Evaluarea

A evalua - a determina, a stabili valoarea, numarul, cantitatea. A pretui, a estima (conform DEX.)

Evaluarea reprezinta o componenta stabila a procesului de invatamant, avand preponderent un rol reglator atat pentru activitatea de instruire a elevilor, cat si pentru imbunatatirea strategiilor didactice.

Evaluarea este un act necesar si obligatoriu in conducerea unui proces, care are obiective precise. Ea se realizeaza pentru cunoasterea subiectilor, a rezultatelor acestora, a progresului realizat in directia rezultatelor propuse. Deci, evaluarea arata si eficienta metodologiei folosite.

Procesul de cunoastere a subiectilor este permanent, ritmic. Finalitatea sa nu se opreste la selectie sau formarea de grupe omogene, ci si la optimizarea intregului proces instructiv-educativ. Docimologia, este stiinta examinarii si aprecierii.

Evaluarea este obiect de studiu al docimologiei (cuvant de origine greaca, care provine de la: dokime = proba, examen, si logos = stiinta), care este considerata o disciplina in contextul stiintelor omului, strans legata de psihologie, pedagogie si sociologie.

Rezultatele evaluarii stau la baza dirijarii si optimizarii activitatii evaluate. In antrenamentul sportiv ea genereaza informatii cu functii de autoreglare pentru cresterea eficientei. Actul evaluarii asigura conexiunea inversa pentru sistemul respectiv. Evaluarea este procesul prin care se fac judecati asupra rezultatelor masuratorilor, judecati care au in vedere anumite criterii si care reprezinta in acelasi timp scopul masuratorii.

Exista mai multe tipuri de evaluare: sumativa, formativa, a procesului, a produsului, criteriala, normativa, fiecare dintre ele pretinzand procedee specifice de interpretare a datelor masurabile.

Evaluarea criteriala - expresie mai putin corecta, dar folosita curent, "fie ca etaloneaza de fapt o performanta prin raportare la cele ale altor individi din acelasi grup (evaluare normativa). Prin raportare la un obiectiv de atins sau prin raportare la un obiectiv de competenta, un criteriu exista intotdeauna. Denumirea de evaluare centrata pe obiective sau pe un domeniu este mai corecta." (G. De Landsheere, in Doron & Parot, 1999)

Criteriul reprezinta standardul care este stabilit pentru a formula o judecata sau a lua o decizie, in special in stiinta. (Longman Dictionary)

Evaluarea formativa - "In practica scolara, evaluare care intervine in principiu la capatul fiecarei sarcini de invatare pentru a informa elevii si profesorul despre gradul de maiestrie atins si, eventual, pentru a stabili un diagnostic al dificultatilor de invatare. Termenul formativ indica faptul ca aceasta evaluare se integreaza in procesul educativ normal." (G. De Landsheere, in Doron & Parot, 1999)

Evaluarea sumativa - "In timp ce evaluarea formativa este de natura unui diagnostic, evaluarea sumativa imbraca un caracter de bilant. Ea intervine la capatul unui ansamblu de sarcini de invatare care reprezinta un tot: capitol dintr-un curs, ansamblu de cursuri dintr-un trimestru etc." G. De Landsheere, in Doron & Parot, 1999).

Metodele si instrumentele calitative ale profesorului, observatia, judecata, sondajul, relatarile, listele de control, fisele de inregistrare si chestionarele sunt folosite ca evidente in legatura cu valoarea standardelor si cu situatia si scopurile grupurilor si indivizilor.

In practica educationala, dar nu numai in ea, evaluarea se face mai ales prin note, notarea constand din acordarea unei caracteristici numerice sau calitative unui rezultat sau obiect, potrivit unui model de referinta sau norma, care pot fi diferite, dupa sarcina de efectuat si insusirile subiectilor.

Scopurile si principiile masurarii si evaluarii

Dupa Kirkenndall (1987), enumeram cele mai insemnate aspecte ale acestor doua procese. Scopurile:

1. Stabilirea statusului, a progresului sau performantelor, prin folosirea clasificarii care permite incadrarea sportivilor dintr-o grupa de instruire, promovarea lor la alt nivel, informarea de tip "feed-back", in directia cresterii performantelor, stabilirii unor exercitii specifice etc. Pe scurt, stabilirea statusului va sta la baza tuturor celorlalte scopuri ale masurarii si evaluarii.

2. Clasificarea pe grupe omogene, pe baza unor trasaturi sau abilitati. Tipurile obisnuite de clasificare a elevilor sunt dupa: varsta, sex, stare medicala, inaltime, greutate, nivel de deprinderi, nivel de capacitate sai interes. Scopul principal este de a imbunatati metodica instruirii.

3. Selectarea catorva din mai multi - solutia identifica putini din foarte multi, pe baza unor criterii determinate.

4. Motivare - se cunosc efectele motivationale ale unor evaluari bine realizate. Rezultatele la teste pot fi folosite pentru dezvoltarea motivatiei intrinseci a sportivilor.

5. Mentinerea standardului (nivelului) anticipat. Masurarea si evaluarea permit cunoasterea gradului in care antrenorul realizeaza obiectivele propuse - daca nu, procesul instruirii va trebui modificat. Masurarea si evaluarea trebuie sa fie planificate ca parti integrale ale programului de educatie fizica si sportiva.

6. Furnizarea experimentelor educationale, atat pentru elev, cat si pentru profesor. Elevul invata despre sine insusi si despre propria activitate; profesorul invata despre cum va folosi metodele de instruire, efectele acestora asupra elevilor etc.

7. Indrumarea cercetarii. Cercetarea este conditionata de informatiile precise obtinute pe baza masuratorilor efectuate, a caror evaluare se face in dependenta de ipoteza si scopurile propuse ale cercetarii.

Principiile

Principiile sunt definite ca fiind reguli care indruma o anumita activitate. Acestea sunt:

• Programul de masurare si evaluare trebuie sa fie in concordanta cu principiile filosofice despre viata si educatie ale profesorului.
• Pentru o evaluare eficienta, toate masuratorile trebuie sa fie facute in functie de obiectivele programului.
• Testarea este o parte a masuratorii, iar masurarea numai o faza a evaluarii.
• Masurarea si evaluarea pot fi realizate si verificate numai de catre specialisti calificati.
• Rezultatele masurarii si evaluarii trebuie sa fie interpretate in functie de intreaga viata a subiectului, inclusiv a dimensiunilor sale sociale, emotionale, fiziologice si psihologice.
• Masurarea si evaluarea sunt instrumente importante, care joaca un rol major in intregul proces educational.
• Masurarea si evaluarea se bazeaza pe faptul ca ceea ce exista, exista ca atare si deci trebuie masurat.
• Nu exista un inlocuitor al judecatilor din domeniul masurarii si evaluarii. Evaluarea e judecata; fara date substantiale, judecata nu este valabila.
• Abilitatile initiale ale elevilor trebuie masurate, pentru a obtine apoi informatii despre performantele lor, din cadrul programului de formare, la incheierea sezonului.
• In toate masuratorile trebuie folosite numai teste validate, obiective si semnificative. (Kirkedall et al., 1987)

Conditiile unei evaluari reusite sunt :

stabilirea criteriilor de apreciere ;

exactitatea masurarii ;

priceperea evaluatorului in efectuarea masurarilor ;

capacitatea evaluatorului de a interpreta si aprecia datele obtinute.