Infrastructuri tehnice majore. gospodarirea apelor - judetul mures

INFRASTRUCTURI TEHNICE MAJORE. GOSPODARIREA APELOR - JUDETUL MURES

Judetul Mures-ocupa o suprafata de 6713,8 kmp din bazinul hidrografic al Muresului (care insumeaza 29767 kmp in total), avand urmatorii afluenti mai importanti: Tirnava mare, Timava Mica, Niraj, Gurghiu, Rastolita, Bistra, Lut, Sar si Comlod.

1. Principalele amenajari pentru asigurarea necesarului de apa, amenajari hidrotehnice pentru combaterea inundatiilor, prize de apa si alte lucrari de amenajare din albia cursurilor de apa, baraje si acumulari, alunecarilor de teren

Lucrari hidrotehnice de regularizare

Acestea cuprind taieri de coturi, lucrari de dirijare a curentilor, traverse de inchidere sau colmatare - in cadrul lucrarilor in albie, respectiv consolidari de mal din piatra sau vegetative din cadrul apararilor de maluri.

Lucrarile hidrotehnice pentru protectia malurilor si albiilor au fost realizate in functie de conditiile specifice ale amplasamentelor din teritoriul bazinal respectiv. Lucrarile din piatra bruta sau gabioane sunt preponderente in bazinele superioare, unde vitezele de curgere a apei sunt mai mari. Pe sectoarele de rau inferioare, cu viteze mai mici de curgere a apei s-au executat indeosebi lucrari de regularizare si aparare din materiale vegetative prin saltele si snopi de fascine, plantatii de butasi de plop sau salcie, garduri si caroiaje din nuiele. Lucrarile din beton in general sunt intalnite in localitati, constand in dale, peree, ziduri de beton, praguri de fund, traverse.

Monitorizarea lucrarilor hidrotehnice de regularizare a albiilor consta si in colectarea unor date caracteristice referitoare la natura materialelor folosite, dimensiunile lucrarilor, dimensiunile albiei, elemente de baza ale regularizarii albiei, pante, capacitatea de transport, debite maxime pe asigurari, data executiei, obiectivele protejate.

Taierile de coturi sunt efectuate pe sectoarele de rau cu meandre accentuate, si pot determina doua tipuri de dezechilibre ale sistemului.

Primul, este semnalat in cazul in care taierea meandrelor se realizeaza fara a se schimba latimea medie a albiei. Cresterea pantei va provoca o accelerare a vitezelor de curgere a apei, erodarea malurilor si crearea de noi sinuozitati. Creste si capacitatea de transport, modificarile morfologice producandu-se prin depuneri de material aluvionar provenit din amonte si prin erodarea concomitenta a malurilor. Prin reajustarea sectorului de rau, tendinta de acelerare a curgerii se va diminua treptat. In cazul in care malurile sunt alcatuite din pamanturi coezive sau prezinta abundenta vegetala iar largirea albiei nu este permisa, eroziunea se manifesta pe verticala propagandu-se mult spre aval (S.Diaconu, 1999).

Al doilea tip de dezechilibru al sistemului de rau in raport cu dinamica sa naturala, se manifesta in cazul in care taierea meandrelor este insotita de largirea albiei. Aceasta duce la reduceri ale vitezelor de curgere, putand determina la ape mici, pe raurile de dimensiuni medii sau mici expunerea la factorii climatici a intregii mase de apa.

Lucrarile de dirijare a curentilor constau in amplasarea unor diguri de colmataj cu gabioane dispuse longitudinal. Rolul principal al acestora este de a mentine constanta adancimea raului prin neutralizarea procesului de eroziune laterala. Digurile de colmataj dispuse longitudinal, deviaza curentul apei spre axul median al raului. Astfel actiunea apei va antrena si deschide partea centrala a cursului de apa. Digurile de colmataj sunt instalate folosind gabioane cilindrice umplute si asamblate pe santier. Aceste constructii au cateva avantaje in plus fata de materialele libere: volumul total mai redus si dimensiunile mai mici ale pietrelor, care reprezinta doi factori majori atat din punct de vedere  economic, cat si din punct de vedere al protectiei mediului. Astfel de lucrari sunt realizate in bazinul Tarnavelor in special pe tronsoanele de rau peste care s-au construit poduri de circulatie rutiera.

Se pot mentiona doua poduri peste Tarnava Mica: unul situat pe soseaua europeana E60 intre localitatile Balauseri si Chendu iar celalalt in Sangeorgiu de Padure pe drumul spre lacul Bezid. In ambele cazuri s-au amenajat la baza podurilor diguri de dirijare din gabioane umplute cu anrocamente pentru protectia impotriva eroziunii. Un curs de apa amenajat, de regula tinde sa-si regaseasca un nou echilibru cu ajutorul eroziunii si prin crearea de noi meandre. Curentii puternici longitudinali si transversali pot eroda malurile raului sau baza acestora, malurile devenind instabile. De aceea se recomanda ca protectia malurilor sa fie destul de puternica pentru a face fata unor astfel de procese de eroziune.

Lucrarile de dirijare a curentilor sunt necesare si in bieful amonte al albiei unui rau barat, pentru a favoriza o circulatie transversala optima a curentilor de apa. In aceste situatii se recomanda de asemenea executarea unor lucrari de consolidare a malurilor amonte de baraj, ca urmare a ridicarii nivelului apei peste cota normala.

Traversele de inchidere sau colmatare se mai numesc baraje de deviatie cu gabioane si fac parte din categoria lucrarilor in albie.

Stabilitatea cursurilor de apa trebuie privita atat din perspectiva planimetrica, cat si din perspectiva altimetrica. Principalul obiectiv consta in determinarea unui profil in care transportul si colmatarea sa se afle intr-un echilibru. Acest echilibru variaza in functie de sectorul de rau analizat, precum si in functie de caracteristicile hidrologice si geomorfologice ale zonelor adiacente raului. Atat in cazul sectoarelor din zona muntoasa cat si in cazul sectoarelor din zona de deal, instalarea barajelor se dovedeste utila prin faptul ca reduce gradul de inclinare al albiei si diminueaza cantitatea de material solid transportat de rau.

In functie de transportul materiilor solide si de tipul de protectie al bazinului de linistire localizat in aval, se pot adopta diverse masuri, cum ar fi protectia cu beton a coronamentului sau invelisul blocului cu beton sau gabioane in avalul barajului deversor. Barajele cu gabioane sunt structuri rezistente, flexibile si usor de instalat care se imbina armonios cu mediul inconjurator.

Datorita retentiei, in zona de amplasare a barajelor vitezele de scurgere ale apei sufera modificari importante. Creste viteza in sectiunea aval datorita castigarii unei energii potentiale suplimentare pe retentia creata. Prin urmare, in bieful aval se vor accentua procesele de eroziune a albiei. Viteza apei in sectiunea situata amonte de baraj scade semnalandu-se aparitia fenomenelor de colmatare in albia raului.

Consolidarile de mal din piatra sau lucrarile de protectie solida sunt considerate ca fac parte din categoria aparari de maluri. Necesitatea unei protectii adecvate este indeplinita combinand diferite materiale cum ar fi peretii de mare greutate cu gabioane, sau solurile Terramesh consolidate cu plasa de sarma cu ochiuri dublu rasucite acoperita cu zinc sau plastic. In acest mod se vor imbunatati functionalitatea protectiei, si a refacerii ecosistemelor naturale. In bazinul Tarnavelor, consolidarile de mal din piatra se realizeaza prin pereuri. Acestea reprezinta invelisuri de protectie din piatra bruta, dale de beton etc. si sunt intalnite pe cursurile principale ale Tarnavelor ce traverseaza orasele Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Sighisoara, Medias, Blaj si Tarnaveni.

In cazul consolidarilor de mal vegetative, aplicarea tehnicilor ecologice de constructii se bazeaza pe combinarea unor materiale artificiale cu diverse specii de plante. Pe Tarnave, cele mai eficace lucrari de consolidare vegetativa sunt cele realizate din fascine fixate cu anrocamente. Incoltirea snopilor din fascine si mentinerea ulterioara a stratului vegetal format protejeaza foarte bine malurile impotriva eroziunii. Materialele artificiale (geocompusi de polipropilena consolidati cu MAC-MAT) vor asigura stabilitate, creandu-se astfel conditiile ideale pentru o repopulare naturala a zonei. Din experienta firmelor specializate in lucrari de regularizare a raurilor cum ar fi Maccaferri, s-a observat ca, grosimea cleionajului (0,15/0,30 m) are acelasi efect pe care il are si o piatra libera de 2-3 ori mai subtire. Cleionajul (cleionaj Geomac sau Reno ) poate fi umplut cu usurinta cu materiale aduse de apa. Acest lucru va determina cresterea plantelor pe structura amenajata, procesul natural de integrare in solurile din zona de lucru fiind prin aceasta accelerat. Astfel structura va fi mai durabila decat plasa metalica, imbunatatind protectia impotriva eroziunii utilizandu-se o cantitate minima necesara de materiale artificiale.

Lucrari de aparare impotriva inundatiilor

Afectate de inundatii sunt in general cursurile medii si inferioare ale raurilor si sectoarele de confluenta cu afluentii. Pe Tarnava Mica sunt supuse riscului 375 de ha in sectorul Coroi-Soimus, 500 ha in sectorul Bernadea-Deaj pe malul stang, respectiv 370 ha la Abus-Paucisoara pe malul drept. Localitati neaparate sunt Mica, Abus, Craiesti, Cornesti si Coroi. Viitura din anul 1975 a produs in bazinul hidrografic Tarnave pagube mai mari decat cea din anul 1970 fiind afectate obiective industriale, case, terenuri agricole, drumuri, cai ferate, poduri si lucrari hidrotehnice.

In anul 1970, in perioda 12-16 mai s-a inregistrat un debit de 700 mc/s la statia hidrometrica Topa de pe raul Tarnava Mare. Viitura s-a format datorita caderii unei mari cantitati de precipitatii la care s-a adaugat topirea zapezii in bazinul superior. Precipitatii intense suprapuse pe un sol cu un ridicat grad de saturare au determinat formarea unor unde de viitura exceptionale pe Tarnave in anul 1975. In anul 1998 s-au semnalat doua perioade de precipitatii substantiale in cadrul aceleiasi luni, iunie. Prima in intervalul 11-15.06.1998 iar a doua intre 16 si 20.06.1998. Debitele maxime inregistrate pe Tarnava Mica au fost de 335 mc/s la Balauseri si 196 mc/s la Tarnaveni.

Perioadele de inundatie. Din punctul de vedere al perioadelor din timpul anului, in care s-au inregistrat unde importante de viitura, care au provocat inundatii in bazinul hidrografic Tarnave, putem mentiona luna mai in anul 1970, iulie in 1975, martie 1981, decembrie 1995 - ianuarie 1996 si iunie 1998.

Lucrarile de indiguire

Cea mai raspandita metoda de ameliorare a terenurilor inundabile o constituie apararea luncilor prin indiguire. Elementul principal al unei lucrari de indiguire il reprezinta digul. Are un scop bine determinat, construirea digului de protectie avand rolul de a apara obiectivele economice, spatiile locuite care atunci cand se inregistreaza cresteri semnificative ale nivelului cursului de apa invecinat sunt inundate.

Digul de protectie

Se disting doua tipuri principale de diguri de aparare si anume: digurile de pamant si zidurile parapet. Cele mai des intalnite sunt digurile din pamant, zidurile parapet fiind realizate doar in cazurile in care situatia o impune. O explicatie ar putea fi aceea ca din punct de vedere economic, digurile din pamant sunt mai rentabile, necesitand investitii financiare mai mici.

Zidurile parapet prezinta un soclu alcatuit din umplutura de beton, pe care se ridica, la inaltimea necesara un zid parapet sau in alte cazuri stalpi incastrati din beton armat, respectiv palplanse asociate cu grinzi prefabricate din beton armat. Astfel de diguri sunt intalnite pe ambele maluri ale afluentului de stanga al Tarnavei Mici, Agristeu, in sectorul de confluenta.

Digurile din pamant se caracterizeaza prin trasee lungi in raport cu inaltimea si dupa (C.Bara, I.Ionescu, C.Popescu, I.Popescu, 1971) se impart in urmatoarele categorii:

Diguri longitudinale care pot fi de tip Dunare, de tip Delta Dunarii sau de tip rauri interioare, ce corespund caracteristicilor hidrografului de viitura al raului respectiv.

Diguri de remuu ce urmaresc cursul de apa afluent pe sectorul dintre confluenta cu emisarul pana la limita amonte a remuului. La proiectarea acestor diguri se tine cont de hidrografele de viitura ale ambelor cursuri de apa.

Diguri de separare a folosintelor care se construiesc in interiorul incintelor indiguite cu amenajare mixta agropiscicola. Acestea, sunt supuse unui regim permanent al nivelului de exploatare piscicola.

Diguri circulare care apara ostroave si insule, tinand cont de conditiile hidrologice ale albiilor cursurilor de apa.

Digurile trebuie sa urmareasca un traseu similar cu cel al albiei raului, corelarea albie minora- indiguire fiind deosebit de stransa in cazul digurilor apropiate. Digurile departate trebuie sa urmareasca in general conturul albiei majore si sa aiba raze de curbura minime a racordarilor de 100-200 m pe raurile mici si mijlocii. Aceste valori ale razelor de curbura minime se vor aplica doar in situatile in care vitezele apei in regim indiguit sunt sub 3 m/s. In exteriorul curbelor, distanta dig-mal trebuie sa fie mai mare decat in aliniamente (V.Chiriac, A.Filotti, I.A.Manoliu, 1980).

Digurile de protectie pot fi, din punct de vedere al formei, longitudinale sau circulare. In cea mai mare parte ele sunt longitudinale, intalnindu-se insa si diguri circulare, cum ar fi cele din jurul acumularilor nepermanente Balauseri si Vanatori.

Lucrarile de indiguire influenteaza scurgerea raurilor in cazul apelor mari prin dirijarea curentilor si marirea vitezelor de tranzit, existand o stransa corelatie cu anumite lucrari de regularizare cum ar fi taierile de coturi (digul asociat cu noua lucrari de taieri de coturi de la Sanmiclaus pe malul drept al Tarnavei Mici) sau consolidarile de maluri. La amplasarea digurilor apropiate se urmareste ca aliniamentul acestora sa urmareasca traseul regularizat al albiei minore.

Concluzia ce se desprinde analizand o situatie data in care exista un sector de rau puternic meandrat ce inunda la ape mari terenurile de importanta economica din apropiere este ca alegerea tipului de interventie trebuie sa se faca tinand cont de costurile minime ale ambelor lucrari.

Lucrarile de indiguire in cazul de mai sus, a raului cu meandre, curbe bruste, vor necesita consolidari in exteriorul curbelor si pe intreaga lor lungime, deci costuri mai mari, deoarece digurile vor fi afectate de eroziune in urma viiturilor. O explicatie ar fi aceea ca digurile actioneaza ca deflectoare ale curentului apei, dirijandul aproape perpendicular pe directia generala de curgere. Traseul digului trebuie sa se caracterizeze printr-o variatie progresiva a razei de curbura, evitandu-se strangularile si asigurand o calibrare cat mai uniforma a albiei.

Pe de alta parte, lucrarile de regularizare prin taierile de coturi, asociate cu diguri longitudinale cu racordari in arce de clotida, reprezinta solutia optima a situatiei analizate daca lucrarile se realizeaza la minimul de cost. In bazinul hidrografic al Tarnavelor digurile sunt asociate cu lucrari de regularizare a albiei. Aceste situatii sunt intalnite in principalele orase din bazin: Sighisoara cu diguri de clasa II de importanta-Q1%=680 mc/s, Tirnaveni cu diguri de protectie de clasa I de importanta-Q1%=400 mc/s asociate cu lucrari de consolidari de mal.

Unul din principiile de proiectare a digurilor este ca in sectoarele cu eroziuni de mal, amplasarea digului sa se faca la o distanta impusa de varianta cea mai economica intre consolidarea malului si marirea distantei de la dig pana la mal.

Un alt principiu este ca in punctele critice de formare a zapoarelor, digul sa fie proiectat la o distanta de mal de trei ori mai mare decat distanta medie existenta fata de mal a digurilor din amonte si aval de punctele respective.

Lucrarile de indiguire implica o serie de constructii si instalatii care asigura intretinerea digului si apararea optima impotriva inundatiilor. Dintre lucrarile pentru protectia digului se pot mentiona consolidari, inierbari, perdele de protectie etc. Constructiile si instalatiile de paza cuprind cantoane, magazii, instalatii telefonice, instalatii de masura iar lucrarile pentru asigurarea circulatiei rampe, bariere, drumuri etc.

Consolidarile se realizeaza prin pereuri, care reprezinta invelisuri de protectie din piatra bruta, sparta, dale de beton etc. Digurile cu panta redusa se consolideaza prin pereuri uscate pentru ca acestea se vor mentine pe taluz prin greutatea lor. Digurile cu taluzuri abrupte se consolideaza prin pereuri cu mortar de ciment.

Inierbarea digurilor pe ambele taluzuri si coronament le apara de actiunea vanturilor, precipitatiilor, covorul erbaceu trebuind sa fie omogen iar cosirea sa se faca dupa perioadele de viitura. Vegetatia ierboasa, prin sistemul sau radicular fixeaza bine stratul superficial al solului. Se interzice pasunatul pe suprafata digului si plantarea pe acesta a oricarui tip de vegetatie arborescenta sau subarborescenta.

Perdelele forestiere dintre dig si mal au rolul de a indeparta curentul de apa de la piciorul digului, de protectie in calea sloiurilor de gheata etc. Arborii constituenti se recomanda a fi adecvati conditiilor pedoclimatice locale, cu o dezvoltare rapida si care sa reziste inundatiilor. De asemenea, perdelele forestiere trebuie sa mentina libera, o fasie de cativa metri de la piciorul taluzului exterior, pentru intretinere. Talia diferita a arborilor asigura disiparea energiei valurilor la diferite niveluri ale apelor mari. Ramurile elastice ale coronamentului asigura de fapt amortizarea.

Se recomanda amplasarea unui canton de supraveghere la fiecare 10-15 km de dig, deoarece construirea acestora nu ridica cu mult costul unei indiguiri da lipsa lor poate duce la pagube importante din cauza intarzierii operatiilor de alarmare si interventie.

Latimea coronamentului digurilor de pamant trebuie sa fie de minim 3 m pentru a permite circulatia de intretinere si interventie. La anumite distante, pentru vehiculele care circula pe coronamentul digurilor, este necesara amenajarea unor platforme de incrucisare. Prin trecerea vehiculelor pe coronament insa, se produc o serie de denivelari care pot opri scurgerea apelor meteorice spre taluzuri facilitand infiltrarea acestora in dig. De aceea se interzice accesul oricarui alt mijloc de transport pe dig, cu exceptia celor de intretinere.

Coronamentul digurilor se mentine in timp la cotele stabilite in proiecte prin executarea unor lucrari caracteristice de inaltare a nivelului. Mirele din dotarea digurilor indica cele trei cote de aparare:

CP-cota de pericol

CI-cota de inundatie

CA-cota de atentie

Acumulari permanente

Acumularile permanente au fost amenajate cu scopul de a atenua undele de viitura in perioadele de ape mari, de a suplimenta debitele la ape mici, de a alimenta cu apa diferiti consumatori sau de a produce energie electrica (Acumularea Bezid).

Amenajarea hidrotehnica speciala Bezid

Este amplasata pe Cusmed, afluent de stanga al Tarnavei Mici, cu cea mai mare suprafata de bazin afluent (157 kmp) si cel mai mare aport de apa din bazin. Acumularea este amplasata amonte de confluenta cu raul Tarnava Mica, respectiv 1,5 km de localitatea Sangeorgiu de Padure. Scopul lucrarii este de atenuare a viiturilor, respectiv aparare impotriva inundatiilor a obiectivelor industriale si orasenesti din lunca Tarnavei Mici si satisfacerea nevoilor de apa potabila si industriala a orasului Tarnaveni. Odata cu dezvoltarea platformei chimice Tarnaveni, a fost necesara marirea debitului captat de la 0,4 mc/s la 1,5 mc/s, ceea ce nu se putea obtine din debitele in regim natural de pe Tarnava Mica, ci prin retinerea debitelor disponibile intr-o acumulare in amonte si care sa fie redata pentru suplimentarea debitelor minime.

Schema de amenajare a fost elaborata ca urmare a inundatiilor catastrofale din anul 1970, care au afectuat intreaga lunca a Tarnavei Mici, provocand pagube importante in toate sectorele de activitate economica si sociala. La capacitatea initiala proiectata de 10 mil. mc., satul Bezidul Nou nu a fost afectat propiu-zis, fiind protejat contra inundatiilor provocate de ridicarea nivelului in lac cu diguri de protectie din material local de pana la 4 m inaltime, amplasate in coada lacului si de-a lungul albiei Cusmedului. Prin marirea capacitatii lacului, nivelul acestuia se ridica cu peste 10 m, ceea ce facea imposibila solutia de aparare cu diguri, deci necesitatea stramutarii satului Bezidul Nou din zona lacului.

Schema de gospodarire prevede o acumulare cu urmatoarele caracteristici de volum: Volumul util a fost determinat tinand cont ca debitul mediu multianual in sectiunea barajului este de 0,86 mc/s, ceea ce reprezinta un stoc mediu multianual de aproximativ 27 mil. mc. rezultand un coeficient de acumulare de 0,52. Volumul de atenuare a fost determinat tinand cont de retinerea sub creasta deversorului de ape mari a unui volum de 10 mil. mc.,ceea ce corespunde retinerii undei de viitura pe raul Cusmed la asigurarea de 1%. Restul de 6 mil. mc. corespund atenuarii necontrolate in lama deversanta a undei de viitura, pentru asigurarea de 0,8% in situatia defavorabila cand lacul este plin si golirile sunt inchise. Volumul mort a fost determinat tinand cont ca debitul solid multianual in sectorul barajului este de 1,473 kg/s revenind un stoc annual de 46 700 tone, adica 31 000 mc. Considerand o perioada de colmatare de cca. 30 de ani, a rezultat un volum mort de 1 milion mc.

Volumul total la asigurare de 0,1% este de 31 mil. mc., corespunzandui o suprafata a lacului la nivel maxim de 285 ha. La asigurare de 1%, lacul are un volum de 26,2 mil. mc. si o suprafata de 262 ha. Suprafata lacului la nivelul normal de retentie este de 184 ha, corespunzandui un volum permanent de 15 mil. mc.

Executia lucrarii a reinceput in anul 1984, dupa o perioada de sistare din anul 1977. Punerea in functiune a lucrarilor si realizarea indicatorilor s-a facut in anii 1989-1990. Punerea sub sarcina a barajului a inceput in 7 aprilie 1992, ajungand in luna martie 1994 la cota 366,00 mdMB ( NNR ).

Barajul este realizat din material local de tip zonat cu nucleu de argila si prisme de stabilitate din pietris si balast.

Acumularea Rastolita a fost proiectata pentru satisfacerea urmatoarelor scopuri:

• asigurarea unui debit de 6,6 mc/s apa in sectiunea Tirgu Mures, in perioadele secetoase, pentru alimentarea cu apa potabila si industriala;
• folosinta energetica prin producerea a 106,3 GWh/an energie electrica, in Hidrocentrala Rastolita;
• asigurarea tranzitarii viiturilor, regularizarii debitelor, protectia impotriva inundatiilor a localitatilor si terenurilor din aval. Volumul total inmagazinabil va fi de 43,0 mil mc apa,- iar volumul util, de 40,0 mc. Barajul este prevazut din anrocamente, cu etansare tip masca de beton. Inaltimea barajului va fi de 60,0 m, iar lungimea la coronament, de 360 m.

Acumulari nepermanente

Acumularile nepermanente au drept obiectiv principal atenuarea undelor de viitura. Cele mai importante din bazinul Tarnave si chiar din intreg bazinul Muresului sunt acumularile Vanatori (25 mil.mc) si Balauseri (24,5 mil.mc). Cu un volum total de doar 6 mil.mc este acumularea nepermanenta Valea, amplasata pe Niraj

a) Acumularea nepermanenta Vanatori

Lucrarea este amplasata pe raul Tarnava Mare, in sectorul localitatiilor Albesti, Topa, Vanatori, fiind destinata atenuarii undelor de viitura de pe cursul superior al raului, protejand impotriva inundatiilor municipiul Sighisoara, prin reducerea debitului maxim de la 1364 mc/s la 1100 mc/s, rezultat acumularii unui volum de 25 mil. mc. de apa, la 0,1% asigurare. Suprafata acumularii la asigurare de 1% este de 301,5 ha iar la 0,1% de 583 ha.

Barajul de beton este amplasat perpendicular pe albia regularizata, la cca. 300 de m amonte de stavilarul de priza al uzinei de apa Albesti, alimentarea cu apa a municipiului Sighisoara.

Digul de contur este executat din pamant, cuprinzand doua tronsoane cu roluri specifice. Tronsonul Topa asigura apararea localitatii cu acelasi nume, fiind situat pe malul drept al raului, la limita sudica a localitatii. Impreuna cu digul de compartimentare realizeaza primul compartiment al acumularii cu o suprafata de cca. 160 de hectare, permitand acumularea a cca. 7 mil. mc. de apa. Tronsonul Vanatori-Albesti asigura apararea localitatiilor Albesti si Vanatori, fiind situat pe partea stanga a Tarnavei Mari, paralel cu rambleul caii ferate. Coronamentul este intrerupt de intersectia cu paraul Valea Hotarelor.Impreuna cu digul de compartimentare realizeaza incinta a doua a acumularii-polderul, cu o suprafata de cca. 190 ha. Digul de compartimentare se incastreaza in tronsonul Vanatori-Albesti al digului de contur la 100 de m de axul albiei regularizate. Este de tip omogen cu sectiune trapezoidala, executat din pamant, iar taluzele si coronamentul sunt inierbate. La cca. 130 de m de incastrare cuprinde un deversor triunghiular din beton. Canalele colectoare asigura preluarea apelor scurse de pe versanti in zona digului de contur si debusarea lor in albia regularizata a raului. Canalul colector Vanatori cu traseul intre digul de contur si rambleul caii ferate, are forma trapezoidala si descarca in aval de barajul deversor. Intre paraul Valea Hotarelor si localitatea Vanatori, apele sunt preluate de subtraversarea de diametru 1200 si descarcate in albia regularizata.

Albia regularizata a raului Tarnava Mare permite tranzitarea debitului afluent printr-o albie stabila si de dimensiuni optime din punct de vedere hidraulic. Forma sectiunii este trapezoidala, iar traseul a fost scurtat prin 6 taieri de coturi in amonte de baraj.Lucrarea este fondata pe pamanturi argiloase cu grosimi de 5-7m asezate pe aluviuni grosiere de 2-5m. Roca de baza este constituita din argile marnoase cenusii, care apar la adancimi de 7-10m. Astfel, pana la cota mira 500 cm se considera regimul de ape mici si medii, cota 500cm fiind considerata de atentie zonala. Peste aceasta cota se considera regimul de viitura. Cota de 900cm este cota de inundatie zonala, cota la care intra in functiune deversorul frontal si deversorul lateral al digului de compartimentare. Cota 1400 este cota de inundatie zonala.

Decizia de functionare este luata tinand cont de cota mirei barajului si de prognoza hidrologica. Postul hidrometric de avertizare este Bradesti cu transmisie zilnica, situat la 60 km amonte de acumulare, iar postul de referinta este Vanatori, cu transmisie extraordinara, situat la 6 km amonte.

Cand cota apei la mira barajului deversor este sub 500 de cm, se considera regimul de ape mici si medii, cu un debit afluent mai mic de 220mc/s. Intrucat debitul este micsorat prin colmatarea galeriilor inferioare cu aluviuni, cauzata de remuul barajului de priza, la cota de avertizare, debitul tranzitat poate fi considerat de cca. 130mc/s. Sub cota de avertizare, daca galeriile inferioare nu sunt obturate, debitul afluent este in intregime transportat de albia regularizata a raului Tarnava Mare.

b) Acumularea nepermanenta Balauseri

In cazul viiturilor de asigurare sub 5%, la Balauseri se realizeaza acumulare numai in zona albiei minore regularizate, pe suprafetele de teren cuprinse intre versantul stang si digul de compartimentare al acumularii. Deversorul lateral intra in functiune la depasirea debitelor de 5% asigurare, provocand inundarea incintei laterale indiguite din aval in amonte.

Suprafata bazinului hidrografic controlat este de cca. 1072 kmp, cu altitudinea maxima de 1775mdM, altitudinea medie de 670 m si panta medie a Tarnavei Mici de 11%. Debitul mediu multianual din sectiunea lucrarii este de 8,69mc/s. Acumularea nepermanenta Balauseri este amplasata in lunca raului Tarnava Mica avand o lungime de 4500 m, si latime maxima de cca. 900 m, ocupand o suprafata de cca. 325 ha. Este dimensionata sa intre in functiune numai la depasirea debitelor de 5% asigurare de pe raul Tarnava Mica, sub aceste debite suprafata incintei ramane uscata, fiind ocupata de culturi agricole. Volumul maxim al acumularii, corespunzator nivelului maxim de 0,1% asigurare, este de 24,5 mil.mc.

Elementele constructive ale acumularii sunt barajul de beton, barajul de pamant, digul de compartimentare, deversorul lateral, complexul turn manevra-golirea de fund, albia regularizata si digurile de aparare mal stang.

Barajul de beton este de tip deversor, amplasat transversal peste albia minora regularizata a raului la cca. 200 de m amonte de confluenta cu paraul Domald.Este fundat la 5,5 m adancime sub cota talvegului, in aluviunile grosiere ale complexului aluvionar inferior, iar prin cele doua deschideri asigura scurgerea debitelor mici si medii ale raului si calibreaza debitele de viitura de peste 10% asigurare, iar prin deschiderile deversante superioare realizeaza tranzitarea unei parti a debitelor de viitura de peste 5% asigurare.

Barajul de pamant este de tip omogen, cu sectiune trapezoidala, executata din pamanturi argilo-prafoase, extrase din carierele de pe versantii raului. Digul de contur asigura incadrarea incintei laterale, are o inaltime variabila 0,5-12m, lungime totala 7370m si o latime la coronament de 3-4m.

Digul de compartimentare este amplasat pe malul drept, paralel cu albia regularizata, intre deversorul lateral si zona de incastrare in barajul de pamant. Are menirea de a proteja terenurile agricole din incinta acumularii la viituri ce nu depasesc 5% asigurare. Latimea la coronament este de 3,5m, iar lungimea totala e de 3685 de m.

Deversorul lateral (de acces) este amplasat intre barajul de pamant si digul de compartimentare, asigurand deversarea controlata a apelor in incinta laterala, la depasirea debitelor de 5% asigurare, peste coronamentul digului de compartimentare.

Albia regularizata s-a realizat prin taieri de cot si recalibrari, in sectorul cuprins intre podul de sosea DN13 si podul C.F. din dreptul localitatii Coroi, pe o distanta de 6,4km. In sectoarele taierilor de cot, inchiderea albiei vechi s-a realizat cu masive de anrocamente pozate pe saltele de fascine. In dreptul golirii de fund a incintei, malul stang al albiei regularizate, pe o lungime de 50 de m, este protejata cu pereu din dale de beton. La cca. 200m aval de podul de sosea DN13, s-a executat un prag de fund din beton de 0,75m inaltime, cu scopul de a micsora panta longitudinala a albiei regularizate.

Digurile de aparare mal stang, sunt prevazute pentru apararea impotriva inundarii a localitatii Agristeu, respectiv a terenurilor agricole situate in aval de barajul de beton.

Se considera regim de ape mari cand se depasesc 220cm la mira si se incepe acumularea apei in zona dig mal situat in amonte de baraj.

La cota mira 800cm incepe deversarea apei prin deschiderile superioare ale barajului de beton, iar la cota mira 850cm, intra in functiune deversorul lateral.

Decizia de functionare este luata in functie de cota mirei la baraj, prognoza hidrologica, respectiv regimul de functionare al acumularii Bezid.

Pentru acumularea nepermanenta Balauseri, statia hidrometrica de avertizare este Sarateni, situata la 50 km amonte, iar statia hidrometrica de referinta este Balauseri, la cca. 6 km amonte de baraj. Ambele statii sunt cu transmisii zilnice.

Acumularea Valea este o lucrare executata pe raul Niraj. Tipul barajului este de greutate, din materiale locale, inaltimea barajului de 14,0 m, iar lungimea la coronament, de 1442,0 m.

Lucrari de combaterea eroziunii solului

Combaterea eroziunii solului se monitorizeaza si prin urmarirea acelor lucrari care influenteaza in mod direct cursurile de apa. Dezvoltarea proceselor de versant determina indirect cresterea debitului solid al cursurilor de apa si scaderea energiei potentiale de eroziune a acestora.

Pe interfluviul dintre Tarnava Mica si Tarnava Mare predomina solurile silvestre brune, pe versantii dezvoltati pe marne (Idiciu, Cund) pseudorendzinele, pe terasele raurilor cernoziomuri sau soluri brune cernoziomice iar in lunci diferite tipuri de soluri de lunca.

Solurile silvestre brune formate pe marne si argile au un coeficient de infiltratie mic si la ploi torentiale redau scurgerii cea mai mare parte din cantitatea de apa cazuta sub forma de precipitatii. Aceste soluri au o slaba rezistenta la eroziune atat in orizontul A, cat si in orizonturile inferioare.

Solurile pseudorendzinice sunt reci, plastice si vascoase in stare umeda. In stare uscata sunt foarte compacte si cu crapaturi. Favorizeaza aparitia alunecarilor superficiale, foarte raspandite de altfel in zona de aparitie a pseudorendzinelor.

Procesele de eroziune sunt influentate si de gradul de inclinare a versantilor. Solul incepe sa fie erodat pe pante de 2-3 grade. Cuestele au inclinari mari de peste 15 grade, iar suprafetele structurale pante sub 10 grade, in functie de substratul geologic.

Lucrari agrotehnice antierozionale s-au realizat in bazinul Tarnavei Mici pe versantul drept al vaii Nadesului la nord de localitatea Nades si pe versantii vailor Spinoasa, Graben, Ror intre comuna Jidvei si municipiul Blaj.

Eroziunea in suprafata foarte intensa, inclinarea mare a versantilor, stratul subtire de sol, alunecarile superficiale, au determinat luarea unor masuri dintre care cea mai eficienta in cazul cuestelor este terasarea. Cuestele orientate spre sud si vest sunt terasate pentru vita de vie iar versantii cu expozitie nordica sunt in general impaduriti.

Terasarile artificiale pot modifica echilibrul versantului in situatiile in care nu se tine cont de conditiile fizico-geografice locale si de structura geologica. Astfel pot aluneca portiuni intregi din versantul terasat si cultivat cu vita de vie.

In general cultivarea versantilor contribuie la evolutia lor mai rapida prin afanarea solului, ceea ce favorizeaza spalarea mai intensa a materialului din partea superioara a versantului si depunerea acestuia la baza lui. Aratul in lungul pantei in mod special pe versantii cu inclinari mai mari de 8-10 grade precum si cultivarea vitei de vie pe versantii neterasati maresc efectul eroziunii solurilor.

Lucrari silvice de protectie realizate pe versantul stang al vaii Nadesului, pe versantul drept al Tarnavei Mici la Balauseri, pe versantul stang al Visei de la Seica Mare spre Agarbiciu si Axente Sever etc. Sunt indicate impaduriri pe mai intense pe versantii puternic inclinati pentru a proteja de eroziune stratul redus de sol.

Defrisarile masive au inceput odata cu locuirea regiunii din anii 1600 si au continuat pana in secolul IX. A fost favorizata astfel dezvoltarea intensa a proceselor de versant, luand o mare amploare alunecarile de teren.

Lucrari hidrotehnice pe formatiunile eroziunii in adancime (ogase, ravene) executate in bazinul Visei pe vaile Rusi si Slimnic. Pe valea Sovata s-au realizat baraje de stingere a torentilor pentru reglarea debitelor de apa si fixarea terenului.

Lucrari hidrotehnice pentru regularizarea scurgerii pe versanti. Pe Tarnava Mica s-au realizat canale si drenuri pentru combaterea eroziunii solului pe suprafete ce totalizeaza 27472 ha teren.

La Axente Sever pe 448 ha sunt lucrari de protectie. In sectorul Alamor-Visa 190 m de drenuri protejeaza 3283 ha. La Slimnic-Rusi-Visa 22,5 km canale si drenuri combat eroziunea solului pe o suprafata de 4445 ha. Amenajarile in panta de la Medias cu 8,79 km lucrari realizeaza protectia a 1079 ha de teren.

Debusee, podete, ravene baraje, traverse, praguri, cleionaje duble si simple, gardulete de coasta diminueaza eroziunea solului pe 18311 ha pe coasta Secasului Mic intre Rosia si Colibi, 1573 ha la Cetatea de Balta respectiv 3023 ha in sectorul Jidvei-Blaj.

Amenajarile pentru combaterea eroziunii solului sunt situate pe terenuri care, in proportie de 98% trec sau au trecut in proprietate privata. Ca urmare, se constata ca efectul benefic al lucrarilor de conservare a solului a fost diminuat in principal, din doua cauze:

1) lipsa de interes in exploatarea si intretinerea acestora de actualii proprietari ;
2) degradarea partiala sau totala a cca 18 - 20% din suprafata amenajata, in urma aplicarii defectuoase a Legii nr.18/1991.

In scopul modernizarii si protejarii lucrarilor de combatere a eroziunii solurilor se impun urmatoarele masuri:

Reconsiderarea proiectarii si executiei lucrarilor, in functie de evolutia proceselor de degradare, precum si de noile forme de proprietate.

Promovarea cu precadere a lucrarilor de CES pentru a preveni pierderile anuale de sol.

Realizarea unor retele de drumuri de exploatare agricola cu carosabil consolidat, care sa asigure accesul masinilor agricole si sa satisfaca pe toti detinatorii de terenuri.

Lucrari pentru reducerea excesului de apa

Lucrarile hidrotehnice pentru reducerea excesului de apa cuprind o serie de canale, constructii si instalatii prin care se colecteaza, se transporta si evacueaza apele de suprafata si freatice in exces din teren. Aceste lucrari alcatuiesc o retea de desecare formata din canale si tuburi- in cazul drenajului. Reteaua prezinta o structura simpla dar functionala. Drenurile recepteaza si transmit apa prin niste drenuri colectoare canalului colector tertiar, secundar sau chiar direct canalului colector principal. Prin intermediul unui canal colector de evacuare, apa din colectorul principal al retelei sau sistemului de desecare ajunge la punctul de evacuare in emisar.

Se recomanda ca toti beneficiarii terenurilor desecate sa-si refaca anual rigolele de scurgere din zonele depresionare pana la canalele permanente, pentru a asigura continuitatea scurgerii catre evacuare. Rigolele de mica adancime se deschid cu plugul prin aratura dus-intors, iar rigolele de adancime mare (peste 30 cm) se deschid cu plugul si buldozerul.

O problema foarte importanta a sistemelor de desecare o reprezinta executarea lucrarilor de intretinere la timp si in conditii optime, deoarece in caz contrar apare necesitatea refacerii lor aproape in totalitate.

Vegetatia care se dezvolta in canalele de desecare produce micsorarea sectiunii si vitezei de scurgere a apei prin canale, favorizeaza impotmolirea constructiilor hidrotehnice etc. Se recomanda cosirea vegetatiei din canale de minim trei ori pe an, astfel ca la data de 1 octombrie al fiecarui an acestea sa fie perfect curatate.

In bazinul Tarnavelor functioneaza gravitational o serie de sisteme de desecare si drenaj pe vaile Domald, Gheghes, Nades, Balta-Tarnava Mica, respectiv Cergau-Manarade, Smig-Veteu, Medias, Ighis, Mosna, Visa- pe Tarnava Mare.

Pe valea Nadesului, afluent de stanga al Tarnavei Mici, in sectorul localitatii Nades functioneaza gravitational pe o suprafata amenajata de 2070 ha, 5,390 km drenuri si 37,390 km canale. In sectorul localitatii Chendu sunt 1,405 km drenuri, 5,802 km canale pe o suprafata amenajata de 706 ha.

Pe 213 ha de teren din valea Domald functioneaza gravitational sisteme de desecare alcatuite din 10,801 km drenuri si 8,618 km canale.

Pe valea Gheghesului, afluent de dreapta al Tarnavei Mici, sunt amenajate 166 ha teren intre comuna Neaua si satul Ghinesti. Functioneaza gravitational 11,765 km canale pentru reducerea excesului de apa.

Pe Tarnava Mica in raza localitatii Cetatea de Balta sunt amenajate 59 ha teren prin 4,789 km de canale destinate lucrarilor de desecare.

In bazinul Tarnavei Mari lucrari pentru reducerea excesului de apa se intalnesc pe valea Smigului, afluent de dreapta, cu 1,4 km canale pe o suprafata de 150 ha, la Medias unde sunt amenajate 320 ha de teren cu 1,1 km drenuri absorbante si 4,775 km canale, pe valea Mosna cu 1,235 km drenuri, 4,250 canale pe o suprafata de 112 ha, pe valea Ighis 1,12 km drenuri, 5,2 km canale pe 21 ha de teren, pe valea Visei 17,240 km canale care reduc excesul de apa pe 800 ha de teren respectiv pe valea Spatac si Tarnava Mare in sectorul localitatilor Cergau si Manarade 13,804 km canale pe o suprafata de 315 ha de teren.

Lucrari de exploatare a agregatelor minerale din albie

In bazinul hidrografic al Tarnavelor existau in anul 2002 un numar de 22 exploatari de agregate, care au extras un volum de peste 140000 mc de balast. Cele mai multe balastiere, in numar de 16, se localizeaza pe Tarnava Mare, de unde se extrage si cea mai mare cantitate de balast, de peste 100000 mc. Pe raul Tarnava Mica se afla doar doua balastiere importante, cu un volum total exploatat de 2000 mc in anul 2002.

Degradarea albiilor cursurilor de apa se datoreaza in primul rand factorului antropic, care exercita cea mai importanta influenta asupra acestora. Exploatarea nerationala a resurselor albiei minore prin depasirea cotei talvegului si marirea adancimii de excavare, atrage dupa sine o crestere a instabilitatii malurilor.

2. Folosintele de apa

Amenajarea cursurilor de apa a fost dintotdeauna motivata de importanta tehnico-economica a satisfacerii diferitelor necesitati de apa ale colectivitatilor umane.

Lucrarile de amenajare, interventie antropica asupra mediului natural, depind atat de caracteristicile naturale ale cursului de apa cat si de activitatile umane ce se desfasoara in cadrul bazinului hidrografic.

Si in Romania, ca si in majoritatea statelor dezvoltate ale lumii, obiectivul principal al amenajarii cursurilor de apa a constat in satisfacerea nevoilor directe ale populatiei, problema impactului asupra mediului inconjurator fiind total neglijata, sau in cel mai bun caz, lasata pe un plan secundar (Diaconu S., 1995).

Cea mai importanta lucrare de stapanire si folosire a apei trebuie considerata totusi regularizarea debitelor prin acumulari. Acestea pastreaza echilibrul dinamic al bazinului privit ca sistem.

Din punct de vedere economic si social, terenurile viitoarei cuve a lacului trebuie sa fie cu valoare scazuta (mlastinoase, inundabile, saraturate sau cu apa freatica la mica adancime), iar obiectivele din amplasamentul acumularii sa fie fara importanta majora in vederea efectuarii de expropieri cat mai reduse (I. Giurma, 2000).

In limita posibilitatilor, asigurarea stocurilor si debitelor mari intr-un bazin hidrografic, trebuie realizata in apropierea marilor consumatori de apa industriala sau potabila.

Prioritate la amenajare o vor avea sectoarele cursurilor de apa pe care sunt amplasate folosintele cele mai productive, care ajuta la cresterea economica a regiunii, in coditiile dezvoltarii durabile. Folosintele sunt reprezentate de alimentarile cu apa potabila (34% din volumul total utilizat de folosinte), industriala (63,4% din volumul total captat) si sistemele de irigatii (2% din volumul total) care insa au un caracter suplimentar, udarile fiind necesare doar in anii secetosi.

Alimentarea cu apa a unui centru populat comporta: captarea si aductiunea apei de la sursa la statia de tratare, statia de tratare pentru corectarea calitatii apei, rezervoare de inmagazinare pentru crearea unei rezerve de avarie, a volumului necesar compensarii variatiilor consumului si pentru pastrarea rezervei de combatere a incendiilor, precum si sistemul de distributie a apei la consumator, format din retelele de distributie si statiile de pompare. In desfasurarea activitatii social-economice a populatiei, cantitatile insemnate de apa folosite se transforma in ape uzate, care trebuiesc evacuate.

Prin ape uzate menajere se inteleg apele care provin din folosirea apelor potabile definite prin STAS 1343-1/95. Alte ape uzate ce provin din industrii de orice natura sau activitati mestesugaresti, care depasesc nevoile directe de trai ale populatiei deservite de canalizare, constituie ape uzate industriale.

Amestecul apelor uzate menajere ( inclusiv cele meteorice, de drenaj si de suprafata) cu apele uzate industriale, constituie apele uzate orasenesti. Colectarea ti evacuarea acestora are loc prin reteaua de canalizare.

Captarea apei brute pentru uzina de apa Tg. Mures se face atat din sursa de suprafata ( raul Mures) cat si din sursa de apa subterana. Prizele de captare pentru apa de suprafata se afla amplasate pe malul drept al Muresului, in amonte de barajul hidrocentralei FRE Mures, iar priza de apa subterana se regaseste in incinta uzinei. Barajul este o constructie de beton armat, avand inaltimea de 5 m si lungimea de 68 m.

Priza de captare nr. 1 - este formata dintr-o conducta de otel cu 1000 mm, la care sorbul este amplasat amonte de baraj, in dreptul pilei a doua de la malul drept. Admisia apei se face gravitational. Patul albiei, in profil transversal, prezinta pante mici astfel incat talvegul se afla in zona centrala a albiei. In asemenea cazuri se introduce o conducta de alimentare care se prelungeste pana la o adancime convenabila a apei, astfel incat prelevarea acesteia sa se poata realiza in bune conditii cu ajutorul unui crib, chiar la nivelurile mici cu asigurare de 95%. Debitul instalat al prizei nr. 1 este de 760 l/s.

Priza de captare nr. 2 - este o captare de mal cu doua compartimente paralele prevazute cu gratare. Legatura dintre priza si deznisipatoare se realizeaza printr-un canal inchis (din tuburi BUCOV) avand 1400 mm. Apa curge gravitational. Debitul instalat este de 1500 l/s.

Sistemul de conducte si stavile prin care sunt legate cele doua prize, permite functionarea paralela sau scoaterea din functiune a uneia dintre prize.

In caz de avarii, cand lacul de acumulare se goleste, apa este captata cu ajutorul unei statii de pompare amplasata pe malul drept al Muresului, aval de barajul de priza. Statia de pompare - a carei capacitate este in curs de dezvoltare - functioneaza in conditii exclusiv accidentale. Capacitatea actuala este de 350 l/s.

Priza de captare nr. 3 este alcatuita din 4 puturi sapate si 2 puturi forate, legate intre ele printr-un canal inchis. Apa subterana este captata intr-un put colector unde se amesteca cu apa de suprafata. Debitul instalat este de 20 l/s.

Alimentarea cu apa potabila a municipiului Reghin se realizeaza din sursa de apa subterana Voivodeni prin intermediul a 14 puturi forate cu un debit instalat de 20 l/s, si prin captarea apei de suprafata Gurghiu ( prin intermediul barajului de priza) cu un debit instalat de 380 l/s. Functionarea ambelor surse este permanenta. Conductele de aductiune a apei brute de la captare la statia de tratare, dimensionate pentru un debit de 500 l/s sunt executate din tuburi din azbociment cu diametrul 600 mm. In cadrul statiei de tratare functioneaza uzina de apa cu o capacitate de prelucrare proiectata de 490 l/s. Apa subterana captata prin intermediul celor 14 puturi forate ( Voivodeni), dupa ce este tratata cu clor, se distribuie in retea, la consumatori. Tratarea apei de suprafata, captata prin intermediul barajului de priza de pe raul Gurghiu se realizeaza in cadrul uzinei de apa. Dupa ce este pompata cu ajutorul a 2+2 pompe BRATES 350, apa este transmisa intr-un deznisipator cu doua compartimente independente, pentru retinerea particulelor cu diametrul mai mare de 0,2 mm. Nu se utilizeaza substante chimicale in faza de deznisipare a apei brute. Prin intermediul treptei 1 de pompare apa bruta ajunge la camera de amestec unde i se adauga reactivii de coagulare si dezinfectare: sulfatul de aluminiu, laptele de var, silicatul de sodiu activat ( foarte rar) si clorul. Apa tratata, inainte de a intra in decantorul orizontal, trece prin camera de reactie turbionara unde are loc flocularea. Apoi, apa este distribuita celor patru decantoare orizontale dimensionate pentru un timp de trece a apei t = 2 ore cu o viteza de trecere   V = 2 mm/s. Apa decantata, prin intermediul treptei II de pompare este trimisa la statia de filtre, dupa care inainte de a intra in bazinul de contact este tratata cu clor, fiind apoi refulata in reteaua de distributie.

Tabelul 1. Folosinte cu potential ridicat de poluare din Judetul Mures

SC AZOMURES SA si RA AQUASERV reprezinta pentru zona aval Targu Mures un risc ridicat, ele modifica ca urmare a impactului, categoria de calitate a raului Mures si afecteaza doua folosinte de apa (Cipau si Ludus), de asemenea din cauza lor acest tronson devine sensibil din punct de vedere al eutrofizarii (nutrienti).

SC AZOMURES SA - Combinatul de ingrasaminte Chimice este amplasat pe malul stang al Muresului, la hm 178, aval de municipiul Targu Mures. Produsele finite ale unitatii sunt: ingrasaminte chimice simple si complexe, uree, azotat de amoniu, melamina, azot.

Activitatea platformei de ingrasaminte chimice a SC AZOMURES SA este reglementata prin Autorizatia de gospodarirea apelor cu Program Etapizat nr. 667 din 02.2003 si prin Principalii indicatori de impurificare ce produc o poluare semnificativa a apei raului Mures sunt: ionul amoniu, azotatii, azotitii. Aportul la poluarea Muresului este determinat de evacuarea directa a apelor uzate cu efluentul final al bazinului de retentie precum si de aportul iazului batal. Combinatul de ingrasaminte Chimice determina o crestere a concentratiei poluantilor in r. Mures in medie, cu aproximativ 1,5-1,7 mg/l amoniu, 9,99mg/l azotat, 1,14 mg/l uree. Depasirile frecvente ale CMA in apa raului Mures si potentialul ridicat de poluare a apei, generat de platforma de ingrasaminte chimice creeaza probleme calitative folosintelor de apa din aval, in mod special uzinelor de apa potabila Cipau si Ludus.

Statia de epurare a municipiului Tg.Mures administrata de RA AQUASERV

Statia de epurare actuala a fost construita in anii 70 pentru o capacitate hidraulica de 1.200 l/s si o capacitate organica de 518.000 p.e. (CBO5 300mg/l). Emisarul apelor uzate este tot raul Mures, dupa ce aceste ape sunt tratate in statia de epurare mecano - biologica situata pe malul stang al raului, aval comuna Cristesti. Efluentul evacuat in r. Mures prezinta depasiri ale c.m.a. pentru indicatorii: amoniu si fosfor. Aceasta depasire este justificata datorita lipsei de tehnologie adecvata la statia de epurare (treapta tertiara). In programul de dezvoltare a sistemului hidroedilitar Targu Mures a fost prevazuta si modernizarea si completarea statiei de epurare a apelor uzate.

BICAPA SA Tarnaveni

Poluarea mediului acvatic cu crom hexavalent si trivalent este determinata de exfiltratiile din batalurile de reziduuri si poluarea istorica, difuza datorata spalarii amplasamentului poluat anterior de catre apele pluviale.

Batalurile de reziduuri prezinta situatii de risc pentru factorii de mediu din zona. Situatiile de risc care pot afecta siguranta acestor bataluri, cu afectarea factorilor de mediu sunt: acumularea unor volume importante de apa in bataluri, deversarea coronamentelor digurilor, alunecarea taluzelor, exfiltratii din interiorul bataturilor prin diguri si radierul acestora.

Statia de epurare a municipiului Sighisoara administrata de SC ATT SA Sighisoara

Capacitatea Statiei de tratare a apei potabile este de 360 l/s, iar retelele de distributie acopera cea. 95% din totalul folosintelor de apa. Statia de epurare a fost dimensionata tehnologic pentru reducerea incarcarii cu M.T.S si CBO5, astfel incat parametrii efluentului evacuat in r. Tva Mare sa se incadreze in limitele aprobate prin DCS 414/1979. In prezent statia de epurare a apelor menajere orasenesti Sighisoara nu mai corespunde cerintelor legislatiei in vigoare privind protectia calitatii apelor. Efluentul statiei se caracterizeaza prin concentratii peste pragul de interventie la indicatorii materiiJtotale in suspensie, substante organice, compusii azotului si fosforului. In aval de mun. Sighisoara din r. Tva Mare se preleveaza apa pentru producerea apei potabile la Statiile de tratare Dumbraveni si Medias. Namolul rezultat are un continut ridicat de metale grele, a caror concentratii depasesc pragurile de interventie chiar si pentru folosinte mai putin sensibile. Depozitarea actuala a acestui namol in bratul mort al Tarnavei Mari va trebui sistata, SC ATT SA urmand a-si amenaja un depozit corespunzator. Amplasamentul este in curs de reglementare, procedura fiind in faza de elaborare a Programului de Conformare in baza Bilanturilor de mediu nivel I si II.

Statia de epurare ape uzate a municipiului Reghin administrata de RAGCL Reghin

Efluentul statiei se caracterizeaza prin concentratii peste pragul de interventie la indicatorii materii totale in suspensie, substante organice, compusii azotului si fosforului.

Namolul rezultat din statia de epurare, dupa trecerea printr-o statie de deshidratare este transportat la platformele de uscare a namolului (15 buc St=150 000) care sunt prevazute cu drenuri de captare a apelor. Namolul are un continut ridicat de metale grele, a caror concentratii depasesc pragurile de interventie chiar si pentru folosinte mai putin sensibile. Depozitarea actuala a acestui namol la depozitul de deseuri a municipiului Reghin va trebui sistata, RAGCL Reghin urmand a-si amenaja un depozit corespunzator.

Activitatea amplasamentului este reglementata prin Autorizatia de Gospodarirea Apelor nr. 5/106.2001 cu Program Etapizat, completata prin actul aditional din 17.05.2002 ca urmare a aparitiei HGR 188/2002. Amplasamentul este in curs de reglementare, procedura fiind in faza de elaborare a Programului de Conformare in baza Bilanturilor de mediu nivel I si II.

Statia de epurare a orasului Sovata este o statie de epurare ape uzate orasenesti cu treapta mecanica si capacitate de44 l/s. Tehnologia de tratare a apelor uzate este insuficienta. Lipsa treptei biologice de tratare, lipsa treptei tertiare pentru eliminarea fosforului si a azotului, capacitatea insuficienta a statiei de tratare fata de capacitatea de producere a apei potabile, gradul avansat de uzura a echipamentelor statiei sunt principalele deficiente. Efluentul statiei se caracterizeaza prin concentratii peste pragul de interventie la indicatorii materii totale in suspensie, substante organice, compusii azotului si fosforului.

Statia de epurare a municipiului Tarnaveni

Statia de epurare a mun. Tarnaveni are o capacitate Quzhmax=422 l/s. Statja trateaza un amestec de ape uzate menajere, ape industriale uzate, ape pluviale si ape de infiltratie, in componenta statiei se afla o linie de tratare a apelor uzate si o linie de tratare a namolului.

Efluentul statiei se caracterizeaza prin concentratii peste pragul de interventie la indicatorii materii totale in suspensie, substante organice, compusii azotului si fosforului.

3. Alimentarea cu apa si canalizarea

Un procent de 99% din sursele ce contribuie (sau pot contribui) la alimentarea cu apa, inclusiv a zonei rurale din judet provin din surse de suprafata si numai 1% din surse subterane. Sursele subterane de apa nu joaca un rol important din cauza debitului foarte redus si a calitatii necorespunzatoare a apelor freatice.

In orasele si municipiile judetului, alimentarea cu apa ridica probleme de extindere a capacitatilor de stocare, tratare si distributie, 60% din retele fiind uzate, cele mai multe din metal avand durata de serviciu expirata.

Majoritatea comunelor au proiecte de alimentare cu apa curenta pentru care cauta finantari.

Reteaua de distributie a apei, in lungime totala de 1.117 km (2,5% din lungimea pe tara), repartizata in 90 de localitati ale judetului, din care 79 in mediul rural, plaseaza judetul Mures pe locul 14 ca lungime a retelei de distributie a apei, in crestere de pe locul 18 in anul 1999.

Tabelul 2.. Reteaua si volumul apei potabile distribuite

date la 31.12.2004, sursa : Anuarul statistic judetean, editia 2005

Regiunile cu cea mai slaba racordare la reteaua de apa potabila a judetului sunt regiunile sud, est si vest, situandu-se la nivelul procentului de 10 % iar din cele racordate la sistemul de canalizare, zona de campie inregistreaza doar o localitate racordata din 100. Indiferent insa de forma de grupare, reteaua judeteana de distributie a apei potabile si apei uzate este deficitara, aceasta reprezentand una din principalele prioritati in dezvoltarea regionala.

Tabelul 3. Numarul localitatilor judetene pe regiuni, racordate la sistemul de alimentare cu apa potabila si canalizare este urmatoarea:

Unica posibilitate de a rezolva problemele pe termen scurt si mediu consta in revitalizarea si extinderea celor doua sisteme zonale existente (Reghin, Tg.Mures) si crearea unor sisteme noi: Voivodeni, Cipau, Ludus, iar pe termen mai lung. - Rastolita. Studiul de prefezabilitate exista, sunt elaborate sau in curs de elaborare studii de fezabilitate pentru alimentarea cu apa a unor localitati din zona. Totusi supunem atentiei faptul ca aceste studii nu dispun de o expertiza ecologica si economica in privinta determinarii oportunitatii economice (pretul de 0,3 USD pentru metrul cub este ridicat pentru localitatile rurale din zona!) dar si efectele ecologice pe termen lung, tinand cont ca volumul de apa introdus din afara egaleaza resursele de apa existente in teritoriu, potentialul de autoepurare a cursurilor hidrice este periclitat si continua sa fie supus unor presiuni din ce in ce mai mari.

In Podisul Tirnavelor, disfunctionalitati apar din cauza contradictiilor aparute intre regimul de scurgere a raurilor, caracterizat prin ape mari primavara si scazut la sfarsitul verii si toamna si folosintele de apa din zona cu un maxim de cerere in perioada calda a anului. Cerintele solicitate de folosintele din culoarele de vale Tirnava Mica si Tarnava Mare impun suplimentarea resurselor de apa locale. Urmeaza, pentru culoarul Tirnavei Mari intr-o perspectiva apropiata, sa se realizeze sistemul Zetea avand ca sursa acumularea de la Zetea (Harghita) 14,4 mil.mc menita sa rezolve asigurarea necesarului de apa solicitat. Pentru culoarul Tirnave Mici intr-un viitor nedefinit se va realiza sistemul de apa Tirnaveni, avand ca sursa de apa acumularea Bezid (14 mil. mc).

La nivelul judetului sunt in executie o serie de investitii care sa conduca la eliminarea disfunctionalitatilor din sistemele de alimentare cu apa si canalizare legate de:

• amenajarea de noi surse si orizonturi de captare
• executia de noi aductiuni dinspre teritorii cu surse bogate spre areale deficitare
• marirea capacitatii rezervoarelor, a statiilor de tratare si a celor de pompare
• amenajarea de noi retele de distributie si de canalizare, precum si extinderea celor existente
• realizarea de noi bransari si introducerea sistemelor de alimentare prin cismele stradale.

Lucrarile de investitii in executie au mai mult un caracter local decat
regional, ceea ce nu asigura eliminarea disfunctionalitatilor de ordin spatial ci numai
cresterea posibilitatilor de deservire a populatiei din localitatile deja incluse in sisteme locale sau zonale de alimentare cu apa.

Alimentarea cu apa a Campiei Transilvaniei prezinta o serie de probleme specifice, din cauza resurselor de apa necorespunzatoare calitativ, dar si cantitativ. Imbunatatirea calitatii vietii, valorificarea resurselor locale si cresterea productivitatii agricole din zona de campie impun cu acuitate suplimentarea resurselor de apa locale cu cele din regiunile limitrofe si gasirea variantelor optime de realizare a acestui obiectiv major. Dezvoltarea durabila a acestei regiuni geografice este conditionata, printre altele si de crearea unui sistem adecvat de alimentare cu apa. Realizarea acestui deziderat necesita cunoasterea detaliata a trasaturilor cantitative si calitative a resurselor de apa autohtone, a situatiei actuale privind disponibilul de apa a surselor autohtone, a sistemelor locale si zonale de distributie a apei, precum si a cerintelor de apa solicitate de toate categoriile de folosinte din spatiul cercetat.

Echiparea tehnico-edilitara a localitatilor cu instalatii de alimentare cu apa si canalizare

Un procent de 99% din sursele ce contribuie (sau pot contribui) la alimentarea cu apa, inclusiv a zonei rurale din judet provin din surse de suprafata si numai 1% din surse subterane. Capacitatea disponibila a surselor utilizate nu este repartizata uniform la nivelul judetului. Din debitul total captat, ponderea principala ii revine vaii Muresului, dupa care urmeaza Valea Tarnavei Mari. Sursele subterane de apa nu joaca un rol important din cauza debitului foarte redus si a calitatii necorespunzatoare a apelor freatice.

In orasele si municipiile judetului, alimentarea cu apa ridica probleme de extindere a capacitatilor de stocare, tratare si distributie, o mare parte din retele fiind uzate, cele mai multe din metal avand durata de serviciu expirata.

Reteaua de distributie a apei, in lungime totala de 1.117,1 km (2,48% din lungimea pe tara), este repartizata in 90 de localitati ale judetului, din care 79 in mediul rural. In ciuda faptului ca numarul localitatilor din mediul rural, care sunt racordate la reteaua de distributie, a crescut, tot mediul urban are un procent mai mare in ceea ce priveste reteaua de distributie a apei potabile (63,21%).

Mai multe localitati din mediul rural, incepand cu anul 2002 au reusit sa se racordeze la reteaua de apa, doua dintre acestea (Apold si Band) reusind acest lucru datorita proiectelor depuse pe SAPARD, masura 2.1. "Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale", proiecte care au fost deja implementate. Alte doua localitati (Taureni si Lunca) s-au racordat la reteaua de distributie a apei printr-un program finantat de Guvernul Romaniei - H.G. 577/1997, iar la inca doua localitati (Ernei si Ogra) lucrarile sunt in curs de executie. In prezent se executa lucrari la inca 7 localitati, banii necesari fiind obtinuti printr-un credit extern garantat de Guvernul Romaniei - H.G. 687/1997 si H.G. - 1036/200

Tabelul.  Situatia retelelor de aductiune/distributie a apei potabile din judetul Mures

Volumul total de apa potabila distribuita este 2878 mii mc / an, din care pentru uz casnic 13.564 mii mc / an, restul fiind consumat in cea mai mare parte de industrie. Chiar daca consumul casnic mediu de apa la nivelul judetului este usor mai scazut de cat cel al regiunii 7 Centru (cu 18,12%) si a tarii (cu19,47%), consumul mediu de apa in industrie este mai mare atat fata de media pe tara (cu 4,66%) precum si fata de media pe regiune (cu 11,82%). Totusi, pe general consumul mediu de apa potabila pe judet este mai scazut decat cel pe tara si decat media pe regiune.

Promovarea si extinderea retelelor de apa potabila si canalizare

Prin specificul sau stratificatia geologica, geomorfologia, starea de alterare, in cea mai mare parte a teritoriului judetului nu se poate conta decat intr-o mica masura pe sursele locale de alimentare cu apa. Sursele potentiale existente, importante pentru dezvoltarea alimentarii cu apa centralizata a zonelor deficitare raman: Uzinele de apa Reghin, Tg.Mures, Cipau, Ludus, Tirnaveni, acumularea Bezid, acumularea Rastolita, etc.

Pana in anul 2000 s-au realizat conditiile pentru introducerea alimentarii cu apa potabila in 5 comune noi, din care 3 in sistemul local (Bichis, Ideciu de Jos, Chetani) si 2 in sistemul microzonal (Rusii Munti si Alunis).

Intre 2001-2010 s-au extins sistemele de alimentare cu apa potabila Reghin si Tg.Mures si s-au creat 3 sisteme menite sa alimenteze cu apa localitatile rurale din Campia Transilvaniei, deosebit de saraca in surse de apa.

In zona localitatilor Singeorgiu de Padure - Fintinele apele freatice sunt foarte dure, nepotabile, iar din cauza chimizarii excesive, sunt puternic infestate cu ioni de amoniu. Se propune inceperea lucrarilor la sistemul de alimentare cu apa Bezid pentru aceste comune.

Canalizarea publica este realizata in 34 localitati din care 7 orase, unde gradul de acoperire este de peste 90% si 27 comune (grad de acoperire 30% mediu rural).

Au fost realizate lucrari noi in 2 comune: Ghindari, Chetani, iar in perspectiva se va urmari introducerea canalizarii in cat mai multe comune, care au asigurata apa potabila, conform prevederilor legii Apei.

In scopul protectiei mediului, ca strategii in domeniul gospodaririi sistemului apa- canal, se propune imbunatatirea gospodaririi cantitative si calitative a apelor. Se propune, deasemenea, introducerea si extinderea sistemului de epurare ecologica.

Tabelul 5. Lucrari de investitii in promovare pentru asigurarea cerintelor de apa ale populatiei din localitatile judetului Mures

Lucrari pentru imbunatatirea si protectia calitatii apelor

executarea treptei biologice la captarea de 360 l/s la statia de epurare orasului Reghin.

concomitent cu extinderea capacitatii Uzinei de apa Tg.Mures, se va reface si canalizarea in zonele deficitare ale municipiului si se va realiza extinderea corespunzatoare a statiei de epurare.

finalizarea ecranului protector (de inchidere a exfiltratiilor la batalurile de la 'BICAPA' SA Tirnaveni.

lucrari de amenajare a haldei de zgura rezultata de la CARBID FOX pentru a evita scurgerea lor in Tirnava Mica in timpul precipitatiilor si prevenirea cresteri concentratiilor cianurilor in rau,

amenajarea si intrarea in exploatare a batalului nr. 4 de la BICAPA SA Tirnaveni.

Perioada 2001-2010

a) Lucrari pentru asigurarea cerintelor de apa

- finalizarea aductiunilor de apa potabila pentru localitatile din zona Campiei Transilvane

- aductiunea de apa potabila pentru localitatile rurale de pe cursul Tirnavei Mici in aval de Tirnaveni, avand ca sursa cursul principal, la priza pentru oras.

b) Lucrari pentru combaterea inundatiilor

- amenajarea Tirnavei Mici pe sectorul Balauseri - Craiesti (41 km) prin lucrari de regularizare si indiguire si lucrari de stabilizare a versantilor in zone limitrofe raului.

Obiective de investitii la nivelul anilor 2007-2010

v    Amenajari Niraj etapa II regularizare Niraj si afluenti, 8,1 km regularizare, 6100 ha teren aparat de inundatii/ dec 2010

v    Stabilizare rau Mures aval priza nr.2 Tg. Mures, consolidare rizberna baraj, 6,5 km regularizare albie, 600 ha teren protejate/2007

v    Gurghiu, 43,5 regularizare, 41 km consolidari de mal stang, 38 km zid beton/2008

v    Mures Iernut, 9 km dig/2008

v    Iod-Rastolita-Borzia, 5,14 consolid dig, consolidare mal-1,68/2008

v    Suplac-Adamus-Cornesti-Craiesti-2,2 km dig/2008

Pe langa lucrarile enumerate mai sus, au fost propuse si urmatoarele lucrari si amenajari:

• Amenajarea contra inundatiilor a raului Mures in zona Vidrasau-Cipau.
• Aparare de mal pe raul Tirnava Mica in amonte de comuna Singeorgiu de Padure.
• Refacerea apararii de mal pe paraul Poclos in zona localitatilor Livezeni, Corunca, Tg.Mures.
• Suprainaltare de diguri pe paraul Comlat si afluenti.
• Regularizarea raului Pietris in localitatea Pietris.
• Refacerea lucrarilor de regularizare a paraului Vatava in localitatea Vatava.

c) Lucrari pentru imbunatatirea si protectia calitatii apelor

- realizarea canalizarii si tratarii apei uzate rezultate prin alimentarea cu apa potabila a zonelor de campie de la Uzina de apa Reghin, Tg. Mures si priza Cipau.

- retehnologizarea statiei de epurare SILTEX Sighisoara in vederea retine substantelor extractibile pana la limita admisibila in ape de suprafata de categoria a si racordarea la canalizare;

- lucrari de reducere a poluarii provenita de pe platforma AZOMURES S prin metode de epurare avansata a apelor amoniacale rezultate din sectii combinatului.

Reteaua de canalizare insumeaza cca. 577,9 km, din care peste 90% revin mediului urban.

Starea retelei de canalizare este medie spre rea, observandu-se scapari importante de ape uzate ce infecteaza panza freatica (ex. din fosele septice, decantoare in mediul rural si din unele sisteme de canalizare comunale).

In municipii si orase evacuarea apelor se realizeaza in sistem unitar si numai in mica parte in sistem divizor, iar in localitatile rurale prin fose septice. Doar in mediul urban exista canale de scurgere.

Raportat la reteaua totala de distributie a apei, lungimea retelei de canalizare acopera doar 51,73%. Exista numeroase strazi, care desi au retele de distributie a apei, nu au retele de canalizare, apele uzate menajere fiind de cele mai multe ori aruncate la suprafata solului, producand fenomene de poluare.

Din cele 48 de proiecte aprobate prin Programul de dezvoltare a infrastructurii din spatiul rural O.G. nr. 7/2006, 42 proiecte au demarat lucrarile de executie fiind in curs de realizare 562 km retele de apa (echivalentul distantei Targu Mures- Constanta) si 242 km retele de canalizare.

Canalizarea publica este realizata in 34 localitati din care 7 orase, unde gradul de acoperire este de peste 90% si 27 comune (grad de acoperire 30% mediu rural).

Au fost realizate lucrari noi in 2 comune: Ghindari, Chetani, iar in perspectiva se va urmari introducerea canalizarii in cat mai multe comune, care au asigurata apa potabila, conform prevederilor legii Apei.

In scopul protectiei mediului, ca strategii in domeniul gospodaririi sistemului apa- canal, se propune imbunatatirea gospodaririi cantitative si calitative a apelor. Se propune, deasemenea, introducerea si extinderea sistemului de epurare ecologica.

Realizarea statiilor de epurare a apelor uzate este deosebit de costisitoare. Se propune elaborarea unor studii de specialitate (P. U. Z.) prin care se vor da solutiile de rezolvare zonala pentru eliminarea apelor uzate menajere - in mediul rural, unde exista alimentari cu apa organizate. In fiecare gospodarie se va executa un put de beton vidanjabil pentru acumulare reziduurilor, de unde, periodic, acestea se vor transporta la cea mai apropiata statie de epurare.

Problemele principale privind modul in care lucrarile de gospodarire complexa a apelor asigura necesarul de apa pentru activitatile economice si localitati

Alimentarea cu apa se impune ca una din prioritatile principale in imbunatatirea calitatii vietii, intensificarea valorificarii resurselor locale, cresterea productivitatii economice. Dezvoltarea durabila a acestui judet este conditionata, printre altele, si de crearea unui sistem adecvat de alimentare cu apa atat in mediul urban, dar mai ales in mediul rural.

Realizarea acestui deziderat necesita cunoasterea detaliata a trasaturilor cantitative si calitative a resurselor de apa autohtone, a situatiei actuale si de perspectiva privind disponibilul de apa a surselor autohtone (este vorba despre zonele excedentare in raport cu cele deficitare din cadrul judetului dar si din afara lui) posibilitatea si oportunitatea formarii sistemelor locale si zonele de distributie a apei si sisteme de canalizare precum si a cerintelor de apa solicitate de toate categoriile de folosinta din judetul Mures in unele cazuri si zone din judete limitrofe: Cluj, Bistrita, Sibiu, Harghita.

O analiza multicriteriala a scos in evidenta o seama de disfunctionalitati de natura spatiala, cantitativa, calitativa, tehnica, economica, psihologica ce a permis in final delimitarea unor arii geografice cu disfunctionalitati in alimentarea cu apa si canalizarea - epurarea apelor uzate. Insa, indiferent de criteriile utilizate, se va avea in vedere integrarea teritoriului judetului in spatiul regional, corespunzator zonei centrale a tarii, caracterului de contact intre zona montana - submontana -depresionara (Carpatii Orientali - Depresiunea Transilvaniei, care prezinta o serie de trasaturi proprii ale resurselor de apa ce pot sau nu pot fi favorabili.

Tinand cont de mai multe criterii, cum ar fi cele spatiale, cantitative, calitative, tehnice, au fost delimitate urmatoarele arii geografice cu disfunctionalitati in alimentarea cu apa:

Campia Transilvaniei in care disfunctionalitatile sunt generate de cantitatea limitata a resurselor de apa autohtone, calitatea lor necorespunzatoare, precum si de regimul lor destul de variabil in timp. Singurele surse de alimentare cu apa in sisteme locale sunt cele subterane cu debite reduse ce se pot epuiza vara. Unica posibilitate de a rezolva problemele pe termen scurt si mediu consta in revitalizarea si extinderea acelor doua sisteme zonale existente (Reghin, Tg.Mures) si crearea unor sisteme noi: Voivodeni, Cipau, Ludus, pe termen lung. - Rastolita. Aceste studii nu dispun de o expertiza ecologica si economica in privinta determinarii oportunitatii economice dar si nefiind analizate efectele ecologice pe termen lung, tinand cont ca cantitatea de apa introdusa din afara egaleaza resursele de apa existente in teritoriu, potentialul de autoepurare a cursurilor hidrice este periclitat si continua sa fie supus unor presiuni din ce in ce mai mari.

Campia Transilvaniei reprezinta una din cele trei mari diviziuni ale judetului Mures. Atributul de 'campie' al acestui tinut, delimitat pe de o parte de limita administrativa a judetului, pe de alta de culoarul larg al Muresului, deriva din caracterul predominant agricol - cerealier al economiei locale.

Imbunatatirea calitatii vietii, valorificarea resurselor locale si cresterea productivitatii agricole din zona de campie impun cu acuitate suplimentare; resurselor de apa locale cu cele din regiunile limitrofe si gasirea variantelor optime de realizare a acestui obiectiv major. Dezvoltarea durabila a acestei regiuni geografice este conditionata, printre altele, si in crearea unui sistem adecvat de alimentare cu apa.

Realizarea acestui deziderat necesita cunoasterea detaliata a trasaturilor cantitative si calitative a resurselor de apa autohtone, a situatiei actuale privim disponibilul de apa a surselor autohtone, a sistemelor locale si zonale de distributie a apei, precum si a cerintelor de apa solicitate de toate categoriile de folosinte din spatiul cercetat.

Densitatea mare a populatiei, frecventa ridicata a asezarilor mari si mijlocii, exploatarile de gaz metan si potentialul agricol ridicat au determinat dezvoltarea, in zona Muresului a Campiei, a primelor sisteme si retele de distributie a apei. Prezenta si orientarea lor a mai fost conditionata si de existenta unui disponibil de, apa in Culoarul Muresului.

In cadrul subsistemului functioneaza patru statii de tratare a apei (Reghin, Tg.Mures, Cipau, Ludus) de la care au fost realizate trei aductiuni principale, la care sunt racordate numai o parte din localitatile adiacente. Specificul acestor subsisteme consta in faptul ca sunt necesare repompari succesive ale apei deoarece conductele magistrale au orientare transversala directiei vailor principale (numai pe sectoare restranse s-au ales posibilitati de alimentare in sistem gravitational (Pogaceaua -Saulia; Pogaceaua - Grebenis).

Subsistemul Reghin - Faragau utilizeaza ca sursa de alimentare cu apa statia de tratare Reghin, in cadrul subsistemului Reghin - Breaza - Craiesti a fost proiectata o aductiune principala din care s-a realizat doar tronsonul Reghin -Breaza - Filipisu Mare - apropiere de Faragau.

Fondul fix al acestui subsistem, format dintr-o retea de conducte in lungime d< 39,8 km cu diametre diferite, are o mare valoare. Cu toate acestea, el nu este utiliza deoarece diferiti investitori (Romgaz, I.A.S. Batos, si alte unitati agricole) nu ai incredintat lucrarile executate unei unitati care sa se ocupe de exploatarile s intretinerea subsistemului.

Subsistemul Voivodeni. proiectat initial pentru alimentarea cu apa a  municipiului Reghin are ca sursa 14 puturi, in urma extinderii capacitatii de alimentare cu apa a municipiului Reghin din Gurghiu, sursa Voivodeni a deveni disponibila (20 l/s)

Subsistemul Tg.Mures - Raciu - Pogaceana - Sarmas are ca sursa statia de tratare a apei din Tg.Mures. Reprezinta primul sistem de alimentare cu apa din Campia Transilvaniei. Lucrarile la acest subsistem au inceput in anul 1970 Subsistemul este format dintr-o aductiune principala din care se desprind conducte secundare spre mai multe localitati situate de o parte si de alta a magistrale Tg.Mures - Raciu - Pogaceaua - Sarmas.

Sisteme locale de alimentare cu apa

Acestea folosesc resursele de apa subterana fie direct de la sursa (fantani, izvoare, puturi), fie prin retelele centralizate de distribuire. Primului subtip ii apartin majoritatea localitatilor. Al doilea subtip (mixt) include localitatile in care alimentarea cu apa se face direct din fantani si izvoare si partial din sisteme centralizate.

Reteaua de distributie a apei este foarte restransa si deserveste un numai redus de locuitori din Campie. Localitatile apartinatoare acestui subtip sunt raspandite in apropierea suprafetelor interfluviale, unde formatiunile sarmatiene si pliocene purtatoare de ape freatice genereaza izvoare cu debite mai insemnate si cu calitate corespunzatoare.

Localitatile alimentate in sistem local au ca sursa izvoare sau puturi amenajate. Astfel, prin aceste surse se ajunge in anumite situatii sa se asigure pana la 70% din numarul populatiei unei localitati, in alte situatii procentul populatiei deservite din aceste surse fiind mai redus.

Podisul Tarnavelor Disfunctionalitati apar din cauza contradictiilor aparute intre regimul de scurgere a raurilor, caracterizat prin ape mari primavara si scazute la sfarsitul verii si toamna si folosintele de apa din zona cu un maxim de cerere in perioada calda a anului. Cerintele solicitate de folosintele din culoarele de vale Tarnava Mica si Tarnava Mare impun suplimentarea resurselor de apa locale. Urmeaza, pentru culoarul Tarnavei Mari intr-o perspectiva apropiata sa se realizeze sistemul Zetea avand ca sursa acumularea de la Zetea (Harghita) 14,4 mil.mc., menite sa rezolve asigurarea necesarului de apa solicitat. Pentru culoarul Tarnavei Mici intr-un viitor nedefinit se va realiza sistemul de apa Tarnaveni, avand ca sursa de apa acumularea Bezid (14 mii. mc.).

Cerintele de apa ale folosintelor din zona Podisului Tarnavelor se afla in contradictie cu regimul de scurgere a raurilor, caracterizat prin ape mari primavara si scazute la sfarsitul verii si toamna, respectiv iarna. In distributia teritoriala a folosintelor se remarca o concentrare a lor in culoarele vailor principale, respectiv Tarnava Mare si Tarnava Mica.

Alimentarile cu apa potabila si industriala au o pondere insemnata, reprezentand 94% din volumele captate pentru folosintele din zona Podisului. Se evidentiaza cateva 'sisteme' mai importante de captare a apei prin care se realizeaza alimentarea populatiei si principalelor unitati industriale din Sighisoara, Tarnaveni, Sovata. Utilizarea apei in agricultura si piscicultura este nesemnificativa.

Cu toate ca in anii secetosi productia agricola inregistreaza pierderi insemnate, folosirea apei pentru irigatii este nesemnificativa. In anii normali irigarea este necesara numai in lunile iulie - august indeosebi pentru legume si sfecla de zahar, normele lunare fiind cuprinse intre 550 si 1500 mc/ha. Rezulta ca irigarea terenurilor are caracter de suplimentare, udarile de aprovizionare fiind necesare numai in anii secetosi. Potentialul tehnic irigabil din zona podisului este redus, reprezentand circa 15% din suprafata agricola. Extinderea suprafetei amenajate pentru irigatii este legata de doua aspecte importante: amenajarea versantilor si asigurarea surselor de apa corespunzatoare sub aspect cantitativ si calitativ.

Utilizarea resurselor de apa din Podisul Tarnavelor se confrunta cu o problema in asigurarea necesarului de apa (sub aspect cantitativ si calitativ) solicitat de diferitele obiective social - economice. In rezolvarea acestei probleme s-a conturat in general conceptia care prevede utilizarea resurselor de apa locale, completate cu resurse dinspre raul Mures (pentru Tarnaveni) sau de la acumularile Bezid pentru culoarul Tarnavei Mici si Zetea pentru culoarul Tarnavei Mari. Un concept, vehiculat in anii 70-80 (Ujvari 1982, 1986) ce prevede distributia gravitationala a resurselor de apa carpatice (de buna calitate) prin realizarea unor conducte magistrale de cumpana este costisitoare si poate fi realizat numai in conditiile amenajarii hidrotehnice integrale a teritoriului judetului. De altfel, in etapa actuala cerintele solicitate de folosintele din culoarele de vale impun suplimentarea resurselor de apa locale.

Disfunctionalitati de ordin calitativ apar din cauza structurilor geologice in care sunt cantonate apele freatice sau pe care le dreneaza cursurile de apa, de asemenea deversarile directe a apelor uzate sau epurarea ineficienta, depozitarile de diverse desesuri menajere si industriale agraveaza situatia. Pentru rezolvarea lor solutiile valabile pe termen scurt - mediu raman suplimentarea necesarului din surse autohtone, realizarea lacurilor de acumulare in zona sai teritoriile limitrofe din spatiul montan (Rastolita). Constructia unor statii de tratare moderne, prevazute cu trepte de ozonare si deferizare, construirea s extinderea - eficientizarea statiilor de epurare.

Tabelul 6. Statiile de tratare existente in judetul Mures si lucrarile necesare

Tabelul 7. Localitatile din judetul Mures cu statii de tratare a apei in executie

Disfunctionalitati in alimentarea cu apa si canalizarea localitatilor

Prima disfunctionalitate apare din diferenta dintre necesarul de apa si debitul captat la nivel de judet.

Sisteme de alimentare cu apa

Sistemul de alimentare cu apa este format din totalitatea constructiilor si instalatiilor de la captare pana la distributie necesare pentru asigurarea apei de alimentare, destinat uneia sau mai multor folosinte.

Sistemul zonal consta dintr-o captare (in conditiile judetului Mures de obicei din surse de suprafata), o statie de tratare (uzina de apa), ambele cu capacitate considerabila fiind dimensionate pentru o populatie de la zeci de sute de mii de locuitori si debit, intre cateva zeci - sute de l/s.

Apa tratata este pompata intr-o conducta de aductiune principala care alimenteaza rezervoarele de apa, ce deservesc o singura localitate sau un grup de 2-3 localitati prin reteaua de distributie stradala.

Sistemul local consta dintr-o sursa (de obicei subterana) mai rar de suprafata dispunand de o statie de tratare, care deserveste o singura localitate, debitul maxim fiind de 10 l/s.

Capacitati si tipuri de surse de apa

Disponibilul actual al surselor ce contribuie (sau pot contribui) la alimentarea cu apa, inclusiv a zonei rurale a fost estimata la 550 mil.mc din care 545 mil.mc. provin din surse de suprafata si 3 mil.mc. din surse subterane. Capacitatea disponibila a surselor utilizate nu este repartizata uniform la nivelul judetului. Din debitul total captat ponderea principala ii revine vaii Muresului, urmand Valea Tarnavei Mari. Sursele subterane de apa nu joaca un rol important din cauza debitului foarte redus si a calitatii precare a apelor freatice.

Existenta unor surse de apa disponibile poate asigura realizarea unor lucrari

de alimentare cu apa pentru sate. Acestea sunt:

- Sursa Reghin  120 l/s

- Sursa Tg. Mures 200 l/s

- Sursa lernut (Cipau) 70 l/s

- Sursa Ludus  20 l/s

- Sursa Voivodeni   20 l/s

- Sursa Gornesti 15 l/s

- Sursa Niraj in curs de proiectare

- Sursa Bezid in curs de proiectare

- Sursa Zetea in curs de proiectare

Starea retelelor de transport si distributie a apei potabile

Lungimea totala a aductiunilor este de 103,7 km, cea mai mare parte revenind sistemului Tg.Mures si Reghin.

Starea retelei de transport nu este corespunzatoare, generand pierderi pe traseu de pana la 30-35%.

Reteaua de distributie din mediul urban are o lungime totala de: 549,9 km iar din mediul rural are o lungime de 135,7 km.

Din lungimea totala a retelei de distributie (685,6 km) au o vechime intre 10-20 ani - 30% din retea, intre 20-30 ani 40%, intre 30-40 ani 12%, intre 20-30 ani 40%, intre 30-40 ani 12%, peste 40 ani 8%.

Vechimea destul de mare a retelei de transport si gestiunea nejudicioasa a dus la deteriorari importante cu implicatii in cantitatea si calitatea apei distribuite. Pentru reteaua de distributie in zona rurala o pondere insemnata o au retelele improvizate. Starea retelei nu este corespunzatoare.

Tabelul 8. Stadiul realizarii lucrarilor de investitii pentru asigurarea cerintelor de apa

ale populatiei din localitatile judetului   Mures

Reteaua de canalizare insumeaza 470,5 km din care peste 90% revin mediului urban. Starea retelei de canalizare este medie spre rea, observandu-se scapari importante de ape uzate in retea, ce infecteaza panza freatica.

- Vechimea retelei: pana la 10 ani

10-20 ani

20-30 ani 

30-40 ani 

peste 40 ani

Capacitati si tipuri de epurare a apei uzate

Capacitatea totala (in functiune) este de 3753 l/s. Total ape uzate ce intra in sistemul de epurare este de 2215 l/s. Prin treapta de epurare mecanica se epureaza 1915 l/s, prin treapta biologica 1503 l/s.

Consumatorii de apa

Analiza situatiei existente privind alimentarea cu apa a localitatilor a fost ingreunata (uneori imposibil-de realizat) din mai multe motive, printre care:

- lipsa unei evidente clare, la nivelul localitatilor si a unitatilor economice privind datele referitoare la sursele de alimentare locale si centralizate (capacitatea instalata, cantitatea utilizata, etc.)

- date existente privind sursele de alimentare locale nu corespund intotdeauna realitatii din teren.

- in majoritatea cazurilor nu se cunosc date privind disponibilitatile de apa si sursele de alimentare in sistem centralizat.

Consumul de apa a localitatilor din mediul rural si urban

Disponibilul actual al surselor analizate ce contribuie la alimentarea localitatilor din regiunea studiata a fost estimat la aproximativ 2772 l/s din care surse de suprafata 2722 l/s, subterane 50 l/s. In sistemele publice de alimentare cu apa sunt incluse 64 localitati. Dintre acestea: 7 sunt centre urbane iar 57 sunt in localitati rurale. Proportia populatiei deservite din localitatile incluse in sisteme de alimentare cu apa depaseste 50% numai in comunele Craiesti, Mihesu de Campie, Vatava.

Analiza situatiei la nivelul localitatilor reda faptul ca cele mai multe sate deservite apartin comunelor Sarmas, Vatava (100%), Batos. La nivel de localitati gradul de deservire oscileaza intre 1,5% (Rastolita) si 95% (Dumbrava). Un numar ridicat de locuitori din satele apartinatoare comunelor nu sunt incluse in sistemele publice de alimentare cu apa.

Mediului rural ii este caracteristic lipsa unor retele de canalizare suficient de dezvoltate, care sa asigure evacuarea apelor menajere. Acestei situatii i se adauga aproape intotdeauna lipsa unei evidente in ceea ce priveste cantitatea de apa colectata si calitatea apei epurate. Este evidenta necesitatea construirii de noi retele si extinderea sau dezvoltarea celor existente si, nu in ultimul rand, organizarea perpetua si serioasa a monitorizarii acestui tip de servicii.

Localizarea si ponderea localitatilor fara alimentare cu apa si canalizare

La nivelul judetului un numar important de localitati rurale nu beneficiaza de alimentari cu apa. Se afla in derulare 19 proiecte de investitii, din care 7 in mediul urban (Ludus). Studiile urmaresc imbunatatirea sistemelor de distributie si crearea de noi aductiuni care sa duca la cresterea numarului de locuitori deserviti. Studiile care vizeaza localitatea Batos, Uila, Cozma, Craiesti, Faragau, Lunca urmaresc dezvoltarea sistemelor locale de alimentare cu apa prin aductiuni din sursa Reghin. Comunele Chetani, Taureni, Valea Larga asigura necesarul de apa utilizand sursa Ludus. Localitatile Mihesu de Campie, Razoare, Balda asigura necesarul din sursa Tg.Mures. Se prevede de asemenea imbunatatirea sistemelor de distributii existente, care sunt in studiu la nivelul comunei Raciu si Sanpetru de Campie.

Tabelul 9. Necesarul pentru localitatile din Judetul Mures fara retea de canalizare

si statie de epurare

Lucrari in curs de executie sau noi, aferente eliminarii disfunctionalitatilor din sistemele de alimentare cu apa si canalizare

La nivelul judetului sunt in executie o serie de investitii menite sa conduca la eliminarea disfunctionalitatilor din sistemele de alimentare cu apa si canalizare legate de:

-amenajarea de noi surse si orizonturi de captare

-amenajarea de noi retele de distributie si de canalizare, precum si extinderea celor existente

-realizarea de noi bransari si introducerea sistemelor de alimentare prin cismele stradale.

Lucrarile de investitii in executie au mai mult un caracter local decat regional ceea ce nu asigura eliminarea disfunctionalitatilor de ordin spatial ci numai crestere; posibilitatilor de deservire a populatiei din localitatile deja incluse in sisteme locali sau zonale de alimentare cu apa.

Protectia surselor de alimentare cu apa

In cadrul sistemului de monitorizare a surselor de apa potabila in cadrul judetului Mures, incepand din anul 2003, sunt monitorizate 9 prize de apa de suprafata (frecventa1-6/an): priza Lunca Bradului (Ilva), priza Reghin (Gurghiu), priza Targu Mures (Mures), priza Iernut (Mures), priza Ludus (Mures), priza Sighisoara (Tarnava Mare), priza Sovata (Sovata si Sebes) si priza Tarnaveni (Tarnava Mica). Pe baza rezultatelor se face evaluarea calitatii apelor de suprafata si incadrarea lor in categorii de calitate, din punct de vedere fizico-chimic, biologic si bacteriologic. Indicatorii analizati sunt stabiliti in functie de scopul urmarit si de sursele de poluare aflate amonte si de utilizatorii din aval.

Tabelul 10. Lungimea tronsoanelor de rau in raport cu calitatea

La nivelul judetului Mures, zona cea mai critica din punct de vedere al poluarii apelor de suprafata este tronsonul de rau (Tarnava Mica) aval Tarnaveni, unde calitatea apei s-a situat in afara categoriilor de calitate, din cauza concentratiilor foarte ridicate ale cromului hexavalent. Mentionam, ca unitatea vinovata, SC BICAPA SA, si-a incetat activitatea de mai bine de trei ani, dar poluarea remanenta deosebit de ridicata se datoreaza depozitelor de deseuri situate de a lungul raului, care si la ora actuala polueaza prin intermediul freaticului. Pe raul Tarnava Mica la debite scazute creste mult salinitatea apei din cauza apelor sarate din zona Praid - Sovata.

La nivelul judetului Mures se asigura prin sistem centralizat, alimentarea cu apa potabila a unui numar de 283 347 de persoane din totalul de 580 851 de locuitori. Din cei 283 759 de locuitori din mediul urban cea 261 200 sunt racordati la alimentare centralizata cu apa potabila iar din cei 297 092 de locuitori din mediul rural doar 22 247 sunt deserviti centralizat. Volumul de apa distribuit in 2002 prin sistem centralizat a fost de 38 838 mii m3 (l 232 l/s) din care pentru populatie 22 056 mii m3 (cea 700 l/s), restul fiind consumat de agenti economici (16 782 mii m3). Din totalul de 38 838 mii m3 de apa potabila, 38 026 mii m3 se asigura din surse de suprafata iar 812 mii m3 din surse subterane.

Tabelul 11. Principalele caracteristici ale uzinelor de apa din Judetul Mures

La nivelul judetului Mures, zona cea mai critica din punct de vedere al poluarii apelor de suprafata este, aval de Tirnaveni, unde calitatea apei s-a situat in afara categoriilor de calitate, din cauza concentratiilor foarte ridicate ale cromului hexavalent. Mentionam, ca unitatea vinovata, S.C. BICAPA S.A., si-a incetat activitatea de mai bine de trei ani, dar poluarea remanenta deosebit de ridicata se datoreaza depozitelor de deseuri, situate de-a lungul raului, care si la ora actuala polueaza, prin intermediul freaticului. Pe raul Tirnava Mica, la debite scazute, creste mult salinitatea apei, din cauza apelor sarate din zona Praid - Sovata.

Un alt tronson de rau, afectat din punct de vedere fizico-chimic si mai ales bacteriologic, este in aval de municipiul Tirgu Mures, din cauza poluarii produse de S.C. AZOMURES S.A. si R.A. AQUASERV (Statia de epurare Cristesti). In cursul anului 2005 pe acest tronson, categoria de calitate a fost determinata de indicatorii regimului de oxigen si nutrienti. Probleme deosebite la acesti indicatori apar in lunile cu debite scazute (ianuarie, februarie, iulie, august, decembrie). Acest tronson de rau este considerat sensibil la eutrofizare (din cauza concentratiilor de nutrienti), de la Tirgu Mures pana la limita de judet.

Un alt tronson critic si care s-a incadrat in categoria apelor sensibile la eutrofizare a fost aferent judetului Mures (cca. 33 km), din cauza deversarilor de ape uzate, fecaloid menajer insuficient epurate, din localitatile Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc si Sighisoara. Pe acest tronson de rau, in fiecare an, in perioada iunie - august, din cauza conditiilor hidro - meteorologice favorabile, pe fondul aportului de nutrienti intr-un raport N/P optim, se constata o inflorire algala accentuata (20 - 30 milioane alge/litru), cu consecinte grave asupra prepararii apei potabile in Sighisoara si Medias si aparitia mortalitatii piscicole (in zona aval Medias - judetul Sibiu). Cursul de apa , de asemenea, este considerat critic, dar in cazul lui, concentratiile ridicate ale nutrientilor si mai ales a salinitatii se datoreaza conditiilor pedologice ale zonei (soluri saraturoase). Concentratiile mai ridicate ale unor indicatori ai regimului de oxigen si ai nutrientilor are ca sursa, mai ales poluarea difuza.

Calitatea apelor freatice din judetul Mures, scot in evidenta faptul ca la nivelul tuturor forajelor hidrologice monitorizate, apa nu se incadreaza in calitatea potabila. La jumatate din aceste foraje calitatea este determinata doar de unu - doi indicatori, depasirea limitei admise fiind foarte mica. Probleme deosebite sunt in zona localitatilor Reghin (zona vulnerabila la azotati), Tirgu Mures (zona vulnerabila la azotati), Cristesti, din cauza S.C. AZOMURES S.A. (batalul de ape uzate si perimetru Combinat), zona Iernut - Ludus (din cauza fostelor ferme zootehnice, actual desfiintate) si zona platformei SC BICAPA SA /din cauza batalelor de reziduuri). In cazul SC BICAPA SA Tirnaveni, studiul "Expertiza tehnica etapa II privind evaluarea sigurantei in exploatare a batalelor B1,B2, B3" efectuat in 2005, a scos in evidenta situatiile de risc cu consecinte grave asupra sanatatii populatiei din zona si a mediului inconjurator. Aceste studii recomanda interventia de urgenta pentru asigurarea sigurantei structurale, a gospodaririi apelor si la seism. Actiunile de interventie necesare constau in consolidarea digurilor, inchiderea batalelor si monitorizarea post-inchidere a acestora.

Conform angajamentelor asumate de Romania in procesul de negociere cu Uniunea Europeana termenul de inchidere a batalelor este 31.12.2006.

Actualmente amplasamentul este in administrarea Autoritatii pentru valorificarea activelor statului, SC BICAPA SA Tirnaveni fiind societate comerciala cu capital majoritar de stat, respectiv 96%.

In cazul SC AZOMURES SA, iazul batal de 32 ha trebuie inchis pana la 31decembrie 2006. S.C. AZOMURES S.A. a executat un batal nou, impermeabilizat ,corespunzator, cu o capacitate de 2,5 ha, fiind create astfel conditiile pentru reducerea nivelului de lichid in iazul batal de 32 ha, pentru limitarea exfiltratiilor din acesta.

Luand in considerare "incadrarea globala", calitatea apelor de suprafata din judetul Mures , se constata o imbunatatire pe sectorul Tirnava Mica - aval S.C. BICAPA S.A. Tirnaveni - iesire din judetul Mures.

Propuneri privind folosirea si protectia resurselor de apa, echiparea tehnico-edilitara a localitatilor, protectia localitatilor impotriva efectului distructiv al apelor

Viiturile din judetul Mures, care ating cote de inundare sau de pericol, pot fi rezumate astfel:

97 unitati administrativ-teritoriale (din care 4 municipii si 3 orase) supuse
riscului de inundare, din care: 10 unitati, localitatile sunt aparate la clasa lor
de importanta, in 28 unitati, localitatile sunt aparate partial; in 59 unitati,
localitatile sunt supuse riscului anual de inundare;

42.730 ha terenuri agricole de buna calitate;

99 km drumuri nationale, judetene si comunale;

127 km cai ferate cu ecartament normal;

12 poduri rupte la viiturile precedente (numeroase alte podete);

427 obiective economice diverse (ferme, exploatari, depozite etc.).

Se remarca suprafata mare de terenuri agricole, cea mai mare parte fiind situate in lunca si terasele inferioare ale Muresului si Tarnavelor. lungimea mare a cailor ferate afectate la inundatii cu avarii la ramblee si intreruperi de circulatie se datoreste: (a) trasarii liniilor de c.f. in imediata apropiere a albiilor cursurilor de apa, (b) si accentuarii in timp a viiturilor (niveluri mai mari) ca urmare a defrisarilor, a colmatarii albiilor si a transportului aluvionar sporit. din cauza urcarii culturilor prasitoare pe versanti cu pante mari, fapt ce favorizeaza spalarea terenurilor si cresterea aluviunilor.

Se constata o distributie nefavorabila a padurilor, in sensul ca ele sunt situate pe culmi, iar nu pe versantii cu energie mare de relief, fapt ce conduce la aparitia de ne si denundari ale versantilor.

Ca urmare a stratului argilos de pe unii versanti si a pluviozitatii crescute, corelat cu lipsa protectiei forestiere, in ultimii ani au aparut numeroase alunecari de teren care presupun un studiu special si dupa cartare sa se stabileasca masurile pasive si active de combatere a acestui fenomen daunator.

In tabelele anexa sunt prezentate toate unitatile administrativ-teritoriale din judetul MURES expuse riscului de inundare, cu precizarea urmatoarelor elemente:

denumirea si categoria unitatii (municipii, orase, comune, sate);

cursul de apa respectiv cu codul cadastral si cauza inundatiei (revarsari,
scurgeri torentiale pe versanti, blocaje de gheturi etc.);

asigurarea normata a localitatii in functie de categoria de importanta,
conform STAS-4273/83, STAS 4068/2/87 (asigurarea de calcul si de
verificare la lucrarile de aparare).

masuri necesare pentru asigurarea localitatilor inundabile la clasa lor de
importanta.

In categoria masurilor pentru reducerea riscului de inundare sunt cuprinse lucrarile cu caracter local care nu necesita cheltuieli mari, in opozitie cu lucrarilre prevazute in schemele de amenajare hidrotehnica care cuprind mari lacuri de acumulare cu baraje, indiguiri pe lungimi mari, devieri de ape mari si altele asemenea.

S-au propus, dupa caz:

reprofilari de albii, care se pot face cu utilaje locale, pentru cresterea
capacitatii de transport a albiilor;

consolidari de maluri, vegetative sau cu gabioane de piatra;

indiguiri locale, care se pot cupla cu regularizarile de albii, folosind
materialul pentru inaltarea digurilor;

stingeri de torenti pe versantii abrupti, fie prin lucrari de rupere a pantei, fie
prin plantari de arboret care sa stabilizeze procesele de ravenare;

devieri de ape mari in jurul localitatilor periclitate;

in unele cazuri au fost recomandate numai intretinerea lucrarilor de
aparare, care trebuie aduse la dimensiunile din proiect, iar daca au aparut
noi obiective, aducerea acestora la asigurarea ceruta de clasa de
importanta a obiectivelor aparate;

s-au prevazut si stramutari de case, in cazurile cand acestea sunt asezate
in zone cu inundare frecventa, dat fiind faptul ca este mai rentabila
stramutarea lor decat realizarea unor lucrari de aparare costisitoare.

Trebuie subliniat un fapt care nu este specific numai judetului MURES ci si altor judete. Astfel se constata ca unele localitati s-au extins, fara avizele necesare de la organele de gospodarirea apelor, in albiile inundabile ale cursurilor de apa uneori chiar la limita albiei minore.

Legea 107/1996 - Legea Apelor, obliga pe toti cei care construiesc in apropierea cursurilor de apa si a lacurilor sa obtina avizul unitatilor Companiei Nationale Apele Romane (fosta Regia Apele Romane) care are o filiala in Targu Mures, din subordinea MAPPM, inainte de a putea solicita Autorizatia de Construire.

Pe de alta parte, in planul de amenajare a teritoriului, coordonat pe plan central de catre MLPAT, iar pe plan local de catre consiliile judetene si de prefecturi, trebuie avute in vedere acele localitati care sunt amplasate in zonele frecvent inundate si dupa caz, stramutate (restrangerea intravilanului) sau aparate de ape.

Amplasarea in zone frecvent inundabile a unor locuinte fara autorizatie si fara avize de la organele competente, conduce la pierderi de vieti omenesti si la distrugerea locuintelor (construite, de regula din paianta).

In cartograma anexa sunt localizate principalele unitatile adminsitrativ-teritoriale ale caror localitati principale prezinta risc de inundare, sub asigurarea ceruta de clasa lor de importanta.

Un specific al judetului MURES, din punct de vedere al apararii impotriva inundatiilor este acela ca multe localitati importante, cum este cazul municipiilor TARGU MURES, REGHIN si SIGHISOARA, sunt aparate corespunzator fata de raurile MURES, respectiv TARNAVA, prin diguri si acumulari de atenuare a viiturilor, dar sunt afectate de catre paraie locale, cu scurgeri torentiale, nepermanente. Exemplul tipic este municipiul TARGU MURES inundat anual de paraul POCLOS, care strabate orasul incorsetat intr-o albie subdimensionata.

De asemenea, la ploi intense, apele pluviale stagneaza mult timp pe strazi si in spatiile construite, din lipsa de capacitate a colectoarelor de ape pluviale (rigole si canalizare inchisa). Municipiul TARGU MURES trebuie sa fie asigurat la ploi cel putin cu frecventa de odata la 3 ani, conform STAS.

Pagubele directe, provin din avarierea locuintelor, anexelor gospodaresti, pierderi de animale, mobilier, distrugerea de poduri si cai de comunicatie, linii de energie si de telecomunicatii, pierderi de produse agricole, care pot fi cuantificate prin estimari relativ precise.

Apar si o serie de pagube indirecte, in lant, provocate de inundatii, care se refera la actiunile de anuntare si evacuare preventiva a populatiei, de asigurare a apei si alimentatiei, de asistenta medicala, de cazare provizorie, precum si din cauza intreruperii activitatii de productie, dificultati de transport, refacere dupa inundatii etc. Evaluarea lor arata ca aceste pagube indirecte sunt mai mari adesea decat cele directe.

Pagubele directe sunt divizate in doua categorii: valorice si fizice. Pagube
valorice directe totale in suma de 1.381 miliarde lei (1999), adica cca 140 milioane
USD, din care pagube provocate in localitatile neasigurate la clasa lor de importanta, sunt de cca 1,2mil.USD. Dupa cum se observa, valorile mari numai ale pagubelor directe fara a le lua in considerare pe cele indirecte (care le dubleaza) justifica alocarea de investitii pentru lucrarile de aparare. Termenele de recuperare ale acestor investitii sunt deosebit de favorabile, adica in 1-2 ani cu viituri.

Realizarea de acumulari cu rol de atenuare a viiturilor, se realizeaza din fonduri centralizate la bugetul de stat si se executa de regula in complex, adica pentru satisfacerea mai multor utilitati, cum sunt alimentarile cu apa, irigatiile, piscicultura, producerea de energie electrica, asigurarea apei de racire etc. In aceste cazuri, majoritatea cheltuielilor sunt preluate de aceste folosinte, cota parte pentru atenuare fiind de regula inclusa in celelalte cheltuieli. Structurile de protectie actuale si cele propuse a fi realizate vor avea un caracter temporar atata timp cat nu se intervine in structura folosintelor teritoriului. Principala cauza a aparitiei inundatiilor, consfintita de majoritatea specialistilor este degradarea continua in ultimii 100 de ani a fondului silvic. Se constata ca pe un teren impadurit se infiltreaza in sol aproximativ 70% din totalul precipitatiilor, in acelasi timp pe o pasune degradata infiltratiile nu depasesc 10%, restul precipitatiilor scurgandu-se rapid in cursurile de apa,

Pericolul inundatiilor s-ar reduce la jumatate prin refacerea fondului silvic la nivelul propus mai jos, asigurand in acelasi timp un mediu stabil in conditiile unor schimbari pe plan regional.

Gradul necesar de impadurire pe zone:

Zona de campie

Zona de podis

Zona subcarpatica > 70%

Zona de culoar

Exista disponibilitate teritoriala pentru astfel de lucrari cum sunt cel pe terenuri degradate excesiv sau pe terenuri agricole neproductive. Lipseste insa cadrul legal ce ar putea stimula participarea capitalului privat la realizarea acestui deziderat, intr-o oarecare masura mijloacele tehnice si financiare exista din partea statului dar fara o strategie pusa la punct atat la nivel local-judetean cat si la nivel national.

Tabelul 12. Alimentarea cu apa prin retele de aductiune/distributie in judetul Mures

Tabelul 13. Localitatile din judetul Mures cu retea de canalizare si statie de epurare

Tabelul 1 Lucrarile necesare pentru asigurarea cerintelor de apa ale populatiei din judetul Mures

Tabelul 15. Necesarul pentru localitatile din judetul Mures fara retea de

canalizare si statie de epurare

Tabelul 16. Lucrari de investitii in promovare pentru asigurarea cerintelor de apa ale populatiei din localitatile judetului Mures

Tabelul 17. Lucrarile de investitii in promovare pentru extinderea retelei de canalizare si epurarea apelor uzate in judetul Mures