QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente romana

Lirica religioasa



Lirica religioasa


Inceputurile poeziei in limba romana s-au aflat sub cupola credintei si a identitatii de neam[1]. Inca din secolul al XIV-lea, tentatia versificarii s-a materializat in cantece religioase redactate in medio-bulgara, slavona, latina, italiana, polona. Poezia romanilor s-a nascut din nevoia de a comunica Divinitatii sentimentele de recunostinta ori de tristete, nascute din confruntarea, adesea dureroasa, cu viata. Astfel, in traditie bizantin-ortodoxa s-au inaltat laude pentru rarele momente de pace si intelegere, ori s-a clamat tristetea in fata disparitiei premature a unor fiinte dragi.



Autori ai unor opere teologice de prestigiu, mitropolitii Atanasie Crimca, Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanu au versificat pentru enoriasii lor molitve[2] si cantece liturgice. Vietile sfintilor au inspirat versuri hagiografice, iar Psalmii lui David  au modelat un ritual mental, intelectual si sufletesc, de evlavie si credinta.

Sub influenta Psalmilor si a Cantarii cantarilor s-au scris in Tarile Romane primele cantece religioase. Primul versificator, atestat la anul 1394 pe teritoriul romanesc, este Filotei, autorul a 33 de imnuri in medio-bulgara, Nicolaus Olahus a scris versuri ocazionale in limba latina, Petru Cercel a redactat mai multe versuri din care s-a pastrat doar un imn in italiana, Mihai Halici fiul si Dosoftei completand lista primilor autori romani de ode si imnuri religioase.

Din anii 1535-1555 s-a pastrat un cantec religios, inspirat de ceremonialul traditional funerar. Autorul acestor versuri impleteste mai multe motive lirice, printre care despartirea sufletului de trup si convorbirea  acestuia cu Arhanghelul Mihail, la vadurile raiului. Lipsit de muzicalitatea prozodiei clasice, acest text poate fi asezat cu dificultate in seria creatiilor lirice. Iata un fragment, realizat sub forma unui monolog: "Sa vrea sti eu aceasta lume, eu vrea a intreba trupul meu. E deca muriu eu, eu ma suiu in cea magura nalta si cautai dindaratul meu si vazui mormantul meu si graii: Murmante, primeaste trupul meu ca maica buna fiul ei, ca aceea tarana deprejun trupul meu mi-e mie vesmantul meu faptu intai de parintii".

Prima antologie de cantece religioase tiparita in anii 1571-1575, cu litere latinesti si in ortografie maghiara, a fost realizata la cererea comunitatii romane de confesiune calvina din Cluj. Iata cum sunau versurile romanesti la acea data: "Tatal Domnul, zau noi credem/ Ca-i noua roditoru/ Si-inca-n toate agiutoru/ Meserernicu grijitor./ Jesus Cristus ispasitor/ Si de paguba slobozitor/ Si meserernicu feritor/ La tatal sfantu graitor/ Duhul sfantu-i invatator/ Pre izbava indereptator/ Tristilor veselitor/ In suflete hrabitor"[6].




 Unele antologii aduna cu greu vreo 25 de autori de texte in versuri, de la Filotei la Ienachita Vacarescu, inclusiv prozele rimate si versurile din Istoria ieroglifica si fragmente din, Occisio Gregorii in Moldavia Vodae Tragedice Expressa, primul text dramatic descoperit pana in prezent.

Cuvantul molitva este corespondentul slavon pentru latinescul rugaciune.

 Psaltirea, una dintre cartile Bibliei cel mai des tradusa pe teritoriul romanesc, a fost versificata de mitropolitul Dosoftei si tiparita in anul 1673 la Uniev, in Polonia. Ulterior ea a fost transpusa in versuri de Ioan Viski in 1697, Teodor Corbea in 1720, si I. Prale, in 1829.

Nicolaus Olahus a lasat un volum de poezii in latina, din anul 1537.

Petru Cercel (1545-1590) a fost domn al Tarii Romanesti intre 1581-1585, la interventia sultanei Hasechi, pe numele sau real Laura Baffo, o venetianca salvata de printul roman dintr-un naufragiu, cativa ani mai devreme. Imnul in italiana este din anul 1586, fiind inclus in antologia Dialogghi Piacevolli

 Crestomatie de literatura romana veche, vol. I, cuvant inainte de Zoe Dumitrescu Busulenga, coordonatori I. C. Chitimia si Stela Toma, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1984, p. 232.

Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }