QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate asistenta sociala

Rolul teoriei in practica asistentei sociale








Rolul teoriei in practica asistentei sociale


Cu cat asistentii sociali incearca sa inteleaga mai bine omul cu atat isi dau seama de complexitatea ariilor lor de interes. Asistentii sociali nu pot actiona fara a lua in considerare consecintele si efectele actiunilor lor care trebuie sa fie predictibile. Pentru a actiona corect, efficient asistentul social trebuie sa inteleaga rolul lor in procesul asistential. Teoriile sunt modalitati de actiune care ghideaza comportamentul si interventia- functia cunoasterii in asistenta sociala(Polanscky citat de Sporin 1975, p102) este de a creste capacitatea practicianului de a-si controla constient si deliberat “mediul de lucru”. De exemplu atunci cand incearca sa organizeze activitati de ingrijire la domiciliu pentru un varstnic asistentul social va lua in considerare mai multe posibilitati de actiune: sprijinirea familiei pentru a se putea ocupa de persoana vulnerabila, responsabilizarea persoanei pentru ase putea ingriji, mobilizarea resurselor institutionale sau institutionalizarea (Howe D., Introducere in teoria asistentei sociale, 2001, p 15).




Asistenta sociala este prin excelenta o profesie practica bazata atat pe cunoasterea si experienta comuna cat si pe intuitia si experienta individuala. Th Kuhm (1976 p.45) adduce in atentie procesul dezvoltarii cunoasterii stiintifice si spune ca acesta se realizeaza in contextul “competitivitatii modelelor teoretice”- o teorie este inlocuita de alta dar nu se anuleaza valoarea teoriilor inlocuite.

Desi initial, inainte de constituirea asistentei sociale ca domeniu professional autonom practicile asistentiale existau ca activitati commune de intrajutorare, cu timpul a ajus sa insemne un set de cunostinte si teorii care definesc un camp distinct de catiune. Howe D.( 2001, p17)spunea ca fiecare profesie este interesata de anumite tipuri de fenomene si uzeaza de anumite aparate teoretice care o ajuta sa se constituie in ocupatie de sine statatoare.

In prezent asistentii sociali utilizeaza o serie de paradigme, teorii si metode in munca lor cu clientii. Conform lui Malcom Payne(1996, p.8) alaturi de teorii si concepte foarte importante sunt politicile sociale, organizarea institutiilor si serviciilor sociale, organitarea grupurilor profesionale si organizarea sistemului de educatie in asistenta sociala. Toate aceste definesc campul de catiune in asistenta sociala. Sursele de cunostinte stiintifice au fost derivate initial din sociologie si psihologie si au fost adaptate la scopurile , obiectivele si problematica specifica asistentei sociale.

In urma experimentarii diferitelor teorii din psihologie(psihanaliza, behaviorismul), sociologie(teoria sistemelor, functionalismul, structuralismul, teoria conflictului), antropologie, asistentii sociali au putut identifica un set de concepte, cunostinte ce vor duce la costruirea de tehnici si practici proprii domeniului de ex: abordarea centrata pe sarcina, abordarea centrata pe client etc. D. Howe(2001, p 20-24) considera ca in procesul de dezvoltare a asistentei sociale se pot identifica sapte etape: investigarea, psihanaliza, scoala de diagnoza si functionalism, achizitionarea , inventarierea, scopul comun si unificarea, clasificarea teoriilor in asistenta sociala.

Asistenta sociala ca domeniu professional este un construct social constituind un complex de contexte, structuri sociale, retele sociale, indivizi, grupuri care interactioneaza reciproc. Ca activitate practica, asistenta sociala, este constituita din trei elemente: asistentul social, clientul, contextual- prin urmare teoriile trebuie sa reflecte modul in care interactioneaza aceste elemente.

Masuri de asistenta sociala

Asistenta sociala este formata din doua componente/ masuri distincte: serviciile sociale si prestatiile sociale.

Functionarea sociala are la baza indeplinirea responsabilitatilor fata de societate in general, fata de cei din imediata apropiere sau fata de propria persoana. Aceste responsabilitati includ satisfacerea nevoilor de baza ale individului si ale membrilor de familie .

Conceptul de problema sociala poate fi definit ca fiind o situatie pe care mai multe persoane dintr-o comunitate o percep ca fiind greu de rezolvat, dificila, care creeaza disconfort si care cere o solutionare/ rezolvare imediata.

Exemple de probleme sociale: saracia, consumul de droguri, rata ridicata a abandonului scolar, poluarea apei si a aerului, servicii medicale insuficiente in mediul rural, violenta domestica etc.

Problemele sociale genereaza nevoi sociale ce impun organizarea de servicii sociale in cadrul unei comunitati

Masurile/ componentele asistentei sociale au rolul de a satisface nevoile unei persoane atunci cand aceasta nu se mai poate ajuta singura (din cauza unei boli cronice, a resurselor financiare insuficiente, a unui handicap fizic sau psihic etc.), astfel:

  • Prestatii sociale: forme de transfer prin care se realizeaza alocarea de bunuri si servicii catre indivizi sau familie prin respectarea unui set de reguli si de roluri reciproce. Prestatiile pot fi acordate in bani sau in natura. Din categoria celor banesti fac parte: pensiile, indemnizatiile de somaj, alocatiile pentru copii si familie, ajutorul social s.a. Prestatiile in natura pot consta din bunuri (“cornul si laptele”, rechizite pentru scolarii din familiile cu venituri mici etc.).
  • Servicii sociale: Activitatile asistentilor sociali sau ale altor profesionisti care ajuta oamenii sa previna dependenta, sa consolideze relatiile de familie si sa restabileasca functionarea sociala a indivizilor, familiilor si comunitatilor (Parker, 1987, p. 154). Conform OG 86/2004, serviciile sociale:
  • reprezinta: masuri si actiuni care raspund nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup.
  • urmaresc prevenirea si depasirea situatiilor de dificultate, de vulnerabilitate sau dependenta, in scopul mentinerii autonomiei, prevenirii marginalizarii si excluziunii sociale, cresterii calitatii vietii.
  • Se bazeaza pe colaborarea cu serviciile medicale.

Serviciile sociale sunt acordate in primul rand in comunitate, adica beneficiarii sau utilizatorii primesc asistenta atunci cand este necesar, dar raman in familia lor si continua sa locuiasca in casa lor. In cazuri speciale, considerate mai degraba exceptionale, persoanele aflate in dificultate sunt plasate in servicii de tip rezidential/ institutional (Moore, 1993). Servicii sociale nonrezidentiale (oferite in afara institutiilor): centre de zi, servicii de ingrijiri la domiciliu, centre de reabilitare si recuperare de zi, centre de adapost, centre de consiliere.

Servicii sociale rezidentiale/ in institutii: camine de ingrijire pentru varstnici, camine -spital, camine pentru persoane cu dizabilitati (de asistenta si ingrijire permanenta) etc. olitica de prevenire a institutionalizarii, adoptata in ultimii ani in Romania, se inscrie in tendinta europeana de a acorda prioritate alternativelor nonrezidentiale si ingrijirii in comunitate.





Sistemul de valori in practica asistentei sociale


Notiunile de cunostinte, abilitati, deprinderi sunt determinate de teorie practica si valori. Astfel sa stii inseamna sa ai cunostinte despre . , deci o baza teoretica, sa poti presupune sa ai formate abilitatile necesare obtinute prin practica profesionala (experienta dobandita) iar sa vrei presupune sa ai atitudini fata de . , atitudini ce au la baza un set de valori.

Valorile sunt acele lucruri pe care le consideram importante. Ele include scopuri, idealuri, comportamente iar sistemul de valori este reflectat in deciziile si comportamentul individual.

Etica(etimologic) provine din limba greaca – ethos(morav, obicei, caracter) reprezinta o disciplina filosofica ce studiaza problemele practice si teoretice ale moralei dar si o conceptie sistematizata si coerenta, fie personala, fie proprie unui current filosofic, fie reprezentand comandamentele unei societati cu privire la normele de desfasurare a vietii sociale(Dictionar de Filosofie, 1978).

In filosofie etica studiaza si evalueaza comportamentul uman in lumina principiilor morale , care pot fi considerate standarde de comportament, pe care oamenii si le-au stabilit, sau obligatii si indatoriri pe care una numit grup social le impune memebrilor sai. Etica s-a dezvoltat pe masura ce oamenii au reflectat asupra intentiilor si consecintelor actelor lor. Etica poate fi considerata stiinta indatoririlor umane, un set de reguli, indatoriri deduse din aceasta stiinta, un system particular de principii si reguli care se aplica unei sfere a actiunilor umane(sfera politica, sociala etc). Etica defineste modul in care indivizii, corpurile profesionale si institutiile aleg sa interactioneze.

Morala(etimologic)provine din limba latina- mores(atitudine morala, comportament acceptat traditional, obicei) reprezinta un ansamblu de norme de reglementare a comportamentului fondat pe valorile de bine-rau, moral-imoral, cinste, corectitudine, responsabilitate etc, larg raspandite in cadrul unei colectivitati avand un grad mare de interiorizare si impuse de propria constiinta(constiinta morala) cat si de presiunea atitudinilor celorlalti(opinie publica). In sfera moralei sunt cuprinse constiinta morala-convingeri, conceptii, valori, idealuri morale-norme sau principii morale, relatii morale.

Astfel daca morala reprezinta conventii sociale(credinte si practici) legate de comportamentul uman correct/gresit care sunt atat de larg raspandite si acceptate incat reprezinta un consens constant in comunitate iar etica o reflectare , analiza sistematica asupra moralitatii, un termen generic pentru diferitele modalitati de intelegere si examinare a vietii morale, obiectivul acesteia din urma (a eticii) este luarea de decizii, alegerea unor alternative in problemele semnificative etic din practica asistentei sociale, o abordare practica si structurata pentru a veni in sprijinul profesionistilor din domeniul asistentei sociale in identificarea, analiza si rezolvarea constructiva a dilemelor etice ce pot sa apara.

Moralitatea se refera la gradul in care normele morale sunt respectate de catre o persoana, un grup, o colectivitate.

Moravuri- concept general referindu-se la morala ca ansamblu de norme si valori recunoscute si impuse de catre societate , la moralitate- ca grad de respectare a acestor norme in cadrul unei colectivitati cat si la o serie de practici, moduri de comportare specifice respectivei comunitati si care sunt mai mult sau mai putin formulate explicit ca norme morale, adesea ele fiind chiar opuse normelor si valorilor formalsi general acceptate dar fiind larg practicate(Vlasceanu L., Zamfir C., 1998, Dictionar de sociologie).

Deontologie (etimologic) provine din limba greaca deon, deontos- ceea ce se cade, datorie, ceea ce ste necesar si logos-stiinta, si reprezinta un cod al moralei profesionale, al principiilor si normelor morale specifice pe care le implica exercitarea unei profesii. Acesta poate fi scris sau transmis prin traditie, pe cale orala si acceptat tacit de catre toti practicienii unei profesii (Dictionar de filosfie).

In sens restrans deontologia reprezinta ansamblul regulilor dupa care se ghideaza o organizatie, institutie, profesie sau o parte a acesteia prin intermediul organizatiilor profesionale care devin instante de elaborare, aplicare si supraveghere a aplicarii acestor reguli(Miroiu M., Berbea N., 2004, Introducere in etica profesionala, Ed. Trei,Bucuresti).

Codul deontologic reprezinta ansamblul obligatiilor speciale care rezulta din aderarea deliberata la o anumita profesie.

Codul etic(Roth M., 2003) reprezinta un set de reguli care reflecta principii generale de conduita profesionala.

Valoare poate fi definita drept ceva ce este valoros, dezirabil, prin sine insusi.Din punctual de vedere al asistentei sociale valorile pot fi private ca pareri, credinte despre oameni si despre cele mai potrivite cai de a-i trata pe oameni.

Aceste credinte sunt reflectate in activitatea zilnica si conduc activitatea profesionala.

Valorile folosite in asistenta sociala fac subiectul a trei instante:

normele generale ale societatii,

functiile agentiei,

contactul cu clientul.

Sistemul de valori al profesiei de asistent social adduce in atentia societatii ideile eticii sociale, ale solidaritatii, ajutorului, grijii fata de altii, includerii si acceptarii altora(Roth M., 2003). Una din valorile importante se refera tocmai la libertatea alegerii individuale. Astfel se constituie valorile personale configurate in mod individual dar si nu independent de valorile grupului sau ale comunitatii din care individul face parte.

Valorile sunt implicate in orice decizie care presupune judecati etice. Pentru situatiile in care nu este evident ceea ce este bine si ceea ce este rau, in situatiile in care nu exista un mod clar de a rezolva un conflict intre principiile morale, valorile ne ghideaza in alegerea unei solutii optime. Asistentul social achizitioneaza in timpul formarii sale o baza de cunostinte teoretice si abilitati practice necesare desfasurarii activitatii profesionale, insa modul de a gandi si a actiona a asistentului social sunt influentate si de propria experienta de viata si de calitatile sale umane. Cunoasterea si respectarea valorilor si principiilor asistentei sociale sunt esentiale in munca cu clientii dar ele trebuie completate de o practica asistentiala multiculturala competenta. Lee si Greene(Miley K.,K., O Melia M., Du Bois B.,2006, p.93, Practica asistentei sociale ) fac distinctia intre competenta culturala, sensibilitatea culturala si practica asistentiala culturala. Astfel competenta culturala vizeaza dobandirea cunostintelor privind dezvoltarea unui anumit grup cultural intr-un context social dat iar sensibilitatea culturala vizeaza setul de valori al grupului cultural respective. Asistentul social trebuie sa-si formeze ca deprindere receptivitatea sociala iar abordarea trebuie sa fie determinata de cunostintele, valorile si deprinderile asistentei sociale generale si se dobandeste prin interactiunea cu personae diferite din punct de vedere cultural. Dobandirea acestui tip de competenta garanteaza respectarea principiilor unicitatii, demnitatii si a nondiscriminarii in oferirea de servicii sociale clientilor indifferent de gen, religie, rasa etc.

Valorile asistentei sociale se exprima prin ideile referitoare la atitudinile fata de oameni, la nevoile si scopurile sale si la modalitatile de a obtine resursele necesare vietii. Valorile fundamentale ale asistentei sociale combina valori fundamentale ale traditiei religioase iudeo-crestine cu cele ale umanismului si ale liberalismului.

Sistemul propriu de valori , modalitatile in care acestea au fost interiorizate precum si modul in care acestea interactioneaza ca valorile celorlalti determina aparitia urmatoarelor situatii:

Valorile asistentului social/ valorile clientului (ceea ce este important pentru asistentul social nu este obligatoriu important si pentru client)

Valorile asistentului social ca model. De cele mai multe ori asistentul social reprezinta un model pentru client situandu-se pe o pozitie de putere in ceea ce priveste impactul asupra perrsoanei asistate de aceea este foarte important ca asistentul social sa-si inteleaga sistemul propriu de valori si modul in care acesta il influenteaza in luarea deciziilor.

Valorile asistentului social/valorile institutiei/valorile societatii/valorile profesionale. Sistemul personal de valori poate intra in conflict direct cu valorile institutiei in care isi desfasoara activitatea, cu normele societatii sau cu codul etic professional. Valorile individuale difera adesea de alegerile individuale ale clientilor fie ei indivizi sau grupuri( avort, pedeapsa cu moartea, homosexualitatea etc )si pot ridica probleme in alegerea modalitati de rezolvare a problemele sociale.

Alegerea unei cariere profesionale ca cea in asistenta sociala cere o profunda explorare a valorilor individuale si compararea lor cu valorile profesiei (Hoffman si Salle, 1994 in Roth-Szamonskozi, 2003). Valorile individuale difera adesea de problemele concrete ale vietii sociale ca, de exemplu, sinuciderea, avortul, pedeapsa cu moartea, homosexualitatea si altele. Majoritatea practicienilor din domeniul asistentei sociale subscrie la urmatoarele valori fundamentale, cu importanta cardinala pentru profesie (Codul deontologic, Asociatia Nationala Americana a Asistentilor Sociali, 1996.) (Roth-Szamoskozi, 2003):



1. Afirmarea individualitatii proprii. Oamenii au dreptul la libertate, la alegerea propriilor lor valori si modalitati de viata, atata timp cat acestea nu afecteaza libertatea altora.

2. Lupta impotriva tiparelor si a cliseelor in a-i percepe pe ceilalti. Lupta impotriva prejudecatilor.

3. Dreptul persoanelor de a avea acces la resursele necesare. Oamenii au dreptul la resursele necesare sustinerii vietii si dezvoltarii lor si la posibilitati de a-si realiza si de a-si exprima potentialul.

4. Respectul demnitatii si increderea in valoarea fiintei umane. Fiecare persoana este o valoare in sine si este unica. Procesul de asistenta sociala va trebui sa conduca la valorizarea personalitatii umane, la cresterea demnitatii ei si la cresterea demnitatii fiecarei persoane asistate.

5. Increderea in capacitatea de autodeterminare si in capacitatea de rezolvare a problemelor persoanelor asistate. Increderea in capacitatea de invatare si dezvoltare a acestora.

6. Pastrarea confidentialitatii informatiilor primite de la persoanele asistate si in legatura cu acestia.

Problema confidentialitatii este una dintre cele mai importante in asistenta sociala. Confidentialitatea este esentiala pentru asigurarea unui climat de incredere, dar si pentru respectarea drepturilor persoanei asistate. Regula generala este ca nici o informatie nu poate fi impartasita fara acordul persoanei asistate. Dar, se poate face o diferentiere intre confidentialitate absoluta - caz in care nici o informatie nu poate fi impartasita altora, indiferent de circumstante- si confidentialitate relativa - caz in care se specifica situatiile in care este responsabilitatea noastra etica si profesionala de a transmite altora informatiile obtinute. Anumite situatii pot garanta confidentialitate absoluta. In afara de nevoile persoanei asistate, rolul nostru este dictat si de regulile institutiei in care lucram, ca si de prevederile legale. Responsabilitatile pentru realizarea valorilor mentionate revin in comun indivizilor si comunitatilor. Societatea va trebui sa creeze conditiile unei participari democratice a cetatenilor la viata sociala iar acestia au responsabilitatea de a fi actori activi in viata sociala.


Am putea spune ca in practica nu exista un set universal acceptat de valori, dar putem identifica un nucleu de baza (Radulescu, 2004):

respectul fata de autodeterminare;

promovarea bunastarii individuale si colective;

egalitatea de sanse;

justitia sociala.

1. Respectul fata de persoana asistata nu este inclus aici ca o valoare specifica deoarece multi autori il considera o preconditie a celorlalte valori mentionate Autodeterminarea are in practica un dublu sens:

  • un sens negativ inteles ca libertate si suport acordat unei persoane pentru a face

propriile alegeri;

  • un sens pozitiv inteles ca asigurarea conditiilor care sa faciliteze intelegerea

deciziilor luate si dezvoltarea personala.

Autodeterminarea este intalnita in practica asistentei sociale ca:

  • incurajarea persoanei asistate pentru a participa la definirea problemei, stabilirea prioritatilor si alternativelor de interventie, precum si pentru a decideutilizarea resurselor personale;
  • suportul oferit persoanei asistate pentru dezvoltarea abilitatilor si a increderii in sine.

Asistentul social sprijina persoanele asistate in eforturile lor de a-si identifica si clarifica scopurile, in vederea alegerii celei mai bune optiuni. Asistentii sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci cand, in judecata profesionala a asistentului social, actiunile prezente si/sau viitoare ale persoanelor asistate prezinta un risc pentru ei insisi si/sau pentru ceilalti.

Codul Deontologic al profesiei de asistent social din Romania obliga asistentul social sa nu decida in numele beneficiarului ci sa-si dezvolte resursele in vederea alegerii celei mai bune optiuni si limitarea drepturilor beneficiarilor la autodeterminare este posibila atunci cand asistentul social considera ca actiunile prezente si/sau viitoare ale beneficiarilor prezinta risc pentru ei insisi sau pentru ceilalti.

Codul etic al NASW sustine dreptul clientilor de a lua decizii in ceea ce ii priveste- autodeterminarea reprezinta libertatea alegerii , dar aceasta libertate depinde de existenta unor optiuni si resurse. Resursele reduse limiteaza optiunile posibile si potentialul de autodeterminare a clientului.

Asistentii sociali care sustin dreptul clientilor la autodetrminare ghideaza procesul de asistenta, confirma capacitatile clientului, activeaza resursele acestuia si ii extind oportunitatile.

Capacitatea de autodeterminare poate fi sporita prin activitatea indreptata spre indepartarea barierelor exterioare care limiteaza posibilitatile clientului(obiceiuri, norme, institutii) si a barierelor interioare care ii limiteaza posibilitatile de a gasi modalitati alternative de actiune. Exista unele domenii ale practicii unde asistentii sociali au autoritatea legala de a-l obliga pe client sa faca unele actiuni:

  • clientii care au nevoie de protectie dat fiind statutul lor de dependenta(copii institutionalizati, persoane cu handicap, batrani)
  • persoane care se reabiliteaza dupa ce au incalcat normele sociale(delincventi, toxicomani, bolnavi mental)

2. Tema promovarii bunastarii individuale si comunitare este interpretabila, depinzand de viziunea asistentului social asupra conceptului de bunastare umana, de intelegerea bunastarii de catre persoana asistata si de intelegerea culturala a nevoii.



Apare intrebarea: in actiunile intreprinse asistentul social urmareste aplicarea propriei intelegeri a bunastarii sau intelegerea pe care o are persoana asistata?

In standardele etice internationale ale asistentilor sociali (Federatia Internationala a Asistentilor Sociali) este mentionata datoria asistentului social de a actiona in interesul persoanei asistate; aceasta prevedere este completata de alte doua mentiuni: pe de-o parte, dezvoltarea unui punct de vedere al asistentului social asupra a ceea ce reprezinta interesul persoanei asistate in acord cu teoria asistentei sociale, iar pe de alta parte, asistentul social trebuie sa aiba in vedere interesul altor persoane din vecinatatea persoane asistate precum si interesul public.


3. Egalitatea de sanse implica stabilirea unor criterii de egalitate a persoanelor aflate in dificultate si „eliminarea dezavantajelor” acestora in accesul la servicii. Acesta valoare poate fi inteleasa in trei moduri:

tratament egal: eliminarea dezavantajelor in accesul la resurse si servicii, incluzand asistarea oricarei persoane fara prejudecati si favoruri;

oportunitati egale: eliminarea dezavantajelor persoanei asistate in competitie cu ceilalti;

egalitatea rezultatelor: promovarea bunastarii pentru toate persoanele aflate in dificultate

Pentru respectarea demnitatii si autodeterminarii, accesul clientilor la resurse este o necessitate imperativa. Garantarea accesului clientilor la alternative si oportunitati este un principiu practice fundamental si o necessitate pentru participare. Codul NASW mandateaza asistentul social sa sprijine crearea de oportunitati pentru populatiile dezavantajate si sa promoveze schimbari de politici care ar conduce la imbunatatirea conditiilor sociale.

4. Conceptul de justitie sociala vizeaza distribuirea bunurilor in acord cu:

criteriile si regulile generale stabilite de catre fiecare serviciu social;

drepturile personale stabilite prin lege;

nevoile individuale.

Conceptul de justitie sociala este fundamentat pe doua reguli de baza:

(1) egalitatea in evaluarea nevoilor si a resurselor;

(2) acordarea ajutorului in functie de nevoi

Acest concept este unul dintre cele mai importante, punctand responsabilitatea asistentului social in distributia resurselor publice in acord cu drepturile si nevoile individuale. El este operational in multe din actiunile asistentului social si poate fi considerat central in asistenta sociala, atata vreme cat alocarea resurselor, ca raspuns la nevoi, este o activitate des intalnita in procesul de asistenta.

Asistentii sociali se asigura de egalitatea sanselor privind accesul persoanelor asistate la informatii, servicii, resurse si participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. Ei contesta si combat diferitele forme ale injustitiei sociale precum: saracia, somajul, discriminarea, excluderea si alte asemenea forme.

In practica asistentului social sunt implicate (Morales & Sheafor, 1980):

Valorile persoanelor asistate;

Valorile sociale;

Valorile in asistenta sociala;

Valorile personale ale asistentului social.

Valori in asistenta sociala Codul etic al profesiei de asistent social - proiect elaborat de Federatia Nationala a Asistentilor Sociali din Romania, 2004

1. Furnizarea de servicii in beneficiul persoanelor asistate

Scopul principal al activitatii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate in dificultate, implicandu-se in identificarea, intelegerea, evaluarea corecta si solutionarea problemelor sociale.

2. Justitia sociala Asistentii sociali promoveaza principiile justitiei sociale.

3. Demnitatea si unicitatea persoanei Asistentii sociali respecta si promoveaza demnitatea individului, unicitatea si valoarea fiecarei persoane.

4. Autodeterminarea Asistentul social respecta si promoveaza dreptul persoanelor asistate la autodeterminare

5. Relatiile interumane Asistentii sociali recunosc importanta fundamentala a relatiilor interumane si le promoveaza in practica profesionala.

6. Integritatea Asistentii sociali actioneaza cu onestitate si responsabilitate in concordanta cu misiunea profesiei si normele etice profesionale.

7. Competenta Asistentii sociali trebuie sa isi desfasoare activitatea numai in aria de competenta profesionala determinata de licenta, expertiza si experienta profesionala.




loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }