Trifoiul roșu (Trifolium pratense)

Trifoiul roșu (Trifolium pratense)

Importanța. In agricultura mondiala, cași in țara noastra trifoiul roșu reprezinta una din cele mai valoroase plante furajere cultivate in zonele mai umede și mai reci. O importanța deosebita ii confera urmatoarele insușiri:

Productivitatea ridicata. Țara noastra este așezata in centrul arealului de cultura a trifoiului roșu și intrunește condiții extrem de favorabile pentru producții ridicate de masa verde (92.000 - 120.000 kg/ha/an) sau de fan (15.000 - 18.000 kg/ha/an)

Calitatea producției. Valoarea furajera a trifoiului roșu este data de conținutul ridicat in proteina bruta, grasimi, substanțe extractive neazotate.

Planta amelioratoare. Ca și alte leguminoase, trifoiul roșu are o influiența favorabila asupra insușirilor fizico-chimice și biologice ale solului.

Cantitatea anuala de azot fixat de bacterii simbiotice de pe radacini este cuprinsa intre 150 și 200 N kg/ha (I. PUIA și colab., 1978).

Raspandire. Formele salbatice ale trifoiului roșu sunt raspandite in Europa și vestul Asiei, iar in sud , pana in zona tropicala. Mențiunile despre cultura trifoiuluiroșu sunt foarte vechi, fiind facute inca de scriitori antici. In cultura insa, este o planta tanara, suprafețe mari nu se cultiva de mai mult de 200 de ani, iar istoria culturii nu este mai mare de 400 de ani (JULEAN, 1959). Se badmite ca trifoiul are ca centrul genetic zona de vest a spațiului mediteranean. De aici s-a raspandit in culturi in țari cum ar fi: Spania, Franța in prima epoca, apoi in Germania, Țarile de Jos și Anglia. In țara noastra, raspandirea trifoiului roșu s-a facut pe provincii istorice. Astfel, se crede ca in Ardeal a fost introdus in cultura pura pana la sfarșitul secolului al XVIII-lea , aproape concomitent cu raspandirea acestei culturi in Imperiul Austro-Ungar. In Bucovina, la inceputul secolului al XIX-lea, pe cand in Moldova și Țara Romaneasca, la sfarșitul secolului al XIX-lea.

Suprafețele in Romania au oscilat foarte mult, insa se admite faptul, ca in ultima jumatate de veac s-au situat intre 170.000 și 180.000 ha. Dupa anul 2000, suprafețele sunt de circa 150.000 ha anual (Anualul statistic 2000).

Sistematica. Face parte din familia Fabaceae (Leguminoase), specia Trifolium pratense L. Cuprind ssp. eupratense, cu varietatea americanum; var. sativum cu forma praecox, f. intermidium, f. serotinum; varietatea spontaneum, cu forma genuinum, f. microphyllum, f. ramisissimum, f. pilosum, f. heterophzllum,  f. transilvanicum, f. albiforum, f. biceps, f. kleistogamum, f. cuvistylum, și ssp. frigidum cu var. nivale, var. frigidiforme cu f. babaticum și f. aberans.

Pentru cultura prezinta importanța subspecia eupratense, insa pentru țara noastra, in cadrul subspeciei eupratense, varietatea sativum, forma intermedium. Ca urmare a celor menționate, pot fi distinse patru ecotipuri principale de trifoi roșu, care se regasesc și ca taxoni:

trifoiul roșu precoce (Trifolium pratense, ssp. Eutatense var. sativum, forma praecox);

trifoiul roșu intermediar ( T. pratense, ssp. Eupratense, var. sativum, forma intermidium);

trifoiul roșu tardiv (T. pratense, ssp. Rupratense, var. sativum, forma serotinum);

trifoiul roșu salbatic (T. pratense, ssp. Euratense, var. spontaneum).

Trifoiul roșu este prin natura sa biologica, planta perena. Cultivat in diferite condiții ecologice și in diferite sisteme de cultura, s-a diversificat foarte mult sub influiența selecției naturale și artificiale, intalnindu-se acum, in cultura, de la forme anuale de toamna pana la forme cu perenitate de 4-5 ani.

Prezentarea plantei. Trifoiul roșu este o planta, cu o durata de viața limitata, in general, la 2 ani, insa, in anumite condiții, pot supraviețui chiar patru sau mai mulți ani (Fig. 2.2.)

Fig. 2.2. Trifoiul roșu (Trifolium pratense)

(Sursa: www.missouriplant.com)

Radacina este robust, pivotanta, cu ramificații laterale, subțiri și numeroase, care pot patrunde adanc in pamant, chiar daca nu așa de adanc ca la lucerna. Atat la radacina cat și la ramificațiile laterale apar zone tuberizate de forma cilindrica, lungi de cațiva milimetrii, datorate prezenței bacteriei de genul Rizobium specifice. Aproape de suprafața solului se gasește coletul, pe care sunt mugurii ce vor da naștere lastarilor.

Tulpinile trifoiului roșu sunt fistuloase și, in condiții bune de vegetație pot atinge inalțimea de 70-75 cm. Acestea sunt de obicei ramificate, contribuind la sporirea producției și imbunatațirea calitații furajului.

Frunza este trifoliolata, prevazuta cu un pețiol scurt și robust care prezinta la baza doua bractee cu nervuri evidente de culoare verde-violet.

Florile sunt ovale sau eliptice, cu marginea intreaga, prevazute cu pețioluri scurte de marime egala. La baza foliolei se afla un desen tipic alburiu, de forma literei V, numit macula. Florile de culoare roza sau mov deschisa sunt numeroase, sesile, reunite in inflorescențe globuloase numite capitule. Numarul de flori in inflorescența este variabil, cuprins intre 50 și 250. Polenizatorii ideali sunt speciile de genul Bombus, insa și albinele au o acțiune satisfacatoare. Samanța este ovala, cordiforma, de culoare galben-deschis, colorata in mai mult sau mai puțin intens in violet, MMB-ul variind intre 1,5-2 g.

Cerințe fața de clima și sol. Trifoiul roșu este o cultura care da rezultate bune in climatul racoros și umed. Semințele de trifoi roșu incep sa germineze la temperatura de 1°C, insa temperatura optima de germinare este cuprinsa intre 20°C și 30°C. Creșterea vegetativa se desfașoara in condiții bune la temperaturi cuprinse intre 17°C și 27°C, temperaturile de peste 32°C afecteaza creșterea vegetativa și procesele de fecundare, iar in jur de 51°C, proteine plasmei coaguleaza. Astfel, dupa fructificare, rezistența la ger scade considerabil, ceea ce face ca, prin folosirea culturii numai pentru furaj, durata de utilizare economica, in condițiile țarii noastre, poate fi prelungita la 3-4 ani.

Rezistența plantelor la ger este determinata, in mare masura, de condițiile de calire din a doua jumatate a toamnei, cand plantele intalnesc condiții favorabile de umiditate, se acumuleaza in colet cantitați importante de zaharuri reducatoare, fapt ce determina o rezistența sporita la ger.

Trifoiul roșu este foarte pretențios fața de apa. La noi in țara, cultura de trifoi roșu se comporta bine in zonele unde precipitațiile medii anale sunt mai mari de 600 mm, daca acestea sunt bine repartizate pe parcursul anului. Coeficientul de evapotranspirație este in jurul valorii de 800 mm.

Trifoiul roșu este sensibil la seceta și la excesul de apa. Prezența apei in exces in stratul biologic activ al solului, conduce la distrugerea bacteriilor simbiotice și la rarirea culturii pana la compromiterea acesteia. Lumina in condițiile țarii noastre, nu prezinta, de regula, un factor limitativ pentru trifoi.

Fiind predispus la seceta, prefera soluri cu o buna capacitate de respingere a apei, permeabile, cum ar fi cele argilo-lutoase cu un pH de peste 6,0. Nu sunt indicate solurilu nisipoase,nici cele foarte bogate in carbonat de calciu a caror pH depașește 7,5. Cele mai potrivite soluri, sunt cele mijlocii spre grele, luto-argiloase, lutoase, bogate in humus și profunde.

Zonele de cultura. Trifoiul roșu este raspandit in cultura in Transilvania, Bucovina și Maramureș, zona de optim ecologic, unde adeseori depașește lucerna din punct de vedere al producțiilor realizate. Mai putem adauga Subcarpații Olteniei, Muntenia și Moldova precum și Banatul și Lunca Superioara a Siretului.