Popoare si spatii istorice. forme de organizare politica in antichitate

POPOARE SI SPATII ISTORICE. FORME DE ORGANIZARE POLITICA IN ANTICHITATE

ISTORIA = siinta care studiaza evolutia societatii omenesti din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre sub toate aspectele ei (economic, social, politic, cultural).

ANTROPOGENEZA (stiinta care studiaza aparitia omului), sustine ca omul apare: 

Evolutionist – omul s-a desprins de maimute – Ύ milioane de ani, leaganul umenirii – centrul si estul Africii.

Biblic – Ioan 1:3 – omul creat de Dumnezeu.

APARITIA SI RASPANDIREA OMULUI PE GLOB

Din perioada 4 milioane aproximativ, dateaza primele schelete in ETIOPIA (VALEA OMO si HADAR), KENYA (KOOBI si FARO), TANZANIA (OLDOWAY), apoi omul se raspandeste pe toate continentele si in toate zonele de clima, astfel:

Intre 1 800 000 si 900 000, omul se raspandeste in toata AFRICA, ASIA DE SUD, EUROPA DE SUD;

In jurul anului 32 700 omul ajunge in SE ASIEI si AUSTRALIA (lacul Mungo-cea mai veche locuire);

In perioada 28 000–20 000 in mai multe valuri pana in jurul lui 12 000–10 000 este populata AMERICA peste str. Bering.

In Paleoliticul Superior (aprox. anul 8 000)  omul ajunge in NORDUL EUROPEI, EXTREMUL ESTIC AL SIBERIEI;

In mileniile VII-VI sunt populate insulele CRETA, CIPRU si CICLADELE;

Iar MALAEZIA, MICRONEZIA si POLINEZIA sunt populate tarziu de populatii asiatice;

Apoi populatiile incep sa migreze in diverse zone, din motive diverse: modificari climatice, cresterea demografica sau presiunea altor grupuri etnice si de aici fragmentarea unor grupuri, la sfarsitul neoliticului se individualizeaza 2 grupuri etno-lingvistice:

SEMITO-HAMITII – care locuiau in nordul Africii, Asia de Sud, Arabia, iar intre populatii: EGIPTENII, SUMERIENII, FENICIENII, AKKADIENI, ASIRIENII, SIRIENII, BABILONIENI, DRAVIDIENII etc.

INDO-EUROPENII – probabil aveau ca arie de locuire de la Atlantic pana la Indus in Asia Centrala.  

POPOARE SI SPATII IN ANTICHITATE

ORIENTUL ANTIC – teritoriul situat intre N Africii si E Asiei, strabatut de fluviile Nil, Tigru, Eufrat, Indus, Gange, Galben, relief diferit, resurse bogate, prielnic practicarii agriculturii, mestesugurilor si comertului. Aici s-au format primele popoare: sumerienii, egiptenii, akkadienii, asirienii, babiloneenii, chaldeenii, evreii, fenicienii, hititii, mezii, persii, indienii, chinezii.

Intre Tigru si Eufrat (grecii au zis Mesopotamia = tara dintre fluvii), favorabila agriculturii (climat favorabil, primavara la topirea zapezii, apele inundau campia din sud pe care depuneau un sol fertil, canale pentru controlul apei) s-a format prima civilizatie antica – SUMERIANA.

SUMERIENII

Origine in est (probabil valea Indus) si au cautat un teritoriu favorabil agriculturii. S-au asezat in S Mesopotamiei, au construit canale de irigatii si drenaj si lacuri pentru apa. In mileniile IV-III i.Cr. se cristalizeaza civilizatia sumeriana

Organizati in orase-state

Pe malul Eufratului au inaltat primele orase din istorie (2800-2360), ERIDU, UR, URUK, LAGAS, erau aparate de ziduri puternice, care proteja edificii monumentale (in fiecare oras era un templu – zigurat - pentru divinitatea protectoare, primele construite in jurul anilor 3200).

In aprox. 2360 i.Cr. ia nastere primul stat unitar sumerian

Conducerea regele investit de marele preot la inceputul fiecarui an (investitura divina (rege a Universului pentru a reprezenta poporul in fata zeilor, in cadrul unei ceremonii, preotul incheia cu cuvintele „nu am pacatuit, o stapan al tarii acesteia, nu am uitat indatoririle mele catre inaltimea ta divina!”. Preotul raspundea in numele zeului „nu te teme, zeul va asculta de ruga ta, el va spori puterea ta”. In ceremonial se decidea soarta noului an.

Exigentele economico-administrative = SCRIEREA CUNEIFORMA

Au pus in practica sistemul sexagesimal, combinat cu cel zecimal, au studiat astrele

Au impartit anul in 360 zile, ziua in 24 ore, ora in 60 de minute, iar cercul in 360 de parti

Au descoperit roata olarului si tehnologia prelucrarii metalelor

Au fost deseori atacati si in final cuceriti de pastori nomazi vecini. Cuceritorii semiti (mai importanti akkadienii, condusi de Sargon I), s-au instalat in orasele sumeriene, au unificat teritoriile si au asimilat cultura lor.  Imperiul sumero-akkadian, cucerit si el de alti vecini.

Civilizatia sumeriana a durat aproximativ 2 milenii si a influentat civilizatia mesopotamiana si greceasca.

EGIPTENII

EGIPTUL – N Africii, aparat natural, in N de M. Mediterana, in V-S-E  de desert, udat de Nil - Zona fertila – pamantul negru - tara KEMT (vechii egipteni), iar zona desertica inconjuratoare – pamantul rosu

Initial cunosteau Nilul pana la prima cataracta, dincolo „traiau spiritele”.

Egiptenii apar - amestecul triburilor nomade din NE Africii in mileniul X in valea Nilului, in mil IV isi construiesc asezari stabile

Nilul – iau cercetat evolutia si au corelat-o cu miscarile astrelor. A fost divinizat: zeul NAPI (personificarea fluviului, infatisat ca un barbat, gata pregatit de drum, a carui pantece impunator simboliza fecunditatea, fertilitatea, uneori reprezentat cu pielea verde – simbolul regenerarii plantelor, sau pielea albastra – simbolul apei).

Ploile din iun.-sept. - inundatii in oct.-nov. - in nov. solul fertil, bun de insamantat (multa vreme cultivarea primitiva, semintele aruncate in malul adus de Nil). Agricultura progreseaza (curatarea mlastinilor, saparea si construirea de canale, lacuri si diguri de captare a apei pentru irigatii), devine productiva (2-3 recolte pe an), Egiptul unul din marile granare antice.

Ocupatii – agricultura, mestesugurile, comertul, constructii (teritoriu bogat in piatra de constructii (calcar, granit), piramide sau temple

Plante cultivate orzul si graul lotusul si papirusul (tulpinile groase la ambarcatiuni, cele subtiri la impletitul cosurilor si franghiilor, confectionarea sandalelor, radacinile uscate pe foc, mladitele tinere preparate pentru hrana, sau folii subtiri pentru scris).

Civilizatia egipteana:

Limba – origine semitica (azi araba), este cea mai veche limba scrisa.

SCRIEREA HIEROGLIFICA, literatura de cult, mitologica, istorica si politica au influentat civilizatiile vecine, indeosebi greci si romani.

Arta monumentala (temple, piramide), unele tehnici nedescifrate.

Calendarul, au intemeiat astrologia

au calculat suprafata cercului

au practicat medicina.

au folosit tehnici de mumificare necunoscute azi.

Panteonul lor au influentat evreii, grecii, romanii si prin ei, crestinismul.

Politic:

A doua jum. a mil. IV i.Hr. -  2 state: EGIPTUL DE SUS stat militar și EGIPTUL DE JOS zona agricola.

Aprox. 3200 i.Hr. MENES (conducatorul Regatului de Sus) uneste cele 2 regate cu capitala la MEMFIS primul stat din istorie – EGIPTUL, are 4 faze:

1.     REGATUL VECHI (mil. III, dinastiile 3-6) statul se dezvolta fara precedent, sub faraonul Djoser, ridicata Piramida in trepte de la Saqqara. In timpul dinastiei 4: Cheops, Chefren, Mikerinos, ridicate piramidele de la Giseh. In timpul dinastiei 6 nomazii din Canaan navalesc in Egipt = sfarsitul Regatului Vechii.

2.     REGATUL MIJLOCIU (prima jum. a mil. II i.Cr, dinastia 11). Construit un canal intre Nil si Marea Rosie. Este asanata oaza Fayum Comert infloritor cu Fenicia, Siria, Babilonia, Nubia, i-lele din M. Egee. Apar imnurile dedicate regelui (D1.p18, m.EDP Teba important, unde se construieste sanctuarul de la Karnak, dedicat zeului Amon. Ia nastere Amon-Ra ca zeu al Egiptului. Apare zeul Osiris (zeul invierii) la Abydos. Navalesc hicsosii (nomazi asiatici), cuceresc Egiptul.

3.     Regatul Nou (2 jum. a mil. II i.Cr.) Teba condusa de dinastia hicsosa inlatura hicsosi. Atinge apogeul politic si cultural in timpul dinastiilor XVIII-XX, controleaza Asia pana la Eufrat, devine un Imperiu se remarca Tutmes al III-lea din dinastia 18, cel mai stralucit faraon L.p.18, m.EDP Ramses al-II-lea dinastia 19, domnie 67 ani)

4.     Regatul Tarziu (prima jum. mil. I i.Cr.), pierderi teritoriale, declin, in 525 i.Cr. cucerit de persi. In 332 i.Cr. este luat fara lupta de Alexandru cel Mare si intemeiaza la varsarea bratului vestic al Nilului in M. Mediterana orasul Alexandria. Dupa el statul devine elenistic, fostul satrap Ptolemeu intemeiaza dinastia Logizilor care-l conduce pana in anul 30 i.Cr. cucerit de romani

Faraonul stapanul pamantului si supusilor, emitea legi, numea functionari si preoti, hotara asupra pacii si razboiului, in timp faraonul si-a inzestrat nobilii cu mari proprietati, in schimb obligati sa vegheze la mormintele regale si sa indeplineasca ritualurile funerare). Era ajutat de functionari (guvernatori) care conduceau provincii si aveau diverse atributii. Cel mai important era vizirul, care raspundea de aplicarea ordinelor faraonului, ii prezenta rapoarte zilnice si emitea sentinte judecatoresti. Scribii consemnau evenimentele, recoltele, miscarile de populatie).

Societatea egipteana impartita in aristocratia laica si religioasa, sclavi si tarani liberi

FENICIENII

Fenicia – azi coasta Libanului = „Tara purpurei”, datorita comercializarii acestei substante rosii, utilizate la vopsirea tesaturilor.

Orasele-state feniciene (Tyr, Byblos, Sidon) intemeiate in per. III-I i.Cr. pe tarmul estic al Mediteranei, au fost centre mestesugaresti si comerciale infloritoare. Marfurile erau transportate in diverse puncte din Mediterana, unde vor intemeia colonii pe la anul 1000 i.Cr. si vor deveni orase prospere. Perioada de apogeu al fenicienilor sec. XII-IX-lea i.Cr.

PERSII

Pastori nomazi indo-europeni asezati in Pod. Iran la sf. mil. II i.Cr.

Ocupatii – agricultura (clima umeda), pomi fructiferi, minerit (bogatii de fier si plumb), mestesuguri.

Mezii au creat un stat puternic in V, in sec. VIII i.Cr., apogeul in timpul lui Ciaxares.

Persii s-au stabilit la NE Golfului Persic, s-au eliberat de sub mezi, pe care i-au ocupat si au creat un stat puternic sub Cirus al II-lea, si ajunge cea mai mare putere din Orientul mijlociu si apropiat.

HINDUSII

INDIA - lb. sanscrita Sindhu = fl. Indus.

In perioada 2400 i.Cr. populatia dravidiana creaza in valea Indusului prima civilizatie (centre Harappa si Mihenjo-Daro).

In mil. II i.Cr. decade civilizatia Harappa din cauza patrunderii in India dinspre Asia Centrala a arienilor (indo-europeni).

Societatea hindusa a arienilor avea caracteristica impartirea in 4 caste, varna („culoare”), termenul aratand deosebiri de statut religios, deci de puritate, dintre indivizii apartinand lor. La polul opus paria („impurii”, „cei intangibili”), erau dispretuiti si prestau muncile injositoare.

Diversitatea reliefului – farmitarea politico-statala.

CHINEZII

S-au constituit in bazinul fluviului Galben in mil. V. Ocupatii – agricultura, la munte pastoritul, mestesugaritul (matase, bijuterii, ceramica). Iesirea la mare + fluviile navigabile – dezvoltarea unui comert intens si contactul cu alte civilizatii.

EVREII

Sursa cunoasterii civilizatiei evreilor este Vechiul Testament, confirmat arheologic.

Origine – semita

Organizati - triburi numite habire = asociat (textele egiptene), ivri (textele ebraice), de unde deriva evrei

Spatiu - Arabia

T    2400 i.Cr. valuri de nomazi semiti pornesc din S spre N Arabiei.

T    2000 i.Cr. ajung la granitele Mesopotamiei.

T    tribul condus de Abraham (Avraam), paraseste cetatea Ur (Irak), indreptandu-se spre Canaan, promis chiar de Iahweh, tara unde „curge lapte si miere” (laptele oilor si caprelor si mierea strugurilor), iesirea la M. Mediterana – dezvoltarea comertului.

1700 i.Hr. foamete, urmasii lui Avraam se refugiaza in Egipt.

Initial situatie buna in Egipt (Iosif sfatuitorul lui Faraon - Gen. 41: 37-43).

Sub Ramses al II-lea, evreii pusi la munci grele (constructii) = fuga din Egipt, catre 1300 i.Cr. conduși de Moise, intra in Canaan sub conducerea lui Iosua

Drumul - 40 ani, evreii se organizeaza intr-o confederatie de triburi. Apoi trec la o viata sedentara, ocupand Canaanul = se formeaza poporul lui Israel (12 triburi).

Limba vorbita – semita, alfabetul (22 de consoane) l-au luat de la canaanieni.

Catre 1050 i.Cr. apar filisteni, cer monarhie. Preotul Samuel il proclama rege pe Saul (1020 i.Cr. se remarcase in lupte cu filistenii). Urmeaza David (1015-975 i.Cr.), intemeiaza Ierusalimul, si Solomon (975-932 i.Cr.) creatorul Templului. Dupa Solomon regatul se rupe in 2 state: in N – Israelul - capitala Samaria (10 triburi), in S Iudeea - capitala Ierusalim.

Farmitarea = scaderea puterii – ocupatia asiriana (sec. VIII i.Cr), babiloniana (sec. VI i.Cr), persana (sec. V i.Cr), romana (sec. I i.Cr). In 132 d.Cr. are loc o rascoala antiromana, romanii le interzic evreilor accesul in Ierusalim (oras rebotezat Aelia Capitolina), evreii se raspandesc in Imperiul Roman si pastreaza cultura prin aceste comunitati din diaspora.

CIVILIZATIA EUROPEANA

EUROPA

Teritoriu:

T    Legenda - EUROPA – (L.M.Humanitas, p.8) se refera la rapirea printesei Europe din Tyr de catre Zeus si ducerea ei peste mari in Creta.

T    Geografic - EUROPA - termen folosit initial de asirieni pentru a desemna apusul sau rasaritul Eurasiei. (Asu = rasarit; Erebus = Apus).

Populatia:

izvoarele scrise – absente - civilizatia europeana o cunoastem cu ajutorul urmelor arheologice.

T    Cele mai vechii urme umane europene - mil. VII i.Cr. - Pen. Balcanica, populatii se ocupau cu cresterea animalelor (ovine, caprine, porci, vite), cultivarea plantelor (grau, orz, mei, linte), ceramica (SE Europei = Vechea Civilizatie Europeana

T    mil. IV i.Hr. Europa - cucerita de indo-europeni - organizati in triburi de razboinici si pastori. Ei asimileaza bastinasii fiind superiori (cunoasterea rotii, folosirea calului si prelucrarea bronzului, credinte cultul soarelui, kurgane).

T    Structura sociala dupa activitati: suveranii si preotii (politico-religioase); razboinicii (militare); populatia (productive);

T    populatiile indo-europene se impart in 2 grupe: centum (celti, germani, greci, latini) si satem (balto-slavii, indo-iranienii, ilirii, tracii).

TRACII

Numele - thrakes (dat de grecii);

Origine indo-europeana - asezati in mil. II pe teritoriul dintre Marea Neagra-Marea Egee-Carpatii Nordici.

Organizare - triburi - conduse de regi, intre ele conflicte.

Ocupatii:

agricultura, pastoritul, viticultura si mineritul

buni soldati – folositi ca mercenari de armatele elenistice si romane.

Arme – sulitele, scuturile usoare, sabiile mici.

Religia - politeisti, credeau in nemurire, iubesc muzica si dansul.

Imbracamintea – tunici și mantale lungi, pestrițe, din canepa, caciuli din blana de vulpe.

- Incaltamintea – din piele de caprioara.

Mentiuni – prima sec. VIII i.Cr. Homer - apoi alți greci si latini, datorita relatiilor comerciale;

In prima parte a epocii Fierului (prima jum. a mil. I i.Cr.) s-a desprins ramura N a tracilor – GETO-DACII

Zone – Carpați și Balcani;

Mențiuni: In izvoarele grecesti getii in campia Dunarii, in izvoarele romane dacii in Banat si Transilvania. Ambele „vorbesc aceeasi limba” (Strabon).

Informatii:

T    Ocupații - agricultura, pastoritul, extractia si prelucrarea aurului (Apuseni).

T    Organizati in uniuni de triburi – conduse de regi.

T    Social – aristocratia – pileati, oamenii de rand – comati

T    Locuințe

dave, atestate prin toponime: Capidava, Sucidava, Arcidava

Locuinte sarace– case din piatra, chirpici sau barne si bordeie

T    Au plete, se tatueaza din motive religioase, nu mananca carne, nu se casatoresc.

T    Fac comert cu grecii si romanii.

T    Bat monede ce imita monedele elenistice de argint.

T    Buni luptatori si arcasi iscusiti

T    Rit de inmormantare – incinerarea

T    Conflicte – 514 – persii lui Darius I. Si 335 macedonienii lui Alexandru I.

T    Intre sec. I i.Cr si I d.Cr. civilizatia geto-daca atinge apogeul, se dezvolta metalurgia bronzului, creaza un stat in timpul lui Burebista și Decebal, intra in conflict cu romanii in perioada Caesar (49-48 i.Cr) In 106 d.Cr ocupati de romani si integrati imperiului roman.

Tracii sudici (odrisii, moesii, besii, tribalii) au creat pentru o perioada scurta un stat propriu, prin regele odrisilor Teres (mijl. sec. V i.Cr.).

Farmitarea politica a favorizat cucerirea tracilor de macedoneni, in sec. IV i.Cr. apoi de romani, in sec. I. I.Cr.

GRECII

Zona - S Pen. Balcanice = zona arida, putine vai fertile = pastorit + agricultura restransa.

Locuitori:

pelasgii, in Creta au creat inc. mil. II i.Cr. - stat - capitala Cnossos, (orase Malia, Phaistos), cuceresc S Greciei + insule, au creat cultura minoica (palate colosale, camere si curti interioare, flota puternica, legaturi comerciale cu Fenicia si Egiptul, iar din M. Baltica chihlimbar sau ambra). Conducerea – basileii

anul 2000 i.Cr. grecii/elenii (indo-europeni) au migrat din N Pen. Balcanice in S populand zona continentala, insulele si V Asiei Mici, asimiland preelenii.

T    Aheii (eleni) – inc. mil. II i.Cr. in Pelopones fondeaza Micene. si asimileaza civilizatia minoica;

T    Ionienii – mil II i.Cr. se stabilesc in C Greciei (Atica) fondeaza Atena

T    Eolienii – mil II i.Cr. se stabilesc in Beotia si Thesalia).

T    Dorienii – 1200 i.Cr. se stabilesc in Pelopones (Laconia) peste aheii, care fug pe insule si Asia Mica si distrug civilizatia miceniana. (poemele homerice descriu luptele duse de ahei timp de 10 ani pentru ocuparea Troiei). Razboinici simplii, cu sabii de fier, au cultivat forta fizica, morala, disciplina, simplitatea, mandria. Au fondat Sparta. Palatele se ruineaza, depopularea oraselor, se uita scrierea „Grecia intunecata Homer scrie in sec. VIII Iliada, prezinta lupta intre bazilei, se poarta intre razboinici care-si dovedesc vitejia si isi apara onoarea.

VIII-VI i.Cr. colonizarea greaca in M. Mediterana, Marmara si Neagra, (H2, m. EDP, p13

Cauze

Dezvoltarea polisului

Predominarea zonelor montane.

Buni mestesugari – cautau piete de desfacere.

Flota puternica;

Criza sociala (pamanturi inegal raspandite);

Rivalitatile conducatorilor si alungarea unor adversari politici;

Suprapopularea;

Aventura pe mare la indemnul Oracolului din Delfi

colonistii, calatoreau cateva saptamani se stabilesc pe tarm = creaza o colonie

Coloniile - organizate dupa modelul metropolei, independente politic si economic, intre colonie si metropola - legaturi prin focul sacru luat la plecare, simbol al vetrei, al casei si zeilor, dar si legaturi comerciale, influentandu-se reciproc. Efectul – raspandirea alfabetului, monedei, organizarea polisului D1, m. EDP, p.12

Democratia ateniana

T    Inc. mil. I i.Hr. in Attica multe asezari mici cu conducere proprie.

T    Sec. VII i.Hr. Atenei ocupa Attica. Conducerea – regele – puterea limitata de eupatrizi, care inlocuiesc regele cu un arhonte. Se accentueaza decalajul dintre eupatrizi si demos = conflicte

T    Sf. sec. VII i.Hr. Dracon – 621 i.Cr. – fixeaza in scris cutumele si sa ingradeasca abuzurile eupatrizilor.

T    In sec. VI i.Hr. continua democratizarea Atenei prin reforme:  

Solon – 594-593 i.Cr.

reforma censului (4 categorii sociale dupa avere).

creaza un sfat (Bule), cu reprezentantii celor 4 categorii; 

Creaza Ecclesia Adunarea cetatenilor (toti cetatenii de peste 18 ani), voteaza legile, alege si supravegheaza magistratii, declara razboi si incheie pace, judeca anumite procese;

Creaza tribunalul poporului (Heliaia)

Limiteaza marea proprietate a eupatrizilor si interzice sclavia din datorii

D1, m. EDP, p.19

T    In sec. VI i.Hr. Atena tirania lui Pisistrate si a fiilor lui. In 509 ia sfarsit tirania.

Clistene – 508-507 i.Cr.

Imparte populatia in 10 triburi, fiecare format atat din cetateni din oras cat si de pe coasta = unificarea Atticii.

Sfatul creste de la 400 la 500 membrii, fiecare trib isi trimite 50 de cetateni de peste 30 ani, alesi prin tragere la sorti, hotararile importante in mana Ecclesiei, in cadrul ei se vota prin ridicarea mainii. Sfatul celor 500 (Bule), presedintele (epistatul) lui ales in fiecare zi.

colegiul celor 10 strategi - in caz de razboi conduc strategii fiecare o zi prin rotatie. S1. m.EDP.p.19

Introduce ostracismul

Pericle – 461-429 i.Cr.

plata functiilor publice;

dezvoltarea arhitectonica a Atenei – construit templul zeitei Atena Parthenos de pe Acropole. L.m.EDP.p.20

Sistemul politic atenian nu trebuie idealizat, populatia rurala slab reprezentata la viata publica; 

libertatea de expresie si egalitatea, ca principii fundamentale, fac din Atena un model politic unic in istoria civilizatiei: democratia directa

SPARTA - regim aristocratic

conducerea – 2 regi – cu putere militara si religioasa pe viata.

Ajutati de Sfatul batranilor – Gerusia - (cetateni de peste 60 ani); si Adunarea poporului - Apella – vateaza legile prin aclamatii si voteaza 5 efori care supravegheaza respectarea legilor.

Nu are iesire la mare = devine cea mai puternica pe uscat, nici nu construiesc zid de aparare.

CONFLICTELE GRECILOR

Cu persii – expansiunea persilor in Asia Mica se loveste de rezistenta coloniilor grecesti; in anul 500 i.Hr. Atena ajuta Miletul impotriva persilor = campania persilor in Grecia. Se formeaza liga anti-persana care-I invinge pe persii lui Xerses la Maraton (490 i.Hr.) si Salamina (480 i.Hr.).

Razboiul peloponesiac (431-404 i.Hr.) – se formeaza Liga de la Delos – condusa de Atena; si Liga Peloponesiaca (condusa de Sparta), incheiat cu victoria Spartei, care-si impune dominatia in Grecia alaturi de Teba, pana dupa 350 i.Hr. cand Grecia va fi integrata Imperiului Macedonian. 

ROMANII

Nume dat initial cetatenilor Romei (fondata in sec. VIII, 753 i.Hr), iar apoi poporului din Peninsula Italica.

Oportunitati – campiile litorale – agricultura (deosebit de Grecia), la tarmuri – navigatia

LOCUITORII – locuita din preistorie.

Italicii (latinii, sabinii, samnitii) – pastori, s-au asezat in zona inalta – Palatin, in jurul lui 1200 i.Hr. unde au creat asezari de pastori. Organizati in comunitati restranse, au format in sec. VII-VI i.Cr. o Confederatie, in jurul unui sanctuar comun. La sfarsitul sec. VI i.Cr., conducerea Confederatiei este preluata de cel mai puternic oras-stat – ROMA

Etruscii – veniti probabil din Asia Mica, asezati in sec VI i.Hr. la V de Tibru  – practicau o agricultura superioara (au secat mlastinile, au construit canale de irigatii), mestesuguri (in ateliere obiecte de bronz si fier, tesaturi, ceramica, multe influentate de greci), apar primele forme urbane

Dupa 700 – in S – GRECII – au intemeiat colonii – GRECIA MAGNA. Din sec. VI – in Campia Padului – GALII.

Latinii cuceresc Peninsula Italica au asimilat cultura etrusca si greaca si au realizat o omogenizare culturala a regiunii.

De la etrusci au luat: arta constructiei oraselor, tinuta regala a invingatorului, jiltul, securea prinsa intr-o fascie, si lictorul (insotitorii marilor demnitari in Roma antica).

De la greci au luat: modul de organizare a orasului-stat: regalitatea, suprematia nobililor proprietari de pamant prin intermediul Senatului, impartirea administrativa a populatiei in circumscriptii

ISTORIA STATULUI ROMAN - incepe cu intemeierea Romei – 21 aprilie 753 i.Cr. de Romulus. Cercetarile arheologice dovedesc ca zona a fost locuita inca din sec. X i.Cr. de latini si sabini, din sec VI i.Cr. de etrusci. Latinii sunt intemeietorii cetatii si cei care i-au integrat treptat pe vecini.

CONDUCEREA - prima forma de organizare:

REGALITATEA, condusa de un rege. La conducere au fost 7 regi (latini, sabini, etrusci), primul Romulus, latin, ultimul Tarquinius Superbus, etrusc. Regele – comandantul armatei si preot suprem, ajutat de un SENAT (sfatul batranilor), si adunari populare COMITII. Cele 2 institutii formate numai din cetateni romani. Conducerea apartinea patricienilor (aristocratia bogata), cetatenii cu venituri modeste (plebea), drepturi politice limitate, iar peregrinii si sclavii erau lipsiti de drepturi cetatenesti.

Reforma administrativa – sec. VI i,Cr. – Servius Tullius au fost create primele 4 triburi teritoriale (orasenesti), iar populatia impartita, dupa avere, in 5 clase.

Ultimul rege etrusc Tarquinius Superbus, este inlaturat ca un tiran, in urma ridicarii maselor, monarhia abolita si instaurata RES PUBLICA.

RES PUBLICA (509-27 i.e.n.)

Pana in sec III i.Hr. dificultati:

Interior – lupta dintre patricieni si plebei secesiunea (retragerea pe muntele Aventin), si nu se intorc pana ce patricienii nu le da drepturi, ca aveau nevoie de plebei pentru politica expansionista – legile celor 12 table. S1p.21m.EDP

Se formeaza nobilitas (fostii nobili si plebeii imbogatiti) – detine puterea economica si politica (detine majoritatea magistraturilor, comanda armatelor si guvernarea provinciilor), puterea economica era latifundia

Plebea saraceste (parazitara) intretinuta de nobilitas in schimbul voturilor. 

Exterior – afirmarea cavalerilor - lupta pentru suprematie in Italia

v    Sec. V i.Hr. defensiva.

v    Din sec. IV i.Hr. ofensiva – cucerirea – federalizarea si unificarea Italiei

Ocuparea Ligii Latine (etruscii, galii, samnitii, Tarent) sec. IV-III i.e.n. federatii de cetati autonome, aliate cu Roma si subordonate ei in politica externa.

Razboaiele punice (264-146 i.e.n.), ocuparea Africii NV

Sec. II i.e.n. – ocuparea Iliriei, Macedoniei, Greciei

Orientul – regatele elenistice Regatul Seleucid (cucerit usor) – Regatul Pontului condus de Mitridate – ocupat dificil de Pompei impreuna cu Asia Mica si Siria (63 i.Hr).

Occidentul – Spania si Galia

La sfarsitul luptelor = stat universal - Mediterana = Mare nostrum internum;

Roma – mare putere – apar institutii. Roma – republica aristocratica

In principiu – principalele probleme ale statului, decise de popor prin adunari insa prin da sau nu, propunerile le faceau magistratii, nu poporul.

Senatul – principala putere, senatorii sunt numiti pe viata de cenzori dintre persoanele care detinusera magistraturi importante. Hotararile celorlalte institutii sunt luate in numele Senatului si a poporului roman.

Magistratii (functionari in stat) – consulii (conduceau afacerile, armata, prezidau cele 3 adunari formate din cetateni romani – Comitia Centuriata = electiv, Comitia Tributa = legislativ, Curiata = confirmau preotii in functii – si Senatul), in caz de pericol in situatii extraordinare, consulii puteau institui dictatura, pretorii (justitia, uneori armata), edilii (politica urbana, jocurile si aprovizionarea Romei), chestorii (finantele).

ADMINISTRATIA – in perioada republicana si imperiala imbraca forme diferite, astfel: 

Anexarea teritoriului cucerit

Orasele state cucerite – transformate in municipii cu autonomie limitata. Cei cuceriti primesc drepturi civile dar nu politice.

Statul cucerit incheie tratat de alianta cu Roma. 

In zonele ocupate – Roma creaza colonii = avanposturi militare si comerciale, unde locuitorii metropolei erau inzestrati cu pamant, coloniile aveau drept de autoguvernare, si erau de 2 feluri:

v    De drept roman – locuitori recrutati dintre romani, cu drepturi depline.

v    De drept latin – locuitori recrutati dintre aliatii romanilor, inferiori.

ARMATA = exponentul expansiunii

Serviciul militar obligatoriu pentru toti cetatenii intre 17-60 ani.

Fiecare provincie – oferea un anumit numar de soldati.

Armata – impartita in:

v    Legiuni – intre 4200 si 6000 cetateni romani, impartiti in 10 cohorte,

v    Trupe auxiliare – cohorte si alae – 5000 pedestrasi si 900 calareti.

Disciplina – severa – D2 p23 m.EDP

Reforma armatei – 107 i.Hr. Caius Marius – creaza o armata permanenta de profesionisti – dintre saraci si angajati cu solda pe 16-20 ani = devine tot mai legata de generali care o comanda si devine o forta esentiala in viata politica.

CRIZA REPOBLICII

Expansiunea = transferul de bogatii si prazile din provincii au dus la imbogatirea nobilitas si cavalerilor.

Razboiul indelung rup taranimea (baza legiunilor romane) de pamant, care e acapat de latifundiari.

Mica proprietate taraneasca e lovita de extinderea latifundiilor, cresterea numarului sclavilor in economie care loveste si in activitatea plebei urbane si de concurenta produselor ieftine din provincii

Pauperizarea masiva a taranimii

Criza social-economica si politica se asociaza cu criza militara – serviciul militar se transforma din unul de drept onorific intr-o obligatie fara sa-i aduca multe avantaje, iar bogatii detin functii de comanda intrand in cavalerie

Extern – Roma nu face fata purtarii unor razboaie indepartate, administrarea teritoriilor cucerite

SOLUTII

Au loc tensiuni si conflicte interne = razboaiele civile

Iau nastere 2 grupari politice: optimatii (aristocratii), popularii (reformatorii) = reforme agrare, Tiberius si Caius Gracchus (tribuni ai poporului) = tulburari violente = fratii Gracchus, asasinati.

Populatiile italice care sustinusera expansiunea romana (aliatii), n-au obtinut cetatenia romana = rascoale = la sfarsitul razboiului (88 i.Hr.) statul roman obligat sa acorde cetatenie romana tuturor oamenilor liberi din Italia. 

Rascoalele sclavilor gladiatori 73-71 i.Hr. condusa de Spartacus – reprimata sangeros de Crassus

Criza politica datorata luptei optimati-populari = afirmarea generalilor victoriosi in Orient (dispun de armate fidele in schimbul unor avantaje).

Caius Marius – victorios in Africa si Galia se alatura popularilor.

Sylla – sustinut de optimati si folosit pentru a-l indeparta pe Marius. Instaureaza dictatura si instituie „proscriptiile” pentru inlaturarea inamicilor politici si afiseaza insemnele unei adevarate monarhii. D3p.24m.EDP

60 i e.n. – primul Triumvirat (Crassus-Pompei-Cezar) – rol de a lupta impotriva aristocratiei senatoriale (optimatii), de fapt pentru putere in stat. Crassus moare – razboi civil intre Cezar si Pompei. Castiga Cezar si cere Senatului sa-l declare dictator si tribun pe viata = toata puterea politica = incalcate principiile republicane. Optimatii organizeaza un complot – Cezar asasinat in 44 i.e.n.

43 i e.n. – al doilea Triumvirat Octavian in Occident; Antonius in Orient si Lepidus in Africa), alianta isi propune pedepsirea asasinilor lui Cezar si infrangerea republicanilor. Alianta se destrama prin moartea lui Lepidus, iar in 31 i.e.n. la Actium, flota lui Agripa (locotenentul lui Octavianus), infrange flota lui Antonius si a Cleopatrei Egiptului, Octavian ocupa Egiptul in anul 30 i.e.n Senatul ii confera intreaga putere in stat

IMPERIUL ROMAN

Octavianus = primul imparat roman (27 i.e.n.- 14 e.n.) sub forma PRINCIPATULUI (27 i.e.n. - 284 e.n.) si DOMINATUL (284-476).

Sunt pastrate institutiile republicane, totusi scade rolul senatului creste rolul imparatului, puterea devine ereditara, se formeaza dinastiile, statul devine monarhie D1,p.25 m.EDP

v    Imperator = conducatorul armatei, justitiei si legislatiei.

v    Pontifex maximus = mare preot.

v    Consul si puterea tribuniciara.  

v    Augustus = cel sacru, cel venerat.

v    Princeps senatus = prim senator, prim cetatean.

v    Pater patrie = parinte al poporului.

v    Cenzor = prefect al moravurilor.

Succesorii lui iau titlul de Imperator-Caesar-Augustus, transmiterea puterii nefiind stabilita constitutional, dar se impune de la inceput principiul ereditar sau fictiv (adoptiunea).

In aparenta puterea este impartita intre principe si Senat. Dar Imperatorul guverneaza provinciile de granita si cele nepacificate, Senatul pe cele din interior, Senatul are atributii administrative.

Se introduce cultul imperial (in provincii cultul Romei si al lui Augustus) = consolideaza puterea imperiala.

Pana in sec. III se succed patru dinastii: Iulia Claudia, Flaviilor, Antoninilor, Severilor S1

Perioada de stabilitate politica si prosperitate – pax romana

Perioada Traian (98-117) – Imperiul atinge cea mai mare intindere teritoriala

Dupa dinastia Severilor (235) – cinci decenii de tulburari si revolte militare – anarhie militara

Armata devine atotputernica profita si isi impune la tron proprii candidati = criza, profita barbarii care ameninta unitatea statului.

Diocletian (284-305)

pune capat anarhiei militare – reforme = pune bazele monarhiei absolute DOMINATUL (S2, p.26,m.EDP)

Instituie TETRARHIA (guvernarea in 4: doi Augusti si doi Cezari

Toata puterea era in mana Imparatului, care conducea cu cu aparat birocratic ierarhizat si militarizat.

Constantin cel Mare (306-337)

Desavarseste reformele lui Diocletian, dar renunta la Tetrarhie

Administrativ – creste numarul provinciilor si diecezelor si organizeaza 4 prefecturi

313 – Edictul de la Milano – oficializeaza crestinismul.

330 – muta capitala la Constantinopol.

La sfarsitul sec. IV – unitatea imperiului rupta – 395 – Teodosius I – imparte Imperiul in Imperiul Roman de Apus si Imperiul Roman de Rasarit

ROMANIZAREA

Imperiul Roman se dubleaza intre Octavian si Traian.

Apogeul in timpul lui Traian (3,5 milioane km², 50-70 mil. loc.).

Imperiul delimitat natural – Atlantic-Rin-Dunare-M.Neagra-Eufrat-desertul Arabiei-Sahara.

Apoi 2 secole de pax romana

Este momentul asimilarii de catre populatiile cucerite a civilizatiei romane

Armata-administratia-sistemul defensiv = cadrul in care se desfasoara romanizarea.

Civilizatia romana – este una urbana – simbol – Roma. Imperiul e o „federatie de cetati”, fiecare era o copie a Romei.

Orasul si teritoriul sau este baza organizarii politice si a vietii sociale si religioase

Urbanizarea – factor esential al romanizarii, intre sec II-III se inalta orase noi si se extind cele vechii, copiaza Roma. Au forma rectangulara, in jurul unui forum, centrul vietii politice si comerciale. Apoi basilicile, templele, monumentele, arenele de spectacol, amfiteatrele, teatrele, bibliotecile, termele. Orasul este centrul cultural roman.

Unitatea lingvistica si juridica – alt element al romanizarii. Dupa Octavian lumea romana e dominata de bilingvismul greco-latin Limba latina devine limba Europei Occidentale iar greaca a Europei Orientale. In toate provinciile se difuzeaza modelul greco-latin prin cultura scolara

Se impune dreptul roman in imperiu si se unifica practica juridica

Viata religioasa se caracterizeaza prin sincretism religios (panteonul roman fuzioneaza cu zeitatile locale) si interpretatio romana (adorarea sub nume nou a divinitatilor locale). De asemenea se impune cultul imperial – pentru coeziune.

Rezultatul formarii statului roman mondial – romanizarea = formarea popoarelor si limbilor neolatine

REGATUL DAC

Primul unificator – Burebista, sprijinit de Deceneu, unificarea pe cale pasnica si lupta.

Structura societatii: aristocratia (tarabostes sau pileati) si oamenii liberi (comati) majoritari, sclavii putini.

Ocupatii: agricultura, cresterea vitelor, mestesugurile, comertul pe baza monedei.

Relatiile cu populatiile din jur:

v    Cu scitii

v    Celtii – roata olarului.

v    Grecii – moneda, organizarea politica.

v    Razboaie cu Persii lui Darius I (514 i.e.n.), Alexandru Macedon (335 i.e.n.), Lisimachos, Agatocles (regii Traciei), impotriva lui Dromichete (300 i.e.n.).

Burebista impune o guvernare autoritara bazata pe norme, o administratie riguroasa si credinta in zei puternici (Zalmoxis) iar marele preot Deceneu, cel „care talmaceste vointa zeilor”, ambii il sprijina pe Burebista sa tina poporul in ascultare.

Sistemul defensiv – Kogaionon, pentru a oprii inaintarea dusmanilor spre Sarmizegetusa Regia.

Statul – Monarhie militara – Strabon vorbeste de 200 000 de soldati, cu care ocupa celtii, bastarnii, grecii.

Stapanirea sa era extinsa, inscriptia de la Dionysopolis apreciaza puterea regelui „cel dintai si cel mai mare dintre regii din Thracia si stapanitor al tuturor tinuturilor de dincolo si de dincoace de fluviu”.

Statul lui Burebista devine amenintare pentru Roma, el intervine in razboiul civil dintre Caesar si Pompei se aliaza cu Pompei, castiga Caesar si ameninta cu invadarea, dar este asasinat, moare insa si Burebista iar statul se destrama.

Relatiile cu romanii continua dupa ce romanii au ocupat Pannonia, Moesia si Dobrogea, dacii vor organiza atacuri la sudul Dunarii pentru a-i face pe romani sa renunte la provinciile ocupate (perioada 60, 85/86), Domitian va organiza atacuri la N Dunarii (Fuscus in 87) cand Decebal ajunge rege (Iulianus in 88), iar in 89 se incheie o pace favorabila dacilor.

Decebal reface statul dac (mai putin extins, dar mai bine organizat), dar in urma razboaielor cu romanii 101-102 si 105-106 statul este ocupat si integrat Imperiului Roman.

CIVILIZATIA ANTICHITATII

ARHITECTURA ORIENTALA

CULTURA ANTICHITATII = rezultatul imbinarii culturii orientale+grecesti+romane.

ORIENTUL – numit semiluna fertila = teritoriul in care s-au format si inflorit civilizatiile: egiptenilor, sumerienilor, akkadienilor, asirienilor, babilonienilor, chaldeenilor, evreilor, fenicienilor, hititilor, mezilor, persilor, indienilor.

In zona fluviilor: Nil, Tigru, Eufrat, Indus, Gange, au devenit sedentari acum aprox. 6 000 ani, au format orase-state state centralizate (regate si imperii), inventii (roata, planul inclinat, prelucrarea metalelor, scrierea), descoperiri in matematica (tabele matematice, formule de calcul in geometrie), astronomie (calendarul), medicina

Arhitectura – loc central, legata de urbanistica, religie, cultul mortilor. Piramidele pentru faraoni si regi, temple pentru venerarea divinitatilor protectoare, constructii de utilitate publica, amenajate gradini.

Piramidele – emblema statului si civilizatiei Nilului, simbolul puterii faraonilor de a depasi moartea (incredintati ca trupul lor nu trebuie sa putrezeasca, fiindca sufletul se va intoarce dupa moarte). Erau amenajate ca si case de locuit (cea mai veche Saqqara, in trepte, 2 770 i.e.n.), 60 m inaltime, de Imhotep (arhitectul lui Djoser). Cele mai cunoscute la Giseh, cea a lui Cheops pastrata pana astazi, este una din cele 7 minuni ale lumii, construita din blocuri de calcar galbui, acoperite de lespezi de calcar alb, straluceste intr-o armonie perfecta a proportiilor. Printr-o intrare plasata la o inaltime de 16m, se patrunde intr-un de coridoare, canale de ventilatie si numeroase alte galerii. Sunt raporturi geometrice in constructia piramidei: perimetrul bazei este aprox. Egal cu circumferinta unui cerc de raza egala cu inaltimea edificiului. Arhitectura egipteana este monumentala, durabila. Decorarea interioarelor, inventata de egipteni, s-a bazat pe basoreliefuri si pictura; scenele sculptate reprezinta viata sociala, iar portretele chipul defunctului.

Templele de la Luxor si Karnak – 1 500 i.e.n.

Zigguratele (piramidele in trepte la babilonieni) = templu de cult, monumentale, cu trepte si scari exterioare, pe care se putea trece de la un etaj la altul (fiecare pictat in alta culoare), pe ultima terasa era sanctuarul zeului caruia ii era inchinat templul. Cel mai cunoscut Casa Temeliei Cerului si Pamantului sau Turnul Babel (Turnul din Babilon), ridicat in timpul lui Nabucodonosor (sec. VI i.e.n.), considerata una din cele 7 minuni ale lumii, 91 m inaltime, si 9 corpuri suprapuse. Legenda spune ca a fost construit de coboratorii din neamul lui Noe, cu gandul de a ajunge la cer. Au fost pedepsiti de divinitate pentru trufie (le-a incurcat limbile si nu s-au mai inteles si n-au mai terminat constructia).

Marele palat din Babilon si gradinile suspendate ale Semiramidei – minuni ale lumii antice, gradinile se compuneau din terase suprapuse, pozitionate in retragere fata de nivelul frontal, astfel ca ultima se afla la 77 m inaltime fata de sol; pentru a intretine plantele, era un sistem special de pompare a apei din Eufrat.

Templul de la Ierusalim – 970 i.e.n.

Biblioteca din Ninive – 600 i.e.n.

Arta sumero-babiloniana influentata de cea egipteana, pe care o dezvolta si promoveaza. Inlocuind in constructii piatra folosita de egipteni cu caramida, sumerianii au construit bolti si cupole (preluate apoi de greci si romani); au dezvoltat arhitectura militara, au construit fortificatii; au folosit tehnici avansate si au realizat decoratiuni interioare. Arta infloreste indeosebi in timpul lui Ramses al II-lea.

Stela lui Hammurabi si poemul lui Ghilgames – 1 700 i.e.n.

CULTURA GREACA

POEZIA

Homer (primul nume de poet pastrat) sec. VIII i.e.n. – Epopeile Iliada, prezinta asediul Troiei si Odiseea, intoarcerea lui Ulise, exprima conceptia grecilor despre om si lume. Sunt ritmate si melodice, aproape carti sfinte, interpretate de aezi si predate in scoli.

Hesiod (sec. VII i.e.n.) – scrie in aceeasi versificatie Theogonia relateaza inceputurile lumii,  in Munci si zile, experienta taranului grec si sunt si ele studiate in scoli.

Poezia lirica (Tirteu, Sappho, Solon si Pindar), se dezvolta in sec. VI-V i.e.n., sunt acompaniate de muzica si dans, versurile se adreseaza unor cercuri restranse, exista si lirica festiva

TEATRUL – cu 2 genuri Tragedia si Comedia, create spre mijlocul sec. VI i.e.n. cu ocazia serbarilor dedicate lui Dionysos. Teatrul lui Dionysos din Atena poate primi 30 000 de spectatori, pe locurile cele mai bune sunt intalniti magistratii cetatii si preotii, pe cheltuiala lor erau reprezentatiile, un juriu desemneaza poetul castigator.

Reprezentanti care trateaza teme mitologice, problemele individului si societatii

Eschil (525-450 i.e.n.), Prometeu inlantuit, Persii, Cei sapte contra Tebei

Sofocle (496-406 i.e.n.), Oedip rege, Antigona, Electra.

Reprezentanti dramei psihologice, eroii sai sunt oameni reali

Euripide (480-406 i.e.n.), Alcestra, Electra, Bacantele

Reprezentanti comediei politice, ii ridiculizeaza pe demagogi, institutiile si mai-marii vremii:

Aritofan (445-385 i.e.n), Norii, Viespile, Pacea, Pasarile.

ISTORIA – prezinta evenimente ale vremii, primii istorici Herodot si Tucidide.

Herodot (480-425 i.e.n.), Istorii, combina informatia istorica cu cea geografica si ofera un tablou complex al lumii Orientului si Europei.

Tucidide (cca.460-400 i.e.n.), razboiul peloponesiac, adeptul cercetarii riguroase a evenimentelor, studiaza cauzele lor, psihologia personajelor, se apropie de conceptia moderna, stiintifica a istoriei.

RELIGIA – PANTEONUL GREC – cuprinde zei puternici, dar apropiati de oameni prin comportament si prin prezenta in viata muritorilor. Grecii isi venerau zeii, iar sarbatorile religioase sunt momente importante in viata polis-ului.

Misterele – ceremonii secrete, adresate unui grup restrans de initiati (zeita Demeter, in Eleusis).

Olimpiadele – competitii sportive, insotite de concursuri de poezie si muzica (Jocurile de la Olimpia, Delfi, Nemeea, Corint), celebrau zeii. Din anul 776 i.e.n. sunt mentionati primii castigatori ai olimpiadelor, cu acest eveniment incepe datarea istoriei grecesti.

FILOSOFIA – cauta sa raspunda la marile probleme ale omului si universului.

Tales (624-546 i.e.n), Anaximandru (610-546 i.e.n.), Heraclit din Efes (540-476 i.e.n.), preocupati sa identifice substanta ce alcatueste lumea, legile care guverneaza universul.

Democrit (460-370 i.e.n.), ofera modelul atomilor, care prin combinare dau nastere lucrurilor si fiintelor.

Sofistii, sec. V i.e.n., Protagoras (485-411 i.e.n.), Prodicos (470-390 i.e.n.), interpreteaza fenomenele sociale, considerandu-le rezultat al conventiilor umane.

Socrate (469-399 i.e.n.), se opune sofistilor avansand ipoteza ca esenta lumii este binele si sustinand dialogul pentru scoaterea la lumina a cunostintelor innascute.

Aristotel (384-322 i.en.) – elevul lui Platon, autor prolific (fizica, biologie, politica, logica, retorica), abandoneaza conceptia maestrului si teoria ideilor.

EDUCATIA ATENIANA

v    revenea familiei, TATAL trebuia sa-si educe copii pana la 18 ani (datorie civica).

v    BAIETII

v    pana la 7 ani copii erau lasati mamelor.

v    Apoi incepeau scoala, sub supravegherea unor PEDAGOGI, pana la 12-14 ani deprindeau scrisul, cititul, socotitul, gramatica si muzica.

v    Dupa 14 ani, SPORTUL trece pe primul loc al educatiei desfasurate in acordurile MUZICII DE OBOI, in locuri special amenajate, numite PALESTRE.

v    La 16 ani, instruirea tanarului era in linii mari terminata. Copii saraci incepeau sa munceasca, iar bogatii, urmau 2 ani de studii filosofice in scoli, indeosebi ORATORIE.

v    Intre 18-20 de ani, se facea un fel de scoala militara, EFEBIA, care-l transforma pe adolescent in barbat, unii pregatindu-se pentru viata publica, altii pentru cariera armelor. Ei nu sunt obligati sa locuiasca in cazarmi, ci doar sa se prezinte la ora stabilita la locul de adunare, in restul timpului erau liberi. Incheierea acestui stadiu era urmata de integrarea lor in corpul de cetateni ai Atenei. 

v    FETELE – ramaneau acasa sub indrumarea mamei, unde invatau scrisul, cititul, sa cante si sa danseze, sa coasa si sa intretina casa. Educatia lor era subordonata rolului de mama si sotie retrase in GINECEU.

TANARUL PERFECT – in conceptia atenienilor, trebuia sa fie rezervat, chiar timid, in prezenta celor mai in varsta trebuia sa taca, raspunzand numai daca era intrebat, dar si atunci cu o voce scazuta. A vorbi tare se considera o lipsa de educatie, cu atat mai mult in cazul tinerilor. Totodata un tanar educat trebuia sa-si respecte parintii si pe toti oamenii in varsta.

EDUCATIA SPARTANA -  L.M. H./19;

v    Educatia viza nevoia statului de a avea o armata bine organizata si disciplinata, necesara mentinerii in ascultare a populatiei supuse si pentru impunerea suprematiei Spartei in fata celorlalte cetati grecesti. Astfel, intreaga educatie avea un caracter militar, urmarindu-se la fiecare tanar dezvoltarea fortei, curajului si indraznelii.

v    Inca de la nestere copii erau examinati medical pentru a se descoperi eventuale malformatii ce i-ar fi facut inapti pregatirii militare. Cei cu defecte erau aruncati in prapastiile muntelui Taiget, ceilalti erau lasati in grija mamelor pana la 7 ani, dupa care erau preluati de stat si, sub stricta supraveghere a unui instructor, erau deprinsi pana la varsta de 20 de ani cu traiul auster, disciplina cuvantului si arta de a lupta. Erau obligati sa poarte aceeasi haina, indiferent de anotimp, sa manance putin, sa sufere pedepse corporale fara sa protesteze. La 20 de ani, spartanii deveneau cetateni-soldati, intrau in armata, in care slujeau pana la 60 de ani, neavand voie sa se casatoreasca inainte de 30 de ani si nici sa locuiasca cu familia decat in anumite zile. Spartanii locuiau in cazarmi si luau masa in comun, singura ocupatie fiind exercitiile fizice si militare, ei fiind in felul acesta in primul rand soldati.

v    Fetele erau, asemenea baietilor, antrenate pentru alergare, aruncarea discului si sulitei, ele avand rolul de aparare a gospodariei, cand barbatii erau plecati la razboi.

v    educatia intelectuala - redusa - cantecul corului, si studiul poetilor nationali TIRTEU cu scopul de formare a unei - morale civice;

v    exprimari concise si sintetice LACONISM;

STIINTA SI ARTA – legate de filosofie

Thales – ca matematician identifica raporturile de proportionalitate in triunghi, ca astronom prezice eclipsa de soare din anul 585 i.e.n.

Pitagora (580-500 i.e.n.), ca filosof, concepe numerele ca esenta a lucrurilor, ca matematician descopera teoria. 

Euclid (330-270 i.e.n.), sintetizeaza realizarile din matematica si geometrie si elaboreaza principiile geometriei plane si cercetari in astronomie, optica si teoria muzicii

Aristarh din Samos (sec. III i.e.n.), calculeaza matematic distanta de la pamant la soare, si avanseaza presupunerea ca Pamantul se invarteste in jurul axei proprii si a Soarelui, teoria heliocentrica

Eratostene (sec. III i.e.n.), face cercetari in teoria numerelor, calculeaza sfericitatea pamantului, dimensiunile aprox. ale globului, introduce in geografie notiunea latitudine

Arhimede (287-212 i.e.n.), pune bazele mecanicii hidraulice (legea lui Arhimede) descopera greutatea specifica corpurilor, inventeaza sisteme de parghii si scripeti, construieste masini de lupta, in matematica devine un precursor al calculului integral.

Hipocrate (sec.V i.e.n.), medic, stabileste ca bolile au o cauza naturala, face prescriptii de igiena si propune medicilor o conduita profesionala (Juramantul lui Hipocrate

Geniul grec s-a afirmat in filosofie, matematica, astronomie, mecanica, hidraulica si medicina, domenii in care stiinta se va dezvolta pe bazele puse de descoperirile grecilor antici. 

PICTURA – gust pentru culoare, fiind pictate: templele, statuile, peretii caselor.

Polignot (sec. V i.e.n.), reda ideea de spatiu, asezandu-si personajele in planuri diferite, picteaza Stoa Poikile, porticul din Agora.

Zexis (sec. V-IV i.e.n.) si Parasios (sec. V i.e.n.), se intrec in realism si in a reda ideea de profunzime, apeland la racursiuri si jocuri de umbra

Decoratia vaselor dupa sec. VI i.e.n. o apropie de pictura propriu zisa, tehnica figurilor rosii, contururile sunt realizate cu o pensula fina, realizand cu precizie detalii anatomice, expresii ale personajelor, chiar miscarea. Arta statuara greaca este legata de viata religioasa, caci statuile sunt destinate templelor.

SCULPTURA – incepe cu xoana, din lemn sau piatra. Apoi (sec. VI i.e.n.) raspandite devin statuile de tineri (kuroi) si tinere (korai

Fidias (sec V i.e.n.), statui colosale din piatra, marmura si bronz in tehnica acrolitelor si hriselefantina Zeus din Olimpia are 15m inaltime si este venerata de greci ca o minune a Antichitatii, Atena Partenos, adapostita in templul de pe Acropole). Lucreaza la decorarea Parthenonului si coordoneaza lucrarile ansamblului arhitectonic Acropole.

Policlet – lucreaza indeosebi in bronz Doriforul – Purtatorul de lance) si concepe canonul estetic bazat pe principii matematice, conform caruia proportiile tipice ale corpului se bazeaza pe multiplicarea de module.

Miron (sec. V i.e.n.), reda miscarea (Discobolul

Praxiteles (sec. IV i.e.n.), impune nudul feminin Afrodita, Eros, Hermes cu Dionysos in brate), exceland prin senzualitate si gratie.

Lisip (sec. IV i.e.n.), creatorul portretului in sculptura, reda viata launtrica a personajelor, miscarea si concepe un canon mai zvelt decat cel initiat de Policlet.

Preluat de romani, idealul artistic grec va fi redescoperit in perioada Renasterii.

Arta monumentala este templul, locul in care era adapostita statuia zeului si se pastra tezaurul. Material de constructie lemnul, apoi caramida, apoi marmura. Planul simplu – vestibul (pronaos), sanctuar (naos sau cella), unde era statuia zeului, camera tezaurului (opistodom), templul primea in interior numai preoti. Altarul destinat sacrificiilor situat la intrarea in templu, loc din care credinciosii puteau privi statuia divina. Elementul ce da particularitate templului este coloana, in interior, ea sustinea grinzile acoperisului, in exterior forma galeriile acoperite (porticul). Coloana compusa din baza, corp (fus) si parte superioara (capitel). Prin forma, capitelul diferentiaza stilurile artei grecesti: doric, ionic, corintic. Templu doric, robust, simplu si echilibrat, este Parthenonul. Templul din Efes, dedicat zeitei Artemis, este un templu ionic, iar Tholosul din Epidaur exemplifica stilul corintic. Arhitectura incanta prin stabilitate, echilibru si proportii armonioase, este expresia geniului unui popor care si-a gasit identitatea in perfectiune.

CULTURA ROMANA

Arta romana = rezultatul evolutiei statului roman, Roma (cetatea eterna), lipsita de originalitate, dar simbolul civilizatiei antichitatii.

Romanii imprumuta stilurile (de la greci), arcul rotund (etrusci), monumentalitatea si bogatia decoratiunilor (orient); apogeul in per Octavian si a Antoninilor (sec. I i.e.n.-II e.n.).

ARHITECTURA – exceleaza in stiinta constructiei, organizarea orasului, urbanizare

Orasul - ansamblu de constructii utilitare, grad mare de civilizatie, strazi pavate cu piatra de rau, canale de scurgere, conducte pentru apa menajera.

Retelele de apeducte transportau apa de la distante mari in orase, constructii robuste, din piatra, strabateau terenuri accidentate, peste rauri, suspendate si sustinute pe mai multe randuri de stalpi, legati intre ei prin arce.

Forumul – incinta de forma dreptunghiulara, inconjurata de ziduri, locul de intalnire a cetatenilor pentru a discuta problemele de interes public. In interior constructii: arce de triumf, columne, temple, altare, ansambluri statuare. Cel mai imp, cel construit de Traian cand e per. fara precedent a constructiilor. Monumentele, au corelat arhitectura cu sculptura, remarcandu-se prin simplitate, eleganta, proportii judicioase si utilizarea eficienta a spatiului. Arta ilustra politica de grandoare a statului si idealul roman: cetateanul echilibrat, auster, sever, solemn. Arhitectii lucrau in echipa si au reusit sa schimbe infatisarea Romei.

Arcul de triumf si columna – constructii triumfale ridicate pentru a marca victoria intr-o batalie a unui general sau a imparatului, are suprafetele acoperite cu reliefuri, ornamente si inscriptii.

Amfiteatrele – incintele publice ale vremii, cladiri grandioase, de forma circulara,  mai multe etaje si o arena in centru, in care se desfasurau lupte de gladiatori. Cel mai cunoscut Coloseum-ul, la Roma, construit in timpul lui Vespasian, denumirea ii indica dimensiunile. In antichitate se spunea: „cat va dura Coloseum-ul va dura si Roma; cand se va prabusi ei se va prabusi si Roma; iar cand se va prabusi Roma, intreaga lume se va prabusi”. In sec. V e.n. cutremure care l-au avariat, in anii urmatori pietrele ruinelor sale folosite ca materiale de constructie pentru numeroase alte cladiri inaltate in capitala imperiala.

Termele – constructii publice care aveau sali de baie, biblioteci, sali de muzica, galerii de arta, parcuri. Termele erau si locuri de intalnire a cetatinilor pentru a discuta problemele cetatii sau pentru a incheia felurite afaceri. Luxul decoratiunilor era deosebit: pavaje din mozaic reprezentand scene mitologice sau contemporane, bolti imense sprijinite pe coloane zvelte, vitralii filtrand lumina naturala. Mai cunoscute cele comandate de imparatul Caracalla (pe o suprafata de 11 ha) si cele ale lui Diocletian (o suprafata de 14 ha, azi sediul Muzeului National din Roma

Templele – imbinau caracteristicile rectangulare ale templelor grecesti si egiptene. In anul 27 i.e.n. a fost ridicat Panteonul, templu dedicat cinstirii tuturor zeilor. De forma cilindrica, cu o cupola decorata in interior, fara ferestre, edificiul beneficia totusi de iluminare naturala prin deschiderea practicata in centrul cupolei.

Romanii au construit Bazilici (localuri de judecatorie, dupa planul lor dreptunghiular vor fi construite ulterior bisericile crestine), teatre, palate si monumente funerare

In perioada Principatului, cultura romana s-a raspandit in intreg imperiul, prin romanizare, indeosebi prin limba latina. Cultul imparatului, maretia imperiului erau sustinute si prin constructiile monumentale care povesteau si glorificau faptele conducatorului. Romanii au dezvoltat si filosofia si literatura, reluand teme initiate si dezvoltate de vechii greci, iar in stiinta au fundamentat domeniul juridic (dreptul), cu influente in civilizatia contemporana.

RELIGIILE ANTICHITATII

Antichitatea e dominata de o serie de credinte politeiste, in care populatiile se roaga pentru protectie si bunastare, alaturi de religiile politeiste, apar religii monoteiste indeosebi in Orient.

IUDAISMUL

Prima religie monoteista a lumii, apare in Mesopotania

Denumirea - dela tribul IUDA - cuprinde religia tuturor evreilor = credinta in Yahve

Fondator – MOISE - Dumnezeu ii da pe M-tele Sinai DECALOGUL ca legamant cu evreii.

Primul patriarh – AVRAAM.

Cartea sfanta – TORA (Vechiul Testament = dialog intre evrei si Yahve) si TALMUDUL (comentariul Vechiului Testament);   

Mesajul iudaismului – existenta lui Dumnezeu, unic, creator al lumii si oamenilor, omul trebuie sa caute toata viata aproperea de D-zeu, apoi iubirea fata de oamenii si de dreptate. D-zeu incheie un legamant cu omul, prin botez, omul se apropie de D-zeu prin: binecuvantare, rugaciune, studiu si practicarea poruncilor; Rugaciunea si slujba doar barbatii sub indrumarea rabinului in sinagoga, orientata spre Ierusalim;

CRESTINISMUL

Religia intemeiata de ISUS – pentru crestini, fiul lui Dumnezeu, a 2-a persoana din Sfanta Treime, intrupat pentru a mantui lumea si a restabili relatia om-D-zeu.

Isus s-a nascut conform traditiei la Betleem, in Iudeea, in anul 6 sau 4 i.Hr., in timpul lui Octavian, parintii Iosif si Maria.

Initial locuia in zona Iordanului intre esenieni, apoi alaturi de cei 12 ucenici predica in Galileea, apoi la Ierusalim unde Isus demasca ipocrizia saducheilor si fariseilor fata de respectarea dogmelor religioase atrage dusmania acestora.

Acuzat de tulburarea ordinii publice si de blasfemie este arestat si la insistentele iudeilor este crucificat. crestinismul incepe cu invierea lui Isus.

Cartea sfanta – BIBLIA – Vechiul si Noul Testament.

Mesajul crestinismului – elementul central – iubirea fata de oameni 7 taine: botezul, casatoria, spovedania, mirul, impartasania (euharistia), hirotonisirea, maslul; botezul facut cu apa, prin el sunt indepartate pacatele; Liturghia crestina (ceremonii si rugaciuni, lumanarea aprinsa = rugaciunea continua); Semnul crucii (gestul cu care incep si incheie rugaciunea); Slujba – biserica;

Biserica crestina in primul mileniu – dupa ridicarea lui Isus la cer, cei 12 apostoli anunta Evanghelia, o duc mai departe, organizeaza comunitatile crestine. Se raspandeste rapid si datorita mesajului (egalitatea si iubirea aproapelui); propune o relatie directa intre om si divinitate; In primele 3 secole, crestinii persecutati Nero (54-68), Diocletian (284-305), Iulian Apostatul (361-363);

In 311 – Edictul de la Serdica – imparatul Galerius recunoaste crestinismul in Imperiu; Reinoit in 313 la Milano de Constantin cel Mare (primul imparat crestin); In 391 Teodosius face din crestinism religia Imperiului Roman si elimina celelalte religii

Primul Conciliu ecumenic – 325 Niceea – sunt stabilite canoanele si condamnate ereziile – arianismul

Sec. VIII-IX – criza bisericii – miscarea iconoclasta (apusul se opune icoanelor, rasaritul le accepta; prin Conciliul Ecumenic de la Niceea – 787, criza incheiata in 843 cand sunt reacceptate icoanele);

Inc. sec. XI patriarhul Constantinopolului Mihail Kerularie, ataca anumite traditii ale bisericii occidentale (celibatul, folosirea azimei si teologia Sfantului Duh) si inchide in 1052 bisericile latine din Constantinopol;

Papa Leon al IX-lea trimite o delegatie la patriarh, dar fara succes de conciliere. In 1054 papa si patriarhul se excomunica reciproc = Marea Schisma bisericile catolica si ortodoxa.  

ISLAMISMUL

Credinta propovadueste stapanirea de sine si supunerea, recunoaste iudaismul si crestinismul, considerandu-se continuarea lor, toate au la baza Vechiul Testament;

Societatea araba preislamica – formata din familii, clanuri, triburi – onoarea era importanta, barbatii apara familia si memoria stramosilor, insulta era interzisa;

Profetul - MAHOMED – care inseamna in araba “cel preamarit“, s-a nascut in 570 la Mecca, oras comercial; Fiind orfan, sarac intra in slujba unei vaduve bogate Khadija, care organiza caravane. Cei doi se casatoresc si au 2 sau 3 baieti si 4 fete.

In calatorii are legaturi cu evreii si crestnii si e atras la monoteism.

Catre 610 in una din meditatiile sale intr-o grota de langa Mecca s-a simtit prins de gat de o fiinta misterioasa si indemnat sa citeasca un sul de panza, era analfabet a putut citi fara probleme, noua revelatie - Coranul

In 622 este alungat de la Mecca si se refugiaza la Yathrib (Medina) = hegira, anul de la care musulmanii incep numaratoarea anilor ; dar revine la Mecca in 630 si distruge cele 300 de idoli care impodobesc Kaaba (vechiul centru religios al triburilor arabe politeiste),  si se lupta pentru impunerea noii religii.

In 632 moare si intreaga Arabie ii recunoaste autoritatea, si declanseaza DJIHADUL “razboiul sfant“, pe care musulmanii trebuia sa-l poarte cu paganii. La moartea sa nu lasa un succesor (calif). Pana in 661 sunt alesi 4 califi, mai important Ali (656-661), ginerele lui Mahomed, cel care s-a casatorit cu Fatima, fata profetului.

Cartea sfanta este CORANUL – culegere de 6226 de versete, in 114 capitole (SURE).

Cei 5 stalpi ai credintei islamice erau:

1.     Marturisirea credintei – Shahada – “nu exista alt Dumnezeu decat Allah, iar Mahomed este profetul sau“.

2.     Cele 5 rugaciuni zilnice – in zori, la pranz, la mijlocul dupa-amiezei, dupa apusul soarelui si in timpul noptii, rugaciuni precedate de spalarea picioarelor si intovarasite de prosternari.

3.     Milostenia – cei care au din ce trai, ii ajuta pe cei saraci;

4.     Postul Ramadanului – ramadan, luna in care Mahomed primeste revelatia Coranului; implica o privatiune totala de la hrana solida de la rasarit la apus;

5.     Pelerinajul la Mecca (macar o data in viata), pentru a se inchna lui Allah ;

In Islam sunt mai multe curente, cele mai importante sunt:

Siitii – sustin califatul ereditar pe linia descendentilor lui Mahomed. Ei sunt adeptii lui Ali, cel de-al patrulea calif legiuit si primul imam siit

Sunitii – musulmanii ortodocsi, in opozitie cu siitii, ei urmeaza traditia (sunna) lasata de profet.

BUDISMUL

Sustine ca totul este suferinta in jurul oamenilor si ca acestia trebuie sa se elibereze de ea

Apare in India – sec. VI-V i.Hr., in sec I d.Hr. in China, iar in jurul lui 530 d.Hr. in Japonia.

Buddha (Siddhartha la nastere) – se naste in sec. V i.Hr. intr-o familie bogata in zona Nepal, pana la 30 ani are o viata indestulata. La 30 ani, asteapta sa devina tata, descopera suferintele ce-i macina pe oameni: batranetea, boala, moartea, dar si calea spre eliberarea de aceste suferinte in imaginea unui calugar ce traieste in solitudine. Atunci, renunta la viata ce o duce si alege «Calea de mijloc». Atunci intelege ca lucrurile de pe pamant sunt iluzorii si aducatoare de suferinta si primeste numele Buddha = «cel desteptat».  40 ani Buddha calatoreste in India cu calugarii si adeptii laici, si isi expune doctrina, fiind inaintat in varsta se retrage din lume in Nirvana; El isi desemneaza succesor un calugar batran care organizeaza invatamantul budist. Tine predici, care devin dupa plecarea lui in Nirvana regulile ce ghideaza viata calugarilor si adeptilor budisti. Isi transmite gandirea prin viu grai, fara sa fixeze ceva in scris, asta facand-o urmasii lui;

Doctrina budista – are la baza 4 adevaruri sfinte enuntate de Buddha in predici:

1.     Universalitatea suferintei D2,m.EDP,p.46

2.     Sursa suferintei – setea oamenilor de placeri ce tin de simturile fizice, de satisfectii materiale si intelectuale efemere

3.     Oamenii se pot elibera de suferinta prin atingerea Nirvanei ceea ce este mai presus de omenesc

4.     Calea prin care se poate ajunge la eliberare si atingerea Nirvanei. Renuntarea la minciuna, de la fapte urate, faptele sale sunt cantarite si in functie de ele devine «cel desteptat

Invatatura lui Buddha «drumul de mijloc» este scrisa de discipolii lui in lucrarea Tripitaka La inceputul mileniului crestin se desprind 2 ramuri: una care pastreaza elementele originale ale gandirii lui Buddha, raspandita in Ceylon, Birmania, Thailanda, Laos si alta care dezvolta elemente ce tin de supranatural, raspandita in Asia Centrala, Tibet, China, Coreea, Japonia

Buddha arata o cale pe care oamenii o pot urma pentru a scapa de suferinta, e o cale pe care fiecare o alege sau nu, ea fiind propusa, nu impusa. La capatul drumului lung si solotar se afla Nirvana.

Toate aceste relgii au la inceputul lor putini adepti. Cu timpul insa mesajul transmis de ele este acceptat de tot mai multi oameni, se ajunge astfel ca in sec. XXI iudaismul, crestinismul, islamismul si budismul sa se raspandeasca pe toate continentele. Din religii regionale la inceputuri, tinand cont de actuala raspandire geografica, putem spune ca astazi toate sunt religii universale, ele avand adepti in aproape toate tarile lumii.