Genotip si fenotip - def. ; relatia dintre ele

Genotip si fenotip - def relatia dintre ele

Genotipul (G) - repr. constitutia genetica a unui org., adica totalit. genelor existente intr-o celula diploida detinatoare de informatie ereditara. G se stabileste in momentul fecundarii si constituie zestrea genetica a oului (zigotului) nou format, prin contributia genetica a celor 2 parinti. G ramane stabil in tot cursul existentei individului, deci nu se modifica si nu e influentat de nici un alt gen de factori.

Fenotipul (F) - repr. totalitatea caracterelor morfologice, functionale, biochimice si psihice ale unui organism, reprezentand rezultatul observabil manifest al interactiunii dintre fondul genetic individual si complexul factorial extern (totalitatea factorilor externi care ar putea influenta evolutia unui individ). F = G + M (mediu)

F exprima ceea ce noi suntem, el este potential variabil, expus modelarilor in timpul parcurgerii etapelor ontogeniei. Responsabilitatea majora pentru aceste modelari apartine factorilor de mediu, aceasta insemnand ca exprimarea caracterelor fenotipice normale sau anormale este rezultatul interactiunii dintre ereditate si mediu.

- relatia G - F - este determinativa pt. ca zestrea ereditara constituie suportul caracterelor fenotipice ereditare, dar G nu se exprima total in F pt. ca exista gene recesive care se exprima fenotipic numai atunci cand sunt impreuna.

- relatia M - F - mediul nu poate influenta in totalitate un caracter ereditar.

- relatia M - G - se poate interpreta in masura in care se poate demonstra rolul modificator al agentilor externi asupra materialului genetic. Aceasta actiune externa poate reprezenta cauza unor mutatii genetice care odata aparute sunt transmisibile.