Etica si politica

Etica si politica

Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au avut nevoie sa descopere si sa decida cursul actiunii lor. Omul a trebuit sa invete sa aleaga carei actiuni sa-i dea curs, intrucat deciziile lui pot realmente sa aiba consecinte de lunga durata atat asupra lui cat si asupra celor din jur. De mic el este invatat sa diferentieze binele de rau, utilul de inutil. Uneori i se impune, alteori i se ofera libertatea de a alege , insa in cele din urma sfarseste  prin a prefera anumite situatii si prin a manifesta anumite atitudini.

Etica se defineste ca fiind "o incercare sistematica si rationala de interpretare a experientei noastre morale individuale sau sociale in asa fel incat sa determine regulile care trebuie sa ne conduca. Etica este legata de procesul prin care clarificam ce este bine si ce este rau si prin care ne impunem sa actionam in concordanta cu ceea ce este bine, etica este procesul de identifivare a standardelor morale" [1]. Ea reprezinta aprecierea unei actiuni in functie de mijloace si scop, iar din aceasta perspectiva se disting doua pozitii majore. Etica deontologica sustine ca valoarea morala a unei actiuni are la baza respectarea regulii, indiferent de consecintele ei, spre deosebire de etica teleologica ce sprijina ideea conform careia valoarea unei actiuni este data de scopul ei final.

De ce ar trebui sa ne preocupe etica in administratia publica?

Exista persoane care se indoiesc de utilitatea eticii in administratia publica, ei pornesc de la premiza ca majoritatea oamenilor cunosc care sunt principiile "bune". Prin urmare, aceasta tema nu prezinta nici o dificultate teoretica, ci una practica, care tine de motivatie precum: De ce ar trebui sa actionez conform acestor principii?  sau Ar trebui ca angajat sa mint?

Etica reprezinta totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare ideologiei unei anumite societati sau organizatii. Pormin astfel de la ipoteza ca administratia publica ar trebui sa contina si acea dimensiune numita responsabilitate sociala, intrucat are obligatii fata de societate. Administratia publica este un serviciu orientat catre cetatean, acesta fiind aspectul central al fiecarei institutii administrative.

"Factorii care duc la denaturarea statului, la procedarea sa etic negativa, immoral, ilegitim sau ilegal sunt urmatorii:

a) Economicismul

b) Tendinta puterii absolute

c) Pierderea ordinii politice" [2]

a)       Economicismul - reprezinta un tip de coruptie ce se dezvolta atunci cand singura virtute este considerata cea materiala, tinandu-se cont doar de factorii care pot fi calculati (ca de exemplu procentul din PIB pe cap de locuitor). Societatea contemporana ignora total valorile literare, culturale, artistice care constituie, insa un loc preferential pe scara de valori il ocupa valorile economice, bogatia unei tari.

Acest factor la determinat pe Max Veber sa distinga doua tipuri de politicieni:

• Politicieni care traiesc pentru politica
• Politicieni care traiesc din politica

b)       Tentatia puterii absolute - Atunci cand un individ sau un partid detine putere, beneficaza sau isi creaza conditii care pot duce cu usurinta la viciul sau tentatia puterii. Aceasta tendinta binecunoscuta a dat nastere proverbului 'Puterea corupe; puterea absoluta corupe in mod  absolut'. Oamenii care se afla la putere tind sa profite de ea, chiar si ilegal, si incerca prin orice mijloace sa ramana la putere. Coruptia este unul din factorii ce contribuie la degradarea si saracirea unei tari. Ea nu este in mod necesar printre factorii istorici, dar ea mentine, sustine si sprijina saracia si de aceea trebuie desfintata, pentru ca saracia sa fie eliminata. Daca politica produce coruptie atunci ea duce si la saracie.

c)       Pierderea ordinii politice - Ordinea publica reprezinta un ansamblu de norme juridice care stau la baza functionarii unui stat de drept. Dispozitiile cu caracter de ordine publica, ce privesc in special ordinea politica, economica si sociala au un caracter imperativ si nu pot fi inlaturate prin conventii particulare. Ordinea politica se constituie atunci cand diferite interese sociale devin, in procesul legislativ, reguli imperative. Cum se prezinta acest proces legislativ este definitoriu pentru cum este o societate: democratica, absolutista sau totalitarista. In cadrul procedurilor democratice se deosebesc (in mod ideal) procedurile plebiscitare si cele reprezentative.

Conform Dictionarului explicativ al limbii romane politica este definita ca fiind "stiinta si practica de guvernare a unui stat si reprezinta sfera de activitate social-istorica ce insumeaza relatiile, orientarile si manifestarile care apar intre partidele politice, intre diversele categorii si grupuri sociale, intre natiuni s.a.m.d. in vederea emanciparii conceptelor proprii, in lupta pentru putere sau suprematie ideologica etc.".

"Politica reprezinta de asemenea orientarea activitatii actiunii propriu-zisa a unui partid sau a unor grupari exercitata in domeniul guvernarii problemelor interne si externe. Totodata, poate fi definita ca ideologie ce reflecta aceasta orientare sau actiune" [3] .

Sintagma "etica politica" asociaza doi termeni de referinta in aria stiintelor socio-umane cu o mare frecventa atat in limbajul curent cat si in cel savant: cel de etica si cel de politica.

Daca este adevarat ca politica actuala nu mai serveste binele public si interesul populatiei,  trebuie luate deci masuri pentru ca ea sa o faca totusi. Acest lucru presupune insa o schimbare de mentalitate a clasei politice si a celor care fac din politica o profesie.