Traumatismele auriculare - traumatismele pavilionului, traumatismele conductului auditiv extern, traumatismele urechii medii, traumatismele urechii interne

TRAUMATISMELE AURICULARE

TRAUMATISMELE PAVILIONULUI

Plagile pavilionului sunt de diferite tipuri si putem intalni: smulgeri, muscaturi, zdrobiri, taieri, intepaturi etc.

Suprainfectia plagilor este grava cand se produce cu piocianic, a carui condrofilie este recunoscuta si de aceea toaleta plagii trebuie sa fie atenta iar eventualul cartilaj dezgolit trebuie acoperit cu piele

Pavilionul amputat poate fii reinserat, numai daca nu au trecut mai mult de 2-3 ore de la accident, dar adesea se necrozeaza

La toti bolnavii cu plagi este obligatorie seroterapia antitetanica.

Arsurile pavilionului sunt de obicei in contextul arsurilor regiunilor invecinate si tratamentul este cel al arsurilor, cu efectuarea unui pansament compresiv al conductului pentru a preveni stenozele.

Degeraturile pavilionului. Pavilionul degera primul dat fiind situatia superficiala a arterelor sale, tegumentul pierzandu-si caldura in timpul expunerii la frig. Daca leziunile produc congelarea tesuturilor apare necroza cu eliminarea de tegumente.

Patogeneza degeraturii include si aparitia spasmului arterial si o incalzire brusca a pavilionului degerat (inghetat) va creste brusc metabolismul tesuturilor si deci si nevoia de oxigen care nu poate fii indeplinita datorita spasmului arterial instalat. De aceea bolnavului trebuie sa ii fie protejate pavilioanele cu pansamente groase, fulare, prosoape si apoi sa fie introdus intr-o camera incalzita. Pansamentul auricular se scoate dupa o ora si datorita aceluiasi mecanism descris, nu trebuie frictionate pavilioanele.

Othematomul este prototipul contuziei de pavilion auricular, fiind o colectie sero-sanghinolenta dispusa intre cartilaj si pericondru.

Etiologia afectiunii este traumatica si apare la luptatori, boxeri, cei care transporta greutati pe umar prin compresiunea pavilionului intre craniu si obiectul dur.

Tratamentul consta in incizie, drenaj si pansament compresiv.

TRAUMATISMELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN

Traumatismele conductului auditiv extern sunt accidentale, prin leziuni de grataj, prin introducerea in conduct a unor corpuri dure, ascutite (andrele, ace de par, scobitori) sau prin impuscare

Tegumentul care tapeteaza conductul auditiv extern este subtire si complicatia imediata este infectia care se previne si/sau trateaza prin pansamente endaurale cu mese imbibate in alcool boricat 4%.

Fractura peretelui anterior al conductului se produce la caderea pe menton, condilul mandibulei fracturand osul timpanal.

Tratamentul este de stricta specialitate in serviciul de chirurgie bucomaxilofaciala.

TRAUMATISMELE URECHII MEDII

Ruptura timpanului recunoaste ca mecanism de producere:

   cresterea presiunii aerului in conduct (palma peste ureche, suflul unei explozii)

   intepare cu corpi straini ascutiti

   spalatura auriculara intempestiva

Simptomatologie:

   otalgie violenta

   hipoacuzie de transmisie, usoara (15-20 dB), instalata brusc

   otoragie

   acufene

   uneori vertij

Obiectiv se constata:

   cheaguri in conduct

   perforatia timpanului de diferite forme, lineare sau stelate

Tratamentul:

   izolarea conductului cu mesa sterila pentru a preveni infectia

   antibiotice

   perforatia cu un diametru mai mic de 3 mm. are tendinta la vindecare spontana

   peste perforatiile mari se aplica un material adeziv (scotch steril) facilitand refacerea membranei timpanice

   perforatia nevindecata, se reface prin tehnici de miringoplastie, utilizandu-se de obicei grefe conjunctive

Luxarea sau fracturarea lantului osicular apare impreuna cu ruptura de timpan sau de sine statatoare. Luxarea nicovalei este cea mai frecventa, urmata de fractura bratelor scaritei.

Simptomul principal este hipoacuzia de transmisie instalata brusc

Tratamentul este chirurgical.

Barotraumatismele apar in momentul modificarii importante a presiunii aerului ambiant, moment in care trompa lui Eustachio nu mai poate egaliza eficient presiunile intre mediul ambiant si urechea medie.

Frecventa barotraumatismelor este mare la aviatori, inotatori subacvatici, scufundatori

Disfunctia tubara produce o deplasare a timpanului, care se poate chiar rupe.

Simptomatologie:

   otalgie

   hipoacuzie

   vertij

Simptomele pot dura ore sau zile si sunt pentru aviatori si scufundatori extrem de periculoase, acestia putand avea reactii incontrolabile cu repercusiuni tragice.

Tratamentul principal este profilactic si consta in asigurarea unor trompe permeabile, iar cel curativ consta in repaus si antivertiginoase.

TRAUMATISMELE URECHII INTERNE

Comotia labirintica este zdruncinarea organului prin actiune directa sau indirecta, cu alterarea functiei dar anatomic intact, iar contuzia labirintica este lezarea structurilor profunde cu tegument intact, tot post-traumatic.

Agentul vulnerant este reprezentat de: traumatisme, explozii, zgomote puternice, barotraumatisme.

Consecinta acestor traumatisme este aparitia unui sindrom cohleovestibular cu componenta vestibulara dominanta: vertij, tulburari de echilibru, acufene si hipoacuzie neurosenzoriala.

Examenul obiectiv este negativ.

Labirintul posterior este mai rezistent la agresiune decat cohlea si asa pot fi intelese hipoacuzii inexplicabile

Tratamentul consta in repaus, antivertiginoase, sedative, fenomenele disparand in cateva zile.

Trauma sonora este o hipoacuzie de tip neurosenzorial, care apare prin doua mecanisme:

expunere brusca la un unic zgomot, puternic, cu intensitatea de peste 120 db.

Expunere indelungata la un zgomot de 90 dB. (ani).

Nu toti oamenii prezinta aceeasi sensibilitate fasa de zgomot. Exista variatii individuale importante si in consecinta nu toti militarii, cazangii, telefonistii, forjorii, muncitorii din tesatorii etc. fac trauma sonora.

Simptomatologia in ipostaza expunerii la un zgomot unic, puternic este dominata de surditatea instalata brutal, cu caracter neurosenzorial si acompaniata de acufene. Curba audiometrica are o alura caracteristica cu maximum de pierdere auditiva (ancosa) la frecventa de 4000 Hz.Fig.nr 8

Zgomotul intens, de durata, industrial determina o hipoacuzie cu aceleasi caractere clinice si audiometrice instalate insa treptat in luni, chiar ani.

Foarte important este ca odata instalata, hipoacuzia este ireversibila, insa avansarea ei poate fii oprita prin scoaterea muncitorului din mediul poluat sonor, altfel bolnavul poate ajunge la cofoza.

Tratamentul este numai profilactic si consta in:

   examen audiometric la angajare si eliminarea din mediul zgomotos a celor cu risc crescut

   diminuarea, chiar eliminarea zgomotului din procesul tehnologic

   protectia muncitorilor prin antifoane

   control medical periodic prin audiograma

Fracturile stancii temporale

Stanca temporalului prin prezenta cavitatilor componente, reprezinta o zona fragila a bazei craniului in care apar frecvent liniile de fractura

Fracturile osului temporal sunt de trei feluri:

I. Longitudinale (80%) paralele cu axul stancii, linia de fractura interesand casa timpanului, conductul auditiv extern si mastoida. Labirintul si nervul facial raman in afara traiectului de fractura.

Simptomatologia cuprinde otalgie, otoragie, eventual scurgere de lichid cefalorahidian (otolicvoree), hipoacuzie de transmisie, hemotimpan, deformarea peretilor conductului auditiv extern.

II. Transversale, perpendiculare pe axul stancii si interesand labirintul.

Simptomatologia este reprezentata de hipoacuzie de tip neurosenzorial (cel mai adesea cofoza) si sindrom vestibular periferic, de tip distructiv care dureaza circa trei saptamani. Poate fii interesat si traiectul nervului facial.

III. Oblice, traversand urechea interna, urechea medie si nervul facial.

Fracturile capsulei labirintice sunt grave si prin imposibilitatea construirii calusului de catre osul labirintic, consecintele meningitice imprevizibile sunt la orice infectie banala otica.

Fracturile de stanca prezinta riscuri vitale si in consecinta consultul si tratamentul neurochirurgical sunt prioritare.

CORPII STRAINI AURICULARI

Conductul auditiv extern este sediul de predilectie, originea corpilor straini putand fii endogena sau exogena, introdusi accidental sau mai rar voluntar.

Corpii straini exogeni, mai rari decat cei endogeni, se intalnesc la copil si adult intr-o gama variata: bile, fragmente metalice, din plastic sau lemn, boabe vegetale (usturoi), insecte vii etc.

Simptomatologia:

   otalgie sau usoara jena

   acufene

   senzatie de corp strain

   hipoacuzie

   intepatura de viespe sau albina poate determina o durere sincopala

La examenul obiectiv se evidentiaza corpul strain

Complicatiile stagnarii corpului strain in conduct sunt reprezentate de:

   traumatizarea tegumentelor conductului, inflamatie, determinand otite externe

   traumatizarea timpanului

Tratamentul, in functie de natura corpului strain:

spalaturi auriculare

extractia corpului strain cu un carlig sau o pensa (cu instrumente adecvate), sub microscop

la copil corpul strain se extrage sub anestezie generala

corpii straini animati sunt in prealabil omorati cu alcool si apoi extractia se face prin spalatura auriculara sau instrumental

rar cand corpul strain a perforat membrana timpanica si a patruns in casa timpanului, se practica extractia chirurgicala pe cale endaurala sau retroauriculara

Corpii straini endogeni sunt reprezentati de dopul de cerumen si dopul epidermic

Dopul de cerumen este consecinta hiperproductiei de cerumen.

Hipoacuzia survine brusc dupa baie, cand datorita hidrofiliei sale, dopul de cerumen se umfla si obstrueaza conductul.

Otoscopic apare brun-negricios, in contrast cu dopul epidermic de culoare albicioasa, fiind format prin acumularea de detritusuri epiteliale si cerumen.

Tratamentul este spalatura auriculara cu seringa Guyon, indepartarea instrumentala sau aspiratia.