Stingerea arcului electric de curent alternativ

Stingerea arcului electric de curent alternativ

Stingerea arcului electric de curent alternativ este facilitata de anularea periodica a intensitatii curentului, in momentele careia deionizarea coloanei este maxima. Procesele sunt diferite, dupa cum au loc la stingerea arcului electric lung (de inalta tensiune), respectiv scurt (de joasa tensiune). In procesul stingerii arcului electric lung, intervin atat unii parametri ai circuitului care se deconecteaza (tensiunea tranzitorie de restabilire, care produce solicitarea dielectrica in intrerupator si intensitatea curentului, care

solicita termic intrerupatorul) cat si parametrii specifici intrerupatorului (tensiunea de strapungere in camera de stingere, care exprima viteza de restabilire a rigiditatii dielectrice si tensiunea arcului electric, dependenta de gradul de racire si de mediul de stingere). In intervalele de timp scurte, continand momentele anularii intensitatii curentului, temperatura coloanei  arcului si conductanta acesteia scad rapid, inregistrandu-se procedeul de refacere a rigiditatii dielectrice, prin care spatiul dintre contacte isi recapata proprietatile electroizolante, pierdute in urma amorsarii arcului. Acest proces se caracterizeaza prin cresterea tensiunii de strapungere a spatiului dintre contacte.

In general, se poate considera ca stingerea definitiva a arcului electric de curent alternativ se obtine in acel moment al anularii, in mod obisnuit naturale a intensitatii curentului, corespunzator caruia  tensiunea tranzitorie de restabilire are o viteza de crestere suficient de mica, incat sa nu mai poata

produce reamorsarea arcului electric, nici prin ambalare termica, nici prin strapungere termodielectrica. Aceste consideratii se refera la cazurile obisnuite de deconectare dinamica in instalatiile de curent alternativ, corespunzatoare fie

regimurilor normale de sarcina, fie celor de scurtcircuit.

Arcul electric scurt se amorseaza intre contactele echipamentelor de comutatie de joasa tensiune. Datorita lungimii sale mici, de ordinul 13 mm, stingerea se obtine pe baza proceselor din vecinatatea contactelor, neglijabile in cazul arcului electric lung. Astfel, se constata ca pentru reamorsarea arcului electric scurt este necesar ca intre contacte, dupa anularea intensitatii curentului, sa fie aplicate tensiuni avand valori de 150250 V, in masura sa asigure gradientul de potential corespunzator autoemisiei electronice la noul catod.

Daca tensiunile aplicate au valori mai mici, arcul electric scurt se stinge

definitiv, la prima trecere prin zero a intensitatii curentului.