Limfocitul T - Medicamente antivirale

1.     Limfocitul T - Medicamente antivirale

Limfocitele T au 2 roluri:

1.rol ajutator->limfocite T-helper->secreta anticorpi ajutand limfocitele B, au pe suprafata receptori CD4

2.rol citotoxic->vor determina liza celulei infectate viral, au determinanti CD8,

Celule APC(antigen presenting cells)- celule prezentatoare de antigen- pot prezenta antigenul pe suprafata lor astfel incat el sa fie recunoscut de limfocite; colaboreaza cu celule imunocompetente(implicata in efectuarea raspunsului)pentru a determina raspunsul antiviral.

Receptori limfocitari

limfocitele T vor fi activate sa intre in raspunsul imun in momentul legarii pe suprafata lor a epitopilor dominanti. - Pe suprafata limfocitelor T exista receptori imunoglobulinici si care apartin familiei LTR/TCR.

- TCR recunosc antigene dar el nu poate recunoaste antigene conformationale, nu recunosc epitopi conformationali(zone mici polipentidice de 20-30 aminoacizi)

- Rolul de procesare a antigenelor virale in epitopi virali pentru a putea fi recunoscuti de limfocite T este realizat de APC.

- La nivelul timusului celulele T sunt transformate in celule T naive( pot recunoaste antigenul dar nu interactioneaza cu el decat cand in ggl apare antigenul prezentat de APC. .antigenul prezentat APC-> limfocit activat->efector-> limfocit T

- sau se transforma intr-o celula de memorie care peste ani va deveni limfocit T.

Limfocite T helper

Receptioneaza antigenul viral in conjunctie cu proteina CMH2. Pot fi stimulate sa prolifereze clonal dar vor fi stimulate si mecanisme prin care sunt secretate citokine care vor fi eliberate in mediul extern al celulei si vor influenta activitatea altor celule imunocompetente.

Clasificare

LTh1-> secreta interferine II si interferonul γ. Stimuleaza activitatea celulelor implicate in raspunsul imun celular

LTh2-> secreta citokine->interleukine 4,5,6 acestea avand activitate de stimulare a limfocitelor B. Stimuleaza raspunsul imun umoral.

Limfocite T citotoxice:
Trebuie sa fie stimulate:

1. recunoasterea Ag asociate cu CMH I

2. expuse la citokine IL 2 si IF gama

Seamna cu celulele NK

Mecanisme de actiune identice cu ale acestora necroza celulara

Recent apoptoza celulara prin fragmentarea ADN – implica Fas-R si Fas-liganzi.

2.     Medicamente antivirale

ACYCLOVIR – inhiba ADN polimeraza virala, dupa metabolizarea in aciclovir-3P [HSV, VZV, CMV]

VALCYCLOVIR – idem aciclovir

GANCYCLOVIR – idem aciclovir [CMV]

PENCYCLOVIR - idem aciclovir pt HSV

FOSCARNET – inhiba ADN polimer virala + revTranscr [CMV, HSV]

CIDOFOVIR – activat la derivatul difosfat de enzime celulare [CMV]

RIBAVIRINA – interfera cu ARNm, induce o „catastrofa mutationala” prin formarea mai multor codoni stop stoparea replicarii virale, este si imunomodulator, activ in spec p vir arn [VHC, VRB, hantaV, VRS – vir resp sincitial]

LAMIVULINA – inhiba Rt [HIV, VHB]

AMANTADINA, RIMANTADINA –blocheaza canalul ionic al prot M2 si abilitatea acesteia de a modula pH intracelular – inhibitor al decapsidarii [virus gripal A]

OSELTAMIVIR – inhibitor al neuraminidazei [V gripal A & B]

INTERFERON alfa – induce sinteza enzimelor cel care interfera cu sint. prot. Virale [VHB, VHC, HHV8 –human herpes V]

3.Vaccinuri vii atenuate

virus inrudit antigenic cu agentul etiologic al virozei umane, dar nevirulent la om, atenuat in laborator sub selectia presoare a factorilor fizici, chimici, biologici. Se poate folosi si v in doze mici sau asoiat cu Ac specific administrat pe cai de inoculare diferite.

Avantajele:

- imita infectia naturala -> induce raspuns imun global(celular, umoral si local)

raspuns imun impotriva tuturor antigenelor( inactivarea poate afecta antigenicitatea)

- imunogene consecutiv administrarii pe cale naturala(oral, sub forma de picaturi, pret scazut, acceptabilitate mare)

- capacitatea de a disemina de la vaccinati la contactii acestora - duc la eliminarea virusului din colectivitate.

Dezavantajele:

- reversie la virulenta - poliomielita paralitica asociata vaccinarii(PPAV) - 1/1 mil de cazuri

- instabilitate la transport sau stocaj, in absenta lantului de frig

- interferare de catre virusuri cu care impart acelasi habitat

- reactii severe la imunosupresati

- reactogene - grad de atenuare a tulpinii virale.

- contaminarea vaccinului cu agenti criptici din substratul de cultivare cu potential patogen sau oncogen– ipotetic

4.HVB – replicare

Adsorbtia la nivelul R pentru albumina

Internalizarea: fuziunea intre mb celulara si anvelopa virala distrugerea amvelopei raman ac nucl, capsida, polimerazele. In interiorul capsidei are loc prima parte din cresterea logaritmica. Se realizeaza cuplarea spirei scurte, incomplete, de polimeraze celulare ADN ds circularizat ce va intra in ciclul replicativ viral (completarea ac nucl)

V ajunge in citoplasma nucleu, ditrugerea caspidei cu pastrarea doar a acid nucl.

ADNds circular ARNm (liniar) sint proteine virale. ARNm – (lungime mai mare decat ADN initial dat transcr tuturor genelorinclusiv a celor suprapuse) proteine virale = timpurii (rol enzim) / structurale

sinteza d noi copii de ac nucl

Ac nucl este revers transcris ADN complem k lungime (noul ac nucl viral) se asambleaza cu proteine noi virioni progeni.

Disproportie intre particule complete/inomplete 10⁷ complete (particule Dane) 10¹⁴ incoplete (fara ac nucl)

5.VHB acuta

Forma acuta a HVB evolueaza subclinic in 60% din cazuri, incubatie 90-120 zile in rest simtome comune cu celelalte he[patite: oboseala, anorexie, greata, voma, icter, urina hipercroma, scaun decolorat. Citoliza hapatica cresterea transaminazelor serice. Difera d celelalte hepatite prin: spectru larg al manif extra hepatice(suferinte renale, dermatite), fracventa cronicizarilor, incidenta unor sechele grave: ciroza, carcinom hepatic primitiv.

Forma supraacuta, fulminanta 0.1-0.5% fie dat infectiei cu VHD sau variante virulente ale genei pre-S2

6.Interferonul, mecanisme de actiune

Atasarea liganzilor la receptori recruteaza tirozin kinaze din calsa janus kinazelor Tyk 2 si Jak 1 pt IFN alfa/beta si Jak 1 si Jak 2 pt gama – ce fosforileaza proteine citoplasmatice STAT (signal transducer and activators of transcription) a caror forma fosforilata migreaza in nucleu si activeaza genele inductibile ale interferonului – gena pentru oligoadenilat sintetaza si gena pt PKR (proteinkinaza pt fosforilaera factorului de initiere a sintezei proteice eIF2). Expimarea genelor fragilizarea relatiei ARN viral – ribozomi si fragnemtarea ARN viral.

7.Vaccinuri antigripale

- cu vaccin inactivat: fie facut din virus gripal intreg (inactivat cu formaldehida) fie cu virus inactivat din care s-a separat HA virala

- vaccin trivalent: H1N1, H3N2, B

Se recomanda vaccinarea:

- copiilor pan in 18 luni - batranilor peste 70 de ani - copiilor care merg in colectivitate - personal medico-sanitar, celor care lucreaza in servicii publice - bolnavilor cronici, bolnavilor imunosupresati, femeilor gravide

Este administrat intramuscular, la nivelul deltoidului.

Medicamente antigripale

- scurteaza durata simptomatologiei - scad contagiozitatea pacientului - previn complicatiile

Medicamentele sunt impartite in 2 clase:

1. inhibitori ai decapsidarii, actioneaza asupra proteinelor matrice: amanthadina, rimanthadina

2. inhibitori ai neuraminidazei(active si profilactic) - impiedica eliberarea virionilor din celula infectata:

- oseltamivir(Tamiflu) - zanamivir(Relenza) - se administreaza prin inhalatii.

8. Faza de platou

a) maturarea proteinelor virale =poliproteine ce trebuie clivate, clivarea in subunitati functionale enzyme codificate d virus.

b)ambalarea acidului nucleic cu prot virale – asamblarea in capsida, se realiz dupa reguli stricte de simetrie, intervin prot enzim ale vir invelis identic cu cel initial. Dupa aceasta etapa un virion progen cat mai asemanator cu parentalul la un pol al celulei.

c)virionii vin si ciocnesc mb celulara la un pol – mod brutal- citoliza – pt virusuri neamvelopate

sau treptate prin inmugurire – v anvelopate – in decursul acestei etape ele mai procura si lipie din mb cel pt anvelopa proprie.

9.Profilaxie si tratament in HVB

Tratament:

- stoparea replicarii virale exprimata prin scaderea nivelului ALT; prin oprirea lezarii; scaderea infiltratului inflamator, stoparea fibrozarii, disparitia ADN-VHB din sange.

- Administrare Interferon a recombinant-> actiune antivirala, imunomodulatorie. Se administreaza in injectii intramusculare: 10 MIU de 3 ori pe saptamana timp de 6 luni-un an.

- Lamivudina(se poate administra asociat cu Interferon), analog nucleozidic, inhibitor al reverstranscriptazei indirect, prin competitie cu nucleozidele fiziologice. Se administreaza peros 100mg zilnic. Efecte adverse la nivel hematologic(leucopenie severa), dezvoltare rapida a mutantelor virale rezistente la lamivudina.

- Adefovir(Hopsera) – actioneaza la nivelul ADN-polimerazei virale, se administreaza asociat cu Interferon.

Profilaxia:

- vaccinarea antiVHB – cu vaccine care contine Ag HBs recombinant, in 3 doze 0-1-6 luni, iar raspunsul imun dureaza o perioada de peste 10 ani.

- Andimistrarea de Ig specifice antiVHB – anticorpi antiHBs prelevati din sangele donatorilor fie vaccinati, fie infectati anterior cu VHB si vindecati.

10.Variabilitatea VHC

VHC se prezinta sub forma mai multor genotipuri distincte intre care diferenta de baze azotate variaza intre 20-48%. Infectia cu un genotip viral nu determina proectie fata de alte genotipuri-> reinfectii cu genotipuri distincte sau infectii cu mai multe genotipuri.

Variabil VHC se manifesta prin existenta unei populatii heterogene. Exista multiple tulpini virale foarte asemanatoare, insa diferite prin mutatii care nu depasesc 2-10% din in structura bazelor azotate= cvasi specie virala ce exista la pacientii infectati.

Raspunsul imun se indreapta catre tulpinile virale dominate neglijandu-le pe unele ce nu par periculoase, dar care intre timp devin populatie dominanta. Variantele care scapa de raspuns imun se numesc variante non-neutralizabile[escape mutants] care explica persistenta VHC intr-un organism infectat-> grad inalt de cronicizare in peste 80% din cazuri.

Variabilitatea e foarte pronuntata la vARN pentru ca acestea nu au un sistem care sa supravegheze incorporarile gresite de nucleotide.

11.Vaccinul poli avantaje si dezavantaje

1. vaccinul antipolio inactivat SALK 1952 = virus + formaldehida - vaccinul nu induce imunitate locala, nu e impiedicata patrunderea in organism. El impiedicata diseminarea viremica. Deci nu impiedica infectarea doar o stopeaza.

2. vaccinul viu atenuat Sabin 1962

Avantajele:

- imita infectia naturala -> induce raspuns imun global(celular, umoral si local)

raspuns imun impotriva tuturor antigenelor( inactivarea poate afecta antigenicitatea)

- imunogene consecutiv administrarii pe cale naturala(oral, sub forma de picaturi, pret scazut, acceptabilitate mare)

- capacitatea de a disemina de la vaccinati la contactii acestora - duc la eliminarea virusului din colectivitate.

Dezavantajele:

- reversie la virulenta - poliomielita paralitica asociata vaccinarii(PPAV) - 1/1 mil de cazuri

- instabilitate la transport sau stocaj, in absenta lantului de frig

- interferare de catre virusuri cu care impart acelasi habitat

- reactii severe la imunosupresati

- reactogene - grad de atenuare a tulpinii virale.

- contaminarea vaccinului cu agenti criptici din substratul de cultivare cu potential patogen sau oncogen– ipotetic

12.Principalul tratament HIV, scop

Medicamentele antiretrovirale folosite in curent provin din 3 clase:

- Analogii nucleozidici inhibitori ai reverstranscriptazei (NIRT)

prototipul acestei clase este zidovudina (AZT, azidotimna, retrovirul) in care OH din poz 3’ a timinei este inlocuit cu o grupare azido (-N3). prezinta activitate inhibitorie asupra HIV in vitro, mai putin pronuntata in vivo

in celulele umane, analogii nucleozidici sunt fosforilati de enzimele celulare cu formarea unor intermediari activi 5’-trifosforilati

- Inhibitori nonnucleozidici ai reverstranscriptazei (NNIRT)

sunt activi direct, fara a necesita fosforilare intracelulara

blocheaza direct activitatea enzimei fixandu-se intr-un buzunar situat aproape desitusul catalitic

au activitate antiretrovirala moderata iar utilizarea lor se face in asociere cu alti inhibitori nucleozidici de RT

in monoterapie conduc la aparitia rapdida de mutante rezistente dar in triterapie au un efect extrem de bun

- Inhibitori de proteaze (IP)

sinteza antiretroviralelor cu activitate antiproteazica a fost conceputa cunscandu-se structura moleculei de aspartilproteaza p32 tipica pentru proteazele retrovirale proteazele mamiferelor nu hidrolizeaza aceste legaturi, de aceea, actiunea antiproteazelor este virus specifica

proteaza este impachetata in virioni si clivarea catalizata de ea se produce simultan sau imediat dupa inmugurirea virionilor progeni

inhibitia proteazei determine producerea unor particule virale imature, neinfectioase

terapia HAART= asocierea 2NRTI = 1PI sau 2NRTI + 1NNRTI

terapie combinative divergenta cu scopul scaderii “viral load”, nu indeparteaza virusul din sanctuare, selecteaza mutantele rezistente.

13.Principalele cellule implicate in imunitate

1.celule NK – determina liza nerestrictiv de CMH

- sunt limfocite granulare mari->au activitate antitumorala; s-a observat ca ele nu distrug numai la celulele tumorale ci si la celelalte celule aormale-> de exemplu infetie virala. Deci - orice celula ce e anormala va fi recunoscuta de celule NK, distrusa si eliminata.

- la nivelul granulelor din celula NK exista niste enzime denumite perforine si granzine cu capacitate de a face apoi gauri in membrana celulara-> lizarea determina necroza si deci moarte celulara.

- celulele NK sunt „armate” d interferonul gama, si inhibate d IL-10 prin efectul inhib al acesteia asupra IFN g.

- Rol: efectul lor cheie e citotoxicitatea(distrugerea celulelor anormale)

2. Linfocit T citotoxic-supresor -rol citotoxic->vor determina liza celulei infectate viral

Celule APC(antigen presenting cells)- celule prezentatoare de antigen- pot prezenta antigenul pe suprafata lor astfel incat el sa fie recunoscut de limfocite; colaboreaza cu celule imunocompetente(implicata in efectuarea raspunsului)pentru a determina raspunsul antiviral. Principalele sunt celulele foliculare dendritice din gg limfatici

- limfocitele T vor fi activate sa intre in raspunsul imun in momentul legarii pe suprafata lor a epitopilor dominanti. Pe suprafata limfocitelor T exista receptori imunoglobulinici si care apartin familiei LTR/TCR.

- TCR recunosc antigene dar el nu poate recunoaste antigene conformationale, nu recunosc epitopi conformationali(zone mici polipentidice de 20-30 aminoacizi)

- Rolul de procesare a antigenelor virale in epitopi virali pentru a putea fi recunoscuti de limfocite T este realizat de APC.

- La nivelul timusului celulele T sunt transformate in celule T naive( pot recunoaste antigenul dar nu interactioneaza cu el decat cand in ggl apare antigenul prezentat de APC. .antigenul prezentat APC-> limfocit activat->efector-> limfocit T

3. Macrofagul

- rol de fagocitare a celulelor modificate

- rol de eliberare de radicali activi de oxigen si in sinteza de citokine.

- Sistemul celulelor mononucleate fagocitare provine din celulele stem pluripotente ale hematopoiezei. In circulatie macrofagele sunt cunoscute ca monocite; in tesuturi ele paricipa a structura stromei: oligodendrocitele in SNC, celulele Kupffer in ficat, celulele foliculare dendritice in splina etc.

- Macrofagele constituie alaturi de barierele naturale unul dintre primele elemente mobilizate ca raspuns la infectii. Prin fagocitoza, prin sinteza si secretia unor factori direct sau indirect virulicizi ca si prin imunomodularea altor efectori, macrofagele asigura controlul infectiilor inca din primele ore ale debutului lor.

Mecanisme proprii macrofagelor:

- fagocitoza - generarea socului oxidative - productia de NO - sinteza citokinelor proinflamatorii ca de exemplu TNF alfa, Interleukina I, Interleukina 12.

- Trebuie subliniat ca raspunsul inflamator care este necesar pentru indepartarea agentilor patogeni sau a celulelor infectate conduce la leziuni celulare importante si in tesutul neinfectat. Leziunile sunt consecinta atat a replicarii virusurilor cat si a reactiilor de aparare mobilizate de gazda. De aceea vindecarea virozelor depinde de balanta delicata intre mediatorii solubili proinflamatori si antiinflamatori.

- Citokinele antiinflamatorii sunt interleukina 4, 10 si TGF beta (tumor growth factor).

Aceste citokine sunt produse si de alte celule decat macrofagele (celule NK, limfocite T, B) dar toate contribuie la “dezactivarea” macrofagelor. Tardiv in infectie macrofagele devin refractare la stimularea exercitata de citokinele proinflamatorii si astfel se limiteaza amploarea distrugerilor tesutului neinfectat.

Limfocitele T helper  nu au rol direct in imunitatea celulara ci ele secreta citochine care influenteaza activitatea celorlalte celule implicate. Th1 – IFN gama + IL-2, Th2 – IL-4,5,610.

14.Vaccinul gripal, masuri de prev a gripei aviare

Vaccinarea:

- cu vaccin inactivat: fie facut din virus gripal intreg (inactivat cu formaldehida),fie cu virus inactivat din care s-a separat HA virala.

- vaccin trivalent: impotriva tulpinilor H1N1, H3N2, B

Se recomanda vaccinarea:

copiilor pan in 18 luni,batranilor peste 65 ani,copiilor care merg in colectivitate, personal medico-sanitar, celor care lucreaza in servicii publice,bolnavilor cronici, bolnavilor imunosupresati, femeilor gravide.E administrat intramuscular, la nivelul deltoidului.

15.REC,CORECEPT SI CEL INFECTATE D HIV

HIV infecteaza celula care are pe suprafata receptorul CD4 specifice pentru:limfocite T-helper,monocite,macrofage,celule foliculare dentritice CFD(APC).CD4 este receptor principal.

HIV nu creste pe suporturi celulare -> HeLa, dar aceste celule HeLa s-au transfectat cu antigenul CD4 si au devenit succeptibile la infectia cu HIV. HIV necesita si coreceptori(fara ei nu se poate continua ciclul replicativ).

Coreceptori(aprox 10) – receptori pentru chemokine,citokine(CCR5, CXCR4) – substante solubile secretate de un anumit tip de celule.

Chemokine – secretate de limfocite T – atrag celule catre un focar de infectie

CD8 – specifica infectiei umane

Aceste chemokine se prind pe receptori speciali -> permit patrunderea si replicarea virusului in celule. Limfocitele T citotoxice nu sunt infectate cu HIV, dar avand chemokine pot controla sinteza virala.

16.ONCOGENE CELULARE

functioneaza ca :factori de crestere: sis≈PDGF,receptori pentru factori de crestere: erb B-EGF,erb A(receptori hormonali),elem ale aparatului de semnalizare submembranar(src),elem citosolice cu rol de mesageri secunzi(ras),proteine nucleare(jus,fos).PDGF e asem cu sis care produce sarcom viral la maimuta. Unii receptori pentru factorii de crestere sunt identici cu oncogene virale ce determina cancer la specia aviara si care e identic cu factorul de crestere. Receptorul e fosforilat datorita activitatii unor kinaze codificate de oncogene celulare.

17.PATOGENIA HIV

--e complexa si multifactoriala.Imediat dupa infectia primara, are loc diseminarea virusului in ggl limfatici.Virusul scapa supravegherii imune=>infectie persistenta si progresiva, cu mortalitate crescuta dupa o per asimptomatica de 10 ani,in medie.Marea variabilitate a genomului retroviral explica eludarea raspunsului imun.Eficienta rasp imun in infectia primara influenteaza nivelul incarcarii virale, fixand un 'set-point' sau o conc. plasmatica a virusului.Cu cat asta e mai mica, sansele de evolutie sunt better.In ggl limfatici,replicarea e f intensa:aprox 10 mld virioni/zi. 99%din ei sunt prod d limfocite CD4 in urma unei infectii litice.Sistemul imun produce o diviz.rapida a precursorilor limfocitari,pt a balansa citopatogenicitatea virusului.Nr limfoc CD4 in periferie ramane=ct(aporx1000cel/mc),micsorarea sa precedand intrarea in stadiul simptomatic.Terapia virala se initiaza knd nr d limfocCD4=500/mmc si incarcarea virala e de 10.000 copii ARN/ml.Definirea supravietuitorilor de lunga durata se face dupa criteriile:-infectie HIv demonstrata serologic, mai veke d 7 ani la adulti sau 5 la copii,nr normal de CD4+(>600/ml) si absenta oricaror simptoame, fara tratament antiretroviral.Explicatii posibile pt rezistenta bolnavilor:raspuns imun puternic, tulpini virale atenuate sau defective,limfocite periferice m pputin susceptibie la HIV.Infectia HIV E UNICA pt k sstabileste mereu o INFECTIE PERSISTENTA, in care virusul ramane in rezervoare inaccesibile raspunsului imun:SNC,org limfoide centrale,tract genital.Se descriu 2 forme de latenta:a)preintegrativa-HIV intra in CD4 neactivate si b)postintegrativa-genomul viral e inserat in genomul celular.

19.FAZA DE ADSORBTIE HIV—

Capsida si anvelopa contin multe prot structurale.Ag superficial din anvelopa provine din precursorul glicoproteic(gp)160, care cliveaza in gp 120(superficiala, care leaga CD4) si gp 41(transmembranara) care participa la fuziune si la cuplarea receptorilor.Virionii se ataseaza prin gp 120 la cel cu receptori CD4:limfocute T,monocite, CFD si alte cel ca:macrofagele fixe (Kuppfer,cel gliale,etc).Internalizarea se face prin fuziunea anvelopei cu mb celulara ,fenomen determinat de gp 41.Efectul citopatic al HIv este sincitizant.

20.REPLICAREA VHC—

Ca orice genom viral ARNss pozitiv, genomul VHC serveste drept ARNm pt sinteza unui poliprecursor proteic, clivat ulterior in proteine structurale si nonstructurale.(din cele 9500 nucleotide).Regiunea 5' a genomului codifica nucleocapsida si doua glicoprot ale anvelopei, E1 si E2/NS1.Prot anvelopei sunt codif d o reg hipervariabila a genomului ,deci sunt sediul unor mutatii frecvente.Ele det existenta a cel putin 6 genotipuri distincte intra care diferenta de homologie este>30%.Reg 3' codifica 5 prot nonstruct(NS) care sunt mai constante in secventa.Acestea, impreuna cu nucleocapsida sunt Ag fol de testele serologice de diagnostic.

22.PARTICULARIT CICLU REPLIC HIV

Retrovirusurile contin ca material genetic ARN, iar conversia lui in ADN proviral prin reverstranscriere e o etapa caract a ciclului replicativ.RT sintetiz initial o sg spira ADN pe matrita ARN viral,iar apoi si spira ADN complementara.ADN_HIV dublu spiralat este translocat in nucleul cel infectate unde e insera in genomul gazdei prin actiunea INTEGRAZEI-o alta enzima HIV.Dupa integare=>dezv unei infectii lente in timpul careia secventele ADN provirale nu pot fi deosebite de ADN ul celulei gazda ,urmand aceleasi reguli de traducere a info genetice.

23.Mecanisme de variabilitate ale virusurilor gripale

Mare variabilitate: f prnuntata pt A, putin prezenta pt B si absenta pt C.

Mecanisme:

1.drift antigenic- modificari minore de antigenicitate la niv HA si NA noi tulpini c c apar in acelasi subtip viral.

Apare la virus A si f putin la B

2. apar numai la A:

Shift antigenic(comutare genica) – modificare majora un nou subtip (se schimba HA si/sau NA)

a) prin resortarea minigenelor (recomb intre 2 virusuri gripale de la specii diferite), este aleatoare, apar mai usor in Asia de SE = zone suprapopulate, extrem de active migrational + laperiferie agricult d tip arhaic „supraetajata” = pasari/porci/orez/pesti fitofagi - dispuse in etaje posibilitate mare de resortare a minigenelor.

b) prin traversarea barierei de specie – de ex de la pasare direct la om – istoric- de 2 oripandemia de gripa spaniola din 1918 (50 milioane decese), gripa aviara (116 cazuri -60 decese)

c) reaparitia unei tulpini c a circulat anterior.

25.CAUZE BOALA EMERGENTA—

1.Schimbari demografice prin crearea de aglomerari populationale;2.Modificari sociale prin cresterea comportamentului la risc(parteneri sexuali multipli, sex neprotejat, fumat,alcool,droguri);modif de alimentatie;administrare de antibiotice fara prescriptie;amplificarea comertului international.etc;3.Schimbari climaterice si de mediu-bla bla..;4.Modific ale microorgs-exista m m situatii:a)aparitia unui ag etiologic nou-in cazul febrelor hemoragice(VHF)-caract prin ferbra,voma,dureri toracice si abd.Ag etiologici cu transmit interumana sunt:Filovirusuri-Ebola,Marburg;Arenavirusuri-al febrei Lessa;Arbovirusuri-al febrei hemoragice Congo-Crimeea..b)Aparitia unui recombinant al unui microorgs -ce a circulat inainte fara a det boala sau finnd asociat unui alt virus.-epidemia de meningo encefalita virala West Nile..c)Aparitia unei mutante cu virulenta crescuta a unui ag patogen obisnuit.-virusurile gripale si enterovirsurul 71d)Un caz particular de viroze emergente-at knd un microorgs devine patogen prin transfer de la animal la om cu depasirea barierei de specie.Ex:virusul Hiv/SIDA-provenit d la un cimpanzeu(HIV1)-mortii lui,HIV2 de la o maimuta africana-soota mangabey.Depasire barierei d specie si in cazul encefalopatilor spongifoorme Transmisibile.

27. Faza de eclipsa sifaza logaritmica:

ECLIPSA: care cuprinde etapele de  adsorbtie, internalizare si decapsidare

Adsorbtia este un proces independent de metabolismul celulei gazda si se poate produce si la 4C. adsorbtia este urmarea cuplariii unor proteine virale superficiale (liganzi sau antireceptori) de receptori situati pe membrana celulara.Adsorbtia initiala a virionilor la receptorii celulei gazda determina modificari conformationale ale proteinelor virale care expun noi domenii susceptibile de a cupla alti determinanti pe membrana celulei numiti coreceptori. Sunt cunoscuti receptorii pentru circa 90 de specii de virusuri: Structuri asemanatoare proteinelor din superfamilia imunoglobulinelor, proteine de semnalizare, componente ale matricei extracelulare, receptori pentru citokine, receptori farmacologici.

Internalizarea:

V patrunde in cel tinta 2 moduri: v anvelopate: -prin fuziune pe supr loe exista afctori de fuziune c amesteca lipidele din mb cel cu cele din anvelopa canal intre v sic el prin care trece ac nucl. V neamvelopate prin endocitoza (viropexie) similar fagocitozei. V se leaga d receptori redistr rec d p supr mb vezicula pediculizata internalizare

Decapsidarea

Separarea fzica a prot virale de ac nucleic care va servi la sinteza d noi virioni. V se separa d toate mediile care il acopera (rolul lor = sa gaseasca celula tinta). Realiz d proteaza celulare, exist v care au enizime vir cu rol d protease- v gripal, matricea.

LOGARITMICA

Prot timpurii: sunt enzyme virale nu se gasesc in virionii finali, inhiba metab cel gazda, stim replicarea virala, alcatuiesc nise in cel gazda=incluzii vuirale, sedii de replicare virala + marcker al infectiei.

Sint genomuri progene+ sint prot tardive

And dublu spir anvelopate – repl in nucleu (exceptie pox -citoplasma) p genomul parental o polimeraza ARNm proteine virale

ARNss + genomul serveste direct k ARNm prot virale si cu pol arn dependenta noi copii d acid nucl. ARNss – trebuie sint intai o catena ARNss + transcripataza

Proteine struct tardive = capsomere, peplomere.

29. Caracteristicile replicarii:

Rezultatul replicarii este productia a zeci sau sute de mii de particule infectante (virioni) progene pornind de la o unica particula parentala.

Rezultatul conduce pentru virus la determinarea tropismului viral iar pentru gazda la determinarea susceptibilitatii virale.

Restu faza d platou + eclipsa si logaritmica

30. Limfocitele T citotoxice:

Limfocitele T citotoxic/supresoare sunt efectorii citolizei imune asistata sau nu de anticorpi sau de complement.

Neutralizarea virionilor intracelulari si eliminarea celulelor infectate este rezultatul actiunii conjugate a anticorpilor si a limfocitelor T citotoxice (CD8+)

Limfocitele T recunosc epitopii virali in mod specific prin receptorul celulelor T (T cell receptor – TCR) care principal are o structura similara imunoglobulinelor.

Activitatea antivirala a limfocitelor CD8+ consta in liza specifica a celulelor infectate cu virusul cu care au fost activate aceste celule in cursul raspunsului imun primar.

Modelul recunoasterii selfului alterat:

Un singur receptor situat pe limfocitele T (TCR) recunoste simultan antigenele virale procesate (peptidele) si cele de histocompatibilitate. Lanturi peptidice scurte (9-11 aa pt CMH I, sub 21-23 aa pt CMH II) rezultate din procesarea intracelulara (in celulele prezentatoare de antigen) a antigenelor virale sunt expuse intr-o nisa formata din lanturile de proteine care alcatuiesc CMH

Activitatea celulelor Tc/s este legata de aviditatea intre cele trei componente ale trepiedului critic pentru imunitatea virala: TCR – peptid – CMH. Activitatea antivirala a celulelor Th este fie directa (rar citoliza) fie mediata de sinteza unor citokine care asista limfocitele B si Tc/s. La fel ca si in cazul limfocitelor B de memorie exista limfocite Tc/s de memorie cu viata lunga. Acestea din urma pot fi recrutate cu mare promptitudine din compartimentele de memorie si limita eficient orice reinfectie virala cu un virus deja cunoscut organismului.

32. Metode de diagnostic in HIV:

Infectarea cu HIV poate fi demonstrata prin:

izolarea virala evidentierea si dozarea antigenului p24 etectarea unor secvente genomice prin amplificare genica cu primeri specifici gag sau env (PCR) aparitia anticorpilor (seroconversia) – doar dupa 4-8 saptamani, desi sunt date care prelungesc fereastra serologica pana la 6-9 luni

Anticorpii aparuti initial sunt de tip IgM si apar in urmatoarea succesiune: anti gag (anti p24 si p18) si anti env (anti gp160, anti gp120 si anti gp41)

Tehnicile de diagnostic se impart in:

tehnici de triaj (imunoenzimatice) tenhici de confirmare (imunoamprentare, radioimunoprecipitare si imunofluorescenta) tehnici de diferentiere (HIV 1 sau 2) tehnici rapide de diagnostic

Tehnici rapide de triaj se bazeaza pe latexaglutinare. Reactiile pozitive trebuiesc confirmate.

Tehnica western blot (imunoamprentarea) este metoda cea mai utilizata pentru confirmare. Criterile de pozitivitate variaza dupa indicatiile firmei producatoare stipuland, in general, prezenta benzilor env (doua) si gag (una).

Probele reactive care nu intrunesc criteriile de confirmare western blot sunt etichetate ca indeterminate si reclama urmarirea longitudinala a pacientului (3-6 luni)

Detectarea antigenemiei p24 se face prin metoda ELISA care utilizeaza amplificarea sensibilitatii prin sistemul anticorpilor biotinilati. Metode de detectare virala prin amplificare genica (PCR) – valoarea rezultatelor este inestimabila pentru aprecierea variabilitatii antigenice a virusului.

33. Hepatita C – transmitere:

seroconversia dupa infectie este tardiva (100 de zile) ceea ce face ca purtatorii sa scape triajului si sa amplifice endemia

incubatie de 50 de zile

in romania sunt infectati 4.5% din populatie

este o boala cu transmitere parenterala:

transmiterea materno-fetala sau sexuala este minima

proteinele anvelopei sunt codificate de o regiune hipervariabila ceea ce determina existenta a cel putin 6 genotipuri si astfel incat virusul poate evita rapsunsul imun

din cauza variabilitatii foarte mari nu exista vaccin impotriva hepatitei C

in romania, persoanele care au primit transfuzii sau au suferit interventii parenterale inainte de 1993 au o seroprevalenta mai mare a anticorpilor anti VHC

securizarea transfuziei de sange impotriva VHB, VHC si VHD este o problema actuala

34. Hepatita C – cronicizare:

cronicizarea este de peste 50% in cazul celor infectati

simptomatologia blanda si evolutia fluctuanta a transaminazelor fac dificila aprecierea vindecarii

chiar daca terapia cu interferon reuseste sa suprime pasager evolutia leziunilor histologice la nivel hepatic si chiar disparitia ARN/VHC sau a anticorpilor antiVHC aceasta NU implica vindecarea

rezultatul hepatitelor C cronice este variat: hepatite nonprogresive hepatite persistente progresive care implica pe termen lung o susceptibilitate sporita la ciroza si CHP

din punct de vedere clinic se admite cronicizarea in cazul persistentei alterarilor peste un an de la diagnosticul hepatitei acute. Dupa acest criteriu cronicizarea depaseste 70%

tabloul caracteristic consta in infiltrat limfocitar in spatiul port si necroza “piecemeal” foacala periportala.

Afectare alobulului hepatic este minora iar hepatocitele cu steatoza sau incluzii intracitoplasmatice sunt rare

Progresia catre ciroza este relativ lenta dar adaugarea altor factori hepatotoxici o pot accelera

Factori care promoveaza evolutia catre ciroza sunt: coinfectia cu VHB, cu HIV, reinfectii cu alte tipuri VHC, alcool

Multe cazuri de hepatita cronica activa autoimuna prezinta anticorpi anti VHC sugerand potentialul de cronicizare al acestei infectii prednisonul este slab in schimb interferonul normalizeaza TA

35. Caracteristici replicare hepadnaviridae:

un fapt unic este existenta unei etape de reverstranscriere in replicarea genomului VHB.

Dupa intrarea in hepatocit, genomul parental este convertit in nucleul celulei gazda intr-un ADN ds circular inchis

Acesta este sintetizat prin mecanisme diferite de cele caracteristice replicarii semiconservative a altor virusuri ADN

Rezultatul este o copie relaxata a genomului parental desemnata ca ADNc – matrita pentru transcrierea unui ARNm pe care vor fi translatate proteinele structurale ale VHB

In rezumat, modelul replicativ este :

o      Internalizare

o      Decapsidare

o      Completarea spirei scurte a genomului asistata de polimeraza virala

o      Transcrierea de catre polimerazele celulare a unui ARN relaxat – mai lung dacat un genom complet

o      Traducerea unor proteine structurale si enzimatice pe matrita furnizata de acest genom relaxat

o      Asamblarea ARN viral lung si reverstranscrierea sa pentru sinteza ADN circular partial dubluspiralat

o      Asamblarea si eliberarea prin inmugurire a particulelor complete

26. METODE DE DIAGNOSTIC HIV IN FEREASTRA SEROLOGICA*

a)Teste de triaj-teste imunoenzimatice (directe sau indirecte) sau prin teste rapide de imunoaglutinare

b)Teste de confirmare –c m folosita e metoda Western blot(imunoamprente), dar se fol si imunofluorescenta sau radioimunprecipitare(RIPA) .

c)Diagnostic pt monitorizarea incarcarii virale.Dozarea incarcarii virale se poate face in mononucleare periferice(PBMC) sau in plasma.Sunt recomandate metode specifice pt fiekre:

-pt PBMC:-titrarea virusului in dilutii sau PCR/ADN proviral(amplificare genica)

-pt plasma:-antigenemia p24(ELISA)sau

-titrarea virusului in dilutii limita

-RT-PCR pt ARN/HIV

-bDNA pt ARN/HIV(hibridizare)