Increngatura pinophyta (gymnospermatophyta)

INCRENGATURA PINOPHYTA (GYMNOSPERMATOPHYTA)

Cuprinde plante lemnoase, arbori si arbusti, (rar liane sau subarbusti), cu ramificatie monopodiala sau simpodiala. Tulpina prezinta adesea ramuri diferite, macroblaste (ramuri lungi) si microblaste (ramuri scurte) si sufera ingrosari secundare. Prin caracterele lor, au facut trecerea de la pteridofite la angiosperme si au avut maximum de dezvoltare in mezozoic.

Radacina se ramifica numai in plan vertical. La cele fosile poate fi dicotomica, la cele actuale monopodiala sau simpodiala. Are crestere secundara in grosime, la unele specii (Pinus sp.) formeaza micorize, la altele (Taxodium distychum) emite pneumatofori, pentru a nu se asfixia.

Tulpina este lemnoasa, cu ingrosare secundara. Poate fi un stip (Cycadatae) sau un trunchi monopodial (Pinatae) sau simpodial (Ginkgoatae). La Gnetatae poate fi lianoida, un butuc sau un cotor cu ramuri caduce. In structura tulpinii fasciculele conducatoare sunt colaterale, lemnul fiind constituit exclusiv din traheide scalariforme si spiralate la Cycadatae si cu punctuatiuni areolate la Pinatae. Liberul este lipsit de celule anexe.

Frunzele, alterne, rar opuse sau verticilate, pot fi scvamiforme, solzoase, aciculare, bilobate, latite, sau in forma de panglica mare sau penat divizata, sau pot fi mari, asemanatoare cu cele de la ferigi. La gimnosperme frunzele sunt persistente (sempervirescente) desi ele cad (la 2-12 ani) pe rand si au o structura xeromorfa cu epiderma cutinizata sau cerificata, stomate afundate in hipoderma pentru a diminua transpiratia in anotimpul friguros, cu mezofil bogat in cloroplaste si canale secretoare rezinifere, de unde si numele de rasinoase.

Florile sunt lipsite de invelisuri florale sau mai rar prezinta un periant redus, sunt unisexuate, rar hermafrodite. Au conformatie de con fiind constituite dintr-un lastar scurt, pe care sunt dispuse spirociclic fie staminele (microsporofile), fie carpelele (macrosporofile). Gimnospermele sunt plante monoice sau dioice.

Conul femel este alcatuit dintr-un ax pe care se insera spiralat florile unisexuate, fiecare formata dintr-o frunza modificata fertila numita solz carpelar sau carpela, la axila caruia se formeaza, de regula un ovul liber. La baza fiecarui solz carpelar se afla o bractee sterila, de protectie, care se suprapune bracteei fertile.

Ovulul sau macrosporangele prezinta la exterior un singur integument ce lasa in partea superioara o mica deschidere numita micropil. In interiorul ovulului se afla un tesut sporogen, diploid numit nucela. O celula diploida a nucelei, prin meioza formeaza 4 macrospori, dintre care numai unul este functional si prin diviziuni succesive da nastere endospermului primar (protal femel). O celula a endospermului primar prin diviziuni repetate si diferentieri fiziologice formeaza arhegoanele alcatuite dintr-un corp globulos care adaposteste oosfera si un gat din 2-16 celule sterile.

Conul mascul este o floare formata dintr-un ax pe care se insera spiralat numeroase stamine (solzi staminali) ce poarta pe fata inferioara 2-8 saci polinici (microsporangi) ce contin tesutul sporogen, 2n. La baza fiecarei flori mascule (con) se afla 1-2 bractei de protectie. Prin diviziunea meiotica a celulelor diploide din sacii polinici se formeaza numeroase grauncioare de polen (microspori) haploizi. Grauncioarele de polen sunt acoperite la exterior de doua membrane, una externa, exina si una interna, intina intre care se afla 2 spatii sferice cu aer (saci aeriferi) ce ajuta la plutirea polenului. La maturitate nucleul fiecarui grauncior de polen se divide mitotic si formeaza patru celule dintre care una vegetativa, doua celule protaliene si o celula generativa (anteridie unicelulara).

Polarizarea se face cu ajutorul vantului (anemogama). Cazut direct pe ovul, graunciorul de polen germineaza si formeaza un tub polinic din alungirea celulei vegetative. Din diviziunea celulei generative se formeaza doi gameti masculi flagelati (anterozoizi) sau lipsiti de flageli (spermatii).

Fecundatia este foarte indelungata, la toate gimnospermele, de la polenizare si pana la patrunderea gametilor masculi la oosfera dureaza aproape un an. Fecundatia este simpla, adica doar oosfera este fecundata de unul din gametii masculi, proces in urma caruia se formeaza zigotul. Dupa formarea zigotului diploid, nucleul sau se divide succesiv de numeroase ori si formeaza proembrionul cu circa 1.000 de nuclei neseparati prin pereti celulari. Ulterior are loc formarea peretilor celulari prin citocineza, rezultand un embrion din numeroase celule mononucleare. Prin diviziunea celulelor superficiale ale embrionului se formeaza un suspensor care fixeaza embrionul in endospermul primar care il va hrani. Imediat embrionul se diferentiaza in radicula, tigela si gemula. Din gemula se diferentiaza tulpina plantulei si 2-18 cotiledoane verzi. In faza in care embrionul devine plantula, ovulul se transforma in samanta.

Solzul fertil devine subtire, membranos, iar cel steril se lignifica si se ingroasa si persista pe axul inflorescentei. Cand semintele ajung la maturitate, solzii lignificati se indeparteaza de axul conului si favorizeaza diseminarea lor prin vant (seminte anemohore).

In ciclul de dezvoltare al angiospermelor predomina net sporofitul, ca durata si volum, gametofitul fiind foarte redus si inchis in sporofit.

Dintre principiile active, cu rol de chemotaxoni, intalnite la conifere, mai importante sunt uleiurile volatile cu monoterpene biciclice (α si β pinen) si rezinele cu di si triterpene (acizi, alcooli, esteri). De asemenea acidul ascorbic se gaseste in mari cantitati in frunze.

Cele aproximativ 10.000 de specii de gimnosperme, din care 9.200 fosile si 800 specii actuale se clasifica in 5 clase:

1. Cycadatae

2. Bennettitatae

3. Ginkgoatae

4. Pinatae

Gnetatae

1. CLASA CYCADATAE

Cuprinde aproximativ 100 de specii fosile si 100 de specii actuale dioice, ce apartin la 10 genuri. Sunt arbori si arbusti cu tulpina monopodiala, neramificata si terminata cu un buchet de frunze mari penate (asemenea palmierilor). Florile femele au ovule ortotrope cu camera polinica. Polenul este lipsit de saci aeriferi iar anterozoizii sunt pluriciliati.

Cycadatele actuale traiesc numai in zonele calde.

ORD. CYCADALES

Speciile acestui ordin sunt in majoritate fosile, (dezvoltare maxima in Mezozoic), cele actuale sunt arbori tropicali cu tulpina un stip terminat cu un buchet de frunze mari penate, in mijlocul carora se gaseste un con mare de sporofile (la unele specii conul femel are 1 m lungime si 45 kg greutate).

Familia Cycadaceae

Cycas revoluta - Palmier de Cycas

2. CLASA BENNETTITATAE

Cuprinde circa 10 specii fosile mezozoice ce au disparut in Cretacic. Bennettitatele prezinta un deosebit interes stiintific intrucat, dupa unii autori, au stat la originea (sunt stramosii) angiospermelor.

3. CLASA GINKGOTAE

Insumeaza 20 de specii fosile si o singura specie actuala. Sunt arbori monopodiali, dioici, cu frunze lobate cu nervatiune dicotomica. In Jurasic ocupau toata emisfera nordica.

ORD. GINKGOALES

Este un ordin monotipic, deoarece cuprinde o singura familie, Ginkgoaceae, cu un singur gen si o singura specie dioica:

Ginkgo biloba - Arborele templier jsau arborele celor 40 de steme

Se cultiva prin parcuri si pe alei ca arbore ornamental. Atinge inaltimi de pana la 40 m. Tulpina ramificata simpodial este formata din numeroase macro si microblaste (ramuri lungi si ramurele).

Frunzele sunt petiolate, mari, cel mai adesea bilobate, dar pot fi si intregi sau tri si tetralobate, cu aspect de evantai, cu baza triunghiulara si marginea superioara semicirculara.

Sunt groase, pieloase, cu nervatiune dicotomica. Toamna devin galben-aurii si cad (fenomen rar la gimnosperme).

Inflorescenta masculina spiciforma este formata din numeroase stamine, fiecare alcatuita dintr-un filament in varful caruia se gasesc 2 saci polinici ce crapa longitudinal si elibereaza polenul.

Floarea femela este formata din 2 ovule ortotrope situate in varful unui peduncul ramificat dicotomic. Din cele 2 ovule, doar unul se dezvolta. Dupa fecundare ovulul devine samanta. Integumentul ovulului devine carnos spre exterior si se sclerifica spre interior, luand aspect de sambure.

Samanta are aspectul unui fruct carnos galben-verzui asemanator cu o drupa (cireasa) sustinuta de un peduncul lung.

Ginkgo biloba este o adevarata fosila vie fiind cultivat de om din timpuri imemorabile ca planta sfanta in jurul pagodelor sau templelor budiste sau prin cimitirele chinezesti sau japoneze. In anumite zone din China alcatuieste adevarate paduri ce trebuiesc considerate ca ultimele refugii ale acestei plante care odinioara era foarte raspandita in toata emisfera nordica (pana in Groenlanda).

In Europa a fost introdusa ca planta ornamentala in 1730 in Olanda.

In ultimii 25 de ani a devenit una dintre cele mai importante plante medicinale in tratamentul afectiunilor vasculare si in geriatrie, motiv pentru care s-a impus inmultirea sa vegetativa.

Farmaceutic se folosesc frunzele, Ginkgo bilobae folium bogate in substante flavonice, biflavonoide, ginkgolide, bilobalide ce actioneaza ca angioactivatori asupra microcirculatiei, circulatiei periferice si venoase.

Sunt indicate in tratamentul sclerozei cerebrale (a angiopatiei diabetice, varicelor), in insuficiente circulatorii cerebrale, schele dupa accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene, tulburari vasculare periferice, afectiuni neuro-senzoriale de origine circulatorie. Actiuni:

- stimuleaza circulatia cerebrala prin actiunea vasodilatatoare la nivelul arterelor mici si medii din zonele mai profunde (indicata in scleroza cerebrala);

- mareste capacitatea de retinere si rezistenta la oboseala a persoanelor in varsta;

- este un bun remediu in angiopatia diabetica;

- este indicata in tratamentul complexului varicos si a sindromului post traumatic;

- excelent vasoprotector;

- stimuleaza oxigenarea tisulara.

3.- CLASA PINATAE  

Cuprinde circa 600 specii actuale si fosile, arbori si arbusti cu ramificatie monopodiala, rar simpodiala cu mai multe feluri de ramuri (macroblaste si microblaste).

Frunzele sunt aciculare sau solzoase, alterne, opuse sau verticilate.

Florile sunt nude, unisexuate, plantele fiind monoice, rar dioice.

Grauncioarele de polen prezinta saci aeriferi, gametii masculi sunt neciliati si se numesc spermatii. Fecundatia este simpla, iar dupa fecundatie ovulul se transforma in samanta ce prezinta un embrion cu 2-20 cotiledoane.

ORD. CONIFERALES

Cuprinde cele mai numeroase specii de gimnosperme actuale, raspandite mai ales in regiunile temperate sau nordice. Sunt arbori sau arbusti monopodiali, ce contin canale rezinifere (exceptie Taxus), cu frunze aciculare, sempervirescente (exceptie Larix). Trunchiul este drept, ramificat monopodial, rar simpodial (Taxus). Lemnul este format din traheide cu punctuatiuni areolate iar liberul prezinta vase liberiene neciuruite si lipsite de celule anexe. Florile sunt unisexuate, sub forma de conuri si dispuse monoic rar dioic. Solzul staminal are 2 saci polinici iar solzul carpelar 2 ovule anatrope si este insotit adesea de un solz steril, sclerificat si aderent. Semintele sunt de obicei aripate.

Sunt plante monoice, mai rar dioice (Taxus, Juniperus).

Cuprinde 4 familii:

. - Cupressaceae

2. - Taxaceae

3. - Pinaceae (Abietaceae)

4. - Taxodiaceae

Fam. Cupressaceae

Cuprinde peste 100 de specii lemnoase rasinoase, monoice sau dioice, de talie foarte mare (arbori inalti) sau cu aspect de tufa, raspandite mai ales in emisfera nordica.

Au frunze sempervirescente solzoase, rar aciculare, dispuse pe ramuri opus si decusat sau verticilat.

Conurile femele sunt formate dintr-un numar mic de carpele solzoase, fertile si sterile asezate opus sau verticilat, cele fertile purtand la baza 1-20 ovule ortotrope.

Florile mascule au stamine cu filamente scurte si conectiv dilatat sub forma unui scut peltat la marginea caruia, apar pe fata inferioara, 3-6 saci polinici. In urma dezvoltarii ovulelor si carpelelor iau nastere una sau mai multe seminte inconjurate de solzi pielosi sau carnosi si baciformi, liberi sau concrescuti. Embrionul are 2-6 cotiledoane.

Juniperus communis

Ienuparul

Este un arbust sempervirescent, dioic, foarte ramificat, ce vegeteaza in regiunile colinare si montane din Europa si America de Nord, la noi in regiunea colinara si in etajul montan, raristi de padure, poieni.

Are frunze aciculare, subulate, rigide, intepatoare, grupate cate 3 in verticil, fiecare pe fata superioara cu o banda lata; alba. Florile mascule sunt formate din numeroase stamine, cele femele, mici, rotunjite, se dezvolta la subsuoara frunzelor sau in varful unor lujeri si sunt formate din solzi bazali sterili si din 3 solzi carpelari dispusi spre varf, purtand pe fata superioara cate un ovul. Solzii carpelari se ingroasa in urma fecundarii, devin carnosi, se unesc prin marginile lor si inchid complet cele trei seminte, luand forma unei bace (pseudobaca) de culoare verde in stadiu tanar si neagra albastruie, brumata, la maturitate. Aceste bace false sunt boabele de ienibahar. Maturarea semintelor are loc in 2 ani.

Importanta farmaceutica prezinta Juniperi fructus sau Juniperi baccae, care se recolteaza prin scuturarea usoara a ramurilor. Contin ulei volatil (borneol, camfen), substante amare (juniperina), acizi organici (gliceric, 1-ascorbic, acetic, malic, formic). Cantitatea de ulei volatil este variabila in functie de provenienta plantei, precum si de unii factori ecologici: altitudine, expozitie, configuratia terenului. Ele sunt folosite la prepararea bauturilor aniscorbutice si pentru extragerea uleiului volatil. Esenta are actiune diuretica, dezinfectanta a cailor renale, digestive si respiratorii, sudorifica, carminativa, usor antiglicemianta, antireumatismala si expectoranta. Se recomanda in afectiuni ale cailor urinare, cistite, uretrite, edeme cardio-renale, reumatism, gripa, diabet, dermatoze. Juniperi fructus intra in alcatuirea ceaiului antireumatic. Ienibaharul este folosit si drept condiment. Din pseudobace se prepara ginul, bautura hidroalcoolica.

Familia Taxaceae

Cuprinde arbori sau arbusti dioici cu tulpina dreapta, ascendenta sau culcata. Frunzele sunt liniare, moi, persistente, dispuse in spirala, pe fata verzi intunecate, pe dos verde palid.

Florile mascule au 6-14 stamine iar anterele au 6-8 saci polinici. Florile femele sunt solitare. Samanta este acoperita de un aril carnos.

Taxus baccata - Tisa

Se prezinta sub forma de arbore sau arbust de 10-15 m, cu scoarta rosie - bruna, ce formeaza un ritidom brun cenusiu ce se exfoliaza in placi si coroana ovoid conica, cu cetina bogata. Frunzele sunt liniare, moi, plane, scurt acuminate cu nervura mediana, proeminenta, de culoare verde inchis pe fata superioara, verde palid, pe fata inferioara. Conurile mascule au 6-14 stamine peltate, protejate de un fel de periant format din bractei albe sau rosii. Floarea femela este alcatuita dintr-un ax scurt, acoperit de bractei ce prezinta in varf un singur ovul.

Samanta ovoida este acoperita incomplet de un invelis carnos numit aril, care provine din niste scvame situate la baza ovulului. Arilul are culoare rosie si este singura parte netoxica a plantei.

Creste in paduri de munte, izolat sau in palcuri si se cultiva ca ornamental. Are crestere foarte inceata dar este longeviv (2000-3000 de ani). Nu are rasina. Lemnul este foarte pretios fiind cautat pentru sculptura si tamplarie fina.

Toxicitatea plantei asupra omului si animalelor este cunoscuta din antichitate, din scrierile lui Teophrastus. Grecii credeau ca este atat de toxica incat este suficient sa treci pe langa ea pentru a fi in pericol de moarte. Iulius Cezar povesteste ca sagetile galilor erau otravite cu sucul extras din 'fructul' de tisa. Virgiliu sfatuia crescatorii de albine sa nu-si puna stupii in apropierea acestui arbore, fiind otravitor pentru albine Frunzele sunt cele mai toxice parti ale plantei iar continutul in principii toxice este mai crescut iarna decat vara.

Toxicitatea este data de continutul ridicat in pseudoalcaloizi precum taxol si 10-dezacetiltaxol, taxina A, taxicine, etc. Taxolul a fost izolat initial din scoarta trunchiului de Taxus brevifolia, tisa de Pacific, ce creste in insulele din Oceanul Pacific. Taxolul (ester-amida), are proprietati citostatice inhiband desfacerea microtubulilor fusului acromatic in tubulina. Este activ pe tumori ovariene, cancer pulmonar, de san, actiunea fiind superioara altor citostatice. Taxina a fost izolata din frunze in 1836 si are actiune bulbara comparabila cu a morfinei (analgezica si narcotica). Arborele fiind foarte toxic este intens distrus de ciobani fiindca omoara oile.

Familia Pinaceae (Abietaceae)

Cuprinde plante raspandite mai ales pe muntii din regiunile temperate. Sunt arbori, rar arbusti, cu frunze persistente sau caduce, aciculare, uninerve si alterne. Prezinta canale rezinifere in toate organele. Florile mascule si femele au forma de conuri alungite, pendule sau erecte.

Pinus sylvestris - Pinul rosu, pinul de padure

Este un arbore de 20-30 m inaltime, cu trunchiul acoperit de un ritidom rosietic ce se exfoliaza in placi. Are frunze aciculare, cu o teaca vaginanta la baza si inserate cate 2 intr-un microblast, cu care cad impreuna.

Conurile masculine sunt formate dintr-un ax pe care sunt dispuse stamine solziforme, ce au 2 saci polinici pe fata inferioara, iar polenul are 2 saci aeriferi. Conurile femele sunt mari, pendente, formate din solzi carpelari sclerificati, cu 2 ovule pe fata superioara. Dupa fecundare devin seminte aripate.

Pinul formeaza paduri pure, pinete sau creste sporadic printre alte esente. Este cultivat pentru fixarea versantilor stancosi sau ca arbore decorativ.

In farmacie se folosesc mugurii, Pini silvestris turiones care contin uleiuri volatile. Acestea se folosesc in bai cu scop terapeutic, cu rezultate favorabile in distonii vegetative, insomnii, nevroze, tulburari ale circulatiei periferice, afectiuni reumatismale, infectii urinare, scorbut.

Prin distilarea uscata a lemnului si radacinilor de Pinus silvestris (precum si a altor conifere) se obtin gudroanele vegetale, Pix liquida, ce contin acizi organici, hidrocarburi, fenolii si esterii lor, fiind utilizate in fitoterapie, extern, in tratamentul dermatozelor (psoriazis, eczeme).

Pinus montana ssp. mughus  - Jepi de munte, jneapan

Este un arbust de circa 3 m, cu numeroase tulpini culcate la baza iar spre varf oblic ascendente sau erecte. Scoarta cenusiu bruna, nu se exfoliaza. Frunzele aciculare, grupate cate doua intr-o teaca membranoasa, sunt de culoare verde ca iarba si asezate des si ingramadite spre varful lujerului.

Conurile sunt solitare sau grupate cate 2-3 in verticile, sunt sesile sau scurt pedunculate. Aripa semintelor este mai mare de 2-3 ori decat samanta. Formeaza paduri de jepi in etajul inferior sau subalpin.

Mugurii, Pini montanae turiones se recolteaza inainte de a se desface (martie, aprilie), se rup cu ramurica de sustinere pana la 3 cm si se usuca la umbra cat mai rapid pentru a nu se desface. Contin ulei volatil in proportie de 0,30-0,60%, bogat in α si β-pinen, tanin, rezine, vitamina C.

Uleiul volatil este folosit in afectiuni ale aparatului respirator datorita actiunii expectorante, emoliente, antiinflamatoare si in infectii ale aparatului urinar datorita actiunii diuretice. Se recomanda in bronsite, traheite, laringite, tuse, litiaza biliara, TBC. Are si actiuni antinevralgice, antireumatice, antiseptice, cicatrizante. Intra in alcatuirea ceaiului bronsic. Acele sunt bogate in vitamina C.

Larix decidua - Larita, zada

Arbore ocrotit de lege, ce creste sporadic in paduri de conifere. Are scoarta cenusie cu ritidom gros, brun - roscat. Frunzele sunt aciculare, moi, de culoare verde deschis, caduce, dispuse cate 20-40 intr-un microblast. Conurile femele sunt mici si rosietice, solzii in stare uscata au margine rasfranta in afara. La noi creste spontan sub forma de palcuri la limita superioara a padurilor sau in amestec cu molidul.

Are un lemn foarte pretios, trainic, cautat pentru constructii si mobila. Uleiul de terebentina extras din rasina este de calitate superioara si se numeste "ulei de Venetia". Scoarta contine 10% tanin. In trecut, din scoarta se extragea o tinctura cu proprietati expectorante si astringente, si se folosea in bronsite cronice si pentru oprirea hemoragiilor interne. Se cultiva si ca arbore ornamental, in plantatii forestiere.

Familia Taxodiaceae

Taxodium distichum - Chiparosul de balta

Sequoia gigantea - Arborele mamut

5. CLASA GNETATAE (CHLAMYDOSPERMAE)

Cuprinde un numar restrans de plante cu organizare superioara celorlalte gimnosperme. Sunt plante arbustoide (rar liane), nerasinoase, unisexuate dioice cu infatisare foarte variata.

In lemnul secundar contin alaturi de traheide cu punctuatiuni areolate si trahee (vase perfecte). Frunzele sunt opuse iar florile dispuse in ameti sau conuri la axila frunzelor sau in varful unor microblaste.

Florile unisexuate dioice au un perigon foarte redus.

Floarea mascula este formata din 2-8 stamine cu periant rudimentar.

Floarea femela prezinta in jurul ovulului un invelis extern ca o cupa protectoare ce poate fi considerata un ovar primitiv.

Ovulul prezinta 2 integumente, cel intern prelungindu-se intr-un tub scurt (tubilus) asemanator unui stil cu stigmatul sau. Embrionul are 2 cotiledoane. Ordinul Gnetatae cuprinde 3 ordine cu 3 genuri si 80 de specii actuale:

Ephedrales

Gnetales

Welwitschiales

ORD. EPHEDRALES

Cuprinde subarbusti sau liane cu tulpini articulate, foarte ramificate, virgate, dioice si frunze opuse, solziforme, reduse.

Ephedra distachya - Carcelul

Este un subarbust (30-100 cm), dioic, cu tulpinile articulate, foarte ramificate, repente sau erecte. La unele exemplare varfurile ramurilor se rasucesc ca un carcel, de unde denumirea populara. Lemnul are traheide cu punctuatiuni areolate. Vasele liberiene au celule anexe ca la angiosperme. Frunzele mici au aspectul unor solzi, se prind opus la noduri si concresc intre ele. Este o planta dioica. Florile apar pe ramuri la noduri.

Floarea masculina este reprezentata de o stamina. Staminele se grupeaza formand inflorescente elipsoidale, pedunculate. Fiecare stamina prezinta un perigon format din 2 bractei opuse si concrescute, un filament gros numit anterofor ce poarta 2-8 antere fiecare cu 2 saci polinici. Graunciorul de polen este oval si are structura caracteristica coniferelor.

Floarea femela este reprezentata de un singur ovul; ovulele se grupeaza in inflorescente femele. Ovulul are 2 integumente: unul extern, gros si unul intern, subtire care se prelungeste cu un tubilus, a carui extremitate se dilata permitand patrunderea graunciorului de polen spre camera polinica. Macrosporul din nucela se divide pana ajunge la 600 de nuclei, ce se organizeaza intr-un endosperm primar (macroprotal) cu arhegoane rudimentare, formate din 32 de celule la baza carora se afla oosfera.

Polenizarea se face prin vant sau insecte. Polenul ajuns in camera polinica, germineaza formand un tub polinic prin care patrund cei 2 nuclei spermatici pana la oosfera, pe care unul din ei o fecundeaza, iar al doilea se uneste cu nucleul invecinat. Este un inceput de dubla fecundare. Dupa fecundare se dezvolta embrionul si un endosperm secundar. Ovulul se transforma in samanta. Baza sa este inconjurata de multe bractei, ce formeaza un invelis extern. Acestea la maturitate devin carnoase, rosii, luand aspect de bace, cu gust dulce acrisor. Fiecare contine 2 seminte.

Ephedra populeaza nisipurile litoralului marin (Dobrogea) si unele soluri nisipoase din Transilvania, Muntenia (Cheia Turzii, Lancram).

Este o planta medicinala valoroasa. Ephedrae herba, contine pana la 20% protoalcaloizi, alaturi de tanin, zaharuri, mucilagii, rezine. Protoalcaloizii, in special efedrina, au actiune asupra sistemului nervos simpatic si central, stimuland centrii vasomotori, activand reflexele spinale. Efedrina este bronhodilatator (antiasmatic), spasmolitic in bronsite