate acestea si multe alte amanunte trebuiesc cunoscute, aplicate si respectate de patroni, manageri si lucratori, pe intreg lantul de la obtinerea materiilor prime, productia, prepararea, depozitarea, transportul, comercializarea produselor alimentare si utilizarea lor in alimentatia publica.

Falsificarea alimentelor reprezinta adaosul oricarei substante intr-un produs alimentar, cu scopul mascarii unor defecte sau al conferirii unor proprietati pe care produsul nu-l justifica prin originea si compozitia sa. Exemple: utilizarea carnii alterate dupa spalarea cu otet sau condimentarea excesiva (mirosul si gustul de alterat dispar, dar nocivitatea ramane); ingrosarea smantanii cu faina (se poate pune in evidenta cu o picatura de tinctura de iod; iodul da cu amidonul o coloratie albastra a produsului).

Impurificarea alimenterlor consta in prezenta unor componente straine de compozitia normala a acestora. Acestea nu au un efect nociv direct asupra organismului consumatorului, dar determina o reactie de respingere din partea lui. De exemplu: un ciob de sticla intr-o conserva; un cuisor intr-o prajitura, un nasture intr-o mancare etc.

Alterarea alimentelor consta in modificarea caracterelor organoleptice, din cauza actiunii unor bacterii, fapt ce nu duce la imbolnavirea directa si imediata a consumatorului, ci la o reactie de respingere a mancarii. Daca numarul bacteriilor si durata lor de actiune sunt mari, atunci alimentele produc imbolnavirea. Principalele procese chimice care se petrec la alterarea alimentelor sunt: putrefactia, fermentatia si rancezirea.

Putrefactia este procesul de descompunere a proteinelor in substante cu molecula mica, din care multe sunt toxice pentru organism (amine, amoniac). O intalnim la carne, oua etc.

Fermentatia este procesul de descompunere a zaharurilor in bioxid de carbon si acizi cu efect iritant si toxic pentru organism. O intalnim la fainoase, dulciuri, legume, fructe etc.

Fermentatia si putrefactia se datoreaza unor fermenti-enzime care pot sa fie proprii alimentului sau pot fi secretati de microbi.

Rancezirea este procesul de descompunere a grasimilor in substante cu gust si miros neplacute si iritante pentru tubul digestiv.

Contaminarea alimentelor. Prin actiunea unor agenti contaminanti se modifica compozitia normala a alimentelor, consumul lor ducand la imbolnavire. Agentii contaminanti sunt: bacteriile si/sau toxinele lor, virusurile, ciupercile si mucegaiurile, parazitii, substantele chimice straine de compozitia obisnuita a produsului. Riscul de contaminare si probabilitatea inmultirii bacteriilor in alimente depind de natura substantelor continute. Alimentele cu risc crescut sunt cele care contin multa apa si proteine: carne (mai ales de pasare), sosuri, maioneze (din oua crude sau fierte), produse lactate (lapte, smantana), crème, inghetata, orez. Alimentele cu risc scazut sunt cele cu continut mic in apa si proteine si cu aciditate mai mare: alimente deshidratate, uscate, afumate, sarate, alimente cu continut mare de zahar, alimente continand conservanti.


Contaminarea cu bacterii. Bacteriile sau microbii sunt organisme microscopice, invizibile cu ochiul liber, constituite dintr-o singura celula si care se inmultesc in organismul uman, dar si in produsele alimentare. Bacteriile se inmultesc foarte repede: in 9 ore, dintr-o bacterie se dezvolta 100 milioane de bacterii care ocupa un loc mai mic decat o gamalie de ac !

Bacteriile se gasesc peste tot. Cel mai frecvent, in cantitati mari si de numeroase tipuri, bacteriile se gasesc in ariile locuite de oameni si animale, in locurile de depozitare a rezidurilor (gunoaie, ape menajere, dejecte).

Dupa relatia bacteriilor cu omul, ele se clasifica in: folositoare, patogene si conditionat patogene.

Bacteriile folositoare omului. Unele bacterii ce se gasesc in intestinul subtire uman participa la producerea unor vitamine deosebit de importante pentru organismul uman: vitamina B cu rol in functia sistemului nervos, vitamina K cu rol in formarea cheagului sanguin. Bacteriile din intestinul gros uman, prin fermentatie, favorizeaza digestia zaharurilor (bacterii de fermentatie) si, prin putrefactie, favorizeaza descompunerea proteinelor. Bacteriile folosite in industria alimentara pentru prepararea iaurtului si branzei (lactobacilul); bacteriile care fertilizeaza solul, cele care participa la curatirea apelor reziduale si sterilizarea gunoaielor.

Bacteriile patogene produc imbolnaviri daca ajung intr-un organism receptiv. Conditiile in care se produc bolile infectioase: existenta unei surse de infectie (om sau animal); eliminarea bacteriilor in mediul inconjurator; existenta unei cai de transmitere (contact direct sau sursa de infectie; contact incrucisat, indirect, prin apa, aer, aliment, maini murdare, obiecte murdare; existenta portii de intrare; existenta organismului receptiv la boala).

Bacteriile conditionat patogene sunt cele care in mod obisnuit nu produc imbolnaviri. Pot deveni patogene atunci cand scade rezistenta generala a organismului (oboseala, suprasolicitare, alimentatie defectuoasa etc.) sau cand creste agresivitatea bacteriilor, prin selectie sau modificari genetice.

Modificarea temperaturii mediului actioneaza mortal asupra bacteriilor, aceasta actiune fiind masurata prin punctul termic mortal (temperatura la care sunt omorate toate bacteriile in 10 minute) si timpul termic mortal (durata de expunere la o anumita temperatura pentru omorarea bacteriilor).

Exista o relatie stricta intre valoarea temperaturii si durata ei de actiune in distrugerea bacteriilor. De exemplu: pasteurizarea laptelui (distrugerea a 90% din bacterii) se face in 30 minute la 63 grade si in 15-30 secunde la 75 grade. In procesul de pregatire termica culinara, pentru a distruge bacteriile, se tine seama de natura alimentului, dimensiunea bucatilor si durata de fierbere. Temperatura la punctul termic mortal in centrul bucatii se obtine cu atat mai greu cu cat bucata e mai mare. Temperatura ridicata in scurt timp pastreaza calitatile nutritive ale alimentului si are o eficienta mai mare decat una mai scazuta ce actioneaza timp indelungat. Preparatele culinare calde se pastreaza la peste 60 grade Celsius si nu mai mult de 2 ore. Preparatele culinare reci se pastreaza pana la servire la temperaturi sub 4 grade Celsius. Temperatura de refrigerare incetineste multiplicarea bacteriilor. Temperatura de congelare distruge bacteriile prin formarea de cristale de apa in celula lor.

Toxiinfectia alimentara este o infectie si o intoxicatie in acelasi timp, produsa de consumul unui aliment contaminat cu anumite bacterii: Salmonella, Escherichia coli, Streptococul, Bacilul botulinic, Bacilul clostridium perfringens etc. si corpi si toxine bacteriene. Se manifesta prin semne de gastro-enterita (greata, varsaturi, diaree, lipsa poftei de mancare etc), semne toxice generale (febra, stare de rau general, astenie, dureri musculare si articulare etc; aceste semne apar dupa o perioada de incubatie de 2-48 ore). Este provocata de atacul asupra organismului al corpilor microbieni (Salmonella, Escherichia coli), al toxinelor secretate de microbi (utero-toxine si neuro-toxine: Streptococul, Bacilul botulinic, Stafilococul), al corpilor si toxinelor bacteriene. Microbii ajung in organism cu alimentele contaminate direct de la sursa (oua de rata), alimentele contaminate de maini, instrumente si echipamente murdare, de apa nepotabila (contaminata cu microbi patogeni), ambalaje, suprafete de lucru, mijloace de transport etc.

Dizenteria este o boala infecto-contagioasa, putand duce la epidemii, care ataca cu predilectie tubul digestiv si sistemul nervos; bacilul din intestinul omului bolnav sau al unui purtator sanatos se elimina prin fecale, contaminand apa, legumele, fructele si alimentele. Semnele apar dupa o incubatie de 1-7 zile si se manifesta prin febra, varsaturi, diaree, scaune cu mucus si sange, greata.

Holera este o boala infecto-contagioasa grava, putand provoca epidemii extinse, provocata de vibrionul holeric care apare in sezonul cald; transmiterea se face prin infectarea apei cu materii fecale de la bolnavi sau purtatori sanatosi, apa fiind apoi folosita pentru baut si pentru prepararea alimentelor. Se manifesta clinic prin: diaree, varsaturi, deshidratare, dureri abdominale, suferinte intense, daca nu se intervine in timp util, apar deshidratarea si moartea.

Transportul alimentelor. Conditii generale. Responsabilitati

Furnizorul raspunde de calitatea marfii livrate, de ambalarea corespunzatoare, de amenajarea mijlocului de transport, de incarcarea si descarcarea marfii fara sa se deterioreze ambalajul.

Beneficiarul raspunde de receptionarea marfii, de certificarea cantitatii si calitatii marfii

Transportul alimentelor usor perisabile se face numai cu mijloace de transport frigorifice sau izoterme. In functie de natura produselor alimentare se folosesc mijloace de transport specializate (auto-frogorifice cu carlige pentru carne in carcasa, cisterne pentru lapte de prelucrat etc). Produsele alimentare care se transporta trebuie sa fie ambalate, iar cele care se comercializeaza in vrac trebuie sa fie transportate in containere sau ambalaje returnabile, curate. Durata transportului trebuie sa fie cat mai scurta. In timpul transportului produsele alimentare nu trebuie sa-si modifice calitatile. Operativitatea maxima este conditie esentiala in prevenirea contaminarii sau alterarii alimentelor. Intretinerea mijloacelor de transport se face in unitati specializate, folosind operatiile de spalare, limpezire, dezinfectie, limpezire, uscare (dupa fiecare transport), incarcarea-descarcarea se fac cu utilaje salubre de ridicare-coborare, stivuire; cu personal atestat profesional si sanitar; accesul persoanelor in mijloacele de transport se face numai cu echipamentul de protectie complet si perfect curat. Nu se folosesc mijloace de transport al alimentelor pentru transportul altor feluri de marfuri. Este interzis accesul oricarei persoane cu incaltaminte de strada si fara echipament de protectie in mijlocul de transport al alimentelor perisabile.

Transportul alimentelor greu perisabile si al ambalajelor. Se respecta aceleasi conditii, cu exceptia realizarii unei temperaturi scazute (frigorifice sau izoterme).

Depozitarea alimentelor. Conditii generale ale depozitelor: spatiul de depozitare, microclimatul (temperatura aerului, umiditatea aerului si curentii de aer), ventilatia, iluminatul, curatenia, prevenirea infestarii cu insecte si rozatoare, modul de depozitare propriu-zis.

Spatiul trebuie sa fie salubru pentru a nu duce la alterarea sau contaminarea alimentelor. Se interzice depozitarea alimentelor in incaperi cu infiltratii de ape reziduale (de la instalatiile sanitare degradate) sau pluviale (de la acoperisul defect) sau cu pereti si pavimente degradate. Trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite depozitarea marfii in conditii de aerare si acces corespunzatoare.

Pentru alimentele greu perisabile, temperatura poate fi cea a camerei, 15-20 grade, si umiditatea trebuie sa fie redusa. Pentru alimentele usor perisabile, temperatura trebuie sa fie scazuta, maxim 4 grade, si umiditatea relativa, 35-60%. Pentru legume si fructe proaspete, temperatura optima este 12-16 grade si umiditatea de 85-95%.

Aprovizionarea cu apa si racordul la canalizare sunt necesare pentru asigurarea curateniei.

Reguli de depozitare. Rotarea stocurilor: alimentele mai vechi se pun pe rafturi mai in fata pentru a fi date in consum mai repede decat cele mai nou achizitionate. Rafturile si dulapurile trebuie sa fie rezistente, sa nu degaje substante toxice sau sa murdareasca cu vopsele ambalajele si marfa; sa existe spatii intre ele pentru accesul personalului, manipularea marfii si curatenie; sa fie la o distanta de min. 0,5 m de pereti pentru ca sobolanii au tendinta de a se deplasa pe langa pereti, de jur imprejurul camerei si, neintalnind nimic de mancare, adesea, abandoneaza incaperea; sa aiba picioare de metal, de forma cilindrica, care nu permit catararea sobolanilor. Alimentele se depoziteaza separat in functie de natura lor.

Depozitarea alimentelor perisabile. Alimentele usor perisabile se depreciaza rapid daca nu sunt pastrate in conditii care sa nu permita inmultirea bacteriilor (carnea si produsele din carne, laptele, branzeturile, ouale, cremele, inghetatele). Alimentele perisabile se pastreaza la temperaturi scazute dupa ce au fost refrigerate sau congelate.

Conditiile generale pentru spatiile de refrigerare si de congelare

Amplasarea spatiilor de refrigerare si de congelare se face in incaperi curate, bine ventilate, iluminate (fara insorirea directa a aparatului), cu acces usor si cu posibilitati de intretinere curata atat a incaperii, cat si a frigiderelor si congelatoarelor. Materialele din care sunt alcatuite trebuie sa fie usor de spalat si dezinfectat, sa nu aiba suprafete poroase, pentru a nu retine murdaria, sa nu rugineasca sau sa nu degaje mirosuri care sa intre in alimente. Functionarea trebuie sa asigure in incinta temperaturi de 0-4 grade la frigidere, 2-8 grade la vitrinele frigorifice de expunere, -18- -23 grade la congelatoare; sa nu produca zgomot si supraincalzirea incaperilor. Masurarea temperaturii se face cu aparatura de control si afisare sau cu un termometru, cu consemnarea pe termograma, cel putin de 2 ori pe zi. Trebuie ca usile sa se inchida etans, supravegherea sa se faca de frigotehnisti in mod regulat, dupa un grafic de timp prestabilit. Nu trebuie sa se permita oricarui muncitor accesul la agregate pentru control sau reparare. Curatarea se face prin intreruperea curentului electric, scoaterea tuturor alimentelor depozitate si punerea acestora in alt frigider, dezghetarea, spalarea cu detergent si carpa-perie moale si apa calda (nu se foloseste detergent parfumat pentru ca mirosul intra in alimente, carpa-peria trebuie sa nu zgarie suprafetele pentru ca in zgarieturi raman resturi de murdarie cu bacterii ce pot contamina alimentele), limpezirea, dezinfectia, limpezirea, uscarea, punerea la curent (functionare in gol), cand temperatura ajunge la 0-4 grade se reintroduc alimentele ce urmeaza a fi pastrate, controlul asigurarii temperaturii de refrigerare.

Reguli de amplasare a alimentelor: alimentele crude (carne, lapte, oua) se depoziteaza separat de cele preparate; alimentele puternic mirositoare nu se depoziteaza in acelasi frigider cu cele care imprumuta usor mirosuri (lapte, unt); nu se vor acoperi locurile prin care se realizeaza racirea incintei; se respecta principiul rotarii alimentelor, cele mai vechi mai in fata pentru a putea fi consumate mai repede; daca avem un singur frigider: carnea cruda se pune cel mai jos, alimentele mirositoare se pun in recipiente inchise etans, toate produsele trebuie sa fie protejate cu folie de plastic, recipienti etc. Ouale cu resturi de excremente nu se depoziteaza in spatii frigorifice, conservele desfacute nu se pun in frigider (ele se golesc intr-un recipient care se introduce in frigider), mancarurile alterate nu se tin in frigider, mancarurile calde nu se introduc in frigider; se racesc si se depoziteaza. Daca le introducem calde, se produce condens si picaturile de apa (posibil contaminate cu microbi) cad pe restul alimentelor, infectandu-le. Daca ati gustat-mancat dintr-un produs (prajitura, friptura) nu-l introduceti in frigider decat dupa ce l-ati impachetat in ambalaj etans.

Reguli generale pentru pastrarea alimentelor in congelatoare: temperatura in incinta trebuie sa fie intre -18- -23 grade; alimentele de pastrat congelate nu le receptionam daca au temperaturi sub -18 grade; daca detinem utilaje ce pot cobori temperatura de la -30 pana la -38 grade, alimentele cu temperaturi sub -18 grade se introduc intai in acestea si apoi in congelatorul obisnuit; refuzati pentru depozitare in congelator alimente cu temperaturi sub -12 grade, oricat le tinem in congelatoarele obisnuite, temperatura in centrul bucatilor nu ajunge la -18 grade.

Depozitarea alimentelor uscate (greu perisabile): paste fainoase, orez, gris, zahar etc. Depozitarea acestor alimente se face in ambalaje curate, de tipul recipiente inchise, cu posibilitate de aerare (gauri in capace protejate de sita), saci de material textil, ambalaje impermeabile (pungi de plastic, cutii de carton). Pe rafturi, rasteluri, boxpaleti si in nici un caz direct pe paviment ! In incaperi curate, uscate, bine aerate, avand lumina suficienta pentru efectuarea curateniei si observarea calitatilor organoleptice ale alimentelor, igienizate periodic. In ordine pe rafturi, in fata cele mai vechi si in spate cele mai nou achizitionate. La temperatura de 7-20 grade si umiditate redusa. Cu spatii de acces pentru controlul si trierea alimentelor. Protejate de insecte si rozatoare. Aprovizionarea se face in limita spatiului de depozitare si a consumului marfii, in cadrul termenului de valabilitate.

Depozitarea conservelor si bauturilor imbuteliate. Este interzisa punerea in consum a conservelor deformate, ruginite, cu scurgeri, bombate sau cu termenul de valabilitate expirat. Nu se deschide niciodata o conserva cu bombaj; gazele, sub presiunea din interior, pot duce la ranirea persoanelor din incapere, iar lichidele care erup murdaresc si contamineaza mediul din jur.

Depozitarea legumelor si fructelor proaspete se face in incaperi racoroase, intunecoase, cu umiditate ridicata de tip microclimat de pivnita, pe rastele, gratare si in lazi; se triaza permanent, indepartandu-se legumele si fructele proaspete depreciate; cartofii si radacinoasele trebuie pastrate separat de celelalte fructe si legume, intrucat pamantul de pe ele poate contamina pe acelea care se consuma crude.

Depozitarea ambalajelor. In mod obligatoriu trebuie sa existe un spatiu de depozitare a ambalajelor (incapere, sopron etc). Lazile, navetele etc. pastrate sub cerul liber se deterioreaza si se murdaresc (praf, microbi, reziduuri de la sobolani si soareci etc). Curatarea lor in aceste conditii este foarte dificila, cu o eficienta redusa, costuri mari si cu securitate sanitara mica. Ambalajul pentru alimentele perisabile (hartie, folii de plastic, casolete, cartoane etc) este obligatoriu sa fie pastrat in spatii salubre, ferit de praf si accesul rozatoarelor. Acesta, venind direct in contact cu alimentele, daca este contaminat chimic sau bacteriologic, in mod sigur va determina alterarea si contaminarea acestora.

ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

In ultima perioada industria alimentara a devenit un proces din ce in ce mai complex, conditii in care consumatorii, conform drepturilor pe care le au, trebuie sa beneficieze, atat din productia interna cat si din import, de o gama larga de produse alimentare care sa fie sigure si de buna calitate.

Ei cer si se asteapta sa apara tot mai multe varietati de alimente, care insa trebuie sa fie produse si prelucrate in conformitate cu o buna practica de la ferma pana la punctul final, farfuria consumatorului.

Drumul parcurs de alimente de la producator pana la consumatorul final prezinta riscuri inerente, de contaminare microbiologica si chimica. Fiecare veriga, de la producatorul agricol pana la distribuitor raspunde de asigurarea securitatii produselor. In acest sens

-producatorii agricoli au obligatia sa verifice conditiile sanitare de crestere a animalelor, sa respecte reglementarile pentru culturile vegetale si sa nu utilizeze produse interzise,

-producatorii industriali sa verifice conformitatea cu reglementarile in vigoare a produselor industrializate, iar

distribuitorii sa verifice respectarea conditiilor de depozitare a alimentelor si retragerea de la comercializare a acelora ce prezinta data durabilitatii minimale depasita.

Produsul sigur este definit, de actele normative in vigoare, ca fiind produsul care in conditii normale sau previzibile, nu prezinta riscuri sau care prezinta riscuri minime, tinand seama de intrebuintarea acestuia.

Riscul se considera acceptabil si compatibil cu un grad inalt de protectie pentru siguranta si sanatatea consumatorilor, in functie de urmatoarele aspecte:

caracteristicile produsului, ale ambalarii si ale instructiunilor de utilizare;

efectul asupra altor produse, impreuna cu care acesta poate fi folosit;

modul de prezentare a produsului, etichetarea, instructiunile de folosire si orice alte indicatii si informatii furnizate de producator;

categoria de consumatori expusa riscului prin folosirea produsului.



Garantarea unui nivel ridicat al sigurantei alimentare reprezinta o prioritate fundamentala a politicii Guvernului, motiv pentru care Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, coordoneaza si realizeaza strategia si politica Guvernului in domeniul protectiei consumatorilor, actioneaza pentru prevenirea si combaterea practicilor care dauneaza vietii, sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor.

Mentionam ca incepand cu data de 1 iulie 2005 intra in vigoare HG 1719/2004 prin care agentii economici sunt obligati sa inscrie pe etichetele produselor alimentare ingredientele potentiale alergenice, pe care le enumeram:

Cereale continand gluten si produsele derivate din acestea

Crustaceele si produsele derivate din acestea

Ouale si produsele derivate din acestea

Pestele si produsele derivate din acesta

Alunele si produsele derivate din acestea

Soia si produsele derivate din acestea

Laptele si produsele lactate (inclusiv lactoze)

Nucile si produsele cu nuca

Telina si produsele derivate din aceasta

Mustarul si produsele derivate din acesta

Semintele de susan si produsele derivate din acestea

Dioxidul de sulf si sulfitii la concentratii mai mari de 10mg/kg sau 10 mg/litru

Conform HG nr.106/2002 pentru aprobarea Normelor privind etichetarea alimentelor (Directiva 2000/13 privind etichetarea, prezentarea si publicitatea produselor alimentare) elementele obligatorii care se inscriu prin etichetare sunt urmatoarele:



1 - denumirea sub care sunt vandute alimentele;

2 - lista cuprinzand ingredientele;

3 - cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente care dau specificitate produsului;

4 - cantitatea neta pentru alimentele preambalate;

5 - data durabilitatii minimale , sau in cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic prezinta un grad inalt de perisabilitate, data limita de consum ( termen de valabilitate);

6 - conditiile de depozitare sau de folosire, atunci cand acestea necesita indicatii speciale;

7 - denumirea sau denumirea comerciala si sediul producatorului sau ale ambalatorului sau ale distribuitorului; in cazul produselor din import se inscriu numele si sediul importatorului sau ale distribuitorului inregistrat in Romania;

8 - locul de origine sau de provenienta ale alimentului, daca omiterea acestuia ar fi de natura sa creeze confuzii in gandirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienta reala a alimentului;

9 - instructiuni de utilizare;

10 - concentratia alcoolica si mentiunea care sa identifice lotul.

Cerintele suplimentare de etichetare sunt stabilite prin acte normative cu caracter special precum cele enumerate mai sus , referitoare la bauturi spirtoase, gemuri, sucuri si nectaruri din fructe etc, acte normative armonizate cu legislatia europeana.

Toate mentiunile facute prin etichetare trebuie sa fie redactate in limba romana fara a exclude prezentarea acestora si in alte limbi. Informatiile de pe eticheta vor fi inscrise lizibil, inteligibi, asezate in mod vizibil si nu vor fi acoperite sau separate prin alte indicatii sau desene.


Din verificarile desfasurate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor s-a constatat ca etichetele produselor continea declaratii inselatoare sau care nu pot fi verificate : cele referitoare la slabire, declaratiile de genul "recomandat de pediatri", "intareste rezistenta organismului", "ridica nivelul sistemului imunitar", "efect de armonizare a metabolismului".

Declaratii de genul: "Imbunatateste memoria", "Ajuta la cresterea concentrarii", "sunt folositoare in circulatia sangelui si bun pentru inima, utilizat in tratarea cazurilor de constipatie si diaree, bogat in acid rezistent la cancer" (produse zaharoase), "gratie vitaminelor si componentelor biotic active din compozitia sa are reale proprietati terapeutice in combaterea starilor febrile ale gripei, a bolilor de rinichi, in cura de slabire si ajuta la fortifierea organismului" (otet de mere si miere), sunt greu de interpretat si deci potential inselatoare.

In calitate de producatori trebuie sa acordati o atentie deosebita declaratiilor inscrise pe eticheta care trebuie sa faca distinctie intre declaratiile privind sanatatea si declaratiile privind capacitatea nutritionala.

Declaratiile privind sanatatea pot fi de doua categorii :

- Cele ce descriu rolul unei substante din compozitie bazat pe cunostinte stiintifice necontroversate si bine stabilite cum ar fi : Calciul este un element esential in dezvoltarea danturii" sau "Fibrele ajuta functiile intestinale".

- Cele ce semnaleaza reducerea riscului imbolnavirii: "Consumul de fructe si legume reduce riscul cancerului de stomac". In acest caz evaluari stiintifice vor fi cerute pentru astfel de declaratii.

Declaratiile privind capacitatea nutritionala

Declaratiile de genul "fara zahar" reprezinta o mentiune nutritionala, conditie in care producatorii sunt obligati sa realizeze etichetarea nutritionala ; toate cerintele referitoare la etichetarea nutritionala sunt prevazute in HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor, act normativ armonizat in totalitate cu normele europene.

O astfel de declaratie implica responsabilitati deosebite ce revin producatorilor prin riscurile posibile referitoare la categoria consumatorilor ce prezinta maladia diabet.

Importanta si rolul informatiilor continute de eticheta unui produs alimentar constau in:

- Imbunatatirea posibilitatilor de alegere a unui produs de catre consumatori si influentarea acestor alegeri printr-o deplina cunoastere a informatiilor referitoare la produs;

- Informarea corecta , in special, a categoriilor de consumatori care sufera de alergii sau reactii adverse la anumite substante;

- Posibilitatea alegerii unor produse alimentare in vederea realizarii unei diete sanatoase si care sa corespunda dorintelor consumatorilor;

- Cresterea increderii consumatorilor in produs prin corectitudinea si cantitatea informatiilor transferate prin intermediul etichetei;

- Incurajarea producatorilor de produse alimentare in vederea transmiterii de informatii suplimentare, fata de cele impuse de legislatie, pentru a fi trecute pe eticheta produselor pentru a satisface dorinta de informare a consumatorilor;

Securitatea consumatorilor depinde intr-o mare masura de controlul modului de respectare a prevederilor in materie de securitate a produselor, pe tot traseul parcurs de produse de la producator pana la consumatorul final .

Experienta europeana, relativ recenta, de aparitie a unor situatii limita precum "dioxina", "listeria" ,"carne de bovina cu encefalopatie spongiforma', "febra aftoasa" au scos in evidenta importanta colaborarii stranse si eficace intre producatori, distribuitori si autoritatile nationale pentru prevenirea si in special pentru solutionarea crizei. Aceasta colaborare este indispensabila pentru a asigura depistarea rapida a traseului produselor periculoase in situatiile de urgenta si de a organiza retragerea acestora .

Clasificarea unitatilor alimentare : unitati de productie alimentara (industrie alimentara, microproductie alimentara), unitati de alimentatie (alimentatie publica, alimentatie colectiva), unitati de comercializare a alimentelor (comert cu amanuntul, comert cu ridicata, comert stradal).

Reguli de ordonare a circuitelor functionale : aria de productie este diferentiata in procese salubre si procese insalubre care se diferentiaza fiecare in uscate si umede ; la procesele umede peretii si pavimentul trebuie sa fie impermeabile ; la procesele cu degajare de fum, praf, aburi este obligatoriu sa se asigure ventilatie mecanica ; procesele de prelucrare sunt de prelucrare preliminara (curatire, spalare, transare, sortare a materiilor prime) si de semipreparare si preparare. Cele 2 tipuri de procese, de prelucrare primara si termica, se desfasoara in spatii separate. Deseurile se evacueaza de la receptie si magazie ; prelucrarea primara ; prelucrarea termica ; asamblare, ornare-montare ; servire ; din toate perimetrele, ca urmare a curateniei (inclusiv de la primirea si servirea consumatorilor). Gunoiul se depoziteaza in ghena de gunoi, in recipiente etanse si se evacueaza ritmic.

Incaperile de productie cu degajare de caldura, umezeala sau fum : se amplaseaza la partea de sus a cladirii pentru a nu trebui asigurata ventilatia etajelor inferioare ; vor avea inaltimea de peste 3-4 m ; vor avea instalatie de ventilatie mecanica cu scoaterea aerului poluat (captarea locala a aerului ; nu produce ceata si condens ; nu patrund mirosuri neplacute ; nu creste viteza curentilor de aer peste 0,5-0,6 m/s.

Cele cu degajare de vapori si aburi vor avea plafoane termoizolante pentru a preveni condensarea si caderea picaturilor de apa (eventual contaminate) pe utilaje si produse. In incaperile de prelucrare si ambalare a alimentelor si de spalarea utilajelor si ambalajelor se va asigura iluminatul natural. Spatiile frigorifice, depozitele, vestiarele pot avea numai iluminat artificial.

Incaperile social-sanitare se vor amplasa separat de cele de productie. Incaperi pentru vestiare : camera pentru dezbracarea hainelor de strada, camera cu chiuvete si dusuri, camera cu WC-uri, camera pentru imbracarea echipamentului de protectie, sala de odihna, filtru sanitar.

Incaperile de consum : sala de mese care sa asigure 1-2 mp/consumator, inaltime de cel putin 3,5 m ; iluminat natural (ferestre cu o suprafata de 1/6 din cea a podelei ; zona de acces cu hol de intrare, garderoba, grupuri sanitare. In functie de nr. de locuri din salile de consum, spalarea veselei se face : sub 75-80 locuri (in bucatarie), intre 80-200 locuri (oficiu unic pentru sala de mese si bucatarie), peste 200 locuri (oficii de spalare a veselei).

Incaperile de preparare sunt pentru : prelucrarea primara (camera de transat carnea, camera de curata zarzavat, camera de curatat peste) ; bucataria propriu-zisa ; bucataria rece ; laboratorul de patiserie-cofetarie ; oficiul de servire a mancarii ; oficiul pentru spalarea vaselor si ustensilelor de bucatarie.

Bucataria, pentru a impiedica iesirea caldurii, mirosurilor si aburilor in sala de consumatie trebuie sa aiba : inaltimea de peste 4 m ; orientarea catre N, N-E ; ventilatie mecanica (hote pe locurile de producere a aburilor si a mirosurilor). Bucataria rece este locul de preparare a salatelor, maionezelor si sandviciurilor ; de pastrare a alimentelor scoase din magazie (in boxa separata).

Reguli de functionare : materia prima iesita din perimetrul de prelucrare primara se indreapta spre sectia de preparate calde sau reci. De la cele 2 sectii se trece la zona unde preparatele sufera portionarea, montarea, asamblarea, ornarea, servirea.

Comertul cu alimente. Comert cu ridicata (en gros) al produselor alimentare, al bauturilor si tigarilor in depozite alimentare; comert cu amanuntul (en detail) in magazine nespecializate, cu vanzarea predominanta a alimentelor si bauturilor (deci, se pot vinde si produse nealimentare), cum sunt: magazinul general, mixt, universal, satesc, bacania, magazine specializate: carne, mezeluri, lactate-branzeturi, legume-fructe, cafea, delicatese, paine, peste, coloniale, dietetice, zaharicale, vinarie etc; comert stradal: toneta, masuta, rulota, carucior, chiosc.


Magazine alimentare. Conditii specifice de structura si organizare interioara.

Structura trebuie sa asigure: spatii de depozitare pe categorii de alimente, sali de desfacere pe categorii de produse, magazie de ambalaje, spatii social-sanitare, spatii administrative. Organizarea interioara tine seama de circuitele functionale ale alimentelor, personalului, ambalajelor, reziduurilor si consumatorilor si de neincrucisarea operatiilor salubre cu cele insalubre. In magazinele alimentare cu o singura sala de desfacere de min. 20 mp se pot amenaja raioane separate pentru preparate din carne, lactate si carne cruda preambalata. In magazinele unde se comercializeaza alimente si produse nealimentare se interzice desfacerea celor care au mirosuri patrunzatoare. Expunerea la vanzare a alimentelor care au temperaturi de pastrare pana la max. 18 grade (semiafumate, branzeturi, lactate etc) se face in cantitati mici si cu aprovizionare ritmica pentru a preveni degradarea lor. Semipreparatele din carne cruda si tocaturile din carne se expun in vitrine frigorifice si se pastreaza in frigidere, separat de alte semipreparate. Se folosesc si ustensile anume destinate si marcate pentru diferite produse. Ouale se vand in raioanele cu produse alimentare greu perisabile preambalate. Se interzice comercializarea lor in raioane cu produse alimentare neambalate care se consuma crude (legume-fructe) si in raioanele de produse din carne si lapte. Orice aliment neambalat se serveste cu ustensile adecvate (clesti, linguri, furculite etc), in nici un caz cu mana ! In sala de vanzare se interzice depozitarea ambalajelor. In unitatile cu mai multe raioane (carne, preparate din carne, branzeturi, preambalate etc) plata se face la casa.

Comertul alimentar de mic detaliu, stabil sau ambulant este reprezentat de desfacerea alimentelor si bauturilor racoritoare pe caile publice urbane, parcuri, locuri de intalnire ocazionala, piete, stranduri, terenuri de sport, targuri etc. Acest comert se poate desfasura in puncte fixe (baraci, chioscuri, tonete) sau ambulant (carucioare, masute, rulote). Acest comert foloseste 6-25% din populatia activa a tarilor in curs de dezvoltare si trebuie sa tina seama de principiul ca libera initiativa in comert nu se poate desfasura oriunde si in orice conditii. Comertul alimentar de mic detaliu trebuie sa se desfasoare armonizand interesele individuale (profituri cat mai mari in timp cat mai scurt) cu cele colective (de protectie sanitara si economica). Caracteristici: calitatea materiilor prime, semifabricate, produse finite; amplasarea punctelor de desfacere: distanta fata de zone insalubre, ca rampa de gunoi, relatiile de vecinatate (poluarea cu mirosuri a zonelor de recreere si odihna sau de locuit, incomodarea circulatiei), asigurarea utilitatilor (apa, canalizare, electricitate, incalzire), transportul si depozitarea alimentelor, organizarea si dotarea cu utilaje si ustensile a locului de pregatire si desfacere a alimentelor, evacuarea reziduurilor solide, pregatirea profesionala a vanzatorilor.

Cele mai frecvente si grave abateri de la normele de igiena, cu riscuri mari pentru sanatatea consumatorilor, sunt legate de contaminarea microbiana si/sau chimica a alimentelor, in timpul transportului, depozitarii, prelucrarii si vanzarii, ca urmare a unor instalatii de transport, conservare, pastrare si vanzare necorespunzatoare, a lipsei apei reci distribuita la robinet si a lipsei apei calde, a evacuarii deficitare a reziduurilor solide si lichide, a infestarii cu insecte si rozatoare, a cunostintelor deficitare, profesionale si de igiena ale vanzatorilor.

Amplasarea punctelor volante sau stabile se face la 25 m de WC publice, depozite de gunoi si la 100 m de locuri intens insalubre (rampe de gunoi, abatoare, intreprinderi de ecarisaj, de prelucrare a deseurilor organice).

Conditii generale pentru comert in baraci, chioscuri, gherete

Sa se foloseasca materiale de constructii care sa nu polueze chimic alimentele (mirosuri, metale toxice, vopsele); sa se asigure protectia fizica a alimentelor (peretii vor fi inchisi pe 3 laturi iar pe o a 4 latura vor fi ghisee sau ochiuri de servire, pentru vanzarea legumelor, baraca poate avea un perete complet deschis; pentru depozitare vor fi asigurate stelaje-rafturi pentru produse preambalate si spatii frigorifice pentru alimente perisabile; pentru igienizare si pentru unele operatii (spalare pahare, vesela) se va asigura apa potabila curenta, numai cu aviz special se admit rezervoare cu robinete, evacuarea reziduurilor lichide se va face la canalizare; gunoiul va fi depozitat in recipiente inchise etans si va fi evacuat la ghene de gunoi, pentru ambalarea produselor vandute se vor amplasa, pentru consumatori, la loc vizibil, lazi sau galeti cu capac; pentru servire, portionare, curatenie trebuie sa existe ustensile adecvate; vanzatorii vor purta echipament de protectie (care va fi pastrat separat de hainele de strada) si vor face dovada examenului medical periodic; in incinte si in jur se va intretine permanent curatenia.

Conditii generale pentru comert la tonete, carucioare

Materialul din care sunt facute sa fie neted si vopsit in culori deschise pentru a se putea mentine permanent curat (se inscriu pe pereti numele firmei, adresa si numarul autorizatiei sanitare de functionare); pentru marfa expusa la vanzare trebuie sa se poata prezenta documente privind provenienta si certificatul de calitate; vanzatorii trebuie sa aiba echipament de protectie, carnet de control medical si sa prezinte autorizatia sanitara de functionare in original.

Puncte pentru vanzarea de produse din carne fripta sau prajita, pizza, sandviciuri, produse de patiserie si cofetarie etc. Se poate autoriza sanitar vanzarea unor produse usor perisabile cu conditiile ca punctul volant sa fie in vecinatatea unitatii furnizoare, pentru ca transportul produselor sa dureze foarte putin; sa fie dotat cu vitrina pentru ca produsele sa fie protejate de praf, insecte, contactul manual cu consumatorii si pentru a se feri de intemperii sau radiatii solare directe (umbrele, acoperisuri); aprovizionat cu marfa care sa fie vanduta in max. 4 ore. Punctul fix: produsele nu sunt pastrate peste 6 ore de la preparare la vanzare.

Puncte pentru desfacerea produselor lactate: frigider pentru pastrare la rece, racord la instalatia de apa si canalizare, tejghea impermeabilizata, dispozitiv cu apa calda si detergent pentru spalarea paharelor si dispozitiv de scurgere (pahare de unica folosinta), robinet pentru debitare, vanzator cu echipament de protectie a alimentelor si care face dovada controlului medical periodic.

Puncte in care se comercializeaza inghetata preambalata: congelator protejat de intemperii si soare cu umbrela, in care se pastreaza inghetata in ambalajul furnizorului, ambalaj etichetat si de unica folosinta.

Puncte in care se comercializeaza inghetata neambalata la dozator (spatii inchise-chiosc, racord la apa si canalizare, reconstituirea inghetatei sa se faca la punctul de desfacere) sau in serbetiere spalate si dezinfectate inainte de umplere, din otel inoxidabil ca si clestii, transportul de la furnizor cu masini izoterme, in caserole inchise ermetic.

Pentru bauturi racoritoare neimbuteliate (la dozator): racordarea la retelele de apa si canalizare si apa calda pentru spalarea paharelor si igienizare, dispozitiv de spalare a paharelor, cu jet ascendent de apa si detergent si tavi de scurgere si uscare a acestora, tejghea impermeabilizata pentru depozitarea tavilor, dispozitiv cu serpentina pentru racirea bauturilor, dispozitiv pentru debitare (sifon pentru cele carbogazoase si robinet pentru cele plate).

Pentru bauturi racoritoare imbuteliate: racirea se face prin scufundarea in apa cu gheata, astfel incat gatul sticlei sa iasa din lichid 10 cm, inainte de servire se examineaza in lumina continutul sticlelor, indepartandu-se cele in care apar urme de murdarie pe pereti, corpi straini, sediment sau au inchiderea defectuoasa, dupa examinare sticlele se sterg inainte de a fi oferite pentru consum.

Curatenia este operatia mecanica de indepartare a murdariei (resturi organice si anorganice) de pe obiecte, suprafete, persoane, folosind diferite manopere, instrumentar si substante chimice. Aplicarea corecta a curateniei face ca odata cu resturile de murdarie sa se indeparteze cea mai mare parte a microorganismelor. O buna curatire a suprafetelor duce la indepartarea pana la 95% a microorganismelor contaminate. Murdaria este mediu de cultura pentru microorganisme, permitand supravietuirea si multiplicarea lor rapida. Curatenia se face dinspre locurile mai curate catre cele mai murdare, dinspre zona cu operatii salubre spre cele cu operatii insalubre, dinspre tavan spre podea, dinspre incaperile de lucru catre grupurile sanitare si locurile de depozitare a gunoaielor. Personalul care face curatenia trebuie sa fie calificat, sa cunoasca tehnologia efectuarii curateniei, sa fie dotat cu echipament de protectie propriu pastrat corespunzator, sa faca dovada examenului medical periodic, sa respecte regulile de igiena personala, sa-si anunte sefii imediat ce prezinta semne de imbolnavire. Poate fi: generala a tuturor suprafetelor unitatii prin spalare cu apa calda, praf de curatat, detartranti si detergenti; se face lunar, bisaptamanal sau saptamanal in functie de tipul incaperilor (dupa riscul de contaminare a alimentelor) si solicitarea lor functionala. Curenta cu indepartarea reziduurilor solide si a prafului prin stergerea umeda, spalarea pavimentului, a utilajelor si a suprafetelor care se murdaresc curent si aerisire; Permanenta (cureti tot timpul) se face zilnic (la sfarsitul programului de lucru) sau chiar de mai multe ori pe zi, daca este nevoie. Insistati sa frecati, stergeti si spalati pana nu mai ramane nici o pata ! Orice pata contine substrat hranitor pentru bacterii. Controlul eficientei curateniei se face organoleptic prin aspect si miros; prin teste bacteriologice de salubritate care arata gradul de incarcare cu microbi si prezenta unor indicatori bacterieni ai insalubritatii suprafetelor; prin examene chimice care stabilesc calitatea apei de spalare (potabilitate, duritate) si concentratia solutiei de spalare. Ustensilele pentru curatenie trebuie sa fie adecvate operatiunilor, suficiente si in buna stare, curate si dezinfectate dupa fiecare operatie, depozitate intr-un loc anume (unde nu sunt alimente). Ustensilele sunt separate pe incaperi de curatat: cele folosite in grupurile sanitare si locurile de depozitare a gunoiului nu se folosesc in incaperile cu alimente; ele se depoziteaza separat, in dulapuri si incaperi special amenajate. Din operatiile de curatenie rezulta reziduuri solide (gunoi). Acestea au un potential foarte mare de contaminare fizica, chimica si bacteriologica a alimentelor in mod direct prin contact si indirect de pe suprafetele de lucru, de pe ustensile, de pe echipamentul de protectie, de pe maini si de pe acestea trec pe aliment. Resturile de alimente si cojile se indeparteaza in recipienti. Resturile se sorteaza: cele reciclabile (sticla, plastic, metal) se colecteaza separat in recipienti marcati in acest sens; cele ascutite (cioburi de sticla, fragmente metalice sau de lemn) se zdrobesc pentru a nu rani personalul carte manipuleaza pubelele. Recipientii nu se pastreaza in incaperea cu alimente, se deschid cu pedala, sunt captusiti cu saci de plastic etansi care se arunca cand cutia e plina, dupa evacuare se spala si se dezinfecteaza. Dupa manipularea recipientilor pentru gunoi, spalati-va pe maini !

Depozitarea primara a gunoiului se face in ghene de gunoi care sa aiba peretii si pavimentul impermeabili, netezi si lavabili; dotate cu apa curenta si racord la canalizare; acoperite pentru a impiedica accesul apelor pluviale; protejate de accesul insectelor, rozatoarelor si cainilor vagabonzi; suficiente pubele in buna stare, curatate si dezinfectate dupa fiecare golire, pastrate ordonat; dezinfectate si deratizate ritmic. Pubelele trebuie sa aiba capac etans. Evacuarea reziduurilor se face zilnic, cu masini anume construite si dotate, dupa fiecare folosire masinile se spala si se dezinfecteaza; se face numai la rampe de gunoi autorizate sanitar.

Ordinea operatiilor

Umezirea suprafetelor obiectului pentru inmuierea murdariei si desprinderea mai usoara prin actiunea celorlalte manevre si operatii

Spalarea propriu-zisa

Clatirea (limpezirea) pentru indepartarea murdariei si a resturilor de substante chimice folosite la spalare

Dezinfectia care poate fi facuta cand este necesar sa ajungem la distrugerea microbilor in proportie de 99%

Clatirea (limpezirea) pentru indepartarea urmelor de dezinfectant

Uscarea in aer liber sau la jet de aer cald (optim)

Metode folosite: aspirarea prafului si a altor impuritati de pe suprafata obiectelor (care se deterioreaza sub actiunea apei), maturarea in exteriorul cladirilor, scuturarea numai in afara incaperilor, stergerea umeda a suprafetelor cu lavete-stergatoare curate (schimbate sau spalate mereu) si detergenti sau alte solutii de spalare; spalarea; metode mixte.

Pentru utilaje complexe nedemontabile se foloseste reteaua de conducte existente, prin care se introduc lichidele de spalare sub presiune; pentru locuri greu accesibile se foloseste furtunul cu apa calda, cu cap terminal ingustat, suficient de lung si usor pentru a fi manipulat; pentru ustensilele demontabile se spala cu atentie adanciturile, santurile, golurile, asperitatile, zgarieturile, locurile unde poate ramane murdaria; piesele si ustensilele de dimensiuni mici, vesela, tacamurile se pot inmuia. Pentru spatiile de depozitare si utilajele in care se gasesc faina, zahar nu se foloseste spalarea cu apa, ci aspirarea pulberilor si apoi stergerea umeda.

Spalarea propriu-zisa prevede dupa umidificare operatii mecanice (racaire, frecare) si operatii cu solutii de spalare pentru indepartarea resturilor mici si aderente de substante organice. Solutiile de spalare trebuie sa umecteze si sa inmoaie stratul de impuritati (prin actiunea apei si a detergentului), sa desprinda-desfaca particule de impuritati de pe suprafetele spalate si sa le forteze sa ramana in suspensie (sa nu se redepuna pe suprafetele obiectelor); sa dizolve impuritatile solubile si sa saponifice si emulsioneze pe cele grase; sa favorizeze indepartarea impuritatilor in operatia de clatire.

Substante folosite pentru spalare: apa potabila calda, suficienta cantitativ, cu duritate scazuta; substante chimice de spalare sa nu fie toxice si periculoase la manipulare, sa nu fie corozive, sa se poata indeparta usor prin clatire, sa aiba capacitate mare de patrundere, umectare si dispersare, sa emulsioneze grasimile, sa nu aiba mirosuri persistente si puternice (alcaline : soda caustica, soda calcinata, polifosfati ; acide : acizi minerali si organici ; detergenti anionici, cationici, amfolitici, neionici; sapun).

Dezinfectia este un complex de masuri care se aplica cu scopul decontaminarii microbiene a obiectelor si urmareste distrugerea, indepartarea sau micsorarea numarului de germeni, pana la limita la care prezenta acestora nu mai creeaza risc de imbolnavire prin boli infecto-contagioase. Substantele care se folosesc pentru dezinfectie se numesc dezinfectanti. Rezultatul dezinfectiei trebuie sa fie distrugerea a 99-99,9% din bacterii.

Dezinfectia se face prin mijloace fizice si chimice. Metode fizice : spalarea, caldura (ardere, caldura uscata, aer cald, fierbere, caldura umeda, tindalizarea, tratarea cu vapori, tratarea cu temperaturi foarte mari in timp foarte scurt.), raze ultraviolete. Metode chimice : clor si clorura de var, hipoclorit de sodiu, cloramine ; dezinfectanti tensioactivi.

Reguli generale ale dezinfectiei. Dezinfectia se face : in continuarea curateniei riguroase, dar nu o suplineste ; preparand solutiile pe baza cunoasterii concentratiei in substanta activa a dezinfectantului si a celei folosite pentru dezinfectie, in ziua folosirii, in recipiente curate ; realizand un contact cat mai indelungat intre solutia dezinfectanta si bacterie (natura si gradul infectarii, natura si concentratia dezinfectantului) ; concentratia solutiei folosite este in functie de natura dezinfectantului, felul si gradul de contaminare ; spalare, stergere, scufundare completa a obiectului in solutie, stropire sau pulverizare, vaporizare si aerosolizare. Este important sa se foloseasca dezinfectanti admisi pentru sectorul alimentar, sa se realizeze o pelicula pe suprafete, sa se repete operatia.

Controlul eficientei dezinfectiei prin : testarea compozitiei substantelor dezinfectante si a solutiilor de aplicare pe suprafete (mod de aplicare eficient, durata de actiune suficienta, concentratie de substanta activa suficienta pentru a distruge microorganismele) ; testarea rezultatelor dezinfectiei (reducerea numarului total de germeni, disparitia germenilor patogeni) ; teste de salubritate. Normele sanitare stabilesc tipurile si numarul de microorganisme care pot sa existe pe suprafete pentru ca acestea sa poata fi considerate nepericuloase pentru consumatori. Cel mai frecvent se folosesc indicatorii : numar total de germeni, mucegaiuri, drojdii, streptococ, stafilococ, escherichia coli.

Comportamentul corect in igiena personala



Mainile sunt acele parti ale corpului care vin in contact cel mai frecvent cu alimentele. Este esential sa fie curate permanent, de la inceperea pana la terminarea muncii. Pe maini pot trai si chiar se pot inmulti microorganisme, multe patogene care produc toxiinfectii alimentare. Spalarea si dezinfectia sunt obligatorii pentru prevenirea imbolnavirii. Unghiile trebuie : taiate scurt pentru a nu permite retinerea de murdarie subunghiala ; curatate cu periuta si sapun pentru a se scoate murdaria din santul periunghial ; nedate cu lacuri pentru a observa daca sunt curatate si pentru ca lacul sa nu cada in mancare ; sa nu se rupa sau roada cu dintii, ci sa se taie cu foarfeca si sa se pileasca cu pila (ustensile individuale, bine curatate si dezinfectate) ; orice ranire sau infectie locala se anunta sefului, se adreseaza medicului, pentru a preveni contaminarea alimentelor ; sa nu se suga ; sa nu se taie in incaperi unde sunt alimente


Riscurile lucratorului : imbolnavirea prin boli microbiene, micotice, parazitare ; alterarea aspectului fizic (resturi de murdarie pe piele, la nas, ochi, coji, eczeme, imbracaminte murdara, mototolita, rupta si prost intretinuta) ; stare de disconfort fizic (mancarimi, jena in miscare), psiho-social (evitarea relatiilor interpersonale cu colegii si prietenii, izolare sociala) si profesional-materiala (refuzul angajarii, concedierea, lipsa mijloacelor materiale) ; plata daunelor catre consumatorul afectat.

Riscurile consumatorului : imbolnavirea prin transmiterea de microbi, virusuri, ciuperci, paraziti de la lucratorul din alimentatie, posibila intoxicare datorita unor substante chimice folosite necorespunzator de acesta. Consecintele imbolnavirii consumatorului : suferinta fizica-psihica ; pierderi materiale (leafa scazuta, cheltuieli de tratament, pierderea slujbei) ; afectari sociale, rezultat al dificultatilor legate de boala ; cereri de despagubiri.

Autocontrolul si autodeclararea

Inainte de inceperea lucrului :

Lucratorul trebuie sa faca un bilant al starii sale de sanatate si sa declare eventualele aparitii de : stari de rau, febra, tuse, dureri in gat, guturai, scurgeri din urechi (transmiterea de microbi din caile respiratorii) ; diaree, voma, greata, dureri abdominale (boli digestive infectioase) ; usturimi la urinare, modificarea culorii urinii (boli infectioase urinare, hepatita) ; panaritii, abcese, plagi infectate (transmit streptococi si stafilococi).

Conducatorul unitatii desemnat cu supravegherea personalului va investiga activ pe toti lucratorii, inainte de a incepe munca, daca prezinta semne de alterare a sanatatii si ii va trimite la medic pentru diagnostic; va reprimi la lucru numai pe aceia care au aviz favorabil de la medic.








LEGE privind Codul consumului

publicata in MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI - Nr. 593/1 iunie 2004

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - Prezenta lege, denumita in continuare Codul, are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create intreagentii economici si consumatori, cu privire la achizitionarea de produse si servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurand cadrul necesar accesului la produse si servicii, informarii lor complete si corecte despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor impotriva unor practici abuzive, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumatori.

Art. 50. - Etichetarea si metodele prin care aceasta se realizeaza nu trebuie sa atribuie alimentelor proprietati de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau sa faca referiri la astfel de proprietati; sunt exceptate de la aceasta interdictie apele minerale naturale, precum si orice alimente cu destinatii nutritionale speciale, expres prevazute prin acte normative.

Art. 51. - Pentru produsele alimentare, producatorul, astfel cum este definit in anexa, are obligatia de a informa despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producatorului, adresa producatorului, cantitatea si, dupa caz, termenul de valabilitate sau data durabilitatii minimale, lista ingredientelor, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare sau pastrare, despre contraindicatii, mentiuni suplimentare pe grupe de produse, precum si alte mentiuni prevazute de lege.

 

Art. 52. - Pentru produsele de folosinta indelungata, acestea trebuie sa fie insotite de certificatul de garantie si, daca reglementarile in vigoare prevad, de declaratia de conformitate, precum si de cartea tehnica ori de instructiunile de folosire, instalare, exploatare, intretinere, eliberate de catre producator, conform prevederilor legale.

Art. 53. - Vanzatorul trebuie sa informeze consumatorii despre pretul final al produsului si sa ofere acestora toate informatiile si documentele tehnice care trebuie sa insoteasca produsul.

Art. 54. - Toate informatiile privitoare la produsele si serviciile oferite consumatorilor, documentele insotitoare, precum si contractele preformulate, trebuie sa fie scrise in limba romana, indiferent de tara de origine a acestora, fara a exclude prezentarea acestora si in alte limbi.

Art. 55. - Denumirea sub care este vandut alimentul consumatorului sau agentilor economici care prepara ori furnizeaza hrana pentru populatie este cea prevazuta de reglementarile specifice alimentului respectiv.

Art. 56. - In cazul prestarilor de servicii, informatiile trebuie sa cuprinda categoria calitativa a serviciului, dupa caz, timpul de realizare, termenul de garantie si postgarantie, preturile si tarifele, riscurile previzibile si, dupa caz, alte documente prevazute expres de lege. In cazul serviciilor financiare, agentii economici sunt obligati sa ofere consumatorilor informatii complete, corecte si precise asupra drepturilor si obligatiilor ce le revin.

Art. 57. - La punerea pe piata a produselor de folosinta indelungata, agentii economici pot efectua demonstratii de utilizare, in public sau prin intermediul mass-media, in scopul promovarii produsului respectiv.

Art. 58. - Agentii economici sunt obligati sa demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpararii, modul de utilizare si functionare a produselor ce urmeaza a fi vandute, dupa caz.

Art. 59. - Obligatia informarii consumatorului privind elementele esentiale referitoare la produsul achizitionat nu poate fi inlaturata, de catre agentul economic care l-a comercializat, prin invocarea secretului comercial sau profesional, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

Art. 60. - Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmatiilor si indicatiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizeaza produsele si serviciile si care nu pot fi probate.

Art. 61. - Comercializarea produselor si prestarea serviciilor se fac numai in locuri si in spatii autorizate, conform reglementarilor legale in vigoare.

Art. 62. - Este obligatorie afisarea, in mod vizibil, a denumirii unitatii, a autorizatiei de functionare, a avertismentelor obligatorii prevazute de lege, precum si afisarea orarului de functionare.

CAPITOLUL VII

Cadrul general privind preturile si tarifele

Art. 63. - Agentul economic care, in reteaua de distributie, ofera spre vanzare produse/servicii trebuie sa indice pretul de vanzare/tariful practicat si pretul pe unitatea de masura, conform reglementarilor legale in vigoare.

Art. 64. - Preturile si tarifele trebuie indicate in mod vizibil si intr-o forma neechivoca, usor de citit, prin marcare, etichetare si/sau afisare.

Art. 65. - Informatiile furnizate de aparatele de masura utilizate pentru determinarea cantitatii produselor vandute in vrac trebuie sa fie clare si usor vizibile pentru consumator.

Art. 66. - Cand livrarea produsului sau prestarea serviciului se face ulterior platii unei sume de bani cu titlu de avans, agentul economic este obligat sa elibereze consumatorului, la plata acontului, un document fiscal conform legislatiei in vigoare sau, dupa caz, un contract scris si sa respecte conditiile contractuale.

Art. 67. - Agentii economici care, potrivit legislatiei in vigoare, sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale vor elibera bonuri fiscale consumatorilor de produse/servicii, acestia avand obligatia de a pastra aceste documente, cel putin pana la momentul parasirii spatiului comercial respectiv.

CAPITOLUL VIII

Publicitatea produselor si serviciilor

Art. 68. - Publicitatea trebuie sa fie decenta, corecta si sa fie elaborata in spiritul responsabilitatii sociale.

Art. 69. - Se interzice publicitatea care:

a) este inselatoare;

b) este subliminala;

c) prejudiciaza respectul pentru demnitatea umana si morala publica;

d) include discriminari bazate pe rasa, sex, limba, origine, origine sociala, identitate etnica sau nationalitate;

e) atenteaza la convingerile religioase sau politice;

f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnitatii si vietii particulare a persoanelor;

g) exploateaza superstitiile, credulitatea sau frica persoanelor;

h) prejudiciaza securitatea persoanelor sau incita la violenta;

i) incurajeaza un comportament care prejudiciaza mediul inconjurator;

j) favorizeaza comercializarea unor bunuri sau servicii, care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.

Art. 70. - Autorul, realizatorul de publicitate si reprezentantul legal al mijlocului de difuzare raspund solidar cu persoana care isi face publicitate, in cazul incalcarii prevederilor prezentului Cod, cu exceptia cazurilor expres prevazute prin lege si la care raspunderea este mentionata in sarcina altei persoane.

Art. 71. - Daca persoana care isi face publicitate nu are sediul in Romania sau daca nu poate fi identificata, raspunderea revine, dupa caz, reprezentantului sau legal in Romania, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.

Art. 72. - Persoana care isi face publicitate trebuie sa fie in masura sa probeze exactitatea afirmatiilor, indicatiilor sau prezentarilor din anuntul publicitar si este obligata, la solicitarea institutiilor si autoritatilor publice abilitate sa aplice si sa constate contraventii in domeniul publicitatii, sa furnizeze documentele care sa probeze exactitatea acestora. In cazul in care documentele nu sunt furnizate in termen de maximum 7 zile de la solicitare sau daca sunt considerate insuficiente, afirmatiile din anuntul publicitar in cauza vor fi considerate inexacte.

Art. 73. - In scopul protejarii vietii, sanatatii, securitatii si informarii corecte a consumatorilor, statul poate adopta masuri de interzicere totala sau partiala a publicitatii anumitor produse.

CAPITOLUL IX

Drepturile consumatorilor la incheierea contractelor

Art. 74. - Orice contract incheiat intre comercianti si consumatori, pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.

Art. 75. - Orice informatii privind pachetele de servicii turistice, preturile acestora, contractele de credit pentru consum si toate celelalte conditii aplicabile contractului, comunicate de organizator sau de detailist consumatorului, trebuie sa contina indicatii corecte si clare, care sa nu permita interpretari echivoce ale acestora.

Art. 76. - In caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului.

Art. 77. - Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

Art. 78. - O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Art. 79. - O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul, daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

Art. 80. - Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza preformulata a fost negociata direct cu consumatorul este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.

Art. 81. - Contractul trebuie sa stipuleze, cu caractere mari si in imediata vecinatate a locului rezervat pentru semnatura consumatorului, clauza expresa despre dreptul de denuntare unilaterala a contractului, dupa caz, precum si numele si adresa comerciantului fata de care consumatorul poate sa isi exercite acest drept, conform dispozitiilor legale.

Art. 82. - Comerciantul este obligat sa remita consumatorului un exemplar din contractul incheiat si sa poata proba acest lucru in fata organelor de control.

Art. 83. - Dreptul consumatorului la denuntarea contractului nu poate fi anulat de nici o clauza contractuala sau intelegere intre parti, in cazurile prevazute de lege, aceasta fiind considerata nula de drept.

CAPITOLUL X

Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 84. - (1) Actiunile de control si supraveghere a pietei sunt efectuate de personalul imputernicit al autoritatilor publice centrale si teritoriale cu atributii in domeniul protectiei consumatorilor, conform competentelor specifice.

(2) Personalul prevazut la alin. (1) este autorizat sa faca copii de pe materialele si documentele care au legatura cu obiectul controlului si care se afla in posesia celor inspectati si sa solicite referinte despre acestea, numai daca s-a constatat o abatere de la lege.

(3) Personalul imputernicit este obligat sa pastreze secretul profesional si sa nu divulge unei terte parti secretele comerciale sau alte informatii confidentiale ori particulare obtinute in timpul sau in legatura cu actiunile de control, daca nu li se cere sa faca aceasta de catre o autoritate judecatoreasca sau de catre partea inspectata. In cazul in care personalul cu atributii de control identifica sau suspecteaza neconformarea cu prevederile actelor normative din domeniul protectiei consumatorilor in vigoare, acesta poate adopta si/sau dispune masuri in conformitate cu prevederile acestora.

(4) Personalul prevazut la alin. (1) poate solicita, pe timpul controlului, pentru aducerea la indeplinire in bune conditii a atributiilor de serviciu, dupa caz, protectia personala si sprijinul organelor responsabile cu ordinea si linistea publica care au obligatia de a le sprijini in acest sens.

(5) Documentele care contin date cu caracter personal, sesizarile si reclamatiile petentilor, precum si documentele de constatare si sanctionare contraventionala nu pot avea caracter public, cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege sau a cazurilor in care partile ale caror date sunt identificate sau identificabile consimt, in scris, acest fapt.

Art. 85. - (1) In vederea punerii la dispozitia agentilor economici si a consumatorilor a unui instrument neutru de informare, ca rezultat al studiilor de piata si sondajelor de opinie, al strategiilor de distributie, al practicilor comerciale, se va infiinta Institutul National al Consumului, in coordonarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

(2) Organizarea si functionarea Institutului National al Consumului se stabilesc prin hotarare a Guvernului. (3) Institutul National al Consumului este organizat ca institutie publica de interes national, cu personalitate

juridica, sub forma unui centru de cercetare, informare si studii in domeniul consumului, ale carui venituri sunt acordate din surse bugetare si extrabugetare, in conditiile legii.

(4) Activitatile Institutului National al Consumului se realizeaza cu sprijinul reprezentantilor administratiei publice centrale, ai societatii civile, ai personalitatilor in domeniu, ai organizatiilor patronale si ai organizatiilor neguvernamentale ale consumatorilor.

(5) Institutul National al Consumului sprijina organizatiile neguvernamentale ale consumatorilor in activitatea de informare si educare a consumatorilor.

Art. 86. - Autoritatea cu atributii de protectie a consumatorilor, in toate cazurile in care constata nerespectarea actelor normative in domeniul protectiei consumatorilor, este imputernicita sa aplice sanctiuni contraventionale principale, complementare, sa dispuna masuri complementare si sa sesizeze organele de cercetare penala in cazul in care faptele constatate pot constitui infractiuni.

Art. 87. - (1) Reglementarile legale in vigoare privind protectia consumatorului care nu sunt cuprinse in prezenta lege se vor prelua ca anexe ale acesteia.

(2) In termen de 18 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va prezenta Parlamentului, spre adoptare, proiectul de lege cu privire la anexele prevazute la alin. (1).

Art. 88. - Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VACAROIU

Bucuresti, 28 iunie 2004.

Nr. 296.

ANEXA

DEFINITII

In sensul legislatiei privind protectia consumatorilor, termenii si expresiile de mai jos se definesc astfel:

1. agent economic - persoana fizica sau juridica, autorizata, care in cadrul activitatii sale profesionale fabrica, importa, depoziteaza, transporta sau comercializeaza produse ori parti din acestea sau presteaza servicii;

2. aliment nepreambalat - aliment vrac care nu este supus operatiunii de preambalare si care, pentru vanzare, este masurat sau cantarit in prezenta consumatorului;

3. autoritate cu atributii de protectia consumatorilor - autoritatea administratiei publice centrale si serviciile sale deconcentrate abilitate sa constate si sa aplice sanctiuni pentru nerespectarea dispozitiilor privind protectia consumatorilor;

4. calitate - ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu, care ii confera aptitudinea de a satisface, conform destinatiei acestuia, necesitatile explicite sau implicite;

5. centru comercial - structura de vanzare cu suprafata medie sau mare in care se desfasoara activitati de comercializare cu amanuntul de produse, servicii de piata si de alimentatie publica, ce utilizeaza o infrastructura comuna si utilitati adecvate;

6. clauza abuziva - clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorilor si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor;

7. comerciant - persoana fizica sau juridica autorizata sa desfasoare activitatea de comercializare a produselor si serviciilor de piata;

8. comert ambulant - activitatea de comercializare cu amanuntul realizata prin trecere dintr-un loc in altul, in rulote mobile, standuri mobile, chioscuri mobile sau in vehicule special amenajate;

9. comert cu amanuntul/de detail - activitatea desfasurata de agentii economici care vand produse, de regula, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;

10. comert cu ridicata/de gros - activitatea desfasurata de agentii economici care cumpara produse in cantitati mari, in scopul revanzarii acestora in cantitati mai mici altor comercianti sau utilizatori profesionali si colectivi;

11. comert de gros cash and carry/forma de comert cu autoservire pe baza de legitimatie de acces - activitatea desfasurata de agentii economici care vand marfuri prin sistemul de autoservire catre persoane juridice sau persoane fizice autorizate si asociatii familiale autorizate conform legii, inregistrate in baza de date a vanzatorului, in scopul revanzarii si/sau prelucrarii, precum si al utilizarii acestora ca produse consumabile;

12. comert in zone publice - activitatea de comercializare a produselor si serviciilor, desfasurata permanent sau sezonier in piete, targuri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gari, autogari, drumuri publice si strazi sau orice zona de alta natura destinata folosintei publice;

13. consumator/consumator final - orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma produse sau servicii in afara activitatii profesionale;

14. contract incheiat cu consumatorii - contractele incheiate intre comercianti si consumatori, inclusiv certificatele de garantie, bonurile de comanda, facturile, borderourile sau bonurile de livrare, biletele, tichetele care contin stipulari sau referiri la conditii generale prestabilite;

15. data durabilitatii minimale - data stabilita de producator, pana la care un produs alimentar isi pastreaza caracteristicile specifice in conditii de depozitare corespunzatoare; produsele pentru care se stabileste data durabilitatii minimale nu trebuie sa fie periculoase nici dupa aceasta data;

16. declaratie de conformitate - declaratia facuta de catre un producator sau un prestator, prin care acesta informeaza, pe propria raspundere, despre faptul ca un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;

17. distribuitor - agentul economic din lantul de distributie, a carui activitate profesionala nu afecteaza caracteristicile produsului;

18. durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit in documente tehnice normative sau declarat de catre producator ori convenit intre parti, in cadrul caruia produsele de folosinta indelungata trebuie sa isi mentina caracteristicile functionale, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si exploatare;

19. eticheta - orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care contine elemente de identificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la ambalajul acestuia;

20. exercitiu comercial - una sau mai multe activitati de comercializare cu ridicata, cu amanuntul, de tip cash and carry, de alimentatie publica, precum si a serviciilor desfasurate de un comerciant;

21. garantie - orice angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator, fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a pretului platit de consumator, de reparare sau de inlocuire a produsului cumparat, in cazul in care acesta nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile referitoare la garantie sau in publicitatea aferenta;

22. ingredient alimentar - orice substanta, inclusiv aditivii, utilizata la producerea sau la prepararea unui aliment si care va fi continuta si de produsul finit ca atare sau intr-o forma modificata;

23. lot - un ansamblu de unitati de vanzare dintr-un aliment fabricat, prelucrat sau ambalat in conditii practic identice;

24. pachet de servicii turistice - combinatia prestabilita a cel putin doua dintre urmatoarele trei grupe de servicii, cu conditia ca durata neintrerupta a acestora sa depaseasca 24 de ore sau sa cuprinda o innoptare, si anume, transport, cazare si alte servicii, fara legatura cu transportul sau cazarea sau care nu sunt accesorii ale acestora si care reprezinta o parte semnificativa a pachetului de servicii turistice, cum ar fi: alimentatie, tratament balnear, agrement si altele asemenea;

25. paguba - prejudiciul creat consumatorilor prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum si cel creat de servicii necorespunzatoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, precum si pierderea vietii;

26. practici comerciale abuzive - metode de vanzare restrictive sau conditionate care afecteaza interesele consumatorilor;

27. prestator - agentul economic care furnizeaza servicii;

28. producator:

a) agentul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs;

b) agentul economic care fabrica materie prima;

c) agentul economic care isi aplica denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;

d) agentul economic care reconditioneaza produsul;

e) agentul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifica caracteristicile produsului;

f) reprezentantul inregistrat in Romania al unui agent economic care nu are sediul in Romania sau, in cazul inexistentei acestuia, importatorul produsului;

g) agentul economic care importa produse in vederea realizarii ulterioare a unei operatiuni de vanzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distributie specifica derularii afacerilor sale;

h) distribuitorul produsului importat, in cazul in care nu se cunoaste importatorul, chiar daca producatorul este mentionat;

i) distribuitorul produsului, in cazul in care importatorul nu poate fi identificat, daca nu informeaza persoana prejudiciata in termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identitatii importatorului;

29. produs - bun material a carui destinatie finala este consumul sau utilizarea individuala ori colectiva; sunt considerate produse energia electrica, energia termica, apa si gazele livrate pentru consumul individual;

30. produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibila si data achizitionarii nu ofera siguranta consumatorilor, producand pagube acestora;

31. produs de folosinta indelungata - produsul relativ complex, constituit din piese si subansambluri, proiectat si construit pentru a putea fi utilizat pe durata medie de utilizare si asupra caruia se pot efectua reparatii sau activitati de intretinere;

32. produs contrafacut - orice bun, inclusiv ambalajul acestuia, la care se constata utilizarea fara autorizare a unei marci care este identica cu o marca legal inregistrata, sau produsul care nu poate fi diferentiat in aspectele sale esentiale de un produs de marca, prin care se incalca drepturile prevazute de lege ale detinatorului legal al marcii respective;

33. produs falsificat - produs la care se constata alterarea sub orice forma a elementelor de identificare a unei marci, denumiri, sigle ori desen industrial legal inregistrate, de natura a induce in eroare asupra provenientei sale, la produse care nu au fost fabricate de detinatorul legal al marcii ori imputernicit al acestuia, sau la care s-a constatat utilizarea marcii legal inregistrate fara a exista acordul titularului;

34. produs folosit - produs folosit de un alt consumator, reparat si testat, corespunzator din punct de vedere tehnic si functional unui produs similar nou sau reconditionat, si care este un produs sigur;

35. produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;

36. produs reconditionat - produs nou cu ambalaj deteriorat, aspect fizic exterior necorespunzator, mici defecte de fabricatie, dar care este adus la parametrii tehnici de functionare initiali dati de producator prin remediere;

37. produs sigur - produsul care, folosit in conditii normale sau previzibile, nu prezinta riscuri sau care prezinta riscuri minime, tinand seama de intrebuintarea acestuia; riscul se considera acceptabil si compatibil cu un grad inalt de protectie pentru siguranta si sanatatea consumatorilor, in functie de urmatoarele aspecte:

a) caracteristicile produsului, ale ambalarii si ale instructiunilor de montaj si intretinere;

b) efectul asupra altor produse, impreuna cu care acesta poate fi folosit;

c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instructiunile de folosire si orice alte indicatii si informatii furnizate de producator;

d) categoria de consumatori expusa riscului prin folosirea produsului;



38. punere pe piata - actiunea de a face disponibil pentru prima data, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu in vederea distribuirii sau utilizarii;

39. reconditionare - repararea unui produs nou anterior punerii pe piata, pentru a corespunde conditiilor enuntate in declaratiile de garantie sau in publicitatea aferenta, la specificatiile prevazute in contractul de vanzare-cumparare pentru un produs nou si nereparat;

40. reparare - aducerea produsului care nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile de garantie sau in publicitatea aferenta la specificatiile prevazute in contractul de vanzare-cumparare, alte documente, ori in alte dispozitii legale;

41. serviciu - activitatea, alta decat cea din care rezulta produse, efectuata in scopul satisfacerii unor necesitati ale consumatorilor;

42. serviciu de alimentatie publica - activitatea de pregatire, preparare, prezentare si servire a produselor si a bauturilor pentru consumul acestora in unitati specializate sau la domiciliul/locul de munca al consumatorilor;

43. serviciu financiar - unele servicii de natura bancara, credite, asigurari, pensii private, investitii sau plati;

44. serviciu de piata - orice actiune sau prestatie care face obiectul vanzarii-cumpararii pe piata si care nu are drept consecinta transferul proprietatii asupra unui bun corporal, efectuata in scopul satisfacerii unor necesitati ale consumatorilor;

45. structura de vanzare - spatiul de desfasurare a unuia sau mai multor exercitii comerciale;

46. structura de vanzare cu suprafata mare - structura de vanzare avand o suprafata de vanzare mai mare de 1.000 m2;

47. structura de vanzare cu suprafata medie - structura de vanzare avand o suprafata de vanzare cuprinsa intre 400-1.000 m2 inclusiv;

48. structura de vanzare cu suprafata mica - structura de vanzare avand o suprafata de vanzare de pana la 400 m2 inclusiv;

49. suprafata de vanzare - suprafata destinata accesului consumatorilor pentru achizitionarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, platii acestora si circulatiei personalului angajat pentru derularea activitatii. Nu constituie suprafete de vanzare cele destinate depozitarii si pastrarii marfurilor;

50. suprafata de vanzare a unui centru comercial - suma suprafetelor de vanzare cu amanuntul de produse si servicii de piata si de alimentatie publica cuprinse in aceasta;

51. termen de garantie - limita de timp, care curge de la data dobandirii produsului sau serviciului, pana la care producatorul sau prestatorul isi asuma responsabilitatea remedierii sau inlocuirii produsului ori serviciului achizitionat, pe cheltuiala sa, daca deficientele nu sunt imputabile consumatorilor;

52. termen de valabilitate - limita de timp, stabilita de producator, pana la care un produs perisabil sau un produs care in scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sanatatea consumatorilor isi pastreaza caracteristicile specifice, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si pastrare; pentru produsele alimentare acesta reprezinta data limita de consum;

53. vanzator - distribuitorul care ofera produsul consumatorilor;

54. viciu ascuns - deficienta calitativa a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscuta si nici nu putea fi cunoscuta de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare.

 

Art. 2. - Prevederile prezentului Cod se aplica comercializarii produselor noi, folosite sau reconditionate, si a serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare, destinate consumatorilor, contractelor incheiate cu consumatorii, regulilor privind publicitatea produselor si serviciilor, cu exceptia produselor si serviciilor care sunt reglementate prin legi speciale, a produselor care se comercializeaza ca antichitati si a produselor necesar a fi reparate sau reconditionate pentru a fi utilizate, cu conditia ca agentul economic sa informeze consumatorul despre aceasta.

Art. 3. - Actele normative privind protectia consumatorilor nu trebuie sa includa bariere in calea liberei circulatii a marfurilor si serviciilor.

Art. 4. - Principiile de baza ale protectiei consumatorilor sunt:

a) contradictorialitatea - presupune asigurarea posibilitatii persoanelor aflate pe pozitii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legatura cu posibila incalcare a dispozitiilor privind protectia consumatorilor;

b) celeritatea procedurii de cercetare - presupune obligatia autoritatii competente in domeniul protectiei consumatorilor de a proceda, fara intarziere, la cercetarea sesizarii consumatorilor, cu respectarea drepturilor

persoanelor implicate si a regulilor prevazute de lege; c) proportionalitatea - conform careia trebuie respectat un raport corect intre gravitatea sau consecintele faptei constatate, circumstantele savarsirii acesteia si masura sanctionatorie aplicata;

d) legalitatea masurilor propuse/dispuse - presupune ca autoritatile competente nu pot propune/dispune decat masurile prevazute de lege;

e) confidentialitatea - obligatia personalului din cadrul autoritatilor competente de a pastra confidentialitatea datelor, actelor, informatiilor de orice natura, prin a caror divulgare se pot aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice, care sunt sau pot fi mentionate in aceste informatii;

f) recunoasterea reciproca - orice produs legal fabricat sau comercializat intr-un stat membru al Uniunii Europene sau in Turcia ori fabricat in mod legal intr-un alt stat apartinand Spatiului Economic European este admis pe teritoriul Romaniei, daca ofera un grad echivalent de protectie cu cel impus de normele romane.

Art. 5. - Statul, prin autoritatea centrala cu atributii in domeniul protectiei consumatorilor, are drept obiective:

a) protectia consumatorilor impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;

b) promovarea si protectia intereselor economice ale consumatorilor;

c) accesul consumatorilor la informatii complete, corecte si precise asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor;

d) educarea consumatorilor;

e) despagubirea efectiva a consumatorilor;

f) sprijinirea consumatorilor sau a altor grupuri sau organizatii reprezentative de a se organiza, pentru a-si expune opiniile in procesele de luare a unei decizii care ii priveste;

g) promovarea cooperarii internationale in domeniul protectiei consumatorilor si participarea la schimburile rapide de informatii;

h) prevenirea si combaterea, prin toate mijloacele, a practicilor comerciale abuzive si a prestarii serviciilor, inclusiv a celor financiare care pot afecta interesele economice ale consumatorilor.

Art. 6. - Prevederile cuprinse in prezentul Cod sunt obligatorii pentru toti consumatorii si agentii economici care efectueaza acte si fapte de comert, in conditiile legii.

Art. 7. - Termenii utilizati in legislatia privind protectia consumatorilor sunt enumerati cu titlu exemplificativ in anexa care face parte integranta din prezentul Cod.

CAPITOLUL II

Obligatiile agentilor economici

Art. 8. - Agentii economici sunt obligati sa puna pe piata numai produse sau servicii sigure, care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relatiile cu consumatorii si sa nu foloseasca practici comerciale abuzive.

Art. 9. - Sunt interzise importul, fabricatia, distributia, precum si comercializarea produselor falsificate ori contrafacute, periculoase sau care au parametrii de securitate neconformi care pot afecta viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor.

Art. 10. - Este interzisa conditionarea vanzarii catre consumator a unui produs, de cumpararea unei cantitati impuse sau de cumpararea concomitenta a unui alt produs sau serviciu. De asemenea, este interzisa prestarea unui serviciu catre consumator, conditionata de prestarea altui serviciu sau de cumpararea unui produs.

Art. 11. - Orice vanzare fortata este interzisa.

Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu catre o persoana se face numai in baza unei comenzi prealabile din partea acesteia.

Art. 12. - Cheltuielile legate de inlocuirea produselor defecte, de remedierea sau de restituirea contravalorii acestora vor fi suportate de vanzator si recuperate de acesta de la producator sau, dupa caz, de la importator sau de la furnizorul anterior aflat pe lantul de distributie, daca prin contractul incheiat intre acestia nu s-a stabilit altfel.

Art. 13. - Orice persoana care are calitatea de producator, distribuitor sau vanzator de produse alimentare va comercializa numai alimente care prezinta siguranta pentru consumator, sunt salubre si apte pentru consum uman.

Art. 14. - Consumatorii trebuie sa primeasca toate informatiile necesare pentru o utilizare corespunzatoare, potrivit destinatiei initiale a bunurilor.

Art. 15. - In cazul in care agentii economici iau cunostinta, la o data ulterioara punerii pe piata a produselor comercializate, despre existenta unor pericole care, la momentul punerii pe piata nu puteau fi cunoscute, trebuie sa anunte, fara intarziere, autoritatile competente si sa faca aceste informatii publice.

Art. 16. - In cazul produselor identificate sau identificabile cu defecte, producatorii si/sau distribuitorii au obligatia de a le retrage de pe piata, de a le inlocui sau de a le repara, iar in situatia in care aceste masuri nu pot fi facute intr-o perioada rezonabila de timp, stabilita de comun acord intre vanzator si consumator si fara nici un inconvenient semnificativ pentru consumator, consumatorul trebuie sa fie compensat in mod corespunzator.

Art. 17. - In cazul lipsei conformitatii, astfel cum este prevazut in actele normative in domeniul conformitatii produselor, constatate de consumator, acesta are dreptul de a solicita vanzatorului, ca masura reparatorie, repararea sau inlocuirea produselor, in fiecare caz fara plata, cu exceptia cazului in care aceasta solicitare este imposibila sau disproportionata.

Art. 18. - Orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilita de comun acord intre vanzator si consumator si fara nici un inconvenient semnificativ pentru consumator, luand in considerare natura produselor si scopul pentru care acesta a solicitat produsele, in conditiile legii.

Art. 19. - Guvernul elaboreaza prevederi privind regulile de securitate, standardele nationale sau de aderare la standardele europene, standardele voluntare cat si cele privind intocmirea documentelor de conformitate care asigura ca produsele comercializate pe piata sunt sigure.

Art. 20. - Ambalajele produselor trebuie sa asigure integritatea si protectia calitatii acestora, fiind, totodata, conforme prevederilor legale referitoare la protectia muncii, mediului si a securitatii consumatorilor.

Art. 21. - Agentii economici sunt obligati sa comercializeze alimente care:

a) sunt insotite de documente care le atesta originea, provenienta si securitatea, dupa caz;

b) sunt manipulate si comercializate in conditii corespunzatoare de igiena, care nu pun in pericol viata si sanatatea consumatorilor si care respecta normele sanitare in vigoare;

c) nu afecteaza viata si sanatatea consumatorilor.

Art. 22. - Se interzice comercializarea produselor ce imita produsele alimentare, fara a fi astfel de produse si care prezinta riscul de a pune in pericol sanatatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementarilor legale in vigoare.

Art. 23. - Obligatiile producatorului:

a) sa raspunda pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum si pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o actiune sau o omisiune a unei terte persoane;

b) sa puna pe piata numai produse sigure si, daca actele normative in vigoare prevad, acestea sa fie testate si/sau certificate;

c) sa puna pe piata numai produse care respecta conditiile prescrise sau declarate;

d) sa opreasca livrarile, respectiv sa retraga de pe piata sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialistii proprii au constatat neindeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viata, sanatatea ori securitatea consumatorilor, daca aceasta masura constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;

e) sa asigure, in cursul procesului de productie, conditii igienico-sanitare conform normelor sanitare in vigoare.

Art. 24. - Obligatiile distribuitorilor:

a) sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si respecta conditiile prescrise sau declarate;

b) sa nu comercializeze produse despre care detin informatii sau considera ca pot fi periculoase;

c) sa anunte, imediat, autoritatile publice competente, precum si producatorul, despre existenta pe piata a oricarui produs de care au cunostinta ca este periculos;

d) sa retraga de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat ca nu indeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, daca acesta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;

e) sa asigure conditiile tehnice stabilite de producator, precum si conditiile igienico-sanitare pe timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii, conform normelor in vigoare.

Art. 25. - Obligatiile prestatorilor de servicii:

a) sa foloseasca, in cadrul serviciilor prestate, numai produse si proceduri sigure si, dupa caz, daca actele normative in vigoare prevad, acestea sa fie testate si/sau certificate si sa anunte imediat existenta pe piata a oricarui produs despre care au cunostinta ca este periculos;

b) sa presteze numai servicii care nu afecteaza viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;

c) sa respecte conditiile prescrise sau declarate, precum si clauzele prevazute in contracte;

d) sa asigure, la prestarea serviciilor, conditiile tehnice stabilite de producator, precum si conditiile igienico-sanitare, conform normelor in vigoare;

e) sa raspunda pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.

Art. 26. - (1) Alte obligatii ale agentilor economici sunt:

a) de a comercializa sau oferi, cu titlu gratuit, numai produse sigure, aflate in cadrul termenului de valabilitate si care nu prezinta riscuri pentru viata, sanatatea si/sau securitatea consumatorilor;

b) de a nu comercializa, in spatii in care nu pot fi asigurate conditiile de pastrare cerute de producator pentru a se preveni perisabilitatea accelerata, produse alimentare preambalate sau ambalate;

c) de a nu comercializa, in alte conditii decat cele cerute de legislatia in vigoare, produse nealimentare noi, folosite sau reconditionate, fara a putea fi, acolo unde este cazul, probate, verificate sau asigurate conditiile de pastrare cerute de producator, pentru a se asigura mentinerea caracteristicilor initiale ale produselor;

d) de a nu importa, in vederea distributiei cu titlu oneros sau gratuit, produse periculoase, expirate sau care pot afecta viata, sanatatea si/sau securitatea consumatorilor prin utilizarea acestora.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor fizice sau juridice care pot avea calitatea de agent economic.

CAPITOLUL III

Drepturile consumatorilor

Art. 27. - Consumatorii beneficiaza de urmatoarele drepturi:

a) de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le aduca atingere drepturilor si intereselor legitime;

b) de a fi informati complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;

c) de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;

d) de a fi despagubiti in mod real si corespunzator pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege;

e) de a se organiza in asociatii ale consumatorilor, in scopul apararii drepturilor si intereselor lor;

f) de a refuza incheierea contractelor care cuprind clauze abuzive, conform prevederilor legale in vigoare;

g) de a nu li se interzice de catre un agent economic sa obtina un beneficiu prevazut in mod expres de lege.

Art. 28. - Se interzice refuzul vanzarii unui produs sau prestarii unui serviciu catre un consumator fara un motiv justificat conform prevederilor legale in vigoare.

CAPITOLUL IV

Cadrul organizatoric al organizatiilor neguvernamentale

Art. 29. - Organizatiile neguvernamentale ale consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare in organismele constituite la nivel central sau local, cu rol in domeniul protectiei consumatorilor, in care organele administratiei publice sunt reprezentate.

Art. 30. - Personalul de conducere si salariatii organelor de specialitate ale administratiei publice, precum si ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor sau ale altor autoritati, cu atributii in domeniul protectiei consumatorilor, nu au dreptul de a detine functii in organele de conducere ale organizatiilor neguvernamentale ale consumatorilor.

Art. 31. - Organizatiile neguvernamentale ale consumatorilor pot fi consultate de catre autoritatile administratiei publice cu atributii in domeniul protectiei consumatorilor, la elaborarea dispozitiilor si procedurilor cu caracter general si a altor lucrari care au ca scop protectia consumatorilor, cu privire la:

a) cunoasterea cerintelor consumatorilor privind sortimentele si calitatea produselor si serviciilor

b) formarea unei atitudini corecte a agentilor economici, angajati in producerea si comercializarea produselor si prestarea serviciilor, fata de calitatea acestora;

c) prevenirea practicilor comerciale abuzive si a publicitatii de natura a afecta drepturile si interesele legitime ale consumatorilor.

Art. 32. - Organizatiile neguvernamentale ale consumatorilor au urmatoarele drepturi si obligatii:

a) de a fi sprijinite logistic de catre organismele administratiei publice centrale si locale, in vederea atingerii obiectivelor lor;

b) de a primi sume de la bugetul de stat si de la bugetele locale;

c) de a fi consultate, cu ocazia elaborarii actelor normative, standardelor sau specificatiilor care definesc caracteristicile tehnice si calitative ale produselor si serviciilor destinate consumatorilor;

d) de a solicita autoritatilor competente luarea de masuri in vederea opririi productiei sau retragerii de pe piata a produselor ori serviciilor care nu asigura nivelul calitativ prevazut in documentele stabilite de lege sau care pun in pericol viata, sanatatea ori securitatea consumatorilor;

e) de a propune agentilor economici realizarea de produse si servicii in conditii speciale, in vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de varsta a treia;

f) de a solicita si de a obtine informatii asupra pretului si caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de natura sa ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achizitionarii acestora;

g) de a informa opinia publica, prin mass-media, asupra neconformitatii produselor si serviciilor existente pe piata,

precum si asupra posibilelor consecinte vatamatoare dovedite ale acestora, pentru consumatori;

h) de a introduce actiuni in justitie pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor.

Art. 33. - Reprezentantii organizatiilor neguvernamentale ale consumatorilor nu au drept de control al agentilor economici.

CAPITOLUL V

Cadrul general al securitatii produselor

Art. 34. - Riscul se considera acceptabil si compatibil cu un grad inalt de protectie pentru siguranta si sanatatea consumatorilor, evaluarea riscului facandu-se in functie de urmatoarele aspecte:

a) caracteristicile produsului, ale ambalarii si ale instructiunilor de montaj si intretinere;

b) efectul asupra altor produse, impreuna cu care acesta poate fi folosit;

c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instructiunile de folosire si orice alte indicatii si informatii furnizate de producator;

d) categoria de consumatori expusa riscului prin folosirea produsului.

Art. 35. - (1) Orice agent economic este obligat sa introduca pe piata numai produse sigure pentru viata, sanatatea si securitatea consumatorilor.

(2) Orice comerciant trebuie sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si sa informeze consumatorii asupra factorilor de risc in utilizarea si/sau consumul acestora.

Art. 36. - Este interzisa comercializarea produselor care nu sunt sigure, cat si a produselor neinsotite de documentatia obligatorie prevazuta de lege, prin care sa se ateste ca ele au fost testate si/sau certificate, dupa caz.

CAPITOLUL VI

Cadrul general privind obligativitatea informarii si educarii consumatorilor

Art. 37. - Statul trebuie sa realizeze si sa incurajeze folosirea de programe menite sa asigure consumatorilor o informare si o educare corespunzatoare, pentru a permite acestora sa actioneze in mod distinct, in vederea unei alegeri corecte bazate pe o informare corespunzatoare asupra bunurilor si a serviciilor si sa fie cunoscatori ai drepturilor si responsabilitatilor ce le revin.

Art. 38. - Statul, prin mijloacele sale, are ca scop protejarea consumatorilor la achizitionarea de produse si servicii, precum si protejarea interesului public general impotriva publicitatii inselatoare, a consecintelor negative ale publicitatii si stabileste conditiile in care este permisa publicitatea comparativa.

Art. 39. - Educarea consumatorilor poate deveni o parte din programul de invatamant sau o componenta a obiectelor de studii, concretizata prin colaborarea institutiilor de invatamant cu autoritatile administratiei publice, cu atributii in acest sens.

Art. 40. - Programele de educare si informare a consumatorilor pot sa cuprinda, ca aspecte importante ale protectiei acestora:

a) legislatia referitoare la protectia consumatorilor, agentii si organizatii ale consumatorilor;

b) sanatatea, alimentatia, prevenirea imbolnavirilor si prevenirea achizitionarii de produse alimentare falsificate;

c) riscurile produselor;

d) interesele economice ale consumatorilor la achizitionarea de servicii, inclusiv a celor financiare;

e) etichetarea produselor, cu precizarea informatiilor necesare consumatorilor;

f) informatii despre dificultati si masuri de rezolvare a acestora, preturi, calitate, conditii de creditare;

g) protectia mediului, dupa caz.

Art. 41. - Programele ce privesc educarea si informarea consumatorilor pot fi implementate si prin intermediul organizatiilor neguvernamentale ale consumatorilor.

Art. 42. - Agentii economici pot contribui si colabora cu terte parti la realizarea unor programe reale si eficiente de educare si informare a consumatorilor.

Art. 43. - Avand in vedere necesitatea asigurarii unei informari complete, concrete si inteligibile a consumatorilor pot fi initiate programe privind informarea consumatorilor prin mass-media.

Art. 44. - Consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare oferite de catre agentii economici, astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala intre produsele si serviciile oferite, in conformitate cu interesele lor economice si de alta natura si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina siguranta si securitate.

Art. 45. - Informatiile privind protejarea vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor trebuie sa fie communicate acestora, pe cat este posibil si prin simboluri grafice internationale, usor de inteles.

Art. 46. - Informarea consumatorilor despre produsele si serviciile oferite se realizeaza, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, inscrise la vedere, in mod vizibil, lizibil si usor de inteles, dupa caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vanzare sau in cartea tehnica, instructiunile de folosire ori altele asemenea, ce insotesc produsul sau serviciul, in functie de natura acestuia.

Art. 47. - Consumatorii trebuie sa fie informati despre riscurile la care sunt supusi prin folosirea normala sau previzibila a bunurilor.

Art. 48. - Scopul etichetarii este de a oferi consumatorilor informatiile necesare, suficiente, verificabile si usor de comparat, astfel incat sa permita acestora sa aleaga acel produs care corespunde exigentelor lor din

punct de vedere al nevoilor si posibilitatilor lor financiare, precum si de a cunoaste eventualele riscuri la care ar putea fi supusi.

Art. 49. - Informatiile de pe etichetele produselor trebuie sa fie inscrise in limba romana, indiferent de tara producatoare, fara a se exclude prezentarea lor si in alte limbi, sa fie vizibile, lizibile si inscriptionate intr-un mod care sa nu permita stergerea lor.















Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:




Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }