Familia Bacillaceae

Familia Bacillaceae

Genul Bacillus

Specii patogene: B. anthracis

B. cereus

saprofite: B. polimixa

B. brevis

B. licheniformis

B. stearothermophilus

B. subtilis

Bacilul anthracis

1. Habitat

Bacilii antrax au o raspandire vasta fiind prezenti in natura, sol, apa, aer, vegetatie, dejectele animalelor si in intestinul uman sau animal.

Caractere morfologice

Sunt bacili Gram-pozitivi mari, cu capete taiate drept, cu spor dispus central (endospor). Pe frotiurile efectuate din produsele patologice se dispun in lanturi scurte inconjurate de o capsula. Sunt germeni imobili.

3. Caractere de cultura

Cultiva usor pe medii simple geloza - simpla, bulion simplu, fiind nepretentiosi din punct de vedere metabolic. Pe mediile gelozate formeaza colonii "R" albe cenusii, opace cu suprafata granulara, margini neregulate. Colonia emite numeroase prelungiri fiind asemanatoare cu "buclele de par"  sau cu un "cap de meduza". Pe mediile lichide se depune sub forma de grunji pe peretii eprubetei, mediul ramanand limpede. Mediul cu cartof favorizeaza cresterea germenului sub forma unui strat alb - cenusiu mat.

4. Caractere metabolice

Sunt germeni aerobi cu un bogat echipament enzimatic (hidrolizine, lecitinaze), fermenteaza glucoza, maltoza, fructoza, folosesc citratul ca masa de carbon, reduc nitratii la nitriti, reduc albastru de metilen din lapte.

5. Rezistenta - sensibilitatea la agenti fizici si chimici

Formele vegetative sunt distruse rapid de antiseptice si dezinfectantele uzuale, de ultraviolete si temperatura: 56^o C. Spre deosebire de acestea formele sporulate pot rezista in mediu extern zeci de ani, precum si la antiseptice si dezinfectanti.

Sunt sensibili la peniciline si cefalosporine.

6. Structura antigenica

Bacilul carbunos prezinta antigene somatice si antigene solubile. Antigenele somatice sunt reprezentate de antigenul P capsular de natura polipeptidica specific de tip si fractiunea somatica polizaharidica specifica de grup.

Antigenele solubile: exotoxina de natura proteica cu trei componente: antigen protector, factor letal si factorul de edem.

7. Patogenitate

Bacilul anthracis se caracterizeaza printr-o virulenta crescuta. Prezenta capsulei permite intierea infectiei si difuzarea infectiei prin efectul antifagocitar, fiind cel mai important factor de virulenta al germenului.

Aparitia semnelor clinice se datoreaza celor trei componente ale toxinei.

8. Patogenie. Aspecte clinice

Antraxul este o antropozoonoza, intalnita la animalele ierbivore, transmiterea la om avand loc in mod accidental, de cele mai multe ori fiind o boala profesionala (tesatori, tabacari).

Manifestarile clinice fiind legate de poarta de intrare (leziuni cutanate sau prin inhalare de spori). Inhalarea de spori de antrax produce o pneumonie cu risc letal crescut. Infectia pulmonara este urmata frecvent de septicemie cu prognostic deosebit de grav deces (70% din cazuri) datorita dificultatilor de a pune diagnosticul. La locul de patrundere cutanat B. anthracis poate produce pustula maligna caracterizata printr-un edem masiv si puroi, aceasta evoluand cu o crusta de culoare neagra (buba neagra).

9. Imunitate

Raspunsul organismului este de tip umoral prin anticorpii antitoxici.

10. Tratament

Se administreaza peniciline si cefalosporine si ser anticarbunos.

11. Epidemiologie. Profilaxie

Sursele infectiei sunt animalele moarte (mai ales cadavrele care nu au fost arse). Sporii pot contamina mediul extern, in cazul in care animalele infestate nu sunt incinerate.

La om calea de transmitere este cutanata prin solutii de continuitate sau prin inhalarea sporilor. Receptivitatea nu este legata de varsta, sunt expuse persoanele care lucreaza cu produsele animalelor (in tabacarii, sortatori de lana, macelari sau crescatori de ovine).

Profilaxia nespecifica vizeaza depistarea animalelor bolnave si sacrificarea acestora (incinerare). Persoanele cu risc profesional sunt protejate prin vaccinare.

Bacillus cereus

Acest microorganism produce toxiinfectii alimentare dupa consumul preparatelor pe baza de orez contaminat, mai ales dupa reincalzirea acestora. B. cereus intervine in toxiinfectiile alimentare prin eliberarea a doua enterotoxine (LT si ST).

Speciile saprofite Bacillus polimixa, Bacillus buvis, Bacillus licheniformis sunt folosite la biosinteza antibioticelor.

Bacillus stearothermophilus si Bacillus subtilis sunt utilizati ca indicatori biologici in controlul eficientei sterilizarii prin autoclavare, etilenoxid si radiatii ionizate.