NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI LOCOMOTOR

1. Anatomia aparatului locomotor

Aparatul locomotor este format din sistemul osos si sistemul muscular.

Scheletul - prezentare generala

Scheletul reprezinta suportul morfologic al muschilor striati scheletici.

Scheletul cuprinde peste 200 oase grupate dupa regiunile corporale.

• Scheletul capului cuprinde 2 regiuni neurocraniul si viscerocraniul.

Neurocraniul (cutia craniana) este constituit din oase perechi (temporale si parietale) si oase neperechi (frontal, etmoid, sfenoid si occipital).

• Viscerocraniul (oasele fetei) cuprinde: maxilarul, mandibula, oasele zigomatice, nazale si lacrimare.
• Scheletul trunchiului cuprinde : coloana vertebrala, coastele si sternul.
• Coloana vertebrala este constituita din vertebre care difera ca forma, marime si numar, pe regiuni:

- Regiunea cervicala din 7 vertebre (primele 2 se numesc atlas si axis);

- Regiunea toracica din 12 vertebre;

- Regiunea lombara din 5 vertebre;

- Regiunea sacrala din 5 vertebre sudate (sacrum);

- Regiunea coccigiana din 4-5 vertebre reduse (coccis);

• Coastele, in numar de 12 perechi, reprezinta 3 grupe:

- adevarate (perechile de la I la VII);

- false (perechile VIII, IX, si X);

- flotante (perechile XI si XII);

• Sternul este osul pieptului, la care se articuleaza coastele I-IX prin intermediul cartilajelor costale.

Regiunea toracica a coloanei vertebrale impreuna cu coastele si sternul formeaza cutia toracica.

• Scheletul membrelor superioare cuprinde:

- centura scapulara, formata din omoplat si clavicula;

- membrul liber, format din humerus, radius si ulna, carpiene metacarpiene si falange.

• Scheletul membrelor inferioare cuprinde:

- centura pelvina, formata din 2 oase coxale, care impreuna cu osul sacrum si coccisul alcatuiesc bazinul;

- membrul liber, format din femur, patella (rotula), tibia si fibula, tarsiene, metatarsiene si falange.

Forma oaselor

Oasele se impart dupa forma in:

- oase lungi;

- oase late;

- oase scurte;

Structura unui os

In oase exista doua tipuri de tesuturi:

- tesutul osos spongios care se gaseste in regiunea epifizelor

- tesutul osos compact care se gaseste in regiunea diafizei

In axul diafizei osului se afla canalul medular, unde se gaseste o membrana conjunctiva, numita periost.

Cresterea oaselor

In primele faze ale dezvoltarii embrionare, scheletul este construit din membrane conjunctive si cartilaj hialin. Din cea de-a patra saptamana, incep procesele de osificare, iar oasele cresc in lungime, latime si grosime, pana in jurul varstei de 25 de ani.

Procesul de osificare a membranelor conjunctive si a cartilajelor se numeste osteogeneza.

• Cresterea in lungime se realizeaza in cartilajele de crestere  

dintre epifizele si diafiza oaselor lungi, prin procese de condrogeneza si de osteogeneza; rezulta os spongios si os compact.

• Cresterea in grosime se desfasoara simultan cu cresterea in lungime

prin activarea periostului, este un proces de osificare de membrane.

Articulatiile sunt formatiuni structurale de legatura dintre oase. O articulatie tip este alcatuita din urmatoarele elemente:

- extremitati osoase cu fete articulare netede, plane sau bombate (excavate) si sferice care vin in contact cu cele anexe (meniscul);

- cartilaje articulare (suprafete de alunecare);

- capsula articulara si ligamente;

- sinoviala care secreta lichidul sinovial, bursele seroase adevarate "pungi conjunctive", de a favoriza alunecarea ( bursa subdeltoidiana, retrocalcaneana), inflamatiile lor determinand bursitele.

Functionalitatea articulatiei este organul miscarii.

In functie de mobilitatea pe care o permit, articulatiile se clasifica in

- fixe;

- mobile;

- semimobile.

• Articulatiile fixe nu permit miscari sau permit miscari reduse (ex. articulatiile oaselor cutiei craniene, articulatiile osului coxal).
• Articulatiile mobile permit miscari de flexie, extensie, abductie, rotatie sau miscari combinate. Capetele articulatiilor au cartilaje articulare hyaline. Intre ele exista cavitate articulara cu lichid sinovial, la unele articulatii, in cavitatea articulara exista discuri sau meniscuri articulare cu cartilaj fibros.
• Articulatiile semimobile permit mobilitatea redus, suprafetele articulare fiind aproape plane (ex. articulatiile dintre corpurile vertebrelor)

Notiuni de evaluare morfo-functionala a aparatului locomotor

Evaluarea morfo-functionala a aparatului locomotor este necesara stabilirii starii de sanatate a pacientilor, a deficientelor locomotorii si stabilirea ingrijirilor in functie de afectiunile sau deficientele constatate.

Evaluarea se face prin examen clinic observand integritatea sistemului osteo-muscular, evaluarea pozitiei corpului si a membrelor, si evaluarea mobilitatii articulatiilor.

Acest lucru se face pentru fiecare segment de membru in parte, notandu-se orice disconfort acuzat de catre pacient.

Se va evalua totodata gradul de independenta in efectuarea activitatilor zilnice: deplasarea, spalatul, pieptanatul, imbracatul, hranirea. Tot legat de miscare evaluam toleranta la efort fizic, urmarim reactia de raspuns a organismului, la efectuarea unui efort fizic prin modificarea pulsului, a respiratiei si a tensiunii arteriale.

Paraclinic se pot preleva produse biologice si patologice prin punctii articulare sau osoase, punand in evidenta gradul de afectare al sistemului osteo-articular.

Pentru examinari de laborator, se realizeaza punctii rahidiene, biopsii osoase sau articulare, diferite examene de laborator, examinari radiologice (radiografii, tomografii computerizate, RMN, mielografii, artrografii).

O examinare mai moderna este examinarea endoscopica a articulatiei, numita si artroscopie).

Se  pot face examinari cu izotopi radioactivi: scintigrafia osoasa si explorari functionale: electromiograma.