Depresia

Depresia

Depresia reprezinta trairea intensa a unei tensiuni emotionale ce nu a fost satisfacuta si s stabilizat ca experienta erodata.

Din punct de vedere psihopatologic, depresia este considerata a fi un sindrom afectiv care in forma sa severa, poate contine si simptome psihotice. Dispozitia depresiva este caracterizata prin sentimentul scurgerii lente a timpului, lipsa de speranta, dispozitie trista, preocupari si comportament suicidar, idei de vinovatie, contact social si sociabilitate redusa pana la necomunicare, evaluarea propriului comportament si atitudinii altora este distorsionata.

Depresia poate sa aiba ca punct de plecare esecuri, stresuri, nerealizari, etc. Depresia este cea mai comuna suferinta psihica. Suferinta depresiva antreneaza un ansamblu de modificari psihice, care perturba grav raportarea depresivului la propria persoana si – sau fata de cei din jur.

Suferinta depresiva e considerata o suferinta morala pentru ca este perturbat profund sistemul valoric al persoanei. Individul pierde masura valorii propriei persoane si a celor din jur.

Etiopatogenia depresiei este heterogena, fiind considerata multifactoriala. Acesti factori pot fi grupati in 3 mari categorii:

1.           factori biologici (procesul de imbatranire, comorbiditatea somatica )

2.           factori psihologici (pierderea unei fiinte dragi, pierderea statutului social, singuratatea, etc.)

3.           factori sociali (pensionarea, privatiunile materiale, etc.)

In conformitate cu un principiu general al medicinei care sustinea ca dincolo de boala exista “bolnav”, in depresie se are in vedere ca “depresivul”are si o comorbiditate psihiatrica.

Actiunea patogena a schimbarilor de viata nu trebuie gandita simplist, ci printr-o mijlocire multidimensionala sau intr-o viziune tranzactionista.