Evaluarea in terapia ocupationala

EVALUAREA IN TERAPIA OCUPATIONALA

Evaluarea (evaluation) este un proces continu de colectare si interpretare a datelor necesare pentru planificarea interventiei, modificarea acesteia si finalizarea ei. Procesul de evaluare are la baza analiza interactiunii intre indivizi, modelele lor ocupationale si mediul de viata. Evaluarea se poate realiza in spital, acasa, la locul de munca. Termenul de evaluare (evaluation) se refera la intregul proces de culegere de informatii.

Evaluarea este un proces dinamic si interactiv. Evaluarea initiala este baza de plecare pentru planul terapeutic, iar reevaluarile ulterioare au rolul de a aprecia eficienta tratamentului si de a stabili ajustari ale programului atunci cand este necesar.

Evaluarea initiala se concentreaza asupra abilitatilor si problemelor clientului in desfasurarea activitatilor care il intereseaza si asupra statutului ocupational al acestuia. Dupa stabilirea statutului ocupational terapeutul trebuie sa identifice factorii care afecteaza performanta ocupationala, atat cei care tin de client cat si cei care tin de context. Dupa identificarea acestor factori se poate incepe interventia teraputica. Factorii care influenteaza performanta sunt dinamici, de aceea trebuie reevaluati continuu pentru modificarea interventiei terapeutice. Evaluarile intermediare urmaresc progresul pacientului. Evaluarea finala analizeaza efectele intervantiei terapeutice , sintetizeaza performanta ocupationala curenta si stabileste daca mai este nevoie de alte interventii sau de continuare.

Etapele evaluarii:

Culegerea de  date de la client, membrii familiei, surse institutionale medicale, educationale si profesionale.

Administrarea unor teste de evaluare

Analiza si sinteza rezultatelor obtinute specificand cum deficitele de performanta afecteaza functia

Rationamentul clinic

La baza procesului de evaluare sta un rationament clinic specific TO

Rationamentul clinic este procesul prin care terapeutul planifica, directioneaza, realizeaza si reflecteaza la modalitatile de abordare terapeutica a clientului.

Terapeutul isi utilizeaza informatiile si cunostiintele teoretice pentru a identifica factorii relevanti care tin de client si contribuie la problemele lui ocupationale. Terapeutul identifica probleme si cauta solutiile acestora tinand cont de experienta si cunostiintele sale teoretice.

Rationamentul clinic poate fi privit prin mai multe aspecte: stiintific, narativ, pragmatic si etic. 134+135

Aspectul stiintific presupune intelegerea diagnosticului, a naturii bolii, alegerea protocolului adecvat si a procedurilor terapeutce cele mai eficiente pentru interventie.

Aspectul narativ se refera la un rationament sub forma de poveste. Terapeutul incearca sa inteleaga semnificatia experientei clientului din perspectiva acestuia, ca „poveste a vietii” lui.

Aspectul pragmatic abordeaza problemele practice ale relatiei teraput client si ale abordarii terapeutice.

Aspectul etic se refera la alegerea celor mai bune actiuni terapeutice care corespund nevoilor clientului.

Terapeutii ocupationali evalueaza performanta clientilor prin prisma ariilor de performanta, a abilitatilor de performanta si factorilor care tin de client,  a modelelor de performanta, a contextelor de performanta si a specificului activitatii.

Evaluarea ariilor de performanta presupune analiza activitatilor  ADL. IADL, profesionale, educationale, de joc si recreative.

Evaluarea abilitatilor de performanta si a factorilor ce tin de client presupune testari pentru functiile senzoriale, motorii, antrenamentul cardiorespirator, evaluarea functiilor cognitive si de perceptie, functiilor de comunicare si interactiune sociala.

Evaluarea contextelor de performanta se refera la analiza mediului fizic, social, cultural, virtual si spiritual.

Tabel 1

Terapeutii sintetizeaza datele evaluarii si creaza profilul ocupational al clientului.

Etapele pentru definirea profilului ocupational sunt urmatoarele:

1. revizuirea informatiilor preliminare disponibile (din surse institutionale medicale, educationale si profesionale, din alte servicii de terapie ocupationala )
2. interviul cu clientul si/sau familia, persoanele care il ingrijesc pentru a intelege in ce mod ocupatiile contribuie la identitatea persoanei
3. sinteza informatiilor de la interviu cu evidentierea ariilor de ocupatie specifice si contextelor asociate care necesita abordare
4. observarea performantelor clientului in activitatile ocupationale
5. selectarea testelor de evaluare pentru analiza sistematica a factorilor care afecteaza  abilitatile de performanta si modelele de performanta, acestia incluzand factori ce tin de client, factori contextuali, factori care tin de solicitarile activitatii, toti cei care au impact asupra performantei clientului
6. interpretarea si sintetizarea datelor obtinute pentru a identifica factorii care faciliteaza si ei care blocheaza performanta
7. identificarea punctelor tari si slabe ale clientului din punctul de vedere al performantei ocupationale
8. identificarea posibilitatilor de interventie terapeutica prin prisma datelor disponibile
9. discutarea cu clientul a datelor obtinute la evaluare si a posibilitatilor de interventie
10. stabilirea unor obiective pentru interventie in functie de prioritatile clientului si de posibilitatile acestuia (AOTA - Occupational therapy practice framework: Domain and process. American Journal of Occupational Therapy)