QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate chimie

Metodologia de cercetare si stabilire a cauzelor probabile de incendiu








METODOLOGIA DE CERCETARE SI STABILIRE A CAUZELOR PROBABILE DE INCENDIU



Probleme





1. Scopul si continutul cercetarii si stabilirii cauzelor probabile de incendiu


2. Stabilirea si cercetarea cauzelor probabile de incendiu


3. Surse de aprindere


Scopul si continutul cercetarii si stabilirii cauzelor probabile de incendiu.


Scopurile activitatii de cercetare a cauzelor probabile de incendiu sunt

descoperirea conditiilor, imprejurarilor si cauzelor probabile care au generat          incendiul

stabilirea de concluzii si invataminte privind prevenirea incendiilor datorate cauzelor si imprejurarilor similare sau asemanatoare celor cercetate.

sprijinirea organelor de cercetare penala in stabilirea cauzelor, si dupa caz, in identificarea faptuitorilor si administrarea probelor


Activitatea de cercetare si stabilire a cauzelor probabile de incendiu se organizeaza si se desfasoara in concordanta cu prevederile Codului de procedura penala si instructiunea ministrului administratiei si internelor nr. 402 / 2003 referitoare la cercetarea si stabilirea cauzelor probabile de incendiu si au urmatorul inteles :

Cercetarea cauzelor probabile de incendiu – ansamblul de masuri si actiuni organizatorice, tehnice si operative care includ metode, procedee si mijloace specifice in vederea stabilirii imprejurarilor, surselor si mijloacelor de aprindere.

Stabilirea cauzei probabile de incendiu – actiunea de a determina cauza probabila care a generat incendiul.

Amprenta incendiului – imaginea macroscopica a ansamblului modificarilor survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor incendiului asupra spatiului incendiat si a bunurilor materiale aferente.

Urma – orice modificare materiala produsa in spatiul in care a izbucnit incendiul sau in alte locuri ce au legatura cu aceasta, ca urmare a interactiunii dintre fenomenele tehnice, naturale, infractionale sau de alta natura, mijloacele si caile de actiune ale acestora si elementele componente ale spatiului incendiat.

Investigator – personal din cadrul IGSU sau al inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti, specializat in constatare cauzelor probabile de incendiu.

Cauza de incendiu – suma factorului care concura la initierea incendiului, care consta de regula, in sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum si imprejurarile determinante care au dus la izbucnirea acestuia.


Clasificare principalelor urme ale incendiilor:

urme de cenusa si fum, rezultate prin arderea, topirea sau descompunerea materialelor si substantelor combustibile sau nerezistente la temperaturile degajate pe timpul incendiilor (textile, mase plastice lemn cauciuc etc);

urme de lichide, vapori si gaze combustibile (produse petroliere, lacuri, vopsele, gaz metan etc.);

urme eronate de explozie:

de explozii de substante explozive: focarul (craterul), schije, ruperi, arsuri, fimizare, efecte distructive, urme de substante explozive, efecte sonore;

de explozie a amestecurilor explozive (succesiunea exploziilor furnizare, fisuri de instalatii, efecte distructive);

de explozii fizice (crapaturi, coroziuni intensive, solicitari mecanice, schije,distrugeri provocate de recipientul explodat, etc.);

microunde create de incendii si explozii;

particule de sticla, vopsea, lac, praf combustibil;

resturi de lichide combustibile, lubrifiant, mase plastice, gudroane;

rupturi de materiale combustibile arse;

urme de produse chimice incendiare, toxice si radioactive;

urme ale instrumentelor, dispozitivelor si a altor obiecte (chei, clesti, rangi, ciocane, scule, brocuri de sudura, span, pilitura, etc.);

urme ale omului:

urme, forme ale mainilor, picioarelor, voci, scrisuri, manieri de a executa diferite operatiuni;

urme biologice: de sange, saliva, par, miros, arsuri;

urme ale incaltamintei, imbracamintei si a altor obiecte folosite de om;

urme ale vegetalelor (resturi carbonizate) aschii, seminte, plante uleioase.

urme ale animalelor (lasate de picioare si coarne, sange, par, puf pene etc);

urme ale mijloacelor de transport (anvelope, roti, potcoave, scurgeri de carburanti si lubrifianti etc).

Fixarea amprentei, urmelor si a altor mijloace de proba

Dupa stabilirea elementelor componente ale amprentei incendiului si descoperirea urmelor se determina pozitia si starea lor si se face descrierea amanuntita in formele de lege prevazute (C.P.P. art. 129 si 131). Fixarea se face prin:

descrierea in procesul verbal de cercetare la fata locului, raportul de
constatare tehnico-stiintifica, raportul de constatare medico-legala;

mijloace tehnice : fotografia judiciara, desenul, filmul judiciar, fonograme.

In vederea fixarii amprentei incendiului si a urmelor se utilizeaza conform Regulamentului trupelor de pompieri art. 377 - 381 si nota de anuntare, raportul de interventie, fisa de incendiu, procesul verbal de incendiu si registrul cu evidenta actiunilor de interventie.

Pentru fixare, se procedeaza astfel:

se descriu : focarul incendiului, obiectele incendiate (marime, culoare, urme ale arderii si parti topite, deformate etc.) pozitia lor inainte si dupa incendiu, alte urmari ale incendiului urmele substantelor stingatoare, pozitia usilor, ferestrelor si a altor obiecte ce pot avea legatura cu incendiul (mijloace de detectare, avertizare si stingere etc.) si se consemneaza ridicarea diagramelor, inregistrarilor si a altor documente;

se fotografiaza si se filmeaza culoarea si intinderea flacarilor si fumul, directia si evolutia focului, pozitia focarului incendiului sau a craterului exploziei, obiectele ce au putut servi la declansarea incendiului, defectiunile constatate la sursele de incendiere, pozitia victimelor, urmarile incendiului (exploziei) etc.





Fixarea trebuie sa fie cat mai exacta, urmarindu-se totodata sa surprinda evenimentul in evolutia acestuia in timp.


Ridicarea, ambalarea si transportarea urmelor


Ridicarea urmelor sau a imaginilor acestora se face prin procedee si tehnici criminalistice specifice:

ridicarea obiectului care poarta sau contine urme (sticle, borcane, pungi de plastic etc.)

ridicarea crustelor, depunerilor, petelor, folosind solubilizarea in apa sau in alcool, seringa, pipeta, aspirator, spatula, lopatica, penseta, magnet;

ridicarea prin transferare, filmare, montaj, desen.

Urmele (purtatorii de urme) ridicate se asambleaza separat, se marcheaza, se eticheteaza si sigileaza.

Stabilirea si cercetarea cauzelor probabile de incendiu

Stabilirea directa a cauzei probabile de incendiu se face la fata locului, imediat dupa stingerea incendiului, de catre seful garzii de interventie ( echipajelor de interventie ), atunci cand cauza este evidenta.

Elementele cauzei de incendiu reprezentate, de regula, de suma factorilor care concura la initierea incendiului se consemneaza in procesul verbal de interventie intocmit de serviciile profesioniste pentru situatii de urgenta.

Atunci cand nu pot fi stabilite se efectueaza cercetarea cauzelor probabile de incendiu pentru

A    incendii cu cauze tehnice deosebite sau neclare care nu pot fi determinate imediat dupa stingerea incendiului;

A    incendii de amploare ce necesita interventia a doua sau mai multe subunitati;

A    incendii la care stabilirea cauzei probabile presupune efectuarea unor cercetari de laborator si expertiza.

Cercetarea se efectueaza de personal specializat ( minim 2 persoane ) numit prin ordin de zi pe unitate de catre inspectorul sef.

Personalul IGSU participa la cercetarea unor cauze probabile de incendiu la ordinul Inspectorului General.

Activitatea de stabilire si cercetare a cauzelor probabile de incendiu presupune, dup caz

documentare;

cercetarea la fata locului;

efectuarea de incercari de laborator si expertize, pentru determinarea unor caracteristici tehnice ale materialelor si substantelor implicate, compararea rezultatelor cu valori teoretice luate in considerare in estimarea riscului initial de incendiu;

solicitarea sprijinului celorlalte organe abilitate prin lege pentru obtinerea unor date si informatii necesare elucidarii cazului;

elaborarea ipotezelor privind locul si imprejurarile initierii incendiului, verificarea tuturor ipotezelor inaintea stabilirii concluziilor si intocmirea raportului de cercetare a cauzei de incendiu.

Reguli tactice generale si specifice necesare cercetarii cauzelor probabile de incendiu sunt urmatoarele

Reguli tactice generale

nelimitarea anticipata in timp a duratei cercetarii incendiului la fata locului se impune insa operativitatea maxima pentru a permite reluarea activitatii in obiectivul incendiat si evitarea in acest fel a unor pagube suplimentare

efectuarea unor cercetari complete si minutioase la fata locului, independent de orice ipoteze preconceputa sau alte anticipari

executarea organizata a sarcinilor;

utilizarea metodelor, procedeelor, aparaturii si tehnicii adecvate in raport de natura si particularitatile locului faptei

consemnarea, in cursul cercetarii a tuturor constatarilor, datelor, informatiilor in legatura cu cauza

observarea comportamentului potentialilor faptuitori prezenti la fata locului.


Reguli tactice specifice

deplasarea in cel mai scurt timp la fata locului

luarea masurilor pentru prevenirea si inlaturarea eventualelor pericole iminente, precum si pentru prevenirea sustragerilor

identificarea, notarea si fixarea pe timpul stingerii incendiului si sau a cercetarii acestuia a datelor relevante.

Pentru determinarea cauzei probabile care a generat incendiul si a imprejurarilor in care s-a produs initierea si propagarea acestuia, investigatorul trebuie sa stabileasca spatiul in care a avut loc initierea arderii ( focarul initial ) si concomitent sa gaseasca in zona respectiva indiciile cu privire la primul material aprins si primul material semnificativ aprins, sursa care a produs initierea si circumstantele care au permis producerea evenimentului.

Precizarea pozitiei focarului initial trebuie realizata prin interpretarea judicioasa a amprentei incendiului, coroborata cu actiunea factorilor care influenteaza desfasurarea proceselor de combustie si propagarea arderii in situatia specifica a cazului in speta, modul cum incendiul a evoluat in timp si in spatiu, directiile si caile prin care s-a propagat succesiv pana a cuprins intreaga suprafata afectata, astfel incat, parcurgand in sens invers traseele respective, sa se localizeze zona unde s-au declansat procesele de ardere.

Concluziile formulate ca urmare a cercetarii incendiului trebuie sa se sprijine, fie pe baza probelor certe prezentate de investigatori, fie prin eliminarea motivata tehnic si juridic a tuturor celorlalte cauze posibile.


3. Surse de aprindere

Notiunea de cauza de incendiu implica obligatoriu existenta a patru factori principali : sursa de aprindere, mijlocul care a produs-o, primul material care a ars si imprejurarea. Uneori se include sl evenimentul initial care a precedat si determinat incendiul.

Sursa de aprindere (de energie) se pot grupa astfel: arcurile electrice, scurtcircuitul electric, scanteile electrice, efectul termic al curentului electric, electricitatea statica, flacara deschisa, caldura (efectul termic), scanteile, autoaprinderea, reactii chimice, explozia (implozia), trasnetul si energia nucleara.

Gama mijloacelor care pot produce surse de aprindere este foarte larga si diversificata si se imbogateste continuu, pe masura progresului tehnico-stiintific pe care il inregistreaza dezvoltarea societatii.

Imprejurarile care genereaza incendii sunt multiple si in principiu vizeaza abateri de la normele de prevenire a incendiilor.

Acestea se pot referi la: instalatiile electrice (defecte, improvizate, aparate sub tensiune); sistemele de incalzire (defecte, improvizate, nesupravegheate, cosuri de fum, cenusa, jar, scantei); flacara deschisa (jocul copiilor cu focul, fumat, foc deschis, sudura); defectiuni tehnice si organizatorice (autoaprinderea si reactii chimice, scantei mecanice, electrostatice si frecare, scurgeri de produse inflamabile; defectiuni tehnice - de exploatare, nereguli organizatorice); evenimente urmate de incendii (explozii, accident tehnic, trasnet si alte fenomene naturale, actiune intentionata); alte imprejurari (caldura solara, radiatii luminoase calde, energie nucleara etc).

Din analiza statistica a incendiilor, pe plan mondial rezulta, mai ales in industrie, o crestere a frecventei incendiilor precedate si determinate de alte evenimente cum sunt: avarii tehnologice, accidente tehnice, explozii, catastrofe, etc, care la randul lor au fost generate de o serie de cauze care necesita a fi cercetate si stabilite.


a) Arcurile electrice, scurtcircuite, scanteile si efectul termic al curentului electric:

studierea si compararea schemei proiectate a instalatiilor electrice cu realitatea in colaborare cu specialistii din acest domeniu (din unitatile beneficiare, furnizoare de proiectare);

verificarea gradului de protectie al instalatiilor electrice functie de pericolul de incendiu si explozie existent;

determinarea unica a instalatiilor electrice aliate sub tensiune in momentul izbucnirii incendiilor si a celor care nu erau sub tensiune;





examinarea dispozitivelor de siguranta (de protectie) ale instalatiilor electrice; daca sunt montate toate dispozitivele de siguranta daca dispozitivele sunt originale, nu sunt supradimensionate, nu au fost reparate cu mijloace locale; daca capacitatea consumatorilor este sub limita, admisa pe circuitul (siguranta)respectiva;

examinarea comutatoarelor, cablurilor si intrerupatoarelor, pozitia acestora si urmele (impuritatile) depuse pe acestea si pe punctele de contact;

examinarea consumatorilor (motoare electrice, aparatura electrica, corpuri de iluminat etc): starea tehnica a consumatorilor si modul de supraveghere a acestora, puterea reala a consumatorilor compararea acestuia cu cea prevazuta in proiect; amprenta incendiului asupra consumatorilor (exemplu: daca pe resturile de filament ale unui bec electric se gasesc sudate urme microscopice de lamele sau cioburi sticla, becul ardea, iar daca particulele de sticla cu muchii ascutite si nu sunt sudate de filament rezulta ca becul nu crea sub tensiune (se foloseste microscopul care mareste de 20—50 ori si aparatul de fotografiat;

examinarea conductoarelor si cablurilor electrice: starea izolatiei (exemplu: carbonizarea izolatiei in zona de contact cu metalul si schimbarea culorii observata prin marire Ia microscop de 20 ori si fotografiere); colectarea din zona incendiului a resturilor de conductoare urmata de slefuirea fina a partilor topite si examinarea la microscop a structurii metalului, marind de 500 ori (exemplu: aparitia unor modificari in structura corpului care implica prezenta oxigenului, indica inchiderea circuitului inainte de izbucnirea incendiului, iar daca indica doar prezenta infima a oxigenului invoca ca circuitul s-a inchis pe timpul incendiului);

verificarea cablurilor pe traseu si in sectiune conform normativului PK 107, 003, 116 si STAS) prin efectuarea unor masuratori privind: rezistenta izolatiei, proba cu tensiunea inalta sau marita si a curentului de (instalatiile nemontate sau H.D.R.V.), incercarea izolatiei la strapungere (trusa T.O.S.—2), precum si determinarea precum si determinarea defectiunilor ele cablu (locatarul de defecte L.D.C. sau cautatorul tranzistorizat de defecte R.C.1. 2; examinarea materialelor identice (etalon) cu cele variate, dar neutralizate, intacte;

evaluarea parametrilor ce caracterizeaza sursele de initiere a arderii de natura cum sunt: la scurtcircuit intensitatea, tensiunea si rezistenta de scurtcircuit, efectele mecanice si termice ale scurtcircuitului la arcuri si scantei electrice intensitatea si tensiunea descarcarilor, radiatia termica a acestora, lungimea si durata arcurilor si scanteilor, capacitatea (energia) de aprindere a surselor;

studierea modului de amplasare si a naturii materialelor si substantelor combustibile si explozive din zona incendiului;

analizarea posibilitatilor de initiere a incendiului prin scurtcircuit, arcuri si scamei electrice produse in mediul combustibil (exploziv) existent;


b)      Electricitatea statica :

inventarierea punctelor in care se poate forma electricitatea statica si studierea acestora;

examinarea conditiilor de microclimat (umiditate» gradul de izolare, temperatura si compozitia mediului);

verificarea integritatii sistemului de descarcare continua (tara scantei electrice si a valorii rezistentei de legare la pamant);

verificarea legarii la centura de impamantare a tuturor punctelor in care se pot dezvolta si localiza sarcini electrostatice;

determinarea energiei scanteii formate la descarcarea electrostatica, si compararea acestuia cu energia minima de aprindere a substantelor din mediul dat;

efectuarea unui experiment in conditii analoage utilizand:

electroscopul pentru semnalizarea diferentei de potential corespunzatoare incarcarii, indiferent daca aceasta diferenta de potential a aparut pe o instalatie, pe o masina sau pe corpul uman;

voltmetru electrostatic pentru masurarea cantitativa a tensiunii.


c)   Flacara deschisa si flacara inchisa:

verificarea existentei mijloacelor care utili/ea/a flacara sau care pot in anumite conditii sa formeze flacara deschisa sau inchisa cum sunt aparatele de sudura, flacarile, cuptoarele, aparatele de gatit (aragaz, resouri, cu petrol), de iluminat cu lichide sau gaze combustibile, afumatorii, focul in aer liber, mijloc de aprindere (chibrituri, brichete, aprinzatori electrici etc);

examinarea urmelor si resturilor ramase de la mijloacele care utilizeaza flacara, a deformarilor acestora si a funinginei;

determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor si a distantelor de amplasare a acestora fata de sursele de producere a flacarii;

evaluarea temperaturii flacarilor functie de temperatura de ardere a combustibilului, de marimea flacarii rezultate la ardere, precum si de caldura pierduta prin radiatii sau consumata de catre produsele de ardere (exemple: flacarile de chibrit pot atinge temperatura de 700° C cele de la sudura oxiacetilenica 315°C, cele ale lampilor de lipit 2000 ° C, cele de hidrogen 2800 °C, cele ale lemnului 850 - 1400 ° C, cele de metan 1875° C, cele de propan 1925°C, cele ale lampilor cu petrol       780 -1300° C.

compararea caldurii de reactie a flacarii cu temperatura sau energie minima de aprindere a materialelor si substantelor combustibile;

studierea dupa caz, a conditiilor de microclimat sau a situatiei meteorologice.


d)      Caldura:

verificarea existentei si starii tehnice a instalatiilor, aparatelor si a altor surse generatoare de caldura, precum si a modului lui de amplasare, utilizare si supraveghere de caldura, precum si a modului de amplasare, utilizare si supraveghere a acestora;

examinarea punctelor in care poate apare frecarea, functie de sistemul de rezervoare si de ungere, de numarul turatiilor si de puterea transmisiei;

determinarea modului de transmitere si acumulare a caldurii, precum si a conditiilor de microclimat (concentratia de praf combustibil, umiditatea, curentii de aer, ele,);

studierea materialelor combustibile din aprecierea punctelor de frecare, natura si proprietatile acestora, durata stationarii depunerilor de materiale si a impuritatilor combustibile in punctele de frecare si in jurul lor, etc;

compararea temperaturii de aprindere a materialelor combustibile cu temperatura surselor de caldura, tinand seama de amplasarea acestora (ex. De temperaturi ce pot fi atinse de cosuri de fum 500 - 1000°C, becuri electrice cu incandescenta 100-300° C, metode incandescente 700 — 1500° C;

efectuarea de masuratori in conditii analoage utilizand pirometrul optic portativ (temperaturi intre 70 - 1500° C si 1200 - 2000° C) pentru radiatie termica in domeniul vizibil, respectiv termometrul cu virf de palpare cu panglica din bimetal si cu mercur;

reconstituirea, cand e posibil si necesar, a situatiei care a generat incendiul.



e)  Scanteile

determinarea capacitatii de aprindere a scanteii care depinde de masa si de energia termica inmagazinata;

comportarea capacitatii de aprindere a scanteii cu energia ci minima de aprindere a materialelor combustibile;

verificarea sursei (instalatiei, utilajului, uneltelor de munca, etc.) care poate produce scantei, starea tehnica a acestuia si modul de utilitare, de exemplu:

la sistemul de incalzire scanteile apar prin crapaturi, gauri, usi deschise, cosuri si burlane, mai ales cand se ard rasinoase, vreascuri, crengi, coceni de porumb si in prezenta vantului sau tirajului. Scanteile de cos cazand pe material combustibil la 10 - 30 m il poate incendia, iar pe timp de vant puternic scanteile si jeraticul pot ajunge la 100 m.

la sudura executata la inaltimea de 6 m de sol, zona periclitata de 6-8 m in jurul punctului de lucru, jar prin ricosare, scanteile secundare ajung la 14—15 m acoperind 50 - 70% din zona de pericol. Scanteile, bucatile de metal incandescent sau topit si blocurile de sudura (uneori de culoare inchisa) avand o energie ridicata (temperatura de 500 - 550° C) pot incendia materialele combustibile;

la utilizarea sculelor si dispozitivelor de aluminiu pot apare scantei capabile sa aprinda o serie de substante inflamabile (sulfura de carbon, acetilena, hidrogen, etilena, benzen, metan, propan etc.) mai ales daca scanteile au rezultat din socul produs intre aluminiu (duraluminiu) si otel ruginit.





f) Autoaprindere :

depistarea substantelor chimice pot sa se autoaprinda: in contact cu aerul (fosfor alb si rosu, praf de aluminiu sau zinc, sulfuri de potasiu, bariu, negru de fum, supus incalzirii de lunga durata etc); in contactul cu apa (carbura de calciu, metalele alcaline si alcalin pamantoase, hidrurile metalelor alcaline, fosfura de calciu si de sodiu etc.) in contact cu substante organice (oxigen, fluor. clor. acid azotic, poroxiz de bariu si sodiu, permanganat de potasiu, clorati etc);

evaluarea cantitatilor de substante intrate in contact si a marimii energiei termice degajate;

depistarea promotorilor (accesoriilor) existenti in masa materialelor cu tendinta de autoaprindere: in carbune (oxigen, compusi volatili, sulfuri de fier. umiditate, resturi organice, etc) in bumbac (seminte, ulei, grasimi); in azotat de amoniu (strunjitori de fier, sticla, grafit, zinc, canepa, bumbac, in, soia etc (cu indice de iod peste 80); in lichide combustibile (acetona, acid acetic concentrat, alcooli butilic, etilic, metilic, benzina etc) in contact cu oxidanti (peroxizi de sodiu, permangane) mai ales, in prezenta apei;

studierea conditiilor de depozitare (temperatura, umiditate, durata etc.) a materialelor combustibile;

verificarea posibilitatii de autoaparare biologica a materialelor (paie, fan, lucerna,   rumegus etc) datorita umiditatii, actiunii microorganismelor, enzimelor si a transferului de materie;

examinarea urmelor (canale, cuiburi, focare) de initiere a auto - aprinderii biologice;

efectuarea dupa caz a reconstituirii, chiar la fata locului.

g) Reactii chimice :

inventarierea substantelor care pot da reactii chimice exoterme ce duc la aprinderea lor, a prodigilor de reactie sau a substantelor combustibile vecine mediului de reactie fie prin modificarea conditiilor de pastrare sau manipulare (ex.: vaporarea solventului din nitroceluloza umectata,) fie prin contactul cu alte substante chimice (ex. de reactii periculoase ireversibile: acetilena cu fluorul, clorul, bromul, cuprul, argintul, mercurul, amoniacul gazos cu mercurul, iodul, bromul, benzina cu clorura de var;

examinarea factorilor care influenteaza aprinderea si explozia (contactul dintre substante, lumina solara, scantei, reactii chimice etc.);

colectarea de probe si verificarea in laborator a conditiilor de producere a reactiilor chimice;

studierea efectelor termice si chimice ale reactiilor chimice.

h) Explozia

determinarea substantelor explozive existente, a modului de aprindere exploziva a acestora (oxidare rapida, descompunere rapida, polimerizare si alte reactii chimice necontrolate), precum si a timpului de explozie, produs (deflagratie, detonatie, explozie in spatiu inchis, explozie in aer liber);

studierea conditiilor in care se pot produce exploziile (intervalul de explozie, temperatura si presiunea mediului, ventilatia, starea fizica-chimica a substantelor si materialelor, temperatura si energia minima de aprindere, compozitia mediului, existenta si starea dispozitivelor si mijloacelor de decompresare etc);

inventarierea surselor de initiere a exploziei (surse de energic aflate in zona incendiului si examinarea acestora;

examinarea efectelor si urmarilor exploziei (presiuni si temperaturii rezultate, distrugeri materiale etc);

i) Trasnetul

procurarea si prelucrarea datelor meteorologice din zona incendiului;

izolarea si prelevarea urmelor si modificarile impregnate pe materiale, de ex.: pe copaci, santuri verticale, pe suprafata lata de 10 - 13 cm si adancimea de 10-20 cm; carbonizare la parte inferioara, iar sub copaci se gaseste material lemnos zemos si zdrobit: stalpii si grinzile de lemn sunt rupte si aschiate; invelitoarea este rupta si aruncata zidurile de caramida si piatra si cosurile de fum sunt crapate si prabusite; structurile, conductele si burlanele metalice sunt topite, gaurite, pliate si rasucite;

verificarea instalatiei de paratrasnet prin cablul si masuratori cu aparatura si prin analiza de laborator (ex.: legaturi imperfecte cu urme de topitura metalica, rezistenta ridicata pana la 50 atm. a centurii de impamantare indica trasnetul drept cauza de incendiu);

examinarea efectelor mecanice si termice ale trasnetului;

studierea actiunii secundare a trasnetului ca urmare a inductiei electrostatice si electromagnetice, precum si a eventualelor descarcari simulate in mai multe puncte.

Din multitudinea imprejurarilor ce pot provoca incendii, actiunea intentionata (prezumtiva) prezinta o serie de particularitati in cercetare. Dupa cum se stie, aceasta imprejurare vizeaza faptele criminale de Codul Penal (art. 217— 219, 222, 231-235), Decretul nr.400/81 (art. 17—19), Decretul nr.232/74 republicat (art.51—52), Decretul nr.29/77 (art. 19) si vizeaza in principal distrugerea, aducerea in stare de neintrebuintare a unor bunuri, perturbarea activitatii unei unitati sau vatamarea grava a integritatii corporale, a sanatatii ori moartea uncia sau mai multor persoane.

Din literatura de specialitate se pot retine urmatoarele aspecte referitoare la cercetarea actiunii intentionate de incendiu:

observarea, notarea si fixarea de la sosirea la fata locului a eventualelor circumstante care pot sugera o infractiune in legatura cu incendiu (fuga precipitata a unor persoane, pozitia nefireasca a unor usi, ferestre sau obiecte, existenta unor urme proaspete ale omului sau ale mijloacelor de transport, in apropierea obiectivului incendiat, sugerarea insistenta a cauzei incendiului sau descrierea acestuia contrar evolutiei obisnuite, existenta unor urme ale mijloacelor de initiere a arderii, care in mod obisnuit nu se utilizeaza in obiectivul respectiv etc);

studierea situatiei, avand in medic unele particularitati ale incendiilor provocate, cum sunt: focare simultane, evolutie rapida a incendiului in prima faza, sau declansarea cu intarziere a incendiului; regizarea urmelor astfel incat acestea sa sugereze o neglijenta sau o cauza tehnica de incendiu in prima faza, sau declansarea cu intarziere a incendiului; amplasarea focarului initial intr-un loc mai greu de observat sau in punctul de cea mai mare importanta pentru obiectiv; lipsa completa, in unele cazuri, a urmelor vizibile din zona focarului; alegerea momentului incendierii in lipsa altor persoane;

existenta unor urme sau actiuni desfasurate departate, relativ de incendiu si care aparute nu au legatura cu acesta; alegerea unei metode de incendiere sigura;

informarea asupra eventualelor mobiluri care ar putea determina provocarea incendiului (delapidare, lipsa in gestiune, razbunare, ura, acoperirea unei infractiuni mai grave etc.) precum si despre prezenta unor persoane bolnave psihic (piromanie);

informarea operativa a organelor in drept asupra circumstante constatate care sugereaza o actiune intentionata de incendiere;

acordarea de asistenta tehnica de specialitate si de sprijin organelor de cercetare penala in elucidarea modului de operare, mai ales in ceea ce priveste demonstrarea si explicarea solutiei tehnice de provocare a initierii (utilizarea lichidelor combustibile, lasarea sub tensiune a instalatiilor, utilajelor si aparatelor electrice sau de gaze combustibile care in scurt timp pot provoca incendiu; defectarea aparatelor de masura si control a parametrilor tehnologici, folosirea de facle, lumanari, chibrituri si alte surse de foc deschis etc); privind portretul incendiatorului dintr-un studiu statistic efectuat in unele tari din Europa Occidentala si publicat in revista Interpol nr. 344/81 se pot retine urmatoarele:

sexul — in majoritate masculin, varsta — intre 16—25 ani, frecventa scazand la adulti si crescand la batrani; nivelul profesional este redus;

domiciliul — mizerabil;

situatia familiara: 3 din 4 cazuri sunt celibatari, despartiti, divortati sau vaduvi;

motivatii: sursa de placere, valva, afirmare, camuflaj pentru infractiune foarte grava,

timp de actiune: seara, sambata si duminica;

mijloace utilizate — banale, cu exceptia cand se urmareste escrocarea societatilor.








Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }