Pregatirea si asistarea radiografiei toracice. Informatii furnizate de aceasta metoda. Pregatirea si asistarea examenului ecocardiografic transtoracic si transesofagian. Informatii furnizate de aceasta explorare.

Pregatirea si asistarea radiografiei toracice. Informatii furnizate de aceasta metoda. Pregatirea si asistarea examenului ecocardiografic transtoracic si transesofagian. Informatii furnizate de aceasta explorare

Pregatirea si asistarea radiografiei toracice. Informatii furnizate de aceasta metoda

In explorarea radiologica a aparatului respirator si a mediastinului sint utilizate numeroase procedee tehnice, fiecare fiind folosite in scop diagnostic bine precizat pe baza posibilitatilor si limitelor lor. Tehnicile utilizate in practica curenta sint reprezentate de: radiografie, radioscopie, tomografie si radiofotografie.

Radioscopia toracica are ca principiu fenomenul de fluorescenta produs de anumite substante in momentul in care sint strabatute de fasciculul de radiatii X. Ecranul radioscopic este constituit dintr-o foaie de material celulozic sau plastic, pe care se afla un compus chimic fluorescent dispersat intr-un strat subtire (1mm). Radiatia luminoasa obtinuta prin fluorescenta este foarte slaba, motiv pentru care sint necesare conditii de obscuritate perfecta si adaptarea la intuneric a examinatorului. Alte dezavantaje ale acestei tehnici sint reprezentate de nivelul ridicat de iradiere al pacientului si personalului medical, lipsa posibilitatii de inregistrare a imaginii obtinute, imposibilitatea evidentierii imaginilor cu dimensiuni sub 3-4 mm. Radioscopia toracica se utilizeaza atunci cind se doreste obtinerea unor date asupra miscarii organelor intratoracice, fiind un examen dinamic. Permite examinarea unui numar nelimitat de incidente a regiunii in care se situeaza procesul patologic.

Radiofotografia (MRF) se obtine prin fotografierea imaginii radioscopice pe filme de dimensiuni mici (7/7, 10/10, 12/12 cm), reducindu-se iradierea produsa prin radioscopie si permitind inregistrarea obiectiva a imaginii. Se utilizeaza in cursul examinarii unui numar mare de persoane pentru diagnosticul unor boli profesionale si a unor afectiuni cu incidenta ridicata ( tuberculoza pulmonara).

Radiografia toracica are ca principiu permeabilitatea selectiva a structurilor toracice pentru razele X si actiunea fotochimica a radiatiei Rontgen asupra emulsiei fotosensibile din structura filmului. Reprezinta principala procedura de investigare a organelor intratoracice si permite inregistrarea unor detalii structurale de finite. Instalatia utilizata in scopul diagnosticului radiologic este constituita din trei elemente principale: tub radiogen, transformator de inalta tensiune, dispozitive de comanda si control. Tehnica radiografiei permite obtinerea unor imagini radiologice fixate pe un suport conservabil (filmul radiologic). Acesta este constituit dintr-un suport de celuloid sau poliester omogen si transparent pe care se afla dispersat materialul radiosensibil (emulsie de bromura de argint in gelatina) ; fixat de suport printr-un strat adeziv si acoperit la suprafata cu o substanta protectoare. Filmele sint incarcate in casete metalice in scopul protejarii fata de lumina si a manipularii. Filmele radiologice au dimensiuni standard (13/18, 18/24, 24/30, 30/40, 35/35 cm). In urma expunerii la razele X, in stratul de emulsie al filmului se creeaza o imagine latenta, care se reliefeaza prin developare.

Pregatirea pacientului pentru radiografia toracica

• Pregatirea psihica a pacientului se face prin informarea asupra modului de desfasurare a examenului radiologic, precum si asupra limitelor de explorare
• Completarea biletului de trimitere cu datele personale ale pacientului si cu diagnosticul prezumtiv sau observatii speciale privind examinarea pacientului
• Instiintarea serviciului de radiologie pentru examinarea ceruta pentru a se putea planifica in functie de gradul de urgenta, contagiozitate si programul de lucru al serviciului de radiologie
• Transportul pacientului la serviciului de radiologie se realizeaza in functie de starea acestuia dupa normele transportului intraspitalicesc. Pacientul este intotdeauana insotit de asistenta de salon care alaturi de biletul de trimitere trebuie sa ia si foaia deobservatie a bolnavului
• Pregatirea conditiilor de mediu sint sarcina asistentei de radiologie. Temperatura optima pentru examinare trebuie sa fie de aproximativ 20sC.
• Ajutorul acordat in timpul examinarii priveste atit pacientul, cit si medical. Pacientul se dezbraca in regiunea examinata, iar bijuteriile de metal se indeparteaza. Asistenta ajuta la aducerea pacientului in pozitiile cerute pentru examinare.
• Protejarea proprie fata de sursa de raze Roentgen prin folosirea sorturilor impregnate cu plumb.

Radiografia toracica trebuie efectuata in minim 2 incidente: posteroanterioara (fata) si profil pentru a obtine o reprezentare spatiala a organelor examinate. In unele situatii devine necesara si efectuarea de radiografii in pozitii intermediare (oblice).

Pozitia pacientului pentru realizarea radiografiei toracice in incidenta posteroanterioara este in ortostatism, in apnee dupa inspir profund sau in apnee postexpir fortat pentru diagnosticul pneumotoraxului si pentru explorarea functionala in dinamica a pacientilor cu bronhopneumopatie cronica obstructiva; cu degajarea omoplatilor prin pozitionarea anterioara a umerilor si ridicarea barbiei. Pieptul trebuie lipit de caseta care poarta filmul. Pozitionarea pacientului in decubit dorsal se face pentru cercetarea mobilitatii unor epansamente pleurale de mici dimensiuni. Imaginea de profil este indispensabila in interpretarea topografiei imaginilor vizualizate in incidenta posteroanterioara. La bolnavii gravi radiografia se poate realiza si in decubit dorsal, dar are dezavantajul ca largeste silueta mediastinului si ascensioneaza diafragmul.

Incidentele oblice sint utilizate pentru explorarea cordului si sint reprezentate de pozitia oblic anterior stinga (OAS)- umarul sting al pacientului este rotat inainte ( 45s) si lipit de ecran; pozitia oblic anterior dreapta (OAD)- umarul drept al pacientului este rotat inainte ( 45s) si lipit de ecran.

Calitatea tehnica a radiografiei toracice se apreciaza prin :

Calitatea penetratiei - opacitatile partilor moi nu trebuie sa fie suprimate, pastrarea vizibilitatii vertebrelor toracice pina la D4

Calitatea centrajului - suprapunerea liniei apofizelor spinoase pe claritatea traheei, vizualizarea apexului pulmonar bilateral si a regiunii costodiafragmatice.

Radiografia toracica aduce informatii despre:

Parenchimul pulmonar - cei doi plamini creeaza de o parte si de alta a opacitatii pulmonare cite o arie triunghiulara transparenta, cimpurile pulmonare.la formarea imaginii radiologice a cimpurilor pulmonare participa aerul alveolar ce determina transparenta acesteia si multiple imagini opace liniare reprezentind imaginile vasculare. Transparenta celor doua cimpuri pulmonare este egala. Regiunea mijlocie a cimpurilor pulmonare corespunde hilurilor. Patologic la nivelul cimpurilor pulmonare se descriu urmatoarele imagini elementare: opacitati, hipertransparente si imagini hidroaerice.

Pleura normala nu produce imagine radiologica. Prezenta lichidului pleural determina aparitia unei opacitati concave cu virful in axila. Pneumotoraxul determina aparitia unei hipertransparente fara desen pulmonar.

Mediastin si conturul cordului - conturul drept format dintr-un segment superior corespunzator venei cave superioare si unul inferior convex format din atriul drept; conturul sting constituit din 3 segmente: superior convex- arcul aortic, mijlociu concav - marginea stinga a arterei pulmonare si ramura stinga a acesteia; inferior convex - ventricolul sting.

Contraindicatii:

Sarcina

Refuzul pacientului

Indicatii

Diagnosticul afectiunilor pleuropulmonare ( pneumonii bacteriene si interstitiale, tuberculoza pulmonara, pleurezii, atelectazii, cancer bronhopulmonar, TEP- infarctul pulmonar, bronsiectazii, supuratii pulmonare, chist hidatic,etc);

Explorarea valvulopatiilor, pericarditelor, malformatiilor cardiace

Controlul pozitiei cateterului venos central

Pregatirea pacientului pentru realizarea punctiei pleurale

Pregatirea si asistarea examenului ecocardiografic transtoracic si transesofagian. Informatii furnizate de aceasta explorare

Ecocardigrafia reprezinta o tehnica ce permite explorarea neinvaziva a structurilor cardiace, masurarea dimensiunilor cavitatilor si peretilor inimii, ofera date despre structura si functiile inimii si permite obtinerea de imagini dinamice a inimii, valvelor, peretilor si marilor vase. Este utilizata pentru diagnosticul tumorilor intracardicace, a pericarditelor, cardimiopatiei hipertrofice obstructive, pentru evidentierea vegetatiilor valvulare, a trombozelor intracavitare si a rupturilor de cordaje. Ecocardiografia este utilizata pentru ghidarea punctiei pericardice si a cateterului pentru biopsie endomiocardica. Permite urmarirea rezultatelor imediate si tardive ale tratamentului chirurgical si medical.

Limitele ecocardiografiei sint date de dificultatea obtinerii unor imagini de calitate la pacientii cu leziuni obstructive pulmonare ,de anumite proprietati ale ultrasunetelor care pot creea capcane de diagnostic, lipsa posibilitatii de a evidentia anumite structuri cardiace (art. coronare) si de a aprecia structura muschiului cardiac.

Ecocardiograful reprezinta un aparat care creeaza imagini cu ajutorul ultrasunetelor. Componentele de baza ale acestuia sint reprezentate de: transductor care este constituit dintr-un cristal piezoelectric si o lentila concave pentru focalizarea fasciculului de ultrasunete; sistemul de transmitere si receptionare a semnalelor, sistemul de amplificare a semnalului, tub catodic, sistemul de vizualizare.

Examenul ecocardiografic transtoracic se realizeaza intr-o incapare special destinata sau la patul pacientului ( ex,unitati de terapie intensiva - ecocardiograf portabil), cu pacientul dezbracat pina la jumatate, care se asaza pe o canapea ce permite ridicarea toracelui la un unghi de 20- 30s in semidecubit lateral sting si decubit dorsal. Sonda se aplica pe piele prin intermediul unui gel bun conducator de ultrasunete.

Modalitati de explorare ecocardiografica: M-mod, bidimensional, eco- Doppler.

Ecocardiografia de contrast consta in injectarea intravenoasa a unei solutii saline agitate cu o mica cantitate de aer, care determina aparitia unor microbule ce se vizualizeaza ca un nor de ecouri pe imaginea ecocardiografica. Substanta de contrast utilizata este reprezentata de singe, solutii saline, verde de indocianina, agenti de contrast angiografic agitate sau sonicati, ser fiziologic. Se utilizeaza pentru diagnosticul afectiunilor cardiace cu sunt dreapta- stinga.

Ecocardiografia transesofagiana consta in plasarea unui transductor 2D- eco la capatul unui endoscop flexibil si permite obtinerea unor imagini 2D in multiple planuri la la nivelul esofagului. Este indicata la pacientii la care ecocardiografia transtoracica este imposibila din punct de vedere tehnic si pentru evaluarea protezelor valvulare, a vegetatiilor, afectiunilor aortei, tumorilor intracardiace si a rezultatelor interventiilor chirurgicale.

Materiale necesare:

• Masti sterile
• Sort de cauciuc
• Comprese sterile
• Tavita renala
• Piesa bucala
• Manusi sterile
• flexula
• Xilina spray
• Midazolam
• Ochelari de protectie
• Substante dezinfectante( glutaraldehida, alcool 90s)

Pregatirea pacientului:

• Informarea si obtinerea consimtamintului
• Sedare
• Se face dimineata pe nemincate
• Anestezia locala cu xilina
• Pozitionarea : decubit lateral sting sau in sezut la pacientii cu dispnee sau insuficienta cardiaca

Participarea la tehnica - sint necesare 2 asistente: pentru asigurarea pozitiei pacientului si pentru ajutarea medicului ce efectueaza endoscopia.

Dupa terminarea ecocardiografiei transesofagiene pacientul se transporta in salon si se instruieste sa nu se alimenteze 30 minute pina la disparitia efectului anestezic al xilinei.

Complicatii:

Perforarea esofagului

Reflexe nervoase: pacientul poate reactiona variabil de la colaps, stop cardiocirculator si respirator

Anxietate cu simptome vegetative

Durere

Reactii alergice

Contaminarea cu germeni si riscul de infectie: de la pacient la pacient; de la pacient la personalul medical prin apa folosita cu incarcatura microbiana mare si prin pastrarea si transportul incorect al instrumentelor.