Ion neculce ( circa 1672-1745)

ION NECULCE ( circa 1672-1745)

S-a nascut probabil la Prigoreni, langa Targul Frumos, prin 1672. Dupa mama, facea parte, din marea boierime moldoveana, din ramura Cantacuzinilor, fiind fiica lui Iordache Cantacuzino. Tatal sau era Neculce vistierul. A copilarit la Blagesti, langa Pascani, in casa bunicei sale, Alexandra Cantacuzino. Ion Neculce traieste, timp de 4 ani in Tara Romaneasca, la rudele sale cantacuzine, posibil in intimitatea stolnicului Constantin Cantacuzino. Ion Neculce, reintors in Moldova, a parcurs treptele dregatoriilor, ajungand mare spatar si mare hatman. Sub Dimitrie Cantemir este primul sfetnic al domnului, in problemele politice si diplomatice. Neculce impartaseste programul politic al domnului, planurile de eliberare de sub dominatia otomana. Dupa infrangerea de la Stanilesti  (1711)urmeaza pana lua o vreme destinul pribeagului domn, exilandu-se in Rusia si apoi in Polonia. In 1719, Ion Neculce se intoarce in Moldova iar in 1731, in timpul domniei lui Grigore al III-lea Ghica, ajunge din nou intr-o mare dregatorie, vornic al Tarii de Sus, pe care o detine, cu o intrerupere provocata de domnia lui Constantin Mavrocordat si in vremea celei de-a doua domnii. Ultima demnitate pe care o ocupa este cea de judecator de divan. Moare, probabil, in cursul anului 1745.

Ion Neculce nu a fost un erudit, cum erau contemporanii sai Nicolae Costin si Dimitrie Cantemir. Se pare ca avea cunostinte de limba greaca, polona, probabil si rusa. In vremea exilului, dobandeste importante cunostinte in sfera istoriei si geografiei europene. Scrisul sau vadeste o largire de orizont, precizie terminologica moderna. A avut in biblioteca personala un Hronograf bizantin, transcris partial de el. A fost inzestrat cu harul naratiunii, fiind un excelent memorialist, care a suscitat comparatia cu Saint-Simon. Izvoarele lui Neculce sunt autohtone, traditiile locale, insusite in preajma bunicii sale Alexandra Cantacuzino. Istoriografia anterioara, pe care o cunoaste, o apreciaza critic, cenzurand-o uneori, de pe pozitiile unui patriot si istoric obiectiv.

Cronica lui Ion Neculce, Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat este o scriere memorialistica, intemeiata in mare parte pe descrierea, prezentarea evenimentelor traite de autor. Cronicii ii asociaza cele 42 de legende, grupate sub titlul O sama de cuvinte, care au la baza intamplari istorice reale. Conceptia istorica a lui Ion Neculce este influentata de filosofia religioasa, crestina a istoriei, iar conceptia lui politica este evident boiereasca. Este insa partizanul atotputerniciei domnesti, desigur sub influenta cantemiriana. Critica vehement domnii fanariati, pe care-i considera responsabili de "stricarea" obiceiurilor bune ale tarii si de exploatarea fiscala nemiloasa a contribuabililor.