Generalitati - Piata europeana fara frontiere

Generalitati - Piata europeana fara frontiere

Libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, a serviciilor si capitalurilor a permis transformarea pietelor nationale separate intr-o piata unica fara frontiere. Fiecare dintre cele patru libertati figureaza printre politicile Comunitatilor, reprezentand in acelasi timp parghiile de realizare a integrarii europene.

Piata comuna, definita de AUE ca o piata unica si interna s-a creat prin libertatea de miscare a persoanelor, a marfurilor, a serviciilor si a capitalurilor, astfel cum se reglementeaza prin art. 2 din Tratatul CEE. Cele patru libertati reprezinta unul din mijloacele de atingere a obiectivelor tratatului, ca si dezvoltarea armonioasa si echilibrata a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii si cresterea nivelului protectiei sociale.

Adancind procesul de integrare economica, Tratatul de la Maastricht, prin art. 3.A. instituie o politica economica comuna, politica ce se sprijina nu numai pe o piata comuna, dar si pe o conduita conforma cu respectul principiului unei economii de piata unde concurenta este libera.

Cele patru libertati au fost atinse prin Tratatul de la Porto (asupra Spatiului Economic European) iar transpunerea in practica a principiului liberei circulatii a factorilor de productie a revenit statelor membre. Aceasta a facut ca pe durata unei perioade  de tranzitie de 12 ani, perioada inceputa la 1 ianuarie 1958 (data intrarii in vigoare a Tratatului CEE) sa se asigure diminuarea numeroaselor obstacole la libera circulatie rezultate din reglementarile statale disparate si protectioniste si sa se asigure treptat caracterele economice specifice unui spatiu coerent, ce prezinta caracterele unei piete interne, guvernat de reglementari comune.

Insa in ciuda controlului sever exercitat de Comisie si Curtea de Justitie, numeroase obstacole la libera circulatie s-au mentinut, ele fiind - asa cum am amintit - rezultatul atat al caracterului disparat al legislatiilor nationale cat si al reflexului protectionist al statelor. Dintre institutiile comunitare Comisiei i-a revenit dificila misiune de a veghea la  punerea in aplicare a dispozitiilor Tratatelor privind piata unica, de a promova masuri privind inlaturarea reglementarilor nationale care consfiinteau inca bariere la libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor, capitalurilor. Avand in vedere aceste sarcini Comisia - sub influenta presedintelui Jacques Dolores - a publicat 'Cartea Alba' care preconiza apropierea legislatiilor nationale la nivel comunitar.

In anul 1986 statele membre au adoptat AUE care  reafirma necesitatea desavarsirii unei piete interioare (definita ca un spatiu fara frontiere interioare, in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurata - art. 7 AUE -). AUE a prevazut, de asemenea, puterea Comunitatilor de a hotari masurile destinate sa stabileasca piata interioara - preconizata a se realiza pana la 31 decembrie 1992.

Cuprinzand masuri de adancire a integrarii, Tratatul de la Amsterdam - din anul 1997 - pe langa importantele modificari aduse la libera circulatie a persoanelor a simplificat si actualizat dispozitiile relative la  piata interioara, fiind inlocuiti termenii de 'suprimare sau eliminare' a restrictiilor cu termenul 'interdictie'.