QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate psihologie

Caracterizarea generala a persoanelor cu nevoi speciale








CARACTERIZAREA GENERALA A PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE

Ce inseamna de fapt handicap? Termenul este o notiune vaga, ambigua, confuza, fiind introdus in literatura pentru a inlocui expresii traumatizante de genul: anormal, deficient, inadaptat, sau pentru a ingloba, intr-un termen mai general, toate dificultatile intampinate de o persoana cu consecinte directe pe plan social. Handicapatul copil este persoana ale carei aptitudini fizice, psihice, fie ele innascute, fie dobandite, sunt net inferioare copiilor de aceeasi varsta cronologica, el neputand fi recuperat in totalitate, ci doar intr-un anumit grad, prin compensare sau ameliorare, in functie de posibilitatile sale reale.



De-a lungul timpului au fost utilizati diferiti termeni considerati sinonimi: deficienta, incapacitate, handicap. Intre ei insa exista diferente.

Astfel, daca deficienta se refera la situatia intrinseca ce se defineste in termeni anatomici ca lipsa de integritate anatomica si functionala a unui organ (aspectul medical), incapacitatea apeleaza la aspectul functional (lipsa de capacitate, functionalitate limitata a activitatii fizice si/sau psihice a individului), iar handicapul vizeaza aspectul social (consecintele concretizate in dificultati de adaptare personala si sociala, fiind o defavorizare a individului la cerintele mediului fizic si social).

Mai nou se folosesc termeni precum: persoane in dificultate, persoane cu nevoi speciale, persoane cu cerinte educative speciale, persoane cu dizabilitati etc., termeni considerati mai putin traumatizanti, mai putin stigmatizanti pentru persoanele in cauza; in plus aceasta terminologie induce cumva si ideea de posibilitate de interventie externa de tip recuperator, care sa faciliteze dobandirea autonomiei si insertiei, integrarii sociale a persoanelor in cauza.

In categoria persoanelor cu nevoi speciale putem include:

-                    persoanele cu diferite deficiente (mintale, senzoriale – vizuala, auditiva, fizice, comportamentale, de limbaj, polideficiente)

-                    copiii abandonati, copiii strazii

-                    persoanele abuzate (fizic, psihic, emotional si sexual), indiferent de varsta si sex

-                    femeile gravide si lauzele

-                    persoanele cu disfunctii psihice

-                    persoanele traumatizate emotional/psihic

-                    dependentii de diferite substante (alcoolicii, drogatii, fumatorii)

-                    persoanele eliberate din detentie

-                    batranii

-                    copiii apartinand diferitelor etnii (rroma de ex.)

-                    copiii „genii”.

Una dintre cele mai dramatice deficiente intalnite si in societatea romaneasca este deficienta mentala.Statistic vorbind, in Romania exista aproximativ 50.000 de copii cu dizabilitati intelectuale. Din numarul total de copii cu deficienta mintala de la noi din tara, primesc o forma de educatie de tip instituitionalizat aproximativ o treime, ceea ce este relativ putin in raport cu cerinta reala.

Deficienta mintala, care presupune lipsa totala a discernamantului (anticiparea consecintelor actelor personale si diferentierea intre bine si rau), se caracterizeaza in planul vietii psihice printr-o serie de trasaturi generale specifice: vascozitate genetica, heterocronie, rigiditate psihica, rigiditate a conduitei, deficiente de comunicare, heterogenitate, heterodezvoltare intelectuala.Vascozitatea genetica presupune existenta la copilul deficient mintal a unei dezvoltari anevoioase si neterminate. Daca la normal, mai devreme sau mai tarziu, constructia mintala se desavarseste la nivelul operatiilor formale, la deficientul mintal - indeosebi debilul mintal - aceasta constructie se impotmoleste, stagneaza, se opreste undeva in zona operatiilor concrete.




O caracteristica aparte a deficientului mintal este reprezentata de infantilism, conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile.

O alta trasatura specifica acestui deficient este reprezentata de rigiditate, la deficientul mintal „regiunile psihologice' nu permit schimbul functional intre ele, schimb corespunzator varstei cronologice, din cauza rigiditatii lor.

O alta caracteristica a deficientului mintal –heterocronia se refera la dezvoltrea psihologica diferita de la un sector la altul, heterocronia cea mai evidenta remarcandu-se intre dezvoltarea fizica si cea mintala, intre somatic si cerebral. Ca atare, diferitele functii si procese psihice ale debilului mintal nu se dezvolta echilibrat, dezvoltarea uneia putand fi in detrimentul alteia.

Toate functiile si procesele psihice sunt afectate, intr-un fel sau altul, de existenta unui handicap, si cu atat mai mult cu cat acesta este de tip mintal.

Astfel, cel mai afectate sunt senzatiile algice si cele termice, acestea diminuand, cu atat mai mult cu cat gradul handicapului este mai mare.

O trasatura definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute, explicatia fiind totusi prezenta sub forma ei naiva si incarcata de enumerari, el realizand cu mai multa usurinta deosebirile dintre obiecte sau fenomene decat asemanarile dintre ele.

Nivelul mnezic al deficientului mintal, in majoritatea cazurilor (exceptand deficientele severe, grave), nu este modificat in mod evident, memoria - in formele usoare si medii ale deficientei mintale – avand astfel o functie compensatorie, suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive, superioare, ea fiind prezenta in forma ei mecanica, de scurta durata, lipsita de suplete si fara posibilitatea de utilizare a datelor stocate in situatii noi.

 Personalitatea deficientului mintal este asadar un sistem decompensat.

Am detaliat putin deficienta mintala, intrucat este una dintre deficientele cele mai complexe, care frecvent este tratata cu o atitudine tip resemnare sau stigmatizare din partea societatii, considerandu-se ca ar fi mai mult decat inutile orice eforturi in directia recuperarii.

O alta categorie aparte de persoane cu nevoi speciale sunt cele integrare prin diagnosticare in categoria sindroamelor „celebre”tip: Asperger, autism, sindrom hiperkinetic, sindromul deficitului de atentie (ADHD).

Raportandu-ne la persoanele care au ADHD in perioada copilariei, se constata statistic ca un procent de 50-60% dintre acestia manifesta caracteristici specifice acestui sindrom si in tinerete si la varsta adulta. Alte date de ordin statistic accentueaza pe incidenta crescuta a acestui sindrom – ADHD - in tarile dezvoltate si pe prezenta mai putin reprezentativa in tarile subdezvoltate sau in cele in curs de dezvoltare.

Indiferent insa de tipul de deficienta la care ne raportam, trebuie sa avem in vedere nesesitarea depistarii ei de cat mai de timpuriu, pentru realizarea unui diagnostic complet si complex (inclusiv diferential - intra si inter categorii de dizabilitati) si stabilirea unei posibile strategii individualizate de interventie de tip recuperator care sa aiba drept obiectiv ultim integrarea sociala a persoanelor cu deficienta.

La ora actuala, in Occident sunt considerate a fi eficiente, prin rezultatele concrete, vizibile, obtinute pe diferitele categorii de dizabilitati, strategiile educationale ce implica o abordare pedagogica de tip integrativ, incluziv.

Actualmente, in domeniul recuperatoriu al copiilor cu tulburari de dezvoltare mai ales, se dovedesc a fi mai eficiente abordarile terapeutice de tip comportamental, si mai putin cele de tip medical sau psihologic.

Utila este aplicarea in recuperare, mai ales la copiii cu diferite forme de dizabilitate, a terapiei de tip ludic (prin joc- concret si creativ/simbolic), a terapiei prin invatare (cu reperele ei fundamentale: imitatia dupa model, repetitia si intarirea-pozitiva sau negativa), a celei de tip ocupational si a terapiei prin arta (desen, miscare, muzica etc.).

Eficienta este alternarea, acolo unde este adecvat acest lucru, a terapiei individuale cu terapia de grup (tinandu-se cont insa ca mai intai se va parcurge o terapie individuala si abia apoi aceasta se poate alterna cu una de grup).

De asemenea, nu trebuie sa uitam ca, terapia in cazul unei persoane cu dizabilitati este si o terapie a familiei de apartenenta a acestuia (fie ca urmarim instruirea acesteia pentru consolidarea rezultatelor terapiei prin exercitii tip sarcini pentru acasa, fie ca vorbim despre o terapie de tip suportiv, cu elemente de catharsis, de lucru cu atitudini tip negare, proiectie a vinovatiei, autoculpabilizare etc.). 





{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat