Managementul ca stiinta si definitie definitii ale conceptului de management

MANAGEMENTUL CA STIINTA SI DEFINITIE DEFINITII ALE CONCEPTULUI DE MANAGEMENT

Arta de a-i face pe altii sa lucreze.

Managementul este lucrul cu indivizi sau grupuri, pentru indeplinirea unor obiective organizationale.

Managementul este atingerea unor obiective prin intermediul altor oameni.

Managementul este actul sau arta de a conduce, de a utiliza judicios resursele pentru atingerea obiectivelor celor care conduc sau orienteaza o intreprindere.

Managementul este procesul de coordonare a resurselor umane, informationale, materiale si financiare, in vederea realizarii scopurilor organizatiei.

Managementul este ansamblul demersurilor, metodelor si proceselor de planificare, organizare, alocare de resurse, control, activare si animare a unei intreprinderi.

Managementul este procesul complet desfasurat de intregul compartiment decizional din intreprindere, in scopul utilizarii rationale a resurselor materiale, in vederea realizarii obiectivelor propuse, a cresterii productivitatii muncii si pe aceasta cale a profitului.

Toate definitiile converg spre acelasi obiectiv, conducerea eficienta a indivizilor si grupurilor, prin metode stiintifice dar si prin abilitatea conducatorilor, fapt ce confera managementului atributul de stiinta si arta.

Managementul este stiinta pentru ca are domenii proprii de activitate, are multe principii cuantificabile prin metode matematice si opereaza cu metode si tehnici stiintifice.

Managementul este arta pentru ca pune in valoare cea mai importanta resursa creatoare, care este omul.

Richard Farmer : „Managementul este unul din factorii esentiali care explica de ce o tara este saraca si alta bogata”.

Managementul este astazi una din foarte putinele institutii necontestate de nimeni de pe glob.

Termenul de management se consacra in sec. XVIII, odata cu revolutia industriala, proces prin care munca manufacturiera s-a inlocuit radical cu productia de fabrica, bazata pe folosirea cu predilectie a masinilor.

Prima incercare de definire a termenului de management apartine englezului Adam Smith, in lucrarea „Bogatia Natiunilor”, in care, abordand teoretic revolutia industriala arata ca „Managementul consta in organizarea rationala si coordonarea competenta a grupurilor umane in cadrul activitatii de producere a bunurilor materiale.”

Managementul ca stiinta s-a desprins din economia politica, considerata, la randul sau, o stiinta tanara in ansamblul istoriei tuturor stiintelor.

Economia politica poate fii considerata ca fiind „un copil al capitalismului”, ea aparand odata cu modul de productie capitalist.

Sute de ani, filozofi din intreaga lume au considerat ca fara agricultura nu pot exista nici industria, nici comertul, nici armata, toate celelalte activitati ale oamenilor avand baza existentei in agricultura.

Primele elemente de management agricol se intalnesc in opera lui Francois Quesnay (1698 -1778), economist francez, de profesie chirurg, colaborator la elaborarea Enciclopedia Franceze a lui Diderot si D'Allembert.

      A devenit celebru prin lucrarile: „Tabloul Economic” (1748) si „Analiza Tabloului Economic” (1766).

      Francois Quesnay si adeptii sai sustineau ca singura ramura economica in care se creeaza venit net, in care omul obtine mai mult decat investeste, este agricultura.

      Studiind comparativ sistemul de agricultura engleza, bazata pe productie fermiera si agricultura franceza, bazata pe relatii de dependenta, de tip feudal, a ajuns la concluzia ca superioritatea era de partea primului sistem. De asemenea in interiorul sistemului fermier, superioritatea apartinea marii agriculturi fermiere, in comparatie cu mica productie a acestui sistem.

      Fermierul, lucrand cu colectivitati umane, trebuie sa aiba aptitudini de conducator si de bun organizator al activitatii fermelor.

      Apreciaza ca rolul fermierului este foarte important si merita cea mai mare atentie din partea guvernului, deoarece asigura taranilor ocupatie si cele necesare existentei pentru intreaga societate.

      In vederea rentabilizarii productiei agricole, economistul francez propunea ca fermierii sa intreprinda urmatoarele masuri:

      sporirea investitiilor de capital pe unitatea de suprafata, creandu-se prin aceasta posibilitati de crestere a fertilitatii solului;

      fixarea unor preturi la produsele agricole care sa depaseasca cheltuielile pentru obtinerea lor;

      promovarea si incurajarea exportului de produse agricole;

      diversificarea productiei de produse prin diversificarea activitatilor agricole realizate de aceeasi fermieri;

      concentrarea suprafetelor de pamant in ferme mari, lucrate de muncitori salariati;

      imbinarea productiei cerealiere cu cresterea animalelor.

      A explicat, utilizand date statistice obiective ca gospodarirea pamanturilor feudale cu ajutorul muncii fortate a iobagilor si a micilor producatori agricoli este nerentabila si slab productiva.

      Multe din ideile lui Francois Quesnay si ale scolii sale fiziocrate au fost aplicate in timpul marii revolutii franceze din 1789, cand s-a desavarsit trecerea de la agricultura nobiliara, feudala, la agricultura capitalista a micilor producatori .

      Influente fiziocratice se vor intalni si in gandirea economica-agrara din Romania dupa reformele agrare incepute in anul 1864.