QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate asistenta sociala

Aspecte esentiale pentru intelegerea proceselor de grup



Aspecte esentiale pentru intelegerea proceselor de grup


In ciuda faptului ca grupurile sunt diferite ca scop si modalitate de desfasurare, exista cateva aspecte comune, identificabile in orice proces de grup. Discutarea acestora va face inteligibile mecanismele psihosociale care stau la baza evolutiei si dinamicii grupurilor. Enumeram dintre acestea:

Calitatea de membru si grupul de referinta



Etape in formarea grupului

Roluri sarcina si roluri de sustinere

Teorii ale conducerii (leadership)

Fundamentele puterii in grup

Scopurile personale si scopurile grupului

Conformarea

Competitie si cooperare in grup

Controversa si creativitate in grup

Abordarea conflictelor in cadrul grupului

Comportamente perturbatoare in cadrul grupului



Calitatea de membru si grupul de referinta

Definitie


Calitatea de membru al grupului se defineste prin apartenenta unei persoane la un grup si evident, recunoasterea acestui fapt de catre cel in cauza, ca si de catre ceilalti participanti. Apartenenta este o conditie necesara pentru definirea calitatii de membru al grupului.



Diferite tipuri de membri identificabili in cadrul grupurilor:

Membri marginali

Membri deplini

Membri aspiranti

Membri voluntari si involuntari


Membrii marginali

Sunt acele persoane care apartin la doua sau mai multe grupuri, dintre care numai unul este de referinta in timp ce celelalte au un rol secundar.

Membrii deplini

Acestia sunt angajati in mod clar si deplin (afectiv, atitudinal, cognitiv, actional) in cadrul grupului si sunt acceptati si recunoscuti ca atare. Cu cat atractia pentru grup este mai mare, cu atat mai mare va fi si angajamentul pentru realizarea scopurilor grupului si de asemenea si beneficul individual si de grup.

Membrii aspiranti

Sunt acele persoane care isi doresc sa participe la un grup dar inca nu au fost admise formal. Psihologic se identifica cu grupul si se comporta de parca ar fi deja admisi.

Membrii voluntari si involuntari

De regula participantii la un grup se angajeaza constient si in virtutea unei decizii personale. Sunt insa si situatii in care o persoana ajunge in mod fortuit sa faca parte dintr-un grup (de exemplu in inchisori, spitale, scoli, servicii sociale diverse). Acestia sunt membrii involuntari, al caror comportament in cadrul grupurilor poate fi dezinteresat, ostil si chiar perturbator.


Grupurile de referinta


Un grup dobandeste caracteristica de a fi "de referinta", in masura in care indeplineste urmatoarele functii:

1. Functia normativa, care se manifesta prin tendinta membrilor grupului de a se conforma la standardele comportamentale si atitudinale ale grupului.

2. Functia axiologica, se refera la faptul ca orientarile, judecatile, evaluarile membrilor grupului sunt adoptate si ajustate prin raportare la criteriile valorice ale grupului.

Subgrupurile de referinta sunt constituite dintr-o parte a membrilor de grup care au anumite caracteristici:

par a avea un mai bun control al situatiilor de viata;

detin puterea sau o pozitie privilegiata;

ofera un model de identificare.

Persoanele de referinta sunt acele persoane care ne influenteaza si/sau pe care dorim sa le influentam.

Etape in formarea grupurilor


Garland James, Jones Hubert; Kolondny Ralph, (1965), au dezvoltat un model de analiza a grupurilor de asistenta sociala in cinci etape. Modelul ofera repere si clarificari privind initierea si dezvoltarea grupurilor fiind prezentate situatiile problematice tipice. Modelul este aplicabil in mod special grupurilor de socializare, terapeutice si de intalnire, dar intr-o acceptiune mai larga, este aplicabil si grupurilor de autoajutorare, de rezolvare de probleme, de luare a deciziilor, grupurilor educative ca si celor recreative.

Conceptul central al modelului este acela de 'apropiere' si corelativul sau distantarea: cat de mult permit membrii grupului apropierea emotionala unii in raport cu altii. Tema apropierii este reflectata in fiecare din cele cinci etape ale evolutiei unui grup:

1. Preafilierea

2. Puterea si controlul

3. Intimitatea

4. Diferentierea

5. Terminarea

Preafilierea

Membrii grupului sunt ambivalenti in ceea ce priveste participarea la grup: interactiunile sunt supravegheate, exista o doza de suspiciune si majoritatea comportamentelor sunt mai curand de tatonare decat de abordare directa. Ambivalenta este explicabila prin aceea ca situatia de grup este una noua (noutatea uneori sperie!), iar membrii grupului oscileaza intre tendinta de autoprotectie si dorinta de a beneficia de situatia de grup. Ei incearca sa pastreze o anumita distanta si in acelasi timp sa primeasca cat mai mult din partea grupului dar, fara sa riste. Participantii la grup constientizeaza sau intuiesc faptul ca dezvaluirea sinelui poate atrage noi intrebari, ca pot fi atinse zone dureroase, frustrari. Pe de alta parte insa, grupul are si o putere de atractie pe care o exercita prin aceea ca poate constitui un mediu favorabil pentru afirmarea de sine

( impartasire unor experiente pozitive).

Sarcina liderului de grup este de a determina cresterea atractivitatii grupului prin:

Mentinerea distantei convenabile fiecarui membru al grupului, fara sa forteze nota, fara insistente, suportand si facand suportabile tacerile.

Construirea climatului de incredere in cadrul grupului prin manifestarea acceptantei si tolerantei.

Facilitarea explorarii mediului fizic si a climatului psihic.

Initierea unor activitati comune,

ocupandu-se in acelasi timp de structura grupului (asumarea de responsabilitati, timp de functionare, etc)

Prima etapa se incheie atunci cand membrii se simt in siguranta si au o stare de confort psihic in grup: teama de a se angaja emotional dispare pentru ca tentativele anterioare de a se angaja emotional au fost rasplatite cu acceptanta.



Puterea si controlul

(criza de crestere)

In momentul in care climatul e bun, respectiv, membrii incep sa se simta in siguranta, apar caracteristici specifice grupului ce indica aparitia unei noi etape: de crestere, de dezvoltare. Astfel, in interiorul grupului se instituie anumite pattern-uri de comunicare si comportament, precum:

se formeaza aliante in grup;

membrii isi asuma noi roluri si responsabilitati;

se schimba normele initiale, regulile, ca si metodele de realizare a sarcinilor in grup, fiind propuse si stabilite altele noi;

apar subgrupurile;

se pun din ce in ce mai multe intrebari si de mai mare profunzime.

Astfel, se duce "o lupta" in urma careia fiecare membru al grupului va sti care ii este pozitia si rolul in grup. Acest "loc" nu este preluat, ci este cucerit. El ofera o "autoprotectie", iar membrii grupului, fiecare in parte, doresc sa primeasca din partea leaderu-lui si a participantilor o "rasplata" prin recunoasterea aportului adus la evolutia grupului. "Rasplata" din partea grupului si a liderului reprezinta cea mai importanta sursa de gratificare. Liderul este perceput ca o persoana care detine cea mai mare putere in grup, puterea deplina. El poate sa influenteze directia, orientarea grupului si deasemenea, sa acorde sau nu "rasplata" (materiala sau emotionala).



Aceste procese sunt firesti si necesare pentru ca grupul sa functioneze si sa-si indeplineasca misiunea.

Acest al doilea stadui in formarea grupului este un stadiu de tranzitie care ridica cateva probleme fundamentale ce trebuie rezolvate:

cine exercita cu adevarat controlul grupului? Liderul sau grupul?

Care sunt limitele si extensiile puterii liderului?

Incertitudinea rezultata din aceste dileme determina instalarea unei stari de anxietate printre membrii grupului, care se lupta acum sa impuna limite si norme atat pentru puterea si autoritatea liderului, cat si pentru cele ale grupului.

Revoltele, "rebeliunea" sau chiar parasirea grupului nu sunt fenomene rar intalnite in aceasta faza. Sarcina liderului in aceasta etapa este:

1. de a ajuta membrii sa inteleaga natura luptei pentru putere;

2. de a oferi suport emotional astfel incat sa mai atenueze disconfortul generat de incertitudine;

3. De a ajuta grupul sa stabileasca norme si sa rezolve incertitudinile.

Este foarte important ca membrii grupului sa-si dezvolte si intareasca sentimentul de incredere in liderul grupului. Acesta trebuie sa mentina un just si corect echilibru intre puterea impartita cu grupul si controlul exercitat. Cand aceasta incredere este recastigata, cu certitudine, angajarea membrilor va fi deplina.

Intimitatea


In acesta faza sunt exprimate simpatiile si antipatiile in cadrul unor relatii foarte apropiate. Grupul se aseamana din ce in ce mai mult cu o familie, in cadrul careia se manifesta rivalitati, iar raportarea la lider se face si se exprima ca la un "parinte". Sentimentele, trairile in legatura cu grupul sunt acum exprimate mult mai deschis si sunt, deasemenea, discutate.

Grupul este vazut ca un loc al cresterii si schimbarii. Indivizii se simt liberi sa-si examineze problemele, trairile, comportamentele, atitudinile si fac eforturi de schimbare.

Sarcinile grupului sunt asumate si duse la bun sfarsit. In grup domina sentimentele de coeziune si independenta (autoconducere).

Lupta se da acum pentru schimbari personale, dar au loc si problematizari, la adresa grupului, de genul:

"Ce este totusi grupul in asamblul sau?"

"Ce face grupul cu mine?"

De unde-i vine forta?"

Prin aceste problematizari grupul este internalizat si asimilat.


Diferentierea


Sentimentul de libertate este din ce in ce mai accentuat. Membrii grupului experimenreaza noi pattern-uri comportamentale.

Este etapa in care sunt recunoscute drepturile individuale, si se constata un foarte bun nivel al comunicarii intre membri.

Grupul este mai eficient in organizare si functionare. Conducerea este impartita cu membrii de grup si rolurile sunt mult mai functionale. Problemele de "putere" sunt minime, iar deciziile sunt luate si indeplinite pe o baza mai obiectiva, mai putin emotionala. Este o faza in care "cresterea" se vede, fiind o perioada de afirmare a individualitatii si personalitatii proprii. Reactiile fiecarui membru devin mult mai rationale, fiecare prezentandu-si problemele mai franc, mai deschis, dorind rezolvarea lor.

Acest gen de individualizare s-a produs pentru ca grupul a valorizat si a alimentat integritatea individuala.

In acest stadiu, liderul ajuta, stimuleaza grupul sa functioneze ca o entitate autonoma si sa interactioneze cu alte grupuri sau in cadrul unei comunitati mai largi.

Liderul va folosi orice prilej pentru a evalua, a face aprecieri la adresa activitatilor, sentimentelor si comportamentelor de grup, in cadrul grupului.

Stadiul de diferentiere seamana foarte mult cu o familie functionala, sanatoasa, in care copiii au devenit adulti si isi incep, cu succes, propriile vieti: relatiile sunt ca intre egali, membrii isi acorda sustinere mutuala, si se relationeaza de o maniera mai rationala si obiectiva.


Terminarea


Scopul grupului a fost atins in conditiile in care membrii grupului au invatat noi comportamente si sunt capabili sa le transpuna si in afara grupului, in alte situatii sau experiente de viata.

Terminarea nu este un proces usor. Unii membri pot fi refractari la despartire. Pot manifesta comportamente de regresie (in efortul de a prelugi siguranta pe care le-o ofera grupul), sau pot exprima trairi ca cele de: furie, refuz sau negare, atunci cand despartirea este aproape.

Rolul liderului este acum de a:

facilita separarea, de a incuraja dorinta de separare;

se concentra asupre elementelor de mobilitate ale indivizilor si ale grupului;

permite exprimarea ambivalentelor vis a vis de terminare dar si de a recunoaste progresele indivizilor si ale grupului.

Acceptarea terminarii este usurata de orientarea indivizilor spre alte posibile surse de suport si asistare sau spre alte activitati in care sa utilizeze noile deprinderi comportamentale dobandite in grup.


Concluzie


Liderii de grup incepatori s-ar putea astepta ca parcurgerea stadiilor si trecerea de la un stadiu la altul sa se produca lin, fara prea multe tulburari sau episoade conflictuale. Lipsa de experienta si incredere in procesele de grup pot conduce liderii la tentatia de a   "forta nota" si de a "arde etapele", ceea ce, de altfel, va fi invalidat, deoarece fiecare grup isi urmeaza ritmul propriu si eventual ajunge la aceeasi destinatie. Grupruile care au sarit peste anuite stadii, sau ale caror evolutii sunt "atipice", cel mai adesea revin la stadiile anterioare ale caror sarcini nu au fost finalizate. Liderul nu trebuie decat sa recunoasca acest proces si sa faciliteze evolutia lui. Blocarea sau intoarcerea in anumite stadii este destul de neobisnuita si rar intalnita.


Roluri sarcina si roluri de sustinere

Toate tipurile de grupuri (organizate pentru scopuri terapeutice, pentru rezolvarea de probleme sau alte scopuri) presupun, din partea membrilor, asumarea unei varietati de roluri. In general nevoile unui grup sunt deopotriva satisfacute prin asumarea asa-numitelor roluri-sarcina si roluri de sustinere si ele trebuiesc indeplinite satisfacator in egala masura.

Rolurile-sarcina sunt cele necesare pentru indeplinirea scopurilor specifice ale grupului in timp ce rolurile de sustinere se refera la intarirea grupurilor sub aspect socio-emotional.

Exista o mare varietate de roluri-sarcina functionale (pozitive) care sunt asumate de liderii grupurilor. Cele mai des intalnite sunt:

cautarea si oferirea de informatii

coordonarea activitatii

sumarizarea ideilor si a activitatilor

diagnosticarea situatiilor dificile

evaluarea

Cele mai des intalnite roluri de sustinere sunt:

stabilirea standardelor

orientarea, directionarea grupului

facilitarea comunicarii

incurajarea membrilor grupului

construirea climatului de incredere

facilitarea exprimarii sentimentelor in grup

detensionarea grupului

rezolvarea conflictelor

In anumite situatii se impune asumarea ambelor roluri de catre membrii grupului ca si de catre lider, de exemplu, in situatii de: evaluare, de mediere, de reducere a tensiunii, de tentative de obtinere a consensului. Vine un moment, in viata unui grup, cand sunt necesare ambele tipuri de roluri si poate fi considerat un grup eficient acela ai carui membri si lideri sunt sensibili la aceste nevoi.



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }