Etimologie
Termenul folclor este un compus de origine englezeasca provenind din folk + lore - popor + intelepciune. Termenul a fost introdus in anul 1846 de catre reverendul englez William Thomson.
Definitie
Folclorul reprezinta totalitatea creatiilor populare ale unei natii indiferent de domeniu, literatura, muzica, arta picturala, coregrafie etc.
Literatura populara reprezinta asadar o componenta importanta a folclorului incluzandu-se asadar in aceasta.
Trasaturi ale literaturii populare
1. Caracterul oral - este o trasatura esentiala a creatiei literare folclorice dar nu este specifica numai acestora deoarece toate operele foarte vechi s-au transmis pe cale orala. Oralitatea presupune asadar un anume modul de transmitere ci si cel de elaborare respectiv receptare deoarece opera folclorica are de obicei finalitate practica.
2. Caracterul colectiv - deriva evident din cel oral si este specific creatiei populare deoarece aceasta se elaboreaza colectiv se recepteaza in colectivitate si mai ales exprima o mentalitate colectiva, generala, oamenii din popor ne fiind interesati de cazuri particulare.
3. Caracterul anonim - deriva din cel oral si colectiv, identitatea autorului initial pierzandu-se, receptorul popular este interesat in primul rand de creatie si nu de creator.
4. Caracterul sincretic:
. Sincretismul - simultaneitatea mai multor forme de arta in generarea si desfasurarea unei creatii.
Opera populara nu poate face disocierea intre mai multe forme de arta, astfel balada nu va fi intotdeauna insotita de muzica, o doina de miscare scenica, un basm de mimica si scenica.
5. Genuri si specii ale literaturii folclorice
La fel ca si literatura culta, literatura folclorica cuprinde toate cele trei genuri literare: liricul, epicul si dramaticul.
1) Genul liric se imparte in trei categorii
a) Lirica diurna - cuprinde ca specie majora cantecul. Tot in categoria cantecelor se situeaza si doina care este de fapt un cantec de jale.
b) Lirica de cugetare - cuprinde specii ca ghicitoarea, proverbul, zicatoarea si framantarea de limba.
c) Lirica ritualica - cuprinde acele creatii care se leaga de un anumit eveniment si aici se includ: strigarea, bocetul, oratia de nunta.
2) Genul epic se imparte si el in doua mari categorii:
a) Epica in versuri cuprinde specii ca: balada, colinda, legenda.
b) Epica in proza are ca specii: basmul, snoava, legenda narativa.
3) Genul dramatic este foarte dezvoltat in literatura populara dar nu se concretizeaza propriu-zis in specii, se cunosc totusi cateva forme de teatru populare:
1. Teatrul cu masti zoomorfe
2. Teatrul religios- irozii, scena nasterii pruncului Iisus
3. Teatrul de papusi: Marioara si Vasilache
. Balada
Specie epica in versuri cu caracter legendar narativ care se axeaza pe evenimente mitice, istorice sau fantastice aducand in primul plan figurile unor domnitori vestiti, ai unor eroi populari sau ai unor haiduci. Termenul original romanesc pentru aceasta specie era cel de "cantec batranesc", termenul balada a fost introdus din limba franceza de catre Vasile Alecsandri in anul 1852 cand publica culegerea intitulata "Poezii Poporale"
. Asonanta
Figura fonetica, forma a aliteratiei care consta in repetarea unui sunet consonantic.
Ex. "Pe-un picior de plai"
Ex. "Prin vulturi, vantul viu vuia" (Cosbuc)
. Personificarea
Figura de stil prin intermediul careia animalelor si obiectelor neinsufletite li se confera atribute umane cu ajutorul carora se transforma in persoane sau simboluri.
Ex. Calul nazdravan, Miorita, Painea, Codrul
. Paralelismul sintactic
Este figura de stil care consta in repetarea aceluiasi structuri sintactice la inceputul unui vers (compus din versuri sau chiar strofe, avand rolul de a crea impresia de simetric).
Ex. "Fluieras de fag
Mult zicea cu drag
Fluieras de os
Mult zicea duios
Fluieras de soc
Mult zicea cu foc"
Ex. "Plumb" - George Bacovia
. Elemente de prozodie (rima, ritmul si masura)
1. Rima - figura sonora care consta in impotrivirea unor terminatii de vers care produc un efect eufonic.
Tipuri de rima:
Rima imperecheata (1-2, 3-4, 5-6)
Rima incrucisata (1-3, 2-4, 5-7)
Rima imbratisata (1-4, 2-3, 5-8, 6-7)
Monorima (1, 2, 3, 4) - specifica creatiilor populare
2. Ritmul - reprezinta succesiunea silabelor accentuate si neaccentuate dintr-un vers. Cele mai cunoscute ritmuri sunt: iambul, trohaicul, dactilul, ambibrahul.
3. Masura - reprezinta cantitatea silabica a unui vers adica numarul de silabe din fiecare vers.
. Ritmul trohaic
Este un ritm bazat pe un picior metric bisilabic in care prima silaba este accentuata si a doua neaccentuata.
Este specific creatiei populare dar apare si in cea culta ca de exemplu: "Revedere" de M. Eminescu.
