QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate administratie

Decizia politica si administrativa in administratia publica








DECIZIA POLITICA SI ADMINISTRATIVA IN ADMINISTRATIA PUBLICA


Una din caracteristicile oricarui sistem economico-social o constituie necesitatea realizarii unor obiective, a atingerii unei tinte vizate de membrii unei organizatii in contextul general in care ea isi desfasoara activitatea. Pentru aceasta, conducerea organizatiei este confruntata cu o multitudine de probleme fiind permanent pusa in situatia de a da o serie de raspunsuri de tipul cand, cu ce forte, cum, in ce conditii, ce trebuie facut pentru realizarea obiectivelor organizatiei.

Aceasta, in conditiile in care, de cele mai multe ori, pentru solutionarea unor probleme exista cel putin doua solutii iar conducerea este pusa in situatia de a alege calea cea mai avantajoasa de actiune.

A decide inseamna practic, a alege dintr-un numar de variante, in mod constient, pe baza unor criterii, pe aceea care este considerata cea mai avantajoasa pentru atingerea rezultatului dorit.




Astfel, decizia constituie punctul central al activitatii de conducere de ea depinzand sensul evolutiei organizatiei pe perioade mai lungi sau mai scurte de timp .

Evident, fiecare domeniu de activitate isi are specificitatea sa, de aceea, de fiecare data, deciziile sunt corelate si adaptate organizatiei si mediului in care aceasta isi desfasoara activitatea.


COMPONENTELE PROCESULUI DECIZIONAL

Este de inteles ca si administratia publica isi are propriile sale obiective si un anumit cadru in care isi desfasoara activitatea. Fiind de interes public, activitatea in administratie trebuie sa serveasca publicului, sa fie astfel organizata si condusa incat, respectand legile (intr-un cadru mult mai restrictiv) sa vina in intampinare si sa solutioneze problemele cetatenilor, probleme multiple si de o diversitate extraordinara.

Practic, desi ele pot semana, fiecare cerinta a unui cetatean -contribuabil este una specifica si in general nu pot exista solutii identice.

De aceea, fiecare din componentele procesului decizional trebuie privita la nivelul administratiei publice, functie de tipul acesteia (centrala, locala) spatiul in care actioneaza, categoria de servicii publice etc.

a)    Decidentul reprezinta o persoana sau un grup de persoane care urmeaza sa aleaga varianta cea mai avantajoasa dintre variantele posibile evidentiate pe parcursul procesului. Calitatea deciziei depinde substantial de personalitatea decidentului, de calitatile si aptitudinile acestuia. De remarcat faptul ca in administratia publica avem doua tipuri de decizie (politica si administrativa) si functie de aceasta doua tipuri de conducatori decidenti -politici si tehnici fiecare asezati pe diferite niveluri ierarhice.

b)    Multimea variantelor si criteriilor decizionale ca ansamblu al alternativelor posibile pentru atingerea unui obiectiv. Alegerea variantei considerata optima se face functie de preferintele decidentului fata de rezultatele potentiale ce s-ar putea obtine implementand solutia aleasa.


De exemplu: consiliile judetene pot hotari o serie de criterii pentru a echilibra bugetele locale in limita a 15% din sumele colectate din IVG la nivel judetean. Fiecare dintre autoritatile judetene analizeaza specificul judetului, prioritatile si oportunitatile anului financiar respectiv si adopta propriile criterii specifice (cofinantare proiecte europene, finantarea institutiilor medico-sociale, a centrelor de excelenta pentru elevi, a zonelor defavorizate etc.).

Avem de-a face cu o decizie politica, consiliul judetean alegand varianta cea mai potrivita atingerii obiectivelor pe care ”parlamentul local” le considera prioritare.


De exemplu: la nivel national au existat numeroase discutii in legatura cu criteriile functie de care sa se faca echilibrarea pentru fiecare dintre judete. Discutiile au vizat atat criteriile in sine (populatie, suprafata, numar de elevi, numar de paturi in spitale, lungimea retelei de drumuri, lungimea retelei de apa si canalizare, capacitatea financiara etc.) cat si ponderea acestora. Dupa multe discutii ce au avut in vedere atat interesul national cat si cel local, solutia la care s-a ajuns a fost si este una politica, aprobata prin lege si aplicata de intreaga administratie publica locala si centrala.


De exemplu: consiliile judetene au alocat din bugetul propriu sume importante de bani pentru intretinerea-repararea-modernizarea drumurilor judetene. A fost o decizie politica. Pentru fiecare dintre acestea insa, s-a analizat starea drumului, volumul traficului, importanta economica, perspectivele zonei, relatiile cu celelalte judete etc. Funtie de toate aceste elemente si, evident, functie de alocatiile financiare au fost adoptate solutii diferentiate (plombari,largirea drumului, reabilitari, covoare asfaltice, consolidari etc.).

Au fost o serie de decizii tehnice functie de decizia politica si de variantele tehnice posibile de adoptat.

c)     Mediul ambiant este reprezentat de ansamblul conditiilor interne si externe ale administratiei publice si care influenteaza decizia si sunt influentate de aceasta. Trebuie sa remarcam ca mediul ambiant se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita in ultima perioada. Sistemul legislativ a cunoscut si va cunoaste in continuare modificari substantiale. Integrarea in UE va aduce o serie de constrangeri importante carora administratia publica va trebui sa le faca fata (de remarcat ca in procesul integrarii capitolul justitie, administratie si interne a fost printre ultimele inchise si face obiectul clauzei de salvgardare, ceea ce denota complexitatea si dificultatile pe care le implica implementarea prevederilor comunitare in acest domeniu.

De asemenea, cresterea complexitatii activitatii in administratia publica la nivel local o data cu restructurarea activitatii la nivel central induce o abordare noua la toate nivelurile. Pana unde va putea merge procesul de descentralizare intr-un stat national unitar prin constitutie?, care este relatia optima centralizare-descentralizare? ce institutii vor ramane deconcentrate si cu ce atributii? care va fi evolutia procesului de regionalizare? va putea fi el pastrat in limitele acceptate acum in Romania sau va capata alte dimensiuni acceptate in Europa in acest moment si in perspectiva? Vom avea o Europa a natiunilor sau o Europa a regiunilor? Sunt doar cateva din multele mutatii ce se pot intampla si care vor influenta decisiv activitatea si deciziile din administratia publica.

De aceea este necesara o analiza atenta a consecintelor ce rezulta in urma deciziilor luate. Sigur, nu putem avea o certitudine in obtinerea rezultatelor pe care ni le-am propus dar o evaluare atenta, stiintifica si responsabila se impune in abordarea procesului decizional cu atat mai mult cu cat se reflecta asupra unor categorii mari de oameni.


Sa remarcam faptul ca daca o firma, prin decizii proaste, poate da faliment, o  primarie, un consiliu judetean, un minister, nu poate falimenta iar deciziile respective sunt permanent sub aceasta presiune specifica pe care puterea publica in toate componentele ei le impune.


DECIZIA IN ADMINISTRATIA PUBLICA

Asa cum am subliniat, una dintre caracteristicile deciziei in administratia publica o constituie faptul ca ea se reflecta asupra unui numar important de persoane. Acestea, in cea mai mare parte, nu au statut de angajat al administratiei. Cetatenii sunt ”administrati” dar in acelasi timp sunt si contribuabili. Sunt cei care prin taxele si impozitele pe care le platesc sustin administratia publica si care, in virtutea acestui statut solicita servicii care sa le satisfaca diversele nevoi si interese.

Resursele administratiei publice sunt banii contribuabililor care sunt si ”clienti” si finantatori ai activitatii acesteia.

Pe de alta parte, administratia publica isi desfasoara activitatea intr-un cadru legislativ mult mai putin permisiv si flexibil decat firmele din zona economica. Desigur, toti trebuie sa respecte legea dar constrangerile legilor ce guverneaza activitatea din administratia publica sunt mult mai stricte. Aceasta si pentru ca, asa cum spuneam, impactul administratiei publice este asupra tuturor cetatenilor patroni sau angajati in sistemul public sau privat, in toate domeniile de activitate. Daca finalitatea deciziei in economie este obtinerea profitului, esenta deciziei (politica sau tehnica) in administratie este aceea a satisfacerii cerintelor contribuabililor-cetateni.

Se apreciaza ca, elaborarea unei decizii presupune o serie de etape astfel:

  • Identificarea si stabilirea problemei -rolul decidentului consta in sesizarea unei probleme ce implica o decizie in conditiile existentei mai multor variante posibile pentru realizarea obiectivului propus;
  • Stabilirea variantelor posibile care sunt cercetate cu atentie. In aceasta etapa decidentul poate avea un rol pasiv, lui prezentandu-i-se variantele fara a avea vreo interventie sau un rol activ, situatie in care decidentul participa el insusi la stabilirea variantelor posibile;
  • Alegerea variantei optime functie de obiectivele si criteriile stabilite. Evident aceste criterii pot avea diverse niveluri si prioritati functie de care ele pot fi ponderate si ierarhizate;
  • Aplicarea deciziei respectiv redactarea, transmiterea si aplicarea efectiva a acesteia. In aceasta etapa un rol deosebit revine decidentului in ceea ce priveste motivarea si transmiterea unei decizii. Cu cat cei asupra carora se reflecta decizia cunosc mai bine continutul, au participat la redactarea ei, accepta plusurile si minusurile, avantajele si dezavantajele pe termen scurt, mediu si lung a deciziei respective cu atat mai usoara va fi aplicarea acesteia;
  • Evaluarea rezultatelor presupune compararea rezultatelor obtinute cu cele previzionate, depistarea abaterilor si a cauzelor ce le-au generat si aducerea de imbunatatiri procesului. Practic, evaluarea deschide un nou ciclu decizional care ar trebui sa se desfasoare la un nivel superior calitativ si cantitativ;

Sigur, activitatea decizionala in sine este una mult mai complexa, mult mai nuantata in fiecare dintre etapele sale dar, in principiu, sinteza acestei activitati poate fi prezentata astfel:













3.ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL


Clasificarea deciziilor in administratia publica

Gruparea deciziilor din cadrul administratiei publice in mai multe categorii, dupa anumite criterii reprezinta o importanta deosebita mai ales datorita faptului ca atat in elaborarea si fundamentarea deciziilor cat si in alegerea variantei optime se poate apela la metode si tehnici, instrumente specifice fiecarei categorii de situatii decizionale in parte.



Astfel dupa:

a)     Orizontul de timp pentru care se iau deciziile deosebim:

decizii strategice vizand orizonturi de timp mari (de regula mai mari de un an) si care se refera la probleme majore ale activitatii in administratie si influenteaza intreaga activitate a acesteia sau principalele sale componente. Deciziile strategice, angajand raspunderi globale se adopta in cadrul centrelor de decizie de la niveluri superioare. Aplicarea lor este conditionata de antrenarea unor mijloace materiale, financiare si umane considerabile si de aceea si raspunderea trebuie sa fie a celor cu competenta formala si informala ridicata.

Este cazul programelor de guvernare prezentate la inceputul unui mandat sau a strategiilor adoptate la nivel judetean si care, de regula, vizeaza intreaga perioada de 4 ani, fie perioade mai scurte pentru strategii sectoriale (strategia drumurilor, strategia de gestiune a deseurilor, programele de sanatate etc.).

deciziile tactice se adopta pentru o perioada mai scurta de timp (de regula un an), se refera la domenii importante de activitate si influenteaza partial sau in totalitate activitatea acestora. Deciziile tactice se fundamenteaza pe informatii cunoscute si se refera la actiuni concrete. In general prezinta un numar redus de alternative si se folosesc la elaborarea unor planuri prin care se concretizeaza liniile de dezvoltare generala stabilite prin deciziile strategice.


Decizia tactica cea mai importanta in administratie poate fi considerata aprobarea si executia bugetului chiar daca de multe ori aceasta decizie capata semnificative dimensiuni strategice

Prin elementele sale, bugetul vine sa sustina actiunile pe termen scurt, mediu sau lung ale administratiei, programele si strategiile aprobate la nivel central sau local.

deciziile curente sunt cele adoptate frecvent, pe intervale de timp reduse pentru fiecare dintre domeniile de activitate ale administratiei publice. Ele au un caracter operativ, repetitiv si, cantitativ, reprezinta numarul cel mai mare al deciziilor ce se adopta. Sunt decizii care vizeaza executia bugetara curenta, plati si achizitii, realizarea unor lucrari curente sau a unor secvente-parti ale unei lucrari de lunga durata.

Trebuie sa precizam ca este destul de dificil de realizat o demarcatie perfecta intre aceste tipuri de decizie si actul decizional in sine trebuie sa fie nuantat. astfel incat sa raspunda pe orizonturi diferite de timp interesului cetateanului.

b)     Dupa numarul de persoane care participa la fundamentarea si luarea deciziei acestea pot fi

decizii unipersonale, luate de o singura persoana care participa la fundamentarea si elaborarea lor pe intreg parcursul procesului decizional. Acestea se refera, de cele mai multe ori, la problemele curente sau/si pentru care persoana respectiva are delegarea de responsabilitate necesara. Ele nu sunt de complexitate ridicata (stabilirea programului de audiente de catre primar, participarea unui specialist din cadrul directiei de urbanism la o actiune de control de catre directorul directiei respective, intocmirea unui caiet de sarcini pentru o licitatie organizata anual pentru deszapezire, ordinul unui ministru cu referire la cabinetul demnitarului etc.)

deciziile de grup sunt cele la fundamentarea si elaborarea carora participa mai multe persoane. Aceasta se intampla in toate etapele elaborarii deciziei sau numai in unele dintre ele. Sunt deciziile tactice si mai ales cele strategice la care lucreaza colective importante de oameni (deciziile se mai numesc si colective) specialisti in diverse domenii si care isi asuma responsabilitatile aferente pentru solutiile propuse. Cele mai multe din deciziile din administratia publica sunt decizii de grup. Mai mult, ele sunt decizii de grup care urmeaza niste decizii ale altor grupuri.

De exemplu, Legea venitului minim garantat este o decizie politica la care au lucrat numeroase grupuri de specialisti in domeniu care a dorit sa coreleze o necesitate, ca problema a societatii romanesti, respectiv asigurarea unor resurse financiare si/sau materiale necesare unui minim decent de viata, cu posibilitatile de care dispune societatea romaneasca la un moment dat. De asemenea, s-a urmarit realizarea instrumentelor necesare pentru punerea in aplicare a acestui act normativ.

La nivelul Ministerului muncii, solidaritatii sociale si familiei, apoi la nivelul Directiei muncii din fiecare judet, a prefecturii, a consiliului judetean si a primarilor au fost luate masurile specifice necesare pentru implementarea acestei legi. Fiecare institutie a adoptat in cadrul general creat de lege si normele metodologice, propriile decizii materializate in ordine ale prefectului sau dispozitii ale presedintelui consiliului judetean, primarului, directorului.

In spatele fiecarei decizii de acest tip a stat munca mai multor oameni, un decident colectiv, chiar daca in final a existat o singura semnatura, cea a sefului institutiei respective. Este iarasi de semnalat faptul ca unele dintre aceste decizii au fost urmare a deciziei unui organism superior pe plan local (hotararea consiliului judetean sau cea a consiliului local respectiv) si ca rezultat al activitatii tehnice a functionarilor publici dar si al vointei politice a consilierilor la fiecare nivel.

Pentru simplificare, apreciind ca decizia apartine unui singur grup format din mai multe persoane, acestea trebuie sa respecte mai multe cerinte:

metoda trebuie sa fie aplicabila tuturor variantelor posibile;

daca o varianta urca pe scara de preferinte a fiecarui membru al grupului, ea trebuie sa urce pe scara de preferinte a grupului

regula dupa care se ia decizia de grup nu trebuie sa fie independenta de opiniile individuale ale membrilor grupului ci trebuie sa depinda direct de acestea.

pentru ca decizia sa fie participativa, membrii grupului decident trebuie sa participe cel putin la etapa de alegere a variantei optime.



c)     Din punct de vedere al frecventei elaborarilor, deciziile pot fi:

decizii periodice care se iau la anumite intervale de timp. De regula, aceste decizii apar la inceput de an, de semestru, trimestru, luna etc. Ele utilizeaza de multe ori modele care ii usureaza munca decidentului si ii dau un plus de precizie. Deschiderile bugetare lunare sunt unul din exemplele cele mai frecvente de decizie periodica luata functie de anumite ”tipare” dar putem vorbi de programul actiunilor pentru perioada de iarna aprobat de fiecare data in luna octombrie, calendarul actiunilor cultural artistice si sportive aprobat anual si rediscutat trimestrial etc.

decizii neperiodice cu o mare neregularitate si care nu pot fi pregatite din timp. Aceasta inseamna ca nu pot fi utilizate modele sau metode de planificare si urmarire. Ele apar urmare a unor noi acte normative sau a unor elemente noi datorate solicitarilor cetatenilor. In timp, ele pot deveni repetitive avand sau nu o anumita periodicitate (deciziile luate in caz de seceta, inundatii, sprijinul acordat locuitorilor dintr-o zona calamitata, hotararea de a sarbatori un anumit eveniment etc.

decizii unice sunt acele decizii care se elaboreaza o singura data sau de un numar redus de ori la intervale mari de timp. Chiar daca au aceste caracteristici de cele mai multe ori aceste decizii sunt deosebit de importante. Ele pot viza, de exemplu, mari investitii (constructia unui pod, a unei autostrazi, a unui spital, a unei scoli, cartier de locuinte etc.) aderarea la unele organisme sau institutii internationale (intrarea in NATO, UE) adoptarea Constitutiei sau a unor modificari ale acesteia etc.

d)     Functie de nivelul la care se iau deciziile acestea pot fi decizii luate la nivel national fie sub forma de legi, ordonante sau hotarari de guvern fie sub forma ordinelor ministrilor. Efectele acestor decizii se regasesc in egala masura in toata tara si influenteaza masurile ce se iau la nivel local.

Acestea din urma vin fie in aplicarea celor dintai fie solutioneaza probleme diverse pe care comunitatile locale le au. Toate hotararile locale se iau cu respectarea legii si a hotararilor de guvern precum si cu armonizarea cu ordinele ministrilor. Astfel, prin lege se stabileste ca anual consiliul judetean aproba costul mediu pe copil aflat in diferite forme de protectie. In aceste conditii pe baza propunerilor facute de directia de specialitate, consiliul judetean ia in discutie cuantumul sumei respective care este diferita de la judet la judet functie de conditiile specifice ale fiecaruia, legate in mod deosebit de conditiile de institutionalizare si solutiile alternative gasite in fiecare judet.


4.ASUMAREA RISCURILOR DECIZIONALE

Functie de modalitatea de imbinare a diferitelor laturi ale factorilor procesului decizional ca si in functie de diferitele probleme concrete ce trebuie rezolvate, de informatiile de care dispunem, luarea deciziilor se supune si ea anumitor constrangeri. Gradul de cunoastere a mediului in care actioneaza administratia publica exprima si gradul de certitudine cu care se obtin rezultatele potentiale prin aplicarea variantelor decizionale.

Pot fi astfel deosebite decizii luate in conditii de certitudine, in conditii de risc si in conditii de incertitudine.

a)     Deciziile in conditii de certitudine sunt de cele mai multe ori teoretic realizabile si folosite mai mult ca decizii de referinta, decizii standard. Ele se caracterizeaza printr-o stare stabila a conditiilor de mediu, variabilele de realizare a obiectivelor sunt cunoscute si controlabile existand posibilitatea previzionarii evolutiei lor. In acest fel, se vor obtine cu siguranta rezultatele prestabilite. Manifestandu-se intr-o singura stare a conditiilor obiective pentru fiecare varianta, in cadrul fiecarui criteriu decizional va rezulta o singura consecinta.

Dinamica societatii moderne ne arata ca practic este imposibil sa controlam conditiile de mediu si multitudinea variantelor posibile de accesat la un moment dat. Aceasta, in mod deosebit, datorita faptului ca administratia publica se raporteaza la oameni, numarul acestora, problemele si solutiile ce le asteapta fiind practic infinite.



b)     Deciziile in conditii de risc se caracterizeaza prin aceea ca o parte sau toate evenimentele care alcatuiesc reteaua procesuala pana la evenimentul final au o probabilitate de realizare mai mare sau mai mica, existand evenimente care scapa controlului si a caror evolutie este greu de anticipat. Aceasta probabilitate influenteaza decisiv variantele decizionale in realizarea lor si, firesc, indeplinirea obiectivelor propuse.

Daca ”Pi” este probabilitatea aparitiei starii conditiilor obiective ”Ni” atunci vom avea relatia

  unde, n =numarul starilor conditiilor obiective

Se constata ca avem de-a face cu conditii de risc in acele situatii pentru care nu se pot evalua cu certitudine rezultatele potentiale pentru fiecare stare a conditiilor obiective estimandu-se atingerea cu o anumita posibilitate a fiecarui criteriu decizional. Si in administratia publica, ca si in economie se incearca o apreciere cat mai exacta a riscurilor pe care le impun o anumita decizie, functie de care sa se realizeze o diminuare a acestora in conditiile in care numarul de variabile, functie de adresabilitatea administratiei publice, este foarte mare.Gradul de risc, ca grad al erorii, in luarea deciziei este direct proportional cu numarul de variabile induse de proces si invers proportionale cu cantitatea de informatii disponibile la un moment dat.

c)     Deciziile in conditii de incertitudine sunt cele care se iau in conditiile in care, desi exista posibilitatea realizarii obiectivului final, volumul si structura datelor aflate la dispozitia decidentului nu permite calcularea posibilitatii realizarii. Exista o serie de indoieli in ceea ce priveste solutiile si mai ales in ceea ce priveste alegerea solutiei convenabile.

Astfel, daca in cazul situatiilot de risc, evolutia este dificil de anticipat dar exista o probabilitate certa pentru obiectivul final, la situatiile de incertitudine, anticiparea este aproximativa iar certitudinea de realizare a obiectivului final este extrem de redusa. Evident, in administratia publica gradul de certitudine in luarea deciziilor este mai mare decat in viata economica. Cu toate acestea, nu pot fi evitate situatiile de risc si chiar de incertitudine schimbarile conditiilor de mediu conducand deseori la aparitia unor variabile ce scapa controlului.


Evident, decizia cu cel mai mare impact in obiectivitatea administratiei publice o constituie aprobarea bugetului.

In fundamentarea acestuia se porneste de la o serie de informatii certe cum ar fi:

cheltuielile realizate pe domenii de activitate in anul anterior;

numarul de personal angajat;

numarul cetatenilor din localitate;

situatia cadastrului imobiliar etc.

Sunt avute in vedere o serie de informatii a caror continut implica, ca valorificare, un grad mai mic sau mai mare de risc.

evolutia preturilor in conditiile prognozate ale inflatiei

cresterile salariale controlate dar aflate sub presiunea angajatilor (functionari publici sau personal contractual) din administratia publica;

gradul de colectare a taxelor si impozitelor functie de datele istorice dar si de cresterile operate de administratie;

primirea sumelor si echilibrarea de la nivel national sau judetean functie de formula si criteriile aprobate etc.


Exista, de asemenea, un grad de incertitudine datorat:

aparitiei diverselor evenimente caracterizate ca stari de necesitate si ale caror efecte trebuie inlaturate de administratia publica;

oportunitatii legate de realizarea unor investitii si la care administratia publica trebuie sa participe cu sume importante si care nu au fost cunoscute la realizarea bugetului;

modificarii de substanta in legislatie cu descentralizarea unor activitati ce implica importante cheltuieli materiale si de personal etc.


In aceste conditii, deosebit de importante in realizarea proiectului de buget, sunt:

experienta aparatului tehnic, capabil sa asigure acoperirea cheltuielilor certe din venituri certe si o rezerva la dispozitia autoritatii publice, posibil de utilizat in cazuri extreme;

informarea factorilor de decizie, politici si tehnici, privind evolutiile legislative la nivel national si european. Aceasta poate conduce la previzionarea evolutiei unor activitati si alocarea sumelor necesare bunei desfasurari a acestora;

o fundamentare si o gestiune flexibila a bugetului cu accent pe realizarea veniturilor si cheltuieli in limita veniturilor;

gasirea unor surse suplimentare de venituri sau/si a unor forme noi de realizare a serviciilor publice care sa implice cheltuieli mai mici in conditiile realizarii de servicii de calitate (parteneriatul public-privat, externalizarea si privatizarea unor servicii publice etc.). Astfel, atat riscul cat si incertitudinile generate de dinamica si turbulenta sistemului se reduc substantial in conditiile in care administratia publica isi indeplineste corespunzator atributiile pe care le are fata de cetatean.


5.DECIDENTUL, MANAGER AL ADMINISTRATIEI PUBLICE

Asa cum am subliniat, decidentul este reprezentat de una sau mai multe persoane care urmeaza sa aleaga varianta cea mai avantajoasa din mai multe posibile.

O singura persoana sau un grup, o decizie unipersonala sau colectiva, hotararea respectiva apartine unor oameni care la randul lor lucreaza cu idei, lucruri si alti oameni pentru realizarea obiectivelor pe care le are administratia publica la un moment dat. Pentru aceasta, cei aflati in diverse functii de conducere, indeplinesc functii de conducere, de planificare, de organizare, de antrenare si de control. Fiecareia din aceste functii ii corespund o serie intreaga de actiuni specifice pe care cei insarcinati cu functii de decizie trebuie sa le realizeze in virtutea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor specifice functiilor ce le ocupa.

Din acest punct de vedere se apreciaza ca activitatea decidentului poate fi descrisa si evaluata mai bine daca se analizeaza rolurile pe care persoanele investite cu functii de conducere le indeplinesc in procesul de management.









Rolurile persoanelor investite cu functii de conducere


Statutul pe care il au conducatorii, genereaza diferite forme de relatii interpersonale. Calitatea sa de lider ii permite si chiar il obliga in anumite cazuri sa-si formeze propria echipa si sa raspunda de activitatea pe care aceasta o desfasoara, inclusiv de deciziile luate. De cele mai multe ori, de la simplul cetatean pana la nivelul diversilor conducatori de firme sau alte institutii, fiecare vrea sa vorbeasca cu primarul, cu presedintele, cu ministru, cu factorii cheie de decizie intr-o institutie.

Aceasta si din perspectiva rolului din domeniul informational. Conducatorul din administratia publica este vazut ca acel ”centru de comanda', locul in care se intalnesc toate fluxurile informationale importante si de unde pleaca toate fluxurile informationale importante.

Si evident, din perspectiva rolului decizional prin care el trebuie sa regleze toate actiunile administrative in teritoriu in mod deosebit prin alocarea corespunzatoare, eficace si eficienta a resurselor de care dispune.


Din acest punct de vedere conducatorul din administratia publica trebuie sa aiba:

  • calitati profesionale, cresterea aprofundata a fenomenului administrativ, a legislatiei, a conditiilor din administratie;
  • calitati umane constand in abilitatea de a lucra cu oamenii, de a-i intelege, a reusi sa gaseasca solutiile cele mai potrivite, functie de problematica fiecaruia dintre ei ca si de problemele comunitatii in ansamblu.
  • calitati conceptuale constand in abilitatea de a coordona si integra toate interesele si activitatile administratiei in cadrul comunitatii. Capacitatea de sinteza, posibilitatea de a ordona informatiile pe care le primeste si a lua deciziile necesare functionarii sistemului administratiei publice, disponibilitatea de a vedea erorile si a initia si implementa masurile de corectie necesare sunt calitati absolut necesare in procesul de conducere.

Intr-o alta exprimare, se apreciaza ca, un conducator este necesar sa aiba o orientare a gandirii si actiunii astfel incat activitatea sa sa fie caracterizata de viziune (o gandire ampla, inovatoare), realism (capacitatea de a vedea lumea inconjuratoare, faptele si lucrurile reale), etica (sa lasi loc de buna ziua, indiferent de functia pe care te afli la un moment dat), curaj  (a actiona, a fi perseverent in actiune, a-ti asuma responsabilitatile ce decurg din faptele tale).



Se poate aprecia de altfel ca, se poate vorbi de o psihologie a deciziilor, deoarece procesul de fundamentare si elaborare a deciziilor depinde nu numai de volumul de informatii si de exactitatea acestora ci si de personalitatile celor ce participa la acest proces, de comportamentul si relatiile interpersonale existente in cadrul grupului precum si intre decidenti si cei care  influenteaza decizia.

Text Box: Grad de participare la decizie Functie de modul si gradul in care, folosind informatiile disponibile se participa la luarea deciziilor, deosebim mai multe tipuri de decidenti astfel:








Principalele trasaturi de personalitate ale unui lider eficient sunt:


inteligenta peste medie (dar nu de nivel genial). Ce le mai multe studii conchid ca un lider ar trebui sa fie in mod ideal, mai inteligent decat subordonatii sai, dar o diferenta prea mare este de obicei contraproductiva;

initiativa, capacitatea de a intreprinde actiunile necesare atunci cand este nevoie;

increderea in sine, siguranta ca face bine ceea ce face. Aceasta nu trebuie sa fie de tip agresiv pentru ca poate duce la conflicte sau la lipsa de credibilitate;

vederea de ansamblu, ca abilitate a liderului, de a se ridica deasupra situatiei si a o analiza realist, functie de complexitatea intregului sistem in care administratia publica evolueaza.


Toate acestea ne conduc la identificarea mai multor stiluri de conducere astfel:

Stilul autocratic ce se regaseste si intr-un stil exploatator-autoritar in care conducatorul decide ce trebuie sa se faca si cum trebuie sa se faca. De la ”statul sunt eu', la ”carmaciul priceput” si ”cel mai aprig cenzor” lucrurile nu par sa fi evoluat foarte mult in dorinta unor conducatori din administratie de a controla totul. Trebuie spus ca, tendintele primarului, presedintelui consiliului judetean, a ministrului de a controla totul, a sti totul, a fi singurul care dispune (evident, cele mai bune decizii?!) se transmite pe linie ierarhica la viceprimar, vicepresedinti, secretari de stat dar si la directorii generali, sefii de servicii etc. care la nivelul lor ”controleaza totul, stiu totul, iau cele mai bune decizii” etc.

Stilul democratic, cuprinzand un stil consultativ in care conducatorul decide numai dupa ce se consulta cu mai multe persoane aflate sau nu intr-un grup. Cu sau fara vointa lor, conducatorii din administratia publica sunt obligati prin natura actului decizional sau prin diverse reglementari normative sa apeleze la acest mod de lucru. Aceasta, pentru ca deciziile apartin consiliilor judetene, consiliilor locale, guvernului sau diverselor institutii de tipul comisiei consultative, comisiei de dialog social, comisiei interministeriale etc. Este adevarat ca liderul, daca este o personalitate puternica isi impune direct sau indirect punctul de vedere dar odata discutate in aceste grupuri decizionale, hotararile respective se imbunatatesc, se nuanteaza, capata o cu totul alta legitimitate, fiind cunoscute de un numar mult mai mare de oameni.

Stilul laissez-faire in care membrii grupului lucreaza autonom, iar liderul pare a fi un simplu membru al grupului. Desi aparent, acest stil poate da senzatia de dezordine, de haos, in conditiile in care liderul dispune de parghiile necesare pentru a influenta deciziile care se iau, de cele mai multe ori acestea apar mult mai democratice, ca ”emanatie” a membrilor grupului si nu ca vointa a sefului. Evident, nu se poate discuta de o bariera intre aceste stiluri de conducere. Practic, am putea vorbi de o evolutie a atitudinii decidentului de la situatia in care acesta face totul, pana la situatia in care grupul face totul, evident, in cadrul unor limite mai clar sau mai putin clar definite.







Text Box: DispuneText Box: NegociazaText Box: TesteazaText Box: SugereazaText Box: ConsultaText Box: ParticipaText Box: Deleaga






Sisteme de conducere


 
Asa dupa cum am subliniat, administratia publica isi are propria sa specificitate. Decizia apartine atat unor persoane alese, care de cele mai multe ori, nu sunt persoane de specialitate dar care actioneaza in virtutea unui program politic, cat si unor persoane numite, pe baza unor criterii profesionale care trebuie sa gaseasca solutiile tehnice in functie de deciziile politice adecvate.

In aceasta directie, a fost creat statutul functionarului public care defineste si categoria de inalt functionar public precum si statutul special al functionarului public denumit manager public. De asemenea, programul de guvernare pentru perioada 2004-2008 face referire la intentia de a acredita conducatori profesionisti pentru orase si judete (asa numitii city manager), despartind activitatea executiva de cea decizionala care se suprapun astazi la nivelul primarului si a presedintelui consiliului judetean.

Desigur, pot exista in continuare o serie de contradictii intre ceea ce se doreste si ceea ce se poate face. Constrangerile nu sunt neaparat de ordin financiar ci si tehnic sau chiar legislativ. Un consiliu local poate dori sa utilizeze un anumit spatiu liber pentru a amenaja o parcare, are fondurile necesare, exista un proiect iar utilitatea este evidenta. Daca terenul respectiv este proprietate privata, atunci hotararea consiliului local respectiv poate fi pusa in practica doar daca exista acordul proprietarului pentru un parteneriat public privat, pentru a-l utiliza chiar el in acel scop sau pentru a-l vinde. Astfel, exproprierea cauza de utilitate publica este extrem de anevoioasa si costisitoare.

Asa cum, arhitectii pot desena un supermarket extraordinar, util si necesar dupa parerea lor. Daca nu reusesc sa convinga consilierii de importanta acestuia, de prioritatea sa in fata unui centru de afaceri sau a unui bloc de locuinte, solutia tehnica nu va putea fi aplicata.

In plus, de regula, decidentii politici se schimba periodic in timp ce stabilitatea acelor tehnici este mult mai mare. De aceea, de cele mai multe ori, deciziile politice, dincolo de ”sfera de lumina” ce da imaginea programului respectiv se aseaza in limitele tehnice care si ele fac efortul de a fi cat mai cuprinzatoare pentru a raspunde dorintelor politice cuprinse in programele celor aflati la putere.

Tot acest joc al relatiilor decizionale face ca sistemul sa functioneze relativ stabil dar cu o viteza sensibil redusa fata de zona economica.


Departe de a fi flexibila, administratia publica reactioneaza relativ greoi la impulsurile venite din afara si raspunde cu destula intarziere cerintelor cetateanului. Expresia ”vino maine” practic, inexistenta in mediul de afaceri se regaseste in ”vino poimaine” in administratie. Si atunci s-ar putea, cu sanse, sa se rezolve ceva. O reactie de respingere, uneori chiar fatisa, a informatizarii, o debirocratizare lenta, o secretizare continua mai ales cand este vorba de decizii vizand banii publici, toate acestea si multe altele fac din decidentul administrativ o persoana foarte controversata, foarte bun pentru cel caruia i-a rezolvat problema si foarte rau pentru cel caruia nu i-a rezolvat-o. El ia cele mai bune decizii daca ele convin celor interesati si, cele mai proaste, daca nu. El este un foarte bun organizator daca problema s-a rezolvat relativ repede si unul extrem de slab daca solutionarea intarzie.

Oricum el ramane un produs al sistemului administrativ pe care il influenteaza intr-o mica masura si de care este influentat in cea mai mare masura.



loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }