QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate istorie

CEA Din URMA GAFA Lovitura de palat si puciul din 23 august 1944








CEA Din URMA GAFA Lovitura de palat si puciul din 23 august 1944

Moto:

Supravietuirea unui popor si staruinta sa de a continua, chiar in cele mai grele imprejurari, sunt preferabile unei ,jnorti eroice'.

DINU C. GIURESCU

La 23 august 1944 vechiul regim democratic al romanilor a ratat si ultima sansa de a iesi din istorie cu fruntea sus. O lovitura de palat data sub semnul panicii a zadarnicit pregatirile partidelor politice de a reveni la regimul democratic parlamentar, in intelegere cu maresalul Antonescu, printr-o actiune politico-militara programata pentru 26 august. Schimbarea regimului politic de catre partidele democratice — in alianta cu Partidul Comunist din Romania — ar fi acordat tarii privilegiul pastrarii suveranitatii pina la semnarea Tratatului de Pace si, oricum, un armistitiu cu alti termeni, negociat de un guvern legitim si trecut prin Parlamentul reinstaurat. Desi statul roman era desfiintat brutal de ocupantul sovietic, Romania ar fi terminat razboiul in picioare. In plus, o astfel de iesire din razboi ar fi legitimat partidele politice cu lupta lor in opozitie si cu principiul ca Romania s-ar fi aflat in imposibilitatea de a-si exercita suveranitatea, maresalul Ion Antonescu fiind doar exponentul vremelnic al „ocupantului' german. Stim astazi ca aceasta teorie nu s-a putut pune in practica, dar ea era suficienta cit sa delimiteze clar regimul antonescian de natiunea romana, identificind in partidele democratice pe liderii si reprezentantii acesteia. Pe cind asa, la 23 august miscarea camarilei regale a reusit sa redea demnitatea unui rege tinar, dar nu s-a putut autosustine printr-o reprezentare nationala. Neam lamurit astazi cu precizie ca ceea ce s-a numit multi ani „insurectia armata' sau „revolutia de eliberare sociala si nationala, antifascista si antiimperialista' a fost in realitate un puci, o lovitura militara precedata de o lovitura de palat. Au urmat trei guverne conduse tot de militari. Reamintesc ca si puciul si lovitura de palat sunt subcategorii ale loviturii de stat, asa cum am aratat in primul volum.





Incapabila de guvernare si autoare a marii gafe, camarila (Niculescu-Buzesti, Mocsonyi-Styrcea, loanitiu, Aldea, Sanatescu) a apelat la armata pentru rezolvarea crizei de putere si a pus in sarcina regelui cele mai nefericite decizii. In Proclamatia Majestaiii Sale Regelui catre tara din 23 august 1944 se afirma: „Romania a acceptat armistitiul oferit de Uniunea Sovietica, Marea Britanic si Statele Unite ale Americii. Din acest moment inceteaza lupta si orice act de ostilitate impotriva armatei sovietice, precum si starea de razboi cu Marea Britanic si Statele Unite'. Aceste doua fraze au aparent un continut unitar, parte a aceluiasi text oficial, dar ilustreaza doua realitati distincte, pe care populatia de atunci nu le-a inteles si cunoscut. Prima este o afirmatie falsa, deoarece ceea ce i se oferise Romaniei era doar capitularea neconditionata, iar armistitiul menit sa reglementeze acest act nu fusese convenit si nu exista ca document de drept international. Termenii sai nu fusesera negociati decit in lungi tratative la Cairo, ramase fara rezultat si abandonate de Aliati. A doua fraza este o eroare de proportii, Romania punindu-se la dispozitia Uniunii Sovietice fara cel mai elementar exercitiu, diplomatic, fara a folosi cel mai accesibil drept la suveranitate. Romania depunea armele si astepta sa i se decida soarta. Gestul in sine echivaleaza cu o abandonare a statului in miinile invingatorului prin cedarea totala a dreptului de suveranitate in miinile unor puteri suzerane, in acest timp, erau luati prizonieri 130 000 de militari fara a fi capturati in lupta, aliatului german i se intorceau armele in fata, iar trei milioane de romani din Basarabia si nordul Bucovinei isi pierdeau instantaneu cetatenia.

Vina aruncata pe umerii regelui Mihai este discutabila. Suveranul a fost incredintat ca in spatele masurii de arestare a lui Ion Antonescu si a membrilor guvernului sau se afla partidele politice responsabile, Maniu si Bratianu. Documente si marturii produse dupa 1989 arata nemultumirea liderilor politici pentru felul cum s-a dat lovitura de palat. Aceasta a eliminat de fapt componenta politica a schimbarii de regim in Romania si a facut ca Uniunea Sovietica sa ocupe un stat dictatorial si nu unul democratic, chiar daca ar fi avut o „vechime' de citeva zile. in 1990 s-ar fi putut vorbi de o revenire la regimul democratic dupa o perioada de ocupatie si dominatie sovietica, impusa de Marile Puteri la sfirsitul razboiului. Totodata, ar fi existat o cit de mica legitimitate a regelui Mihai, figura istorica cea mai chinuita din rindul ultimilor lideri ai Romaniei precomuniste.

Mistificarea acestei iesiri rusinoase din razboi a inceput inainte de declansarea propagandei comuniste despre „actul istoric de la 23 august'. Ea este continuta in Declaratia din aceeasi zi a primului guvern gen. Sanatescu, unde lantul de minciuni oficiale ne umple astazi de dezgust: „in domeniul politicii externe, prima masura luata de guvern a fost acceptarea armistitiului cu Natiunile Unite. Prin reprezentantii autorizati, guvernul Uniunii Sovietice si guvernele din Marea Britanic si Statele Unite au garantat independenta Romaniei si, in cadrul suveranitatii respectate, neamestecul lor in viata noastra de stat.' Aceasta funesta minciuna ne-a tinut loc de istorie timp de 45 de ani si ne mai urmareste si astazi prin acte aflate in cancelariile Marilor Puteri invingatoare. Acolo, statutul juridic al tarii noastre este in continuare acela de stat invins la sfirsitul razboiului, fiind tratat ca atare pina la aparitia unui nou acord international. Ocazia a fost pierduta din nou in perioada 1990-1992, cind Polonia a beneficiat de Tratatul 4+2 semnat de Marile Puteri invingatoare, a incheiat consecintele celui de-al doilea razboi mondial si i s-au oferit garantii de securitate. Ungaria si Cehoslovacia si-au reglementat statutul printr-un tratat cu Rusia, apoi au putut fi primite in NATO.

Se pune mereu intrebarea: ce rost mai are acest amanunt de la 23 august, daca oricum Romania ar fi fost cedata Uniunii Sovietice'? Iata ca Istoria statelor crestine nu functioneaza cu jumatati de secol si proiectia in timp a unor evenimente are consecinte dintre cele mai surprinzatoare. Legitimitatea partidelor democratice din Romania de astazi este foarte ingusta si se duce cu autenticitatea ei mult in urma, in secolul al XlX-lea si in primele trei decenii ale secolului XX. Revenirea lor la putere dupa aproape 60 de ani descopera mari diferente de substanta intre baza lor politica de atunci si electoratul lor de astazi. Actul de la 23 august 1944 a reprezentat suspendarea statului roman si supravietuirea unei entitati statale incerte, aflate la dispozitia totala a invingatorilor. Acestia au decis termenii asa-zi-sului armistitiu (semnat abia la 12-13 septembrie 1944), in conditiile in care tara era aproape complet ocupata de trupe sovietice. Prin incheierea Tratatului de Pace, invingatorii au hotarit si geografia noului stat (cu Transilvania, dar fara Basarabia si nordul Bucovinei). Ceea ce numim noi Regatul Romaniei intre 1944 si 1948 a fost in realitate o stare de dependenta totala a fostului stat roman fata de invingatori, Marea Britanie si Statele Unite retragindu-se rapid din autoritatea aliata in favoarea unei autoritati sovietice depline, sanctionate ca atare prin documente internationale succesive emise intre 1946 si 1989. in decembrie 1989, desi trecusera 45 de ani, Statele Unite gaseau legitima o interventie militara a Uniunii Sovietice in Romania. Temeiul juridic al dreptului de interventie al URSS, recunoscut de SUA, era Tratatul de Pace de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial.

Pot fi identificati vinovatii pentru gafa de la 23 august 1944? Fara indoiala ca da, numai ca ei nu sunt doar membrii camarilei regale, iar vinovatia nu se limiteaza la actiunea unor indivizi pe durata unei zile. Actul de la 23 august 1944 este doar ultima catastrofa dintr-un lant de erori politice grave care a distrus in timp bazele statului democratic roman. El este si astazi foarte controversat pentru ca a fost revendicat pe rind sau simultan de toti actorii sai, iar in perioada 1948-1989 a fost inundat si inghitit de mareea propagandei sovietice, care vedea in el actul de legitimare a instalarii sistemului comunist in Romania. Dupa 1989, incercarile de contestare a rolului comunistilor, dar mai ales tentativa de a-1 pune pe regele Mihai I in centru] actiunii, legata cu exagerarea rolului PNT in rasturnarea lui Ion Antonescu, au mentinut subiectul in sfera politizarii, pentru a fi folosit ca argument politic curent. Au mai intervenit in procesul de indesire a cetii din jurul actului de la 23 august 1944, reusita fortelor politice de extrema stinga de a-1 opune pe rege lui Ion Antonescu — primul, ca vinzator al tarii rusilor, al doilea ca erou sacrificat de rege si de camarila sa — precum si opacitatea arhivelor sovietice. Totusi, istoricii au inceput recent sa abordeze direct si ceva mai obiectiv acest eveniment, sub rezerva lipsei de concluzii. Aceste concluzii, fiind extrem de grave si dureroase, vor intirzia inca multi ani. Fara a urma o cronologie precisa, si care este si foarte densa si complicata, vom cauta sa raspundem la intrebarile care domina incertitudinea publica asupra acestui eveniment decisiv. Iata temele care nasc aceste intrebari: 1. Motivele intirzierii iesirii Romaniei din razboiul impotriva Aliatilor. 2. Rolul partidelor politice din Opozitie. 3. Rolul Monarhiei; regina-mama si regele Mihai I. 4. Erorile maresalului Ion Antonescu; ce i se poate reprosa in fata datelor obiective ale Istoriei. 5. A fost 23 august 1944 un act benefic sau o catastrofa pentru tara'?

Motivele intirzierii iesirii Romaniei din razboiul impotriva aliatilor

Aratam in analiza asupra istoriei francmasoneriei in Romania ca revolutionarii nostri pasoptisti au stiut sa foloseasca regulile structurilor masonice oculte pentru a putea pastra secretul, intr-o tara unde totul se afla cu aproximatie si se raspindeste prin zvon mai repede decit orice adevar. Dizolvarea sistemului democratic, prin disparitia juridica sau desfigurarea institutiilor fundamentale ale statului de drept a eliminat din viata natiunii reperul autoritatii politice si 1-a inlocuit cu vointa unui om. De sase ani Presa era mai mult oficiala decit libera. Pe acest fond, cuvintul zvonit a circulat mai repede decit documentul oficial, iar structurile informative ale statului au devenit un centru de putere si influenta la care se lega majoritatea actorilor principali si secundari ai demersurilor de iesire a Romaniei din razboiul cu Aliatii. Se producea, asadar, un fenomen invers decit cel din secolul al XlX-lea, cantitatea imensa de informatie „secreta' vehiculata pe caile neoficiale mai repede si mai mult decit informatia selecta a condus la marirea dificultatii de a identifica adevarul de fictiune, in toate gruparile politice implicate existau informatori ai partii adverse, unii dintre ei informindu-i pe rind pe toti. SSI devenise un colector de colportari, iar Ion Antonescu se hranea din ele, din ce in ce mai convins ca sunt inofensive. La radacina acestui paradox se afla realitatea ca regimul antonescian se definea el insusi din punct de vedere politic prin legatura permanenta intre Ion Antonescu, guvernul sau si „Opozitie', prin colaborarea directa sau mediata de structurile informative intre toate fortele politice, prin raporturi ale tuturor factorilor politici (guvernul, opozitia democrata, comunistii si organizatiile evreiesti) cu Legatia germana, lucrind in acelasi timp impotriva ei, sustinind pe fata razboiul alaturi de Germania si complotind in secret pentru schimbarea partenerilor, in acest scurtcircuit de interese si lasitati, linia dreapta a gindirii politice a lui Ion Antonescu ne apare ca cea mai clara, desi cea mai nefericita. Limitindu-ne la concluzia ca, in final, sterilitatea numeroaselor combinatii de culise a fost sparta de interventia abrupta a unui conflict intre interese personale — Ion Antonescu, sa nu-si pateze onoarea intorcind armele impotriva germanilor, iar regele si camarila sa nu fie arestati de germani, cum se intimplase in Ungaria cu Horthy — vom constata ca este obligatoriu sa privim cu obiectivitate, dar separat, atit complicatele manevre interne si externe ale lumii politice, cit si influenta factorului personal in conturarea unei imagini mai realiste a evenimentului de la 23 august 1944. Acest tip de abordare ne permite sa explicam de ce s-a iesit dintr-o combinatie de culise, in care erau implicati toti si de aceeasi parte a intentiilor, printr-un soc care a opus brutal doua din partile participante la combinatie -arestarea guvernului Antonescu de gruparea regala cu care colaborase pina atunci. Altfel spus, dind la o parte propaganda pro sau contra de sorginte politica, trebuie sa ne lamurim cum s-a ajuns ca regele si camarila sa sa-1 aresteze pe cel care le proteja conspiratia, o cunostea in detaliu si chiar o favoriza. Ne propunem, de asemenea, sa aratam ca Romaniei ii era imposibil sa iasa din conflictul mondial, atit timp cit nu cunostea un conflict intern, toate fortele implicate politic, cu o singura exceptie: agentura sovietica, comunicind intre ele permanent, ajutindu-se si protejindu-se, colaborind pentru a gasi o solutie favorabila tarii, inainte de a analiza demersurile lor comune, sa identificam aceste forte, in esenta actiunii lor politice:

Ion Antonescu participa activ la razboi alaturi de trupele germane pe teritoriul Rusiei, dar ducea tratative secrete cu Aliatii; tinea legatura cu „Opozitia' democrata si ii facilita acesteia gasirea unei solutii de iesire din razboi, dar isi rezerva dreptul de a decide in final; tot cuplul antonescian a initiat si contactele cu comunistii din tara si le-a permis activitatea; pentru legaturile neloiale cu „Opozitia', guvernul Antonescu platea germanilor cu si mai multe compromisuri, care faceau solutia si mai greu de atins.

Partidele democratice mizau pe forta lor politica si electorala, dar fictiv, ele nefiind decit niste nuclee restrinse de supravietuitori ai regimului democratic; opozitia lor era declarativa, de parada, colaborind din plin cu regimul Antonescu, coordonindu-si actiunile cu serviciile de informatii romanesti si anglo-americane si informind mai mult sau mai putin corect Legatia germana asupra miscarilor sale; in negocierile externe, partidele democratice reprezentau si regimul Antonescu, incercind, pe fond, sa scoata tara din criza impreuna cu acesta, nu impotriva lui.

Regele a fost in permanenta marginalizat, considerat si de Antonescu si de Maniu drept un suveran imatur, apoi doar un instrument simbolic al restabilirii regimului democratic; regele a fost pina in ultima clipa aliatul lui Ion Antonescu, considerind ca acesta este o personalitate responsabila, un patriot si un conducator care stie sa gestioneze problemele majore ale ducerii razboiului si care are si obligatia de a gasi o solutie pentru tara, de vreme ce s-a substituit functiei de sef al statului; a fost implicat in toate manevrele de culise conduse impreuna de Ion si Mihai Antonescu si de partidele din „Opozitie'.

Partidul comunist era dezmembrat, o parte a conducerii sale aflindu-se in inchisoare (gruparea Gheorghiu-Dej), o alta parte in libertate (gruparea Stefan Foris), aceasta din urma colaborind informativ cu serviciile de informatii romanesti si straine (germane si britanice); actiunea Partidului comunist a fost paralizata pina in momentul in care conducerea sa a fost preluata, in libertate si cu protectia tacita a SSI, de catre agentura sovietica (gruparea Pirvulescu, Bodnaras, Ranghet) si aceasta si-a subordonat aripa sa politica (Patrascanu si Constantinescu-Iasi), desemnata sa o reprezinte in negocierile cu partidele democratice, cu Ion si Mihai Antonescu si cu regele; doar agentura sovietica era interesata in distrugerea regimului antonescian, cautind inlocuirea lui cu ocupatia militara sovietica, actionihd in consecinta ca o veritabila Coloana a V-a a inamicului in spatele frontului sovietic; intreaga activitate a Partidului comunist din aceasta perioada s-a desfasurat sub supravegherea apropiata a serviciilor de informatii romanesti, care insa nu au intervenit.

Se pune intrebarea: de ce nu reactiona Legatia germana la multitudinea de manevre de pe scena politica romaneasca si din capitalele europene neutre'? Initiativa unor legaturi cu Aliatii a apartinut, inca din 1940, lui luliu Mani u. Acesta a cautat sa-si normalizeze relatiile cu Marea Britanic, prin incetarea reprosurilor adresate sefului Legatiei la Bucuresti pentru colaborarea acestuia cu Carol II, precum si cu Legatia americana. Apoi, la 16 octombrie 1940, Maniu se intilneste la locuinta doctorului Nicolae Lupu cu un anume Sarov, rezidentul TASS la Bucuresti, recomandat de Lupu drept legatura NKVD in Romania. Cu aceasta ocazie, luliu Maniu incearca sa transmita la Moscova mesajul ca atitudinea sa fata de URSS este neutra, si nu ostila. Miscarile liderului taranist sunt insa limitate atit de realitatea regimului national-legionar si de autoritatea generalului Antonescu, cit si de framintarile traditionale ale partidului sau. Pentru a preveni o noua adeziune a factiunilor colaborationiste la guvernarea Antonescu, luliu Maniu ia si initiativa sondarii germanilor din Romania, desemnindu-1 pe apropiatul sau, Zaharia Boila, sa dea de inteles Legatiei naziste de la jjucuresti ca PNT este dispus sa colaboreze. Relatia secreta a lui luliu Maniu cu Legatia germana de la Bucuresti s-a dezvoltat incepind cu 1943, atit prin contactele directe ale liderului taranist cu von Rittgen, seful Serviciului de informatii politice al SS-ului in tara noastra, si cu ziaristul Fritz Theil, probabil agent sub acoperire, cit si prin Zaharia Boila481, cu scopul de a se proteja de eventuale represalii pentru activitatea sa rezistenta, pentru a-i intoxica si pentru a culege eventuale informatii necesare conducerii programului sau politic.

Liderii comunitatilor evreiesti — Filderman si Safran — erau prooccidentali si, mai ales, filobritanici. Ei au fost, pe fond, aliati ai „Opozitiei' si au intretinut o relatie strinsa cu Antonescu, facilitind in multe rinduri legaturile externe ale guvernului cu Aliatii occidentali. Dar anumite organizatii evreiesti din Romania, ca cele ale lui Willman Griinberg, Nandor Gingold sau A.L. Zissu, colaborau direct cu Legatia germana, atit pe linie informativa, cit si economic, fie reprezentind interese ale firmelor germane in Romania, fie mijlocind afaceri ilegale cu bunuri — de regula, tablouri, obiecte pretioase, covoare, aur. Prin efectul coruptiei dirijate, reprezentantii cei mai periculosi ai SS-ului si Gestapoului: von Rittgen, apoi capitanul SS Gustav Richter, comisarul pentru evrei al Germaniei naziste — casatorit in Romania cu o evreica, avind casa si proprietati — precum si noul atasat al Politiei, colonelul SS Bohme, cumparat cu bani, casa si obiecte de Patrimoniu, s-au adaptat unei realitati politice, economice si sociale romanesti care a impiedicat aplicarea „solutiei finale' aici. Prezentarea — fie numai in rezumat, subiectul fiind de-a dreptul vast si spectaculos — a colaborarii unor grupari importante ale comunitatilor evreiesti din Romania cu reprezentantii nazismului nu are insa doar rolul de a da o explicatie pentru salvarea evreilor, ci si de a prezenta un motiv plauzibil pentru relativa libertate cu care diferite grupari politice au manevrat „sub nasul germanilor' si cu acoperirea maresalului Ion Antonescu. Acest fenomen ne poate surprinde, dar numai datorita faptului ca noi nu am avut acces pina acum la o serie de informatii, cum sunt cele referitoare la existenta in Germania a unei categorii de evrei „pretiosi economiei nationale', asa numitii Wirtschaftlich Wertvoller Jude482. Celebra „lista a lui Schindler' functionase in acest context. Pentru Romania este vorba de citeva sute de „liste ale lui Schindler', adica de citeva sute de mii de evrei. Sub acoperirea tezei „dominatiei' evreiesti in economia romaneasca, regimul Antonescu a reusit sa salveze aproape intreaga comunitate, in plus, sa mai subliniem ca seful Legatiei germane la Bucuresti, celebrul Killinger, hotarise sa se stabileasca definitiv in Romania, pe una din proprietatile sale, si sa-si deschida o firma proprie. Bineinteles, dupa victoria Germaniei in razboi. Cum viata diplomatilor in Romania era un adevarat rai — bani, aur, romance frumoase, vile luxoase, spectacole, croaziere, vinatoare, baluri si mese bogate — nu trebuie sa ne mire ca 23 august 1944 i-a luat prin surprindere, desi aveau suficiente informatii, unele date chiar de colaboratorii lor romani, ca se pregateste o lovitura politica de forta. Singurul moment de criza a fost in aprilie 1943, cind Hitler a fost informat de negocierile lui Mihai Antonescu la Madrid si Berna cu reprezentantii Aliatilor occidentali. Se ajunsese acolo ca urmare a unei explozii de contacte neoficiale facute de diferiti particulari romani in Occident, pe parcursul anului 1942, astfel ca spre sfirsitul acestui an, diplomatia americana a cautat sa contacteze ea oficialitatile romane pentru a da sens unei posibile defectiuni in blocul Axei. Primul contact s-a produs la Stockholm, cel mai probabil in decembrie 1942, in timpul bataliei Stalingradului si cu putin timp inaintea Conferintei de la Casablanca, care se va tine la 14-24 ianuarie 1943 cu participarea lui Roosevelt, Churchill, Giraud si De Gaulle si va consacra principiul nefast al „capitularii neconditionate'. Contactul initial de la Stockholm a parut doar ca un sondaj discret si modest, dar a atras atentia lui Mihai Antonescu asupra unui aspect extrem de important: la acea data, presedintele Roosevelt era preocupat „care va fi viitoarea linie de demarcatie intre trupele sovietice si cele americane, dupa infrangerea Germaniei'483, in capul lui Mihai Antonescu s-a nascut ideea unei implicari in negocieri germano-anglo-americane menite sa duca la o pace in Occident si la continuarea razboiului impotriva URSS, astfel incit Romania sa poata iesi onorabil din grava eroare in care o bagase Ion Antonescu si sa impiedice invazia sovietica in Europa. La aceasta viziune contribuiau si informatiile primite de Ion si Mihai Antonescu pe linia spionajului sau de la luliu Maniu, ca Anglia are un proiect de debarcare in Balcani, menit sa aduca Turcia de partea Aliatilor si sa permita atacarea trupelor germane angajate in Rusia din spate, obligindu-Ie sa se retraga si sa conduca la o capitulare rapida a lui Hitler. Acest proiect a existat, a fost real si cu adevarat sustinut de Churchill, dar avea un mare dezavantaj strategic: risca sa conduca la o intelegere rapida intre Hitler si Stalin, cum mai avusesera in 1939, sau sa degajeze trupele sovietice de presiunea ofensiva germana, astfel incit sa ajunga mai repede in Europa. Cum capacitatea fortelor aliate occidentale de a patrunde prin Turcia, Bulgaria si Romania spre Ucraina — depasind mai multe masive muntoase importante, un fluviu si mai multe riuri majore — era redusa, iar campania presupunea intrarea Turciei in razboi, trecerea Bulgariei si Romaniei de partea Aliatilor prin revolte interne si intoarcerea armelor impotriva Germaniei, trebuie sa afirmam ca proiectul avea de la inceput sanse foarte mici de reusita. El era construit, de fapt, exclusiv pentru a asigura refacerea intereselor britanice in zona, pe fondul pierderii previzibile a influentei lor coloniale, si a fost usor dat la o parte de americani, care incepusera sa joace cartea marilor Superputeri cu URSS. in acest calcul, Statele Unite intelegeau ca exista riscul unei inaintari sovietice rapide in Europa, astfel incit linia de demarcatie intre trupele aliate sa nu poata fi garantata la poarta care despartea Europa de Orient — Romania. Si Ion Antonescu si Mihai Antonescu s-au agatat de proiectul nerealist al deschiderii frontului in Balcani, dar trebuie sa-i infelegem, pentru ca se aflau intr-o situatie fierbinte, pe realitati istorice imediate si cu raspunderea pe capul lor. Ce n-au inteles ei la timp a fost faptul ca Aliatii au transformat la un moment dat proiectul debarcarii in Balcani intr-o diversiune menita sa acopere debarcarea adevarata din Normandia, si au trait pina in dupa-amiaza zilei de 23 august cu speranta ca acel front balcanic se va deschide cumva, fie si numai cu citiva parasutisti.

in primavara anului 1943 se constata o anumita agitatie diplomatica in prelungirea catastrofei militare de la Stalingrad. Si Ion, si Mihai Antonescu ajunsesera la concluzia ca Germania cauta prin canale discrete o intelegere fie cu Aliatii occidentali, fie cu URSS. Banuiala cea mai mare cadea asupra unor contacte cu britanicii ale Iui Ribbentrop in Spania, dar se adauga si atitudinea necombatanta, cu incetarea operatiunilor sau retragerea fara lupta din anumite sectoare ale frontului de Est. Din ordinul maresalului, Mihai Antonescu va cauta sa extinda contactele romanesti la Madrid cu reprezentantii americani, insa va adauga la acestea o nota personala prin tentativa de a transforma contactele bilaterale intr-o negociere facuta de romani intre Germania si anglo-americani. Fiind informat despre autoritatea pe care si-a arogat-o Mihai Antonescu, Hitler ii va chema la el pentru o explicatie pe Conducatorul roman si pe ministrul sau de externe, in ziua de 12 aprilie 1943 Fiihrerul a facut o criza de isterie razboinica, acuzindu-i pe cei doi romani de tradare, dar mai ales de prostie, el fiind hotarit sa duca razboiul pina la capat, razboi al carui final nu ar permite decit doua posibilitati: „ori o victorie clara, ori o exterminare deplina'484. De fapt, daca stam sa analizam cele citeva nuante din criza de furie a lui Adolf Hitler, vom constata ca ceea ce declansase minia sa era marea gafa a lui Mihai Antonescu de a intra in negocieri cu anglo-americanii in numele Germaniei, prezentind-o pe aceasta drept slaba si dispusa sa cedeze la un compromis. Hitler ar fi primit un mesaj din Spania, in care un general spaniol ii cerea sa „limiteze actiunile trimisului roman la jVladrid, deoarece din activitatea acestuia rezulta ca Germania ar fi la capatul posibilitatilor materiale si ca si-a pierdut increderea in victorie'485. Mihai Antonescu, individ urmarit de himera rolului de pion al politicii mondiale, nu intelegea ca Hitler — si oricare alt lider al unei Superputeri aflate in dificultate — n-ar fi intrat in negocieri serioase decit de pe o pozitie de forta, cu atuuri importante in mina si pe baza unei atitudini ofensive. El trebuia sa ofere pacea, nu s-o ceara. Pentru asta isi retragea trupele din Est pe pozitii mai solide, unde putea rezista sau declansa o contraofensiva majora. Maresalul Ion Antonescu, in calitate de militar cu experienta, intelegea foarte bine aceste manevre si le subordona unei viziuni strategice sanatoase, care intentiona sa puna capat razboiului inainte ca trupele sovietice sa patrunda in spatiul civilizat al Europei. Hitler insa il insela, lasindu-i impresia ca este binevoitor pacii si cerindu-i sa reziste pina la capat, ajutindu-1 astfel sa obtina acea pozitie tare de pe care putea negocia. Asadar, gafa lui Mihai Antonescu era enorma, dar nu neaparat inocenta. Dupa cum aratam mai sus, in cadrul mentalitatii tranzactioniste, Mihai Antonescu actiona legatura cu anglo-americanii din ordinul lui Ion Antonescu, dar informa Legatia germana de la Bucuresti asupra miscarilor sale. El a intocmit un memorandum catre Ribbentrop in care „enumera toate contactele pe care le avusese cu neutrii sau le propusese acestora si in special cu Spania, Portugalia si Turcia. El implora Reich-ul sa-i incredinteze misiunea de a trata cu anglo-saxonii'486. Mihai Antonescu va prezenta acest memorandum lui Killinger, care il va aproba, incurajat de succesul primului gest, ministrul de Externe roman va intocmi si un al doilea memorandum, care continea de data aceasta informatii secrete, inclusiv acele anumite propuneri facute de el in numele Germaniei. Aceasta trebuia sa se retraga din anumite zone ale Europei de vest, iar englezii si americanii sa debarce linistiti in sudul Frantei487, in fata acestui delir paranoic, Hitler a raspuns pe masura, cu propriul sau delir de grandomanie. Culmea este ca, in pline urlete, Hitler va „agita in mina dreapta o bucata de hirtie. Era, dupa cum afirma el, o depesa a Departamentului de Stat semnata Cordell Huli, descifrata de serviciile criptologice germane. Destinatarii erau ministrii Statelor Unite in capitala tarilor neutre ale Europei. «Sprijiniti initiativa lui Mihai Antonescu», spunea textul'488. Daca intr-adevar Mihai Antonescu a jucat un rol mondial, atunci el a fost acela de a compromite o posibila incheiere a pacii in Vest.

Maresalul Ion Antonescu a sarit in apararea colaboratorului sau. Hitler insa i-a raspuns, pe buna dreptate, ca „daca Romania a crezut ca este oportun sa se ocupe de politica mondiala, sa-si asume si riscul unui razboi pe toate fronturile'489, in acest context se poate intelege cunoscuta declaratie de politica externa a lui Ion Antonescu: „Eu ramin deci la pozitia mea din decembrie 1941, aliat al Reich-ului contra Rusiei, neutru intre Germania si Marea Britanie si aliat al Statelor Unite impotriva Japoniei'. Expresie a fantasmagoriei tipice politicii externe romanesti, aceasta viziune trebuie sa fi produs cel putin un hohot de ris la Londra si Washington, unde tocmai se pregateau bombardamente masive impotriva zonei petroliere din Prahova, de unde Ion Antonescu aproviziona aviatia germana cu combustibilul necesar raidurilor Luftwaffe in Anglia, expresie a „neutralitatii' sale intre Germania si Marea Britanie. in particular la Washington trebuie sa se fi produs o extinsa rumoare aflind ca are un „aliat' pe malul Dimbovitei pentru razboiul sau din Pacific impotriva Japoniei. „Ostracizat' de Hitler, Mihai Antonescu va iesi din aceasta criza ca victima a dorintei sale de pace, si nu a amatorismului, astfel ca liderii „Opozitiei', Maniu si Dinu Bratianu, 1-au rugat insistent sa nu demisioneze din guvern si sa-I secondeze mai departe pe maresal. Drept recompensa, in eventualitatea unei plecari de la guvern, regele Mihai I i-a oferit postul de Maresal al Curtii Regale490. Demersurile lui Mihai Antonescu au continuat, astfel ca la 29 octmbrie 1943, Scarlat Grigoriu, prim-secretar de Legatie la Madrid, transmitea ca a fost contactat de un agent al serviciilor militare americane care 1-a asigurat ca SUA nu au luat nici o decizie in ce priveste soarta Romaniei, ca presedintele Roosevelt va lua toate masurile sa blocheze interesele sovietice in Europa si ca va acorda tarii noastre „o garantie americana secreta'. Dupa razboi, Gheorghe Barbul a avut inspiratia sa cerceteze arhivele americane pentru a se lamuri asupra demersului american de atunci, in realitate, prin telegrama nr. 5250 din 19 noiembrie 1943, ambasadorul american la Madrid informa Departamentul de Stat ca a transmis romanilor un singur mesaj clar: capitulare neconditionata491. Indusi in eroare probabil de Scarlat Grigoriu sau pacaliti de diplomatii americani, Ion si Mihai Antonescu il trimit la Madrid pe Camil Demetrescu, avind asupra sa imputernicirea de a cere „o debarcare masiva anglo-ame-ricana in Balcani, in directia Romaniei, si intrarea Turciei in razboi'492. Pare o nebunie sa crezi ca americanii ar fi indeplinit aceste conditii, dar trebuie sa ne transpunem in situatia liderilor romani, care cautau cu disperare o iesire onorabila din razboi. Ei chiar au propus americanilor sa convina asupra unei declaratii de capitulare neconditionata, care sa fie incredintata Turciei spre pastrare, in secret, si care sa fie data apoi publicitatii in momentul in care incepe debarcarea in Balcani. Turcia a refuzat acest serviciu, pentru ca o impingea la angajarea in conflict, iar Ion Antonescu a inteles in sfirsit ca americanii ne intinsesera o capcana, voind sa „provoace un conflict intre noi si nemti si sa oblige Turcia sa intre in razboi'493.

Din acest moment, decembrie 1943, maresalul Antonescu si-a concentrat intreaga atentie si interesul politic asupra manevrelor facute de Germania. El interpreta toate incidentele ciudate si informatiile secundare intimplate pe frontul de Est — de exemplu, negocierile locale intre militari sovietici si germani pentru reglementarea unei situatii practice de razboi sau anumite nuante din declaratiile oficialilor de la Moscova si Berlin — drept argumente ale banuielii ca Hitler pregateste pacea cu Stalin sau ca incearca sa opreasca inaintarea Armatei Rosii pentru a avea libertatea de negociere in Vest.

Principalul motiv al rezistentei lui Ion Antonescu la tentativele de iesire din razboiul impotriva Aliatilor, precum si cea mai importanta cauza a intirzierii acestui act a fost teama ca Hitler se va intelege cu sovieticii, peste capul Romaniei, la fel ca in cazul Pactului Molotov-Ribbentrop. in al doilea rind, a fost credinta ca Germania se va intelege cu anglo-americanii si ca o pace separata este posibila in orice moment, cu scopul de a bloca invazia comunista in Europa civilizata. El a interpretat in permanenta accelerarea atacurilor aeriene naziste asupra Angliei, precum si dezvoltarea armelor secrete VI si V2 drept argumente ale dorintei lui Hitler de a se prezenta pe o pozitie tare in negocierile de pace. in aceasta perpectiva, era extrem de important pentru maresalul Ion Antonescu daca Romania va fi dincoace sau dincolo de granita care va desparti zona de ocupatie occidentala de cea cazuta sub ocupatie sovietica.

incarcat cu acest tip de gindire, maresalul Ion Antonescu va considera demersurile lui Mihai Antonescu si ale „Opozitiei' la Cairo, Ankara si Istanbul drept un fenomen secundar, util doar momentului cind se va trece la formalitatile diplomatice ale armistitiului, precum si necesitatii de a asigura tarii o rezerva politica in stare sa reprezinte si sa apere tara la Conferinta de Pace.

Activitatea partidelor politice

Acel final de capitol din Istoria Romaniei a fost dominat de intrarea lui luliu Maniu in rolul de personalitate centrala a natiunii romane. Ultimul deceniu al carierei si vietii sale a adus la calitate si realitate legenda personalitatii acestui om politic controversat caruia ; se atribuia fictionar un rol major in lupta pentru unitate nationala. Adept al autonomiei Transilvaniei pe o durata de 10 ani, timp in care sa-si negocieze integrarea in Regatul Romaniei, luliu Maniu va infiinta un partid regional in 1918, folosind abil numele vechiului Partid National din Transilvania, fapt care a permis contopirea imaginii intre cele doua structuri politice si revendicarea de catre pNT a trecutului de lupta al fostei organizatii nationaliste a romanilor. Conducator al acestui partid regional si regionalist, Maniu va incerca sa intirzie integrarea politica si sa-si conserve bazinul electoral din Transilvania, prin accentuarea diferentelor din mentalitatea romanilor de pe cei doi versanti ai Carpatilor meridionali, apoi va forta fuziunea cu un partid de stinga, Partidul Taranesc, a carui doctrina de clasa 1-a adus in preajma socialismului. Autor al unor grave erori politice, care au influentat negativ evolutia Romaniei Mari, bruscind sistemul politic prin miscari de strada violente, pe baza unui program populist pe care nu 1-a putut aplica la guvernare si producind cea mai grava criza structurala a statului prin lovitura din iunie 1930, actionind apoi ocult din Opozitie impotriva intereselor de stabilitate ale tarii, luliu Maniu va intilni destinul sau abia in deceniul cinci al secolului XX — lupta anticomunista, in ciuda imaginii istorice de evolutie liniara si ascendenta, dar si extrem de vulnerabila, a personalitatii sale politice, readucerea la lumina a informatiilor despre labirintul activitatii sale vine sa ajute si mai mult la definirea rolului sau major in lupta anticomunista, proces in care, ramas singur, a performat cu autentic patriotism si curaj. Lui Mihai Pelin, un cercetator tenace, i se datoreaza publicarea unui document important pentru intelegerea rolului jucat de luliu Maniu in timpul razboiului si in perioada postbelica — dosarul intocmit liderului taranist de Eugen Cristescu, din ordinul lui Ion Antonescu. De la inceput vom preciza, pentru identificarea calitatii surselor, ca opera recenta a lui Mihai Pelin este dominata de un paradox unic. Autorul a publicat trei carti de documente inedite, de cea mai intensa valoare, insotindu-le insa de comentarii care se bat cap in cap cu actele oficiale prezentate in volum, astfel ca intentia autorului de a arata slabiciunile Securitatii prin lucrarea Din culisele spionajului romanesc ajunge sa dezvaluie performantele remarcabile ale acesteia, iar dorinta de a demonstra inexistenta atacurilor evreilor impotriva Armatei Romaniei in timpul retragerii din Basarabia, prin lucrarea Legenda si adevar, se transforma in text intr-una din cele mai concludente dovezi ale implicarii evreilor comunisti in agresiunea Uniunii Sovietice din 1940. Banuind ca este vorba de o maniera rafinata, de unica subtilitate literara, vom sublinia ca lucrarea Iluziile lui luliu Maniu este prezentata de autor drept o dovada a amatorismului si nerealismuluj liderului taranist, dar este, in realitate, cea mai interesanta pledoarie pentru rolul politic major jucat de luliu Maniu in lupta pentru salvarea Romaniei din groapa in care cazuse din cauza lui Ion Antonescu. Revenit in tara de la intilnirea din 12-13 aprilie 1943 cu Hitler, maresalul ii va ordona lui Eugen Cristescu sa intocmeasca un raport asupra activitatii opozitioniste a lui luliu Maniu. Pe fond, seful SSI va arata ca liderul taranist urmareste doua scopuri: 1. Sa-i convinga pe anglo-americani ca Romania este un stat ocupat de Germania. 2. Sa transforme nucleul de politicieni din jurul sau, precum si din partidele democratice aliate — PNL si PSD, in rezerva politica a tarii pentru preluarea puterii la sfirsitul razboiului.

Teza ocupatiei germane, inca din octombrie 1940, odata cu intrarea primelor trupe germane in Romania sub acoperirea calitatii de instructori pentru Armata romana, luliu Maniu va declara ca „armata germana ocupa Romania; ca de aici inainte trebuie sa ne consideram un stat la discretia absoluta a fortelor militare ale Reichului. [] Romania a fost constrinsa cu forta sa se alature razboiului dus de puterile Axei'494, in primavara anului 1941, luliu Maniu stabileste o relatie privilegiata cu ambasadorul SUA la Bucuresti, Franklin M. Gunther, care, traind in tara, era bine documentat asupra realitatilor romanesti si ne simpatiza, intelegind soarta nefericita in care ne gaseam, „in citeva intrevederi, in note scrise si in mesagii, Maniu isi dezvolta tema sa: Romania trebuie socotita in rindul tarilor ocupate, ca si Belgia, ca si Olanda, ca si polonia. Guvernele anglo-saxone n-o pot trata decit in consecinta: tara nu e raspunzatoare de politica unui guvern impus cu forta de germani. Dimpotriva, tara are simpatii notorii pentru puterile care au ajutat-o sa-si realizeze idealul national.'495 Momentul acestui demers nu era intimplator ales. El avea menirea sa atenueze impactul produs de rezultatul plebiscitului organizat in ziua de 2 martie 1941, dupa rebeliunea legionara, in care 99,9% din votanti (2 960 298 din 2 963 294) aprobasera politica lui Ion Antonescu496. Pentru a putea intari ideea ca tara nu urmeaza politica progermana a lui Antonescu, luliu Maniu va arata partenerilor sai anglo-americani ca rezultatul zdrobitor al plebiscitului, care se desfasurase in deplina libertate, era numai expresia solidaritatii natiunii fata de cel care o scapase de legionari si o forma de recunostinta restrinsa si pasagera generata de iesirea cetatenilor din marea teroare produsa de Horia Sima. Avind, in buna masura, dreptate, luliu Maniu va fi pus din nou intr-o situatie critica atunci cind Romania se va angaja in razboiul germano-sovietic, la 22 iunie 1941, decizie a lui Ion Antonescu certificata inca o data de un plebiscit cu rezultat coplesitor. Pentru a-si putea sustine teza diferentierii natiunii de regimul care o conduce, liderul taranist va provoca la 12 iulie 1941 o intilnire „secreta' la vila lui Mihai Popovici din Brasov, la care vor participa Franklin M. Gunther, ambasadorul Turciei, Suphi Tanrioer, Maniu, Mihai Popovici si Ghita Popp. Maniu a tinut sa explice diplomatilor straini ca Romania este nevoita sa participe alaturi de Germania la atacul asupra URSS pentru ca a fost pe nedrept deposedata de judetele sale rasaritene si pentru ca este indreptatita sa le elibereze, act care este cerut de intreaga natiune. Intuind decizia eronata pe care intentiona sa o ia Antonescu, luliu Maniu va incerca sa-i previna intr-un fel pe diplomatii straini: „chiar daca armatele romane depasesc Nistrul, nu trebuie sa fim socotiti in conflict cu Anglia si America'497. La 23 iulie, dupa intrevederea Gunther-Mihai Antonescu, liderul taranist va reveni cu insistenta printr-o nota informativa, in care va sublinia apasat ca „Guvernul american trebuie sa faca o deosebire neta intre guvernul roman, care se afla la discretia absoluta a Germaniei, si statul roman, ocupat militareste de trupele Axei si pus in neputinta de a reactiona'498. Fara indoiala ca demersurile lui luliu Maniu erau fortate, greu de argumentat cu altceva decit cu vechea tema tocita a sentimentelor traditionale filoanglo-franceze, dar ele reprezentau un fel de lupta politica, singura, pe care o ducea un lider aflat in imposibilitatea de a influenta cu ceva actiunile statului roman. Pentru a-si completa argumentatia, liderul taranist va face apel la declaratiile anglo-americane din Charta Atlanticului, prin care nu se recunosteau achizitiile teritoriale facute prin presiune si interventie militara, Maniu oferindu-le sovieticilor scuza ca au fost nevoiti sa ocupe Basarabia si nordul Bucovinei „ca o masura de siguranta impotriva unei eventuale agresiuni germane'. Astazi a devenit mult mai clar ca atacul german din 22 iunie 1941 a prevenit un atac sovietic asupra altor zone europene, intre care si Moldova pina la Carpati, atac programat pentru data de 6 iulie 1941. in plus, desi se vorbeste si se scrie cu usurinta despre „atacarea Uniunii Sovietice', trebuie aratat ca ceea ce au atacat Germania si Romania incepind cu 22 iunie 1941 nu era Uniunea Sovietca, ci erau teritoriile straine pe care aceasta le ocupase prin forta si prin intelegerea secreta, ilegala, cu Germania nazista. Asadar, cu toate ca presiunile lui luliu Maniu asupra anglo-americanilor par fanteziste si chiar ridicole, ele aveau la baza dreptul international si o solida realitate istorica. Faptul ca ea nu a fost recunoscuta si respectata la sfirsitul razboiului nu are nici o legatura cu dreptul popoarelor si cu adevarul istoric, ci cu obiceiul nefast al transformarii dreptului invingatorului in abuz, fapt care a permis tragedia sutelor de milioane de oameni ramasi sub ocupatie sovietica si suferintele Razboiului rece. Insistentele lui Maniu primesc o anumita confirmare din partea Statelor Unite, atunci cind acestea decid sa nu raspunda la declaratia de razboi a lui Ion Antonescu, ci doar sa ia act <je aceasta. Folosind drept argument scrisoarea trimisa de presedintele Roosevelt Congresului american, Maniu va difuza in mediile politice si publicistice romanesti informatia ca „Roosevelt recunoaste ca Romania nu se afla in situatia de a proceda potrivit cu vointa ei, deoarece se afla sub stapinirea lui Hitler'. Ceea ce este mult mai important in toata lupta lui luliu Maniu de a apara natiunea de o previzibila catastrofa si de a impiedica pedepsirea Romaniei pentru greselile lui Ion Antonescu s-a dovedit a fi nuanta pe care au folosit-o mult timp Statele Unite in relatiile cu Romania, in vreme ce Marea Britanie s-a comportat intransigent cu noi. America se va opune pina aproape de sfirsit impartirii grosolane a sferelor de influenta in Europa, va prezenta mereu rezerve fata de dominatia sovietica in Romania, luind in considerare cu maxima seriozitate actiunea opozitionista, chiar si debila, a gruparii din jurul lui luliu Maniu, inclusiv oferindu-i acestuia posibilitatea de a fugi in SUA, unde sa formeze un guvern in exil. impotriva intelegerii superioare pe care America o arata Romaniei a actionat propaganda mincinoasa sau exagerata care a lansat in lume imaginea de holocaust al evreilor sub regimul Antonescu, propaganda instigata si platita de lobby-ul maghiar din Statele Unite, favorizata de evreii comunisti din tara si mereu alimentata de nazisti, pentru a demonstra ca Romania se aliniaza politicii „solutiei finale', in timpul acesta, zeci de mii de evrei se refugiau din Ungaria in Romania, iar Antonescu se facea ca nu vede.

Marea Britanie a cerut mereu fapte, impingind gruparea manista la actiunea de rasturnare a regimului Antonescu. Aici trebuie afirmat clar, inca o data, ca pretul pentru acceptarea Romaniei drept stat ocupat de Germania era exterminarea populatiei evreiesti, inchiderea sau asasinarea liderilor democrati, trecerea statului sub autoritate germana, cu toate consecintele de singe si exploatare economica previzibile, si asta in timp ce soldatii romani ar fi murit mai departe, in numar si mai mare, pe frontul din Rusia sovietica Marea Britanic era constienta de acest sacrificiu, dar, dupa principiul sau cinic cu care sacrificase evrei in multe alte locuri din Europa, cauta sa obtina o scurtare a razboiului cu orice pret. in raporturile sale cu Romania, Marea Britanie aplica „strategia actiunilor indirecte' elaborata de Liddell Hart in 1941500. Atit Ion Antonescu, cit si Maniu nu au acceptat compromisul oferit de britanici si ramine o datorie a istoricilor si oamenilor politici de astazi sau din viitor sa judece cu dreapta masura daca acea optiune a fost corecta sau nu. Poate ca, daca Ion Antonescu se dadea la o parte iar Maniu murea intr-o inchisoare a Gestapoului, Horia Sima ar fi platit in istorie asa cum au platit toti quislingii de pe continent si se salva imaginea tarii. Oricum, evreii care ii acuza azi pe romani de holocaust n-ar mai fi trait sa o faca. Ca un raspuns la demersurile lui luliu Maniu, ministrul de Externe britanic, Eden, declara la 5 iulie 1942 in Camera Comunelor „ca situatia Romaniei va depinde de modul in care poporul roman — si nu guvernul — va sti sa actioneze in favoarea cauzei aliate'501. Era o invitatie la rasturnarea prin forta a regimului antonescian, cu asumarea tuturor riscurilor. Tot ce a putut face luliu Maniu „in favoarea cauzei aliate' a fost sa devina agent de infuenta platit al serviciilor secrete britanice si sa-1 convinga pe Ion Antonescu sa-i acorde libertatea de a negocia cu Aliatii.

Teza rezervei politice. Asa cum am aratat in capitolele precedente, intre Ion Antonescu si luliu Maniu a existat atit o controversa, cit si o intelegere privind supravietuirea unui nucleu politic desemnat a se constitui in rezerva politica pentru stat. Reamintesc ca luliu Maniu dorea si in septembrie 1940, si in februarie 1941 un guvern militar, adecvat situatiei de razboi, astfel incit solutia politica sa nu fie compromisa total. Antonescu vedea invers lucrurile, considerind ca Romania nu a epuizat solutiile politice, in particular pe cea a guvernului de uniune nationala, astfel incit ultima solutie la care apeleaza un stat — Armata, sa nu fie folosita prematur. Prin refuzul constant de a se angaja explicit la guvernare, dar si prin acceptul tipic tranzactionist de a ajuta regimul cu „tehnicieni' ai partidului sau, luliu Maniu si-a rezervat dreptul de a constitui din cioburile fostelor partide o rezerva politica pentru tara. A pornit in aceasta misiune cu incredere si tenacitate, declarind mereu cu incapatinare ca Partidul National Taranesc nu a murit si ca exprima interesele marii majoritati a populatiei, desi era constient ca acest enunt este fals. Din PNT nu mai ramasesera decit nucleul restrins al rudelor si prietenilor sai personali, un Ion Mihalache inclinat spre colaborationism nu numai proantonescian, dar si progerman, si doctorul Nicolae Lupu, mai comunist ca oricind. Conducerea Partidului National Liberal agoniza in plan politic, dar supravietuia economic prin implicarea in guvernare. Si aici existau fractiuni, Gheorghe Bratianu fiind pe fata proantonescian si progerman, iar Gheorghe Tatarescu fiind repudiat si lasat de capul lui in afara organizatiei. Partidul Social Democrat al lui Titel-Petrescu locuia tot intr-o casa, de unde iesea in oras in aceeasi masina. Chiar in septembrie 1940, luliu Maniu va proclama suprematia si autoritatea Partidului National Taranesc in Opozitie: „Legat printr-o afinitate ideologica cu lumea anglo-saxona, si incredintat ca poate reface granitele tarii odata cu victoria Angliei si Americii, el ramine o mare rezerva a natiunii, pentru momentul in care situatia internationala va fi fundamental schimbata'502. Pe timpul framintarilor aparute in gruparea sa spre sfirsitul lunii octombrie 1940, cind o parte a amicilor sai politici a cerut reorganizarea partidului fara comunisti, francmasoni si evrei, luliu Maniu ramine calm si provoaca o reactie prin care i se recunoaste, inca o data, suprematia in partid. Din aceasta pozitie el cere o reorganizare a partidului pe principiile muncii conspirative, apoi initiaza legaturile informative cu Legatia germana Si se implica in activitatile de spionaj ale anglo-americanilor. Simultan, liderul taranist va stabili contacte informative cu legionarii si comunistii marxisti, pentru a surprinde la timp orice miscare pe scena opozitiei politice. Profitind de slabiciunile conducerii PNL, Maniu isi va asigura initiativa si dominatia asupra actiunilor opozitioniste ale liberalilor, cautind si reusind sa obtina o recunoastere tacita a rolului sau de lider al rezervei politice democratice a tarii, intr-un interviu acordat de Corneliu Coposu ziarului „Dreptatea' la 20 august 1946, liderul taranist declara: „in ajunul sarbatorii Pastelui 1941, dl. Dinu Bratianu in numele partidului liberal, a investit (prin declaratie verbala solemna) pe dl. Maniu sa actioneze in interesul superior al Natiunii, si in numele partidului liberal'503. Felul cum a navigat luliu Maniu printre pericolele unei reactii violente germane sau a unei toane a instabilului Ion Antonescu, felul cum a tinut echilibrul intre contactele sale externe cu cei trei mari Aliati, precum si felul cum a stiut sa-si tina secunzii in ascultare si sa ridice din morti partide si grupari politice ale vechiului regim parlamentar romanesc, ramin o piesa de arta politica de exceptionala valoare. Aici, in adincul muncii conspirative sau pe scena discreta a luptei politice opozitioniste, luliu Maniu a pus in opera, de data aceasta benefic, toata experienta sa iezuita si intreaga inteligenta personala cu care fusese binecuvintat de Dumnezeu. Daca Romania ar fi avut sansa pastrarii traditiei sale politice, cu doua partide puternice, unul de Dreapta la guvernare si unul de Stinga in opozitie, am fi ajuns departe in aceasta zona a Europei. luliu Maniu ar fi fost acea mare personalitate de Opozitie de care aveam nevoie, intretinind viu focul sistemului democratic prin permanenta hartuire legala dar loiala a guvernarii, mai exagerind, mai complotind, dar asigurind mersul spre progres al societatii. Pe plan doctrinar, el va declara la 25 iulie 1942: „M-am straduit sa pastrez partidul la stinga partidelor burgheze, si ca forma constitutionala., si ca fond politic de reforme practice'5. Textul are o importanta deosebita fata de alte declaratii ale lui Maniu, deoarece el era o sinteza a programului politic al Partidului National Taranesc pentru anii de dupa razboi: asezarea partidului in mod ferm pe pozitia sa doctrinara clasica (Stinga), optiunea pentru Republica („forma constitutionala') si trecerea la sistemul agricol cooperatist dupa vechea teorie a nefericitului Virgil Madgearu ( reforme practice'). De altfel, la 9 decembrie 1942, luliu Maniu face cunoscut noul program politic al Partidului National Taranist cu care intentiona sa guverneze dupa razboi, program politic de esenta clar socialista, caruia ii lipsea foarte putin pentru a nu fi comunist: „Exproprierea agrara generala, un nou regim de proprietate urbana, nationalizarea marii industrii, generalizarea asigurarilor sociale, carnetul de munca si minimum de salariu, crearea unui regim de stat pentru exploatarea bunurilor expropiate, un nou sistem agrar pentru a asigura in comun exploatarea micilor proprietati, ce vor ramine totusi bunuri private'505. Este proiectul cooperativizarii agriculturii si etatizarii industriei pe care il vor pune in aplicare comunistii sub ocupatie sovietica, doar cu amendamentul ca, prin interventia Anei Pauker, pastrarea dreptului de proprietate a terenurilor colectivizate va fi doar formala. Maniu simtea ca Romania nu se va putea sustrage influentei Uniunii Sovietice dupa razboi si de aceea a cerut sa fie informat — inca o data, dupa actiunea din anii '20 — asupra performantelor agriculturii sovietice. I s-a spus ca acolo este o fericire printre tarani. El mai spera ca supravietuirea Opozitiei democratice in formula ei restrinsa, a unei miini de oameni mai putin compromisi, precum si serviciile de informare si spionaj pe care le asigura britanicilor ii vor permite sa conduca o Romanie mult mai puternic socializata, dar democratica. Acest proiect pe cit de generos, pe atit de pragmatic si lupta sa pina la pieire pentru a-1 pune in aplicare fac gloria adevarata a omului politic luliu Maniu, nu fanteziile despre trecutul sau ireprosabil si nu ingroparea marilor sale erori din perioada interbelica in propaganda politicianista.

Un aspect aparte al activitatii lui luliu Maniu a fost spionajul in favoarea Marii Britanii, in acelasi interviu din 1996, Corneliu Coposu facea imprudenta sa recunoasca public, drept un merit, legaturile de spionaj cu Londra ale lui Maniu, cauza adevarata a ostracizarii sale de mai tirziu. Coposu va arata ca Maniu a fost acela care a solicitat stabilirea unei legaturi conspirative cu Intelligence Service, legaturi care au atins un dublu scop: asigurarea canalului de comunicatii pentru negocierile privind iesirea din razboiul impotriva Aliatilor si facilitarea activitatilor propriu-zise de spionaj. „Conferinta a avut loc in 27 aprilie 1941 — declara Coposu — la sediul Legatiei britanice, cu participarea d-lui Maniu, a d-lui Reginal Hoare si a d-lui Gunther. Cu acest prilej s-au stabilit toate masurile ce urmau sa fie luate dupa intreruperea relatiilor diplomatice cu Anglia si U.S.A. Astfel; Constituirea a doua grupuri de legatura, intre «opozitia unita» din Romania si o reprezentanta autorizata a guvernului englez; aceste grupuri urmau sa fie inzestrate cu mijloace sigure si moderne de comunicare (emisie-receptie) si cu baza materiala de activitate, precum si cu cifru. Pentru acoperirea cheltuielilor legate de actiune s-a afectat disponibilul Soc. «Unirea» de Petrol. S-au luat toate masurile destinate reinnodarii legaturilor, in cazul cind retelele ar deveni indisponibile (trimiterea de oameni instruiti si inarmati cu material adecvat, direct din Anglia)'506. De la Bucuresti actionau inginerii Rica Georgescu si Ion Popovici, iar corespondentii lor la Istanbul erau Archibald Gibson, fostul reprezentant al ziarului The Times in Romania, si De Chastelain, fostul director comercial al Societatii „Unirea'. Actiunea de spionaj a fost „descoperita' la 5 februarie 1943, ea fiind, de fapt, cunoscuta de Ion Antonescu inca de la inceput si lasata sa curga, insa atunci a fost depistata de germani si prezentata de acestia guvernului. La intilnirea din aprilie, Hitler ii va arunca in fata lui Antonescu si dovezile activitatilor de spionaj ale lui Maniu, cerindu-i capul acestuia. Analiza comunicatiilor axate pe negocierile politice ale lui Maniu cu britanicii arata ca la sfirsitul anului 1942 si inceputul anului 1943 acesta lucra solidar cu Ion Antonescu, in timp ce partenerii britanici fortau un conflict intre cei doi lideri romani. Ca urmare a unor lungi memorii explicative trimise de Maniu in noiembrie si decembrie 1942, el primeste un raspuns neasteptat din partea Comandamentului britanic din Cairo: „situatia Romaniei ar nutea fi luata in considerare numai daca s-ar ridica cu armele tjnpotriva Germaniei'507. Socat de brutalitatea cererii, luliu Maniu va solicita o interventie a factorilor politici aliati, constient ca acestia decid asupra „punctului de vedere militar', si aratind ca rezultatul unei „ridicari cu armele impotriva Germaniei' va fi inlaturarea guvernului Antonescu si inlocuirea acestuia cu un regim legionar. Liderul taranist va profita de ocazie pentru a sublinia ca se afla personal in pericol de a fi asasinat de catre germani. Britanicii ii cer sa plece urgent din tara pentru a se salva. Primul semn al tradarii lui Maniu de catre Anglia se produce la inceputul anului 1943, cind centrul de spionaj de la Istanbul primeste acceptul lui Maniu de a se refugia la Londra pentru a forma un guvern romanesc in exil. Mizind pe spiritul de sacrificiu si pe curajul batrinului politician, ca si pe faptul ca mai refuzaze in trecut sa-si paraseasca tara, Anglia se va vedea pusa in fata unei decizii care sa-i dezvaluie adevaratele intentii si sentimente fata de agentul sau principal din Romania. Raspunsul primit de la britanici explica cel mai bine conditia inferioara, distanta si strict contractuala cu care il trata Anglia pe Maniu, ca pe unul dintre numerosii spioni platiti care ii face un serviciu, fara nici o implicare sentimentala, raspuns ce reprezenta si sinteza situatiei in care se afla atunci Romania: „Un guvern romanesc liber la Londra n-ar fi oportun in momentul de fafa, ianuarie 1943. E] ar putea sa creeze dificultati in relatiile anglo-sovietice'508. Maniu, ca de altfel mai devreme Ion Antonescu, trebuie sa fi inteles ca toate legaturile britanicilor cu el si toate tratativele conduse cu Mihai Antonescu prin diferite capitale neutre nu urmareau decit scopul strategic de a produce Germaniei o defectiune in spatele frontului, cu orice pret, dar mai ales cu sacrificarea constienta a evreilor si a aliatilor sai romani. Cu toate acestea, amindoi au incercat cu incapatinare sa obtina o soarta mai buna pentru Romania.

Actiunea Carol II-Gheorghe Tatarescu. Una dintre dovezile care atesta slabiciunea Opozitiei strinse in jurul lui Maniu, dar sj interesul Aliatilor occidentali pentru oricine poate sa le indeplineasca scopurile a fost usurinta cu care a reusit fostul prim-mi-nistru Gheorghe Tatarescu sa se amestece in negocierile externe si sa aiba un oarecare succes. Abia pe la sfirsitul lunii martie 1943, Tatarescu se trezeste parca dintr-un vis urit si constata ca Germania a pierdut razboiul, iar Romania ar trebui sa faca ceva. El va trimite prin intermediari sefilor PNL si PNT o propunere de infiintare a unei „Uniuni Sacre', propunere care ii apartinuse inca din 1940 lui Nicolae lorga509. luliu Maniu respinge oferta si ii transmite fostului sef al guvernelor personale ale lui Carol II mesajul ca il considera principalul vinovat de dezastrul tarii, atragindu-i totodata atentia ca vinovatia nu va ramine nepedepsita pina la urma. Convins ca la mijloc este o neintelegere, Tatarescu se va retrage la Poiana, in judetul Gorj, unde va compune un memoriu justificativ, intitulat Politica noastra externa in care va incerca sa arate conditiile in care s-a produs degradarea capacitatii tarii de a se apara impotriva agresiunilor militare si cauza pierderilor teritoriale din vara anului 1940. Memoriul a fost ignorat de liderii PNL si PNT. in aceste conditii, Tatarescu gaseste posibilitatea sa-i trimita, in cursul lunii mai 1943, un mesaj fostului rege Carol II, aflat in Mexic. Scrisoarea, ajunsa la Carol abia in 5 iulie, trezeste sperantele fostului suveran, astfel ca va nota in jurnalul sau: „Ma intareste si mai mult in ideea ca trebuie sa fiu activ in acest ucigator razboiu, trebuie sa fac ceva, nu numai un gest, care sa-mi ridice prestigiul'510, intr-adevar, prestigiul lui Carol II era la pamint, el refugiindu-se tocmai in Mexic pentru ca fusese gonit de peste tot unde incercase sa se stabileasca impreuna cu Elena Lupescu. Desi se vehiculeaza in unele analize informatia despre legaturile sale cu ambasadorul sovietic din Mexic, Umanski, acesta il ignora sau il trata cu ostilitate, dupa ordinele primite de la Moscova. Carol se imprietenise, in schimb, cu ambasadorul american, George Messersmith, care nu putea face prea mult pentru el, decit sa-1 invite din cind in cind la un party. La 6 iulie 1943, Carol II va nota in jurnalul sau ca „trebuie, cu orice pret, sa gasesc un mijloc de a intra in legatura cu prietenii de acasa'. Legatura cu Tatarescu se va stabili pe linie francmasonica prin Jean Pangal si Richard Franasovici, care se aflau in Elvetia. Totodata, fostul suveran va initia demersuri pe linga ambasadele sovietica si americana din Mexic pentru a primi viza si a se putea deplasa in tarile respective, in fata unui dublu refuz, Carol va incerca atunci sa obtina vizele pentru Elena Lupescu, in America, sub motivul ca trebuie sa participe la niste actiuni ale Crucii Rosii, iar in URSS sub motivul ca vrea sa-si viziteze rudele din partea mamei, mama sa fiind rusoaica511. Scopul ambelor cereri era de a-i permite Elenei Lupescu sa contacteze oficialitatile americane sau sovietice si sa ofere colaborarea lui Carol II pentru rasturnarea regimului de la Bucuresti. Exista atunci intre Carol II, Viorel Tillea de la Londra si alti membri ai emigratiei romane o organizatie mai mult simbolica numita „Romania Libera', paravan pentru incercarea fiecaruia dintre acesti refugiati de a controla fondurile romanesti blocate in bancile americane, sub pretextul finantarii actiunilor subversive din Romania. Carol II dorea, evident, sa se puna in fruntea acestei actiuni si pentru asta presa in vederea obtinerii vizei americane, stabilirii in Statele Unite si a preluarii fondului de 40 de milioane de dolari aflat acolo. Gheorghe Tatarescu avusese si abilitatea de a media corespondenta personala intre regele Mihai I si tatal sau, dar fara nimic spectaculos. Mai importanta a fost insa tentativa lui Tatarescu de a-i contacta pe sovietici, acelasi canal francmasonic ducindu-1 la fostul presedinte al Cehoslovaciei, Eduard Benes, in iunie 1943512.

In sfirsit, la refugiul sau din Mexic se intimpla ceva si cu fostul rege: americanii se hotarasc »a-l foloseasca drept sursa de informatii pentru actiunile militare impotriva Romaniei. Prin intermediul atasatului militar SUA in Mexic, generalul Harris, un anume colonel Goss din serviciul de informatii al Statelor Majore Americane Reunite il contacteaza pe Carol si perfecteaza impreuna cu el o colaborare informativa. Fostul suveran va cere sa fie angajat in armata americana cu grad de general si trimis in misiune in Balcani. Pentru asta, el trebuia sa faca un efort in directia schimbarii imaginii dezastruoase pe care o avea in presa internationala, motiv pentru care angajeaza o firma de public relations condusa de un anume Birdwell. Acesta il „exploata in orb', dupa terminologia serviciilor secrete, punindu-1 sa completeze tot felul de chestionare despre el si despre Romania, din care se extrageau, de fapt, informatii necesare actiunilor de spionaj si sabotaj pe teritoriul tarii noastre, in sfirsit, la 3        noiembrie 1943, colonelul Goss incepe sa lucreze operativ cu fostul rege Caro! II, dezvaluindu-i ca misiunea sa este de a se deplasa la centrala de la Istanbul, de unde va declansa operatiuni pe teritoriul romanesc. Pentru verificarea bazei sale documentare, Goss ii arata lui Carol doua liste, una „alba' si una „neagra', cu amici si, respectiv, inamici romani ai Statelor Unite. „Se intelege ca pe cea alba erau, in majoritate, taranisti si liberali, in cap cu Maniu si Dinu Bratianu, erau si nume cari imi conveneau — Tatarescu, Ghelmageanu, Ralea, Mitita Constantinescu, Haiduc — si multi necunoscuti'. A doua zi, pe 4 noiembrie, Carol se va ocupa de lista „neagra', atragindu-i atentia lui Goss ca Maniu „nu este un om de actiune si ca facuse cartel cu Garda de Fier impotriva mea; pentru o misiune ca a lui trebuie oameni de acfiune, nu opozitionisti profesionali'514, ii va completa apoi lista „neagra' cu citeva nume din rindul dusmanilor sai si ii va pune la dispozitie citeva parole secrete cu care sa-i poata contacta pe prietenii  sai.  „De  pilda,  pentru  Tatarescu  i-am  scris  la masina versurile  ce  le-a  pus  in   scrisoarea  ce  mi-a  trimis-o'.   Dupa amanuntele pe care le da Carol II si dupa metodele cunoscute ale serviciilor secrete, Goss a facut doua liste in care a insiruit mai multe nume credibile, dar fara interes operativ, intre care insa a strecurat si numele agentilor romani folositi de americani si britanici in Romania. Carol a fost provocat sa comenteze listele si, fara sa vrea, dat indicatii importante despre increderea pe care pot s-o aiba spionii americani in agentii lor sau in alte persoane la care se putea eventual apela. Ceea ce este cert din toata aceasta poveste dezgustatoare cu liste „albe' si „negre' o reprezinta faptul ca, aratindu-i-le, in mod sigur nu intentionau sa-1 foloseasca pe Caro] II in actiunile lor. Nimeni nu deconspira reteaua in fata unui agent pe care il trimite in misiune. Mult mai importanta a fost insa continuarea actiunii de catre Gheorghe Tatarescu. Primind din partea francmasoneriei, din timp si cu precizie, informatia ca soarta Romaniei va fi hotarita de catre Uniunea Sovietica si ca tara noastra fusese cedata zonei de influenta a acesteia, Tatarescu va trece peste toata ura care i se arata si, la 18 decembrie 1943, ii va propune lui Maniu sa plece impreuna la Moscova „spre a trata cu guvernul sovietic iesirea Romaniei din razboi'5-'. Bineinteles, a fost refuzat, in urmatoarele luni, in prima jumatate a anului 1944, Gheorghe Tatarescu va incerca cu disperare sa-i convinga pe Maniu, pe Mihai Antonescu si pe regele Mihai I ca soarta Romaniei fusese deja decisa si ca trebuie sa intre de urgenta in legatura directa cu sovieticii, fara sa mai piarda timpul cu Aliatii occidentali. La fel ca in legenda antica a Cassandrei, care prevestea exact viitorul si nu era crezuta, Tatarescu nu era ascultat, fiind mereu banuit ca incearca o manevra personala pentru a reveni la Putere. Iritat de insistentele fostului prim-ministru carlist, luliu Maniu va face o eroare de proportii, deschizind problema judecarii criminalilor de razboi romani dupa incheierea pacii. loan Hudita isi va asigura colegii ca „procesul pe care vrem noi sa-1 facem nu ii vizeaza decit pe acei care au facut parte din guvernele acestor dictatori sau au ocupat posturi administrative importante'516. Din dorinta de a se razbuna pe adversarii sai politici si pentru a-si pune in practica ura cu care ii urmarea pe anumiti politicieni, in primul rind Tatarescu, Maniu va deschide Cutia Pandorei si va permite gravele abuzuri provocate de legile pentru urmarirea criminalilor de razboi date imediat dupa 23 august 1944. Astazi, orice comunist va putea sa justifice arestarile abuzive din perioada 1944-1947 prin initiativa nefericita a lui luliu Maniu, transformata de Lucretiu Patrascanu in legi semnate apoi de regele Mihai I.



Reorganizarea agenturii sovietice din Romania. Figura cheie a activitatii comunistilor din Romania in aceasta perioada a fost agentul sovietic Emil Bodnaras. Fost ofiter care a dezertat si a fugit in URSS, Bodnaras va primi cetatenia sovietica in 1936, in timp ce se afla intr-o inchisoare din Romania. Detentia lui trebuia sa expire la 2 noiembrie 1942, ca urmare a decretelor de gratiere ale lui Ion Antonescu, dar, pentru ca in 1942 Romania se afla in razboi cu Uniunea Sovietica, el putea fi retinut in continuare, ca prizonier de razboi. Iata insa ca se petrece un fapt curios: Bodnaras este eliberat, Siguranta ii distruge dosarul de puscarias si, de comun acord cu el, face sa dispara actele care ii atestau anii de puscarie pentru activitate comunista si spionaj. Bineinteles, era vorba de dosarul penal, dosarul sau de urmarire informativa fiind nu numai intact, dar si deschis pentru a primi alte file. Siguranta intuia ca Bodnaras, instruit in URSS si calificat in cele mai avansate tehnici conspirative, detine legaturi importante care pot duce la cunoasterea si prevenirea miscarilor agenturii sovietice pe teritoriul Romaniei. Dupa ce semneaza un angajament de informator al Sigurantei, i se intocmesc acte de identitate noi care sa-i permita sa lucreze in Braila, la o firma de cherestea. La iesirea din inchisoare, Gheorghe Gheorghiu-Dej ii incredinteaza misiunea de a organiza evadarea conducerii romanesti a Partidului comunist si pentru asta ii pune la dispozitie 10 000 de lei, ii indica o sursa de unde poate lua alti 50 000 de lei si ii da un nume pentru prima sa legatura afara: Victor Precup, fostul ofiter care organizase atentatul din 1934 asupra Elenei Lupescu. Totodata, i se atrage atentia sa nu contacteze conducerea partidului aflata in libertate, pe Foris si pe Kofler. Amplasarea lui Bodnaras la Braila avea scopul sa faciliteze identificarea si stabilirea legaturii superioare sovietice, spionul trimis de serviciile de spionaj cu ordine si misiuni de la Moscova, in februarie 1943, Bodnaras paraseste brusc Braila si vine la Bucuresti, unde il contacteaza pe Victor Precup. Acesta, in afara faptului ca ii pune la dispozitie mijloacele materiale necesare organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej, ii comunica faptul ca are o legatura superioara directa: chiar pe secretarul general al partidului, Stefan Foris, si ca acesta ii cere sa se prezinte la el. Foris era interesat sa stabileasca si el legatura cu Moscova. Bodnaras face imprudenta sa se intilneasca cu Foris si sa-1 informeze asupra misiunii sale de scoatere a lui Dej din inchisoare. Foris era informator al Sigurantei, astfel ca intreaga actiune ajunge sa fie cunoscuta de organele de informatii romanesti, iar informatia ajunge si la Gestapo. Dej va anula ordinul de pregatire a evadarii.

Respins de Gheorghiu-Dej si criticat pentru greseala facuta, Bodnaras hotaraste sa aiba o explicatie cu seful comunistilor romani si isi insceneaza o criza de apendicita pentru a se putea interna de urgenta in spitalul din Tirgu Jiu. Acolo, ihtr-o rezerva izolata si fara martori, Gheorghiu-Dej si Bodnaras au o explicatie din care rezulta tradarea lui Foris si nevoia indepartarii lui de la conducerea exterioara a partidului, apoi hotarasc trecerea la o actiune de unire a grupurilor comuniste aflate in libertate sub acoperirea diferitelor organizatii si foste partidulete legale, astfel incit agentura sovietica din Romania sa poata prinde din nou contur si sa actioneze in spatele frontului, impotriva Armatei romane. Bodnaras va sti sa-si apropie alti doi comunisti nemultumiti de Foris, pe Constantin Pirvulescu si pe losif Ranghet, cu care va organiza, la 4 aprilie 1944 debarcarea conducerii exterioare a Partidului comunist si inlocuirea acesteia cu un triumvirat Pirvulescu (secretar general) — losif Ranghet — Emil Bodnaras, dar care primea ordine de la Gheorghiu-Dej517. Aceasta echipa noua va constitui nucleul comunist care va actiona in negocierile cu partidele democratice si cu regele, atit direct prin Bodnaras, cit mai ales prin cuplul Lucretiu Patrascanu-P. Constantinescu-Iasi, pe care si-1 subordoneaza imediat dupa 4 aprilie 1944. Mai importanta decft manevrele de reorganizare ale Partidului Comunist din Romania a fost stabilirea de catre Bodnaras a legaturii cu Moscova prin intermediul a doi agenti parasutati impreuna cu aparatura de comunicatii, Filipescu si Chioreanu, ambii proveniti din lagarele de prizonieri romani din URS S. Moscova va cere acestui nucleu sa organizeze sau sa faciliteze inlaturarea lui Ion Antonescu prin forta, astfel incit sa se produca o dezorganizare a Armatei, o rupere a colaborarii cu comandamentul german si o slabire a capacitatii de rezistenta a Romaniei la inaintarea trupelor sovietice. Avem toate temeiurile sa credem ca luliu Maniu a intuit esenta acestei misiuni a comunistilor, cu care intrase in contact pentru a forma blocul partidelor de opozitie, si de aceea a cautat sa limiteze atit influenta lor in conspiratie, dar a si intirziat ajungerea la un deznodamint violent, care a insemnat, in fapt, si cunoscuta intirziere a scoaterii Romaniei din razboiul impotriva Aliatilor.

Toate aceste framintari din spatele cortinei trase peste scena politica romaneasca au ceva teatral si chiar comic, daca stam sa privim astazi cu ochii celui care are posibilitatea sa cunoasca in detaliu toate evenimentele acelui sfirsit de razboi mondial, dar este o tragi-comedie si o teatralitate amara. De fapt, la pragul trecerii de la anul 1943 la anul 1944, soarta Romaniei era deja pecetluita. O evidenta seaca a deciziilor luate de Marile Puteri Aliate in privinta tarii noastre arata ca mai era foarte putin de salvat din statul modern care aparuse sub Cuza in 1859, care evoluase debil prin meandrele democratiei si se prabusise sub regimuri dictatoriale in 1938. Nimeni nu mai statea sa analizeze felul cum fusese tradata chiar de aliatii ei aceasta tara si nici n-ar fi convenit cuiva care conduce un razboi devastator si care, in pragul victoriei, are alte probleme mult mai importante — statutul de putere mondiala dominanta, din partea SUA, disperarea fata de pierderea statutului de imperiu colonial, din partea Marii Britanii, dorinta de a-si extinde ocupatia in Europa, din partea URSS — sa recunoasca sentimental ca Romania nu avusese de ales nici in 1940, nici in 1941. in vreme ce Maniu facea complicate miscari de culise, lucra la detalii si nuante, Mihai Antonescu se incurca in inutile negocieri externe, Tatarescu si Carol II ofereau ecunoasterea  apartenentei  Basarabiei  si  nordului  Bucovinei  la URSS, Aliatii luau hotariri decisive pentru noi:

1.   La Conferinta ministrilor afacerilor externe ai URSS, SUA si Marii Britanii din 19-30 octombrie 1943 de la Moscova a fost subliniata ideea ca nu trebuie sa se astepte mare lucru de la grupul jvtaniu in plan politic si ca relatiile cu grupurile opozitioniste trebuie sa urmareasca doar usurarea inaintarii trupelor sovietice,  prin indemnul de a sabota propriul efort de razboi al Romaniei518. Atit gruparea Maniu,  cit  si   comunistii   lui  Bodnaras  vor trece  la indeplinirea acestei cerinte, vor stabili contacte in interiorul Armatei romane, unii la nivel superior, ceilalti la nivel inferior, si vor realiza actiuni de sabotaj, unele facute chiar cu stiinta Marelui Stat-Major.

Este locul unde a fost tradat Ion Antonescu cel mai eficace.

2.   Tot la Conferinta de la Moscova „Guvernele Statelor Unite, Marii Britanii si Uniunii Sovietice au cazut de acord sa se informeze imediat si reciproc in cazul oricarei incercari sau propuneri de pace ce ar primi-o din partea guvernului, grupurilor independente sau ale unor personalitati ale unei tari cu care una din parti se afla in razboi'. Asadar, toata zbaterea lui Maniu sau a lui Mihai Antonescu de a negocia secret numai cu occidentalii a fost ridicola si inutila pentru ei, utila doar pentru sovietici de a cunoaste mai bine, prin intermediul   anglo-americanilor,   cit  de   mult  ii  urasc  Maniu, Antonestii si toti ceilalti democrati si pe cine trebuie sa elimine imediat ce instaleaza ocupatia militara in Romania.

3.   La Conferinta de la Teheran din 28 noiembrie-1 decembrie 1943 s-a hotarit Denuntarea la o debarcare a Aliatilor in Balcani si indreptarea efortului lor militar in Europa de Vest, spre realizarea operatiei «Overlord»; s-a constatat o accentuare a dezinteresului Marii Britanii fata de Romania, Londra renuntind definitiv de a mai avea. initiativa in aceasta fara'. Iata de ce ne reprimam cu greu gustul amar atunci cind analizam toate eforturile facute de Maniu s| Ion Antonescu pentru a cere o debarcare anglo-americana in Romania si credinta, prelungita tragic si fictionar pina prin anii '60 ca „vin americanii'.

4.   in pregatirea actului ticalos de la Moscova, din octombrie 1944, cind a decis soarta Romaniei pe o bucata de servetel, Winston Churchill va negocia inca de la inceputul anului 1944 controlul URSS  asupra Romaniei in  schimbul  controlului Marii  Britanii asupra Greciei520, act care a condamnat la pieire intreaga opozitie democratica romana.

5.   Pentru a completa actele de tradare a Romaniei si pentru a fi siguri ca nu se ofera liderilor politici romani nici o sansa, Aliatii au pus in aplicare Operatiunea Bodyguard „de inducere in eroare a comandamentului german prin indiscretii voite in presa asupra convorbirilor de la Cairo, astfel incit acesta, crezind ca debarcarea s-ar produce in Balcani, sa concentreze trupe si mijloace importante de lupta in zona bazinului mediteranean, reducindu-si efectivele din Franta, unde urma sa aiba loc debarcarea'. Bineinteles, in timp ce  germanii   aduceau  trupe  in   Romania,  Aliatii  le  cereau  cu insistenta lui  Maniu  si  lui  Antonescu  sa  se  ridice  cu  armele impotriva lor, reprosindu-le mereu cu falsa nemultumire ca n-o fac, ca au pierdut ocazia, ca raspunderea pentru soarta tarii o vor purta ei etc. Cine citeste insemnarile lui Carol II poate acum sa inteleaga de  ce  fostul   suveran   afla  din   presa  mexicana  toate  detaliile negocierilor duse la Cairo de Maniu, de ce se mira si de ce nu intelegea cum pot fi liderii Opozitiei atit de indiscreti, in realitate, erau vinduti en gros.

Observatia atenta asupra literaturii istoriografice care se ocupa de momentul 23 august 1944, observatie distantata de firestile inclinatii politice, precum si studiul comparat al informatiilor venite din surse straine credibile, arata ca, in realitate, fortele politice din Romania au avut un rol minor, cu totul secundar in lovitura de stat jin acea zi. Miscarile lor umplu zeci de volume si mormane de /jocumente ale unei agitatii sterile, colocviale, pe alocuri fanteziste, bune doar pentru a glorifica intentiile cele mai nobile si patriotice. Felul in care este tratata si astazi Romania dovedeste ca toate aceste eforturi constituie doar un inventar al unei arhive de care occidentalii si rusii, in egala masura, vor sa uite.

Regele Mihai si regina-mama

Teza principala, sustinuta de toata literatura istoriografica, este ca regele Mihai I era prea tinar si prea lipsit de experienta pentru a putea juca un rol in perioada regimului antonescian. El se afla intr-o situatie imposibila, urcat pe Tron in conditii neconstitutionale si nevoit sa suporte asezarea lui Ion Antonescu in postura de Conducator al statului, astfel incit intreaga autoritate regala sa fie anulata, in ciuda virstei, regele Mihai I era constient ca situatia sa anormala era consecinta erorilor tatalui sau, realitatii dominatiei germane asupra tarii si a permanentului pericol pe care il reprezenta Uniunea Sovietica. Suveranul nu se putea sustrage nici aprobarii felului in care a rezolvat Ion Antonescu conflictul sau pentru Putere cu legionarii Iui Horia Sima, nici faptului ca trupele romane au eliberat teritoriile romanesti din Est. Cele doua plebiscite organizate de Antonescu in conditii de relativa libertate, dar sub puternica influenta a evenimentelor, nu puteau fi ignorate de tinarul rege. Mihai I a aflat de la Radio BBC ca Romania s-a asociat Germaniei pentru atacarea Uniunii Sovietice — de fapt, a liniei de frontiera stabilite ilegal prin Pactul Ribbentrop-Molotov - si de la Radio Bucuresti care erau ordinele date de Ion Antonescu. Mai trebuie aratat ca regele Mihai I a fost intotdeauna convins de patriotismul lui Antonescu si de calitatile lui militare, astfel ca, pina in ultima clipa a zilei de 23 august 1944, i-a acordat generalului si mai apoi maresalului un credit important de incredere. Pe de alta parte, tinarul suveran era profunt atasat sistemului democratic si adept onest al monarhiei constitutionale, dupa care tinjea de multi ani, impreuna cu intreaga natiune, in primele opt luni ale anului 1944 el a oscilat intre initiative riscante, ca cea de a trece pe teritoriul ocupat de sovietici, de unde sa imputerniceasca un guvern proaliat, sj dorinta de a abandona Tronul si de a se refugia in Occident Actiunea sa din ziua de 23 august a fost determinata, cum vom demonstra mai jos, de un fapt atit de periculos, incit 1-a obligat practic sa iasa din expectativa si sa-si asume raspunderea suverana pentru lovitura de stat.

Vom sublinia deocamdata ca a existat un factor foarte important, poate chiar determinant, care a influentat atitudinile regelui in toata acea perioada, factor neglijat de istoriografie, dar care in plan personal a contat foarte mult: relatia sufleteasca, extrem de apropiata a regelui cu regina-mama Elena, pe care o regasea dupa multi ani de ostracizare si a carei experienta de viata a contat foarte mult. in toate interviurile si cu fiecare ocazie publica in care a fost solicitat sa vorbeasca despre relatia cu mama sa, regele Mihai I va sublinia influenta hotaritoare pe care o avea aceasta asupra lui. Pentru orice analiza asupra actiunilor regelui Mihai I va trebui sa luam in calcul opinia mamei sale si rolul preponderent pe care 1-a avut aceasta asupra opiniilor tinarului suveran. Noi vom arata ca, la un moment dat, in istoria zbuciumata a Monarhiei romane regina-mama Elena a jucat un rol decisiv.

Cinci erori ale maresalului Ion Antonescu

Personalitatea maresalului Ion Antonescu va ramine subiect de controversa pentru totdeauna. Niciodata un istoric nu va reusi sa afirme cu certitudinea probelor ca a descoperit adevaratul chip al acestui om bintuit de himera binelui pentru tara sa. Ceea ce nu i se va putea contesta va fi patriotismul, dorinta personala dusa pina la sacrificiu de a-si salva tara dintr-o catastrofa la a carei desfasurare asistase neputincios intre 1920 si 1940. Dar si Adolf Hitler a fost patriot si mai mult ca sigur a vrut binele tarii lui. in rest, totul poate fi pus in discutie. Probabil ca intr-o zi umanitatea se va apleca mai atent asupra unei categorii literare minore — uchronia, arta lui „ce ar fi fost daca' — plictisita sau mai degraba ingrozita de istoria sa reala. Numai in aceasta istorie virtuala maresalul Ion Antonescu isi va gasi linistea, dincolo de mormintul sau fara nume. Altfel, in lumea documentelor si a istoriei scrise, el nu se poate desprinde de jmaginea si statutul sau juridic de criminal de razboi.

Dupa o versiune care circula in soapta, unul din parintii lui Ion Antonescu, mama, era de origina albaneza. Altii afirmau rnai tirziu ca ar fi fost aroman, ca si Mihai Antonescu, fata de care avea un grad de rudenie indepartat. Se specula, bineinteles, si culoarea rosie a parului sau, neobisnuita la romani, in momentul desemnarii lui Ion Antonescu ca prim-ministru si dupa ce acesta il va indeparta pe regele Carol II, prim-consilierul si insarcinat cu afaceri a.i. al Legatiei Germaniei la Bucuresti, Gerhard Stelzer, avea sa-si noteze in jurnalul personal: „Cu el a ajuns in fruntea statului un roman neroman, absolut incoruptibil, patruns de o inflacarata iubire pentru tara sa'522. Cu acest subiect, Antonescu intra si el in lumea can-can-ului etnic, nascut ilogic dupa intemeierea Romaniei Mari, alaturi de Nicolae lorga (Arghiropol), I.G. Duca (Ducas), Corneliu Codreanu (Zelinski), apoi Ion Mihalache, Nichifor Crainic sau bancherul Gheorghe Angelescu „descoperiti' ca bulgari, Nae lonescu sau istoricul Petre P. Panaitescu, declarati tigani etc. Ironia situatiei face ca, daca ne luam dupa o astfel de teza, nationalismul romanesc, atit de invocat si acuzat, n-a prea fost facut de romani! Degeaba afirma istoricul Constantin C. Giurescu in prelegerile sale academice ca „rasa pura nu exista decit in teorie, iar cercetarile stiintifice arata ca adaosul de singe strain nu numai ca nu e un cusur, ci, dimpotriva, un avantaj'523. La mai bine de o jumatate de secol dupa aceasta afirmatie, doi savanti medici francezi demonstrau, tot pe baze stiintifice riguroase, ca, daca omul ar fi ramas in stadiul de rasa pura, n-ar fi supravietuit, din cauza bolilor la care nu avea imunitate. Nimeni nu i-a putut contrazice pina acum. Cu toate acestea, desi  „nebunia' xenofoba a dezastrelor Romaniei, care vin mereu de la straini, continua si astazi, vrem sa subliniem ca in istoria Romaniei a existat un moment cind maresalul Ion Antonescu a fost acuzat ca este evreu si francmason.

Nu am insistat intimplator pe acest subiect patologic, pentru ca tocmai in atmosfera acestei patologii a condus Ion Antonescu Romania, pe celalat versant al patologiei comuniste. „Nebunia' erorilor lui nu poate fi inteleasa decit in contextul „nebuniei' pe care o traia lumea atunci. Ea a costat 16 milioane de suflete in al doilea razboi mondial, din care 6 evreiesti, si apoi inca aproximativ 30 de milioane sub comunism. Dar pentru ca in acest holocaust uman a murit executat ca un criminal de razboi si maresalul Ion Antonescu, si pentru ca era roman, drama lui ne intereseaza in primul rind. Procesul sau a fost o mascarada. Exploatarea politica a numelui sau, la peste cinci decenii de la disparitie, este o alta. Deoarece a ajuns sa fie judecat doar pentru ceea ce s-a intimplat unor evrei in timpul conducerii de catre el a Romaniei, analiza lucida asupra performantei sale politice si militare ramine izolata, pasiunea luind locul detasarii temporale, in fond, atunci cind il judeci pe Antonescu numai in raport cu evreii, iar pozitiile sunt diametral opuse, taberele se impart ireconciliabil in antisemiti si antiromani. Pozitiile echilibrate, ca acelea ale sef rabinului Alexandru Safran, sunt ignorate ca „necombative'. Totusi, Alexandru Safran este singurul in masura sa-1 judece corect pe maresal, ca martor ocular si coautor al salvarii celei mai mari comunitati evreiesti din Europa, in mod paradoxal, abia cind viata si opera umanitara ale rabinului Safran vor fi cunoscute in detaliu, va fi si Ion Antonescu inteles mai bine.

Prima eroare: regimul aplicat evreilor, intre Alexandru Safran, Ion Antonescu si Willi Filderman a existat o intelegere pentru salvarea evreilor din Romania si a transferului celor imigrafi din Europa spre Palestina, in particular, Ion Antonescu era interesat si de emigrarea unor evrei romani, pentru a rezolva astfel vechea „chestiune evreiesca'. Proiectul tranzitului evreilor prin Romania era mai vechi si ne-a fost dezvaluit de arhivele militare, in care se gasesc rapoartele informative ale unor ofiteri infiltrati, inca din 1929 in lojile masonice de la noi. Antonescu era adeptul degajarii atiului romanesc de evrei prin emigrarea acestora in Palestina, dar s_a lovit de rezistenta Angliei. Astazi este cunoscut ca, in primul jjdd, Anglia si, in al doilea rind, Statele Unite au impiedicat scoaterea evreilor din Europa, lasindu-i la discretia lui Hitler. Pus in fata unei situatii limita, cu 400 000 de evrei blocati in tara si cu jumatate dintre ei avihd cetatenia ridicata prin legile rasiale emise de guvernul Goga-Cuza, Ion Antonescu a luat o serie de masuri ciudate'. Si-a asumat responsabilitatea pentru soarta evreilor in fata Germaniei, i-a izolat in interiorul societatii, ca membri ai unui cult religios, si i-a pus sa munceasca in folosul statului in schimbul neinrolarii tinerilor in Armata. Totodata, a stabilit, impreuna cu Alexandru Safran si Willi Filderman, ca organizatiile evreiesti pamintene si evreii foarte bogati sa finanteze razboiul Romaniei pentru recuperarea Basarabiei si nordului Bucovinei de la URSS. Ministerul de Finante, ca si Ministerul Apararii Nationale, au in arhivele lor documente incontestabile care demonstreaza ca Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania a suportat din banii sai un sfert din efortul de razboi al Romaniei impotriva URSS. Pentru acest fapt, in ziua de 30 august 1944, cind trupele sovietice au intrat in Bucuresti, echipa speciala a NKVD, care avea misiunea sa-i aresteze pe principalii criminali de razboi, s-a dus acasa la sef rabinul Alexandru Safran pentru a-1 ridica.

Se foloseste foarte des argumentul ca unele masuri luate de Antonescu in favoarea evreilor au venit pe fondul schimbarii situatiei generale a razboiului. Nu este o argumentatie corecta. Maresalul a urmarit planul sau de indepartare a evreilor comunisti din spatiul romanesc — fara sa poata controla statutul politic real al acestora — si masurile lui contradictorii pe acest subiect pot fi urmarite pas cu pas, inca de la inceput. El facea insa o distinctie clara intre evreii paminteni si evreii din Basarabia si Bucovina, pe care ii considera, in corpore, comunisti sau comunizati intr-o masura care ii facea irecuperabili. Asadar, tot ceea ce s-a intimplat in cele doua provincii a fost facut sub acoperirea criteriului politic. Criteriul Politic insa nu poate explica tot ce s-a intimplat acolo. Dincoace de Prut, Antonescu a colaborat din plin cu sionistii. Asa se explica de ce, spre sfirsitul regimului sau, linga Bucuresti se organizau tabere de pregatire a colonistilor evrei pentru Palestina, inclusiv pregatire militara, si de ce Antonescu nu a fost niciodata atacat violent de sef rabinul Alexandru Safran sau de doctorul Filderman.

Conform corespondentei dintre Filderman si maresal — care s-a pastrat in arhiva M.Ap.N — pina in octombrie 1941 liderul evreu accepta diferentierile pe criterii politice aplicate evreilor, ca principiu, de Ion Antonescu si Mihai Antonescu in Basarabia si Bucovina. Asa cum am aratat in cartea mea Armata, maresalul si evreii, pe baza de documente, Filderman considera ca evreii implicati in agresiuni militare impotriva Armatei romane, care au ocupat functii in aparatul comunist de ocupatie in Basarabia si nordul Bucovinei, care au dus activitati de spionaj impotriva Romaniei „trebuie sa-si ia pedeapsa'. Tot el insa credea ca numarul acestora este foarte mic si ca marea lor majoritate a fugit odata cu retragerea sovieticilor. Declararea de catre Ion Antonescu a tuturor evreilor drept comunisti a reprezentat un abuz care a permis ca, sub acoperirea criteriului politic, mii de evrei nevinovati sa-si piarda viata, in octombrie 1941 a fost semnalat primul caz de asasinare a evreilor deportati — un grup de l 500 de deportati din Chisinau, din care aproximativ 500 au fost omoriti — la care Antonescu nu a avut o replica administrativa imediata. Abia dupa proteste insistente, transmise si prin regina-mama Elena, maresalul a ordonat o ancheta a magistraturii militare. Raportul magistratilor romani este un document cutremurator pentru posteritate, atit prin recunoasterea masacrului respectiv, dar, mai ales, prin zecile de pagini de probe ale dezordinii care bintuia trupele romane, ale coruptiei unor functionari romani, precum si ale prostiei care insotea mereu masurile de ordine.

Pentru ca subiectul continua sa inflameze lumea politica de astazi si este preluat si vehiculat de tot felul de neaveniti romani sau evrei, este bine sa apelam la documente inatacabile. Titlul documentului este: Raportul de ancheta al Comisiunei instituite conform ordinului domnului maresal Ion Antonescu, Conducatorul statului, pentru cercetarea neregulelor de la Ghetto-ul din Chisinau. Comisia de ancheta, instituita prin Ordinul nr. 217 din 4 decembrie 1941, era compusa din gen. de div. Constantin Niculescu, Comandantul militar al Capitalei — presedinte al Comisiei, gen. magistrat Stefan Stroe, Inspectorul Justitiei Militare, Laurentiu Preotescu, presedintele Curtii de Apel Chisinau, Traian Niculescu, procurorul general al Curtii de Apel Chisinau, Lt. Col. Alexandru Madirjac, procuror instructor la Curtea Martiala a Capitalei si inspector general Paunescu, de la Banca Nationala. Asadar, o echipa mai presus de orice banuiala, formata din magistrati romani. La 11 decembrie 1941, Comisia ii inainta maresalului Ion Antonescu un prim raport (45 de pagini) si un al doilea (9 pagini), care se intitula Raport special si avea caracter confidential524. Primul raport se ocupa pe larg de modul in care a fost organizat ghetoul din Chisinau si de abuzurile facute de militarii si civilii romani si germani impotriva populatiei evreiesti, de regula acte de jaf si coruptie. De la jumatatea lunii iulie, in oras s-a stabilit un modus vivendi care transforma asa-zisul ghetou intr-un fel de cartier evreiesc din care puteau iesi si unde ramasesera peste 100 de familii romanesti, sediile unor institutii administrative ale statului, precum si fabrici la care veneau zilnic angajatii pentru a lucra. Comandamentul roman a organizat in ghetou o brutarie, un spital si o farmacie pentru evrei. Practic, ghetoul din Chisinau nu poate fi comparat cu ghetourile din Polonia. Evreii din acel cartier evreiesc ad-hoc al Chisinaului s-au organizat singuri: „Conglomeratul evreesc din ghetou avea si el un organism propriu de conducere sub forma unui comitet compus din 20 de persoane, sub presedintia lui Guttmann Landau. Comitetul lucra direct cu Comandamentul Militar al Chisinaului, unde-si expunea doleantele; de asemenea, dirija executarea dispozitiilor ordonate, cu privire la scoaterea evreilor pentru munca obsteasca si a celor care urmau sa fie evacuati si, in fine, exercita opera de ajutorare a saracilor si de asistenta

4 Ambele rapoarte in facsimil autentificat in posesia autorului, dupa originalele aflate in Arhivele de Stat ale Republicii Moldova, in continuare Rl= Raport l si R2 = Raport special.

bolnavilor si neputinciosilor' (Rl, p. 15). Sistemul de cooperare intre autoritatile romane si conducerea evreilor era simplu-Comandamentul facea o cerere, care, de fapt, avea statutul unui ordin, in care se specifica numarul de evrei necesari pentru o anumita munca — degajarea ruinelor din oras, saparea de santuri, lucru la ferme agricole etc. — iar conducerea evreilor intocmea o lista cu nume si forma coloana de munca. Problema acestui sistem de cooperare este ca o serie intreaga de cereri a apartinut trupelor germane sau unitatilor auxiliare germane, care desemnau drept conducatori si supraveghetori ai coloanei de munca ofiteri si subofiteri germani, in citeva cazuri, semnalate de rapoartele Comisiei, evreii au fost executati de germani la locul de munca sau pe drum. Ancheta, care nu a tratat cu menajamente nici o oficialitate romanesca, nu a descoperit nici un caz in care detasamentele de munca ale evreilor sa fi fost exterminate de romani. Asupra diferentei de tratament, raportul mentioneaza protestul Comandamentului german, vazind ca autoritatile romane le distribuie evreilor hrana: „De ce le mai dati piine si ceai'? Noi ii impuscam' (Rl, p. 16). Un alt caz tipic de asasinate petrecute in Basarabia a fost acela al „prizonierilor' evrei. Era vorba de un numar foarte mare de evrei, aproximativ 13 000, care incercasera sa se retraga odata cu trupele sovietice si fusesera capturati de trupele romane sau germane. Statutul acestor evrei este foarte controversat, ei fiind considerati drept colaborationisti, aderenti si adepti ai comunismului care, prin fuga impreuna cu sovieticii, isi dezvaluiau apartenenta. Conform legilor internationale ale razboiului ei trebuiau anchetati, judecati de tribunale militare de urgenta si, dupa caz, daca erau dovediti drept agresori din 1940 sau partizani, executati. Lucrul asta nu s-a facut. in schimb, aducerea lor de catre subunitati germane inapoi, la Chisinau, le-a permis germanilor sa omoare pe drum aproximativ l 800 de evrei. Amestecarea evreilor comunisti cu evreii ramasi in Chisinau a fost o grava eroare, comunistii apucindu-se de propaganda in favoarea URSS si incercind sa mobilizeze intreaga comunitate la rezistenta sau revolta impotriva autoritatii romanesti. Au fost inregistrate indemnuri de genul: „Romanii beau anul acesta cu lingurita din singele nostru. La anul vom bea noi cu polonicul din singele romanilor'525. Notele informative ale contraspionajului romanesc au contribuit la intarirea convingerii maresalului ca evreii sunt, fundamental, comunisti, daca nici macar intr-o situatie atit de grava pentru ei nu se disociaza de inamicul sovietic. Prin Legea nr. 2506 din 4 septembrie 1941, Basarabia a devenit Guvernamint, „cu controlul singur al Conducatorului statului'. Aceasta decizie grava a lui Antonescu, pe care o vom analiza mai jos, permite astazi ca toate abuzurile si crimele savirsite pe teritoriul Basarabiei, mai ales de catre germani, sa fie trecute in responsabilitatea lui Ion Antonescu. Situatia s-a agravat incepind cu 12 septembrie 1941, cind Ion Antonescu a dat ordinul de deportare a evreilor din Basarabia, cu unele exceptii — evrei casatoriti cu romani, crestinati, decorati in primul razboi — dar nimeni nu a stat sa faca selectia ceruta, astfel ca au fost trecuti peste Nistru toti evreii din Basarabia. Comisia de ancheta a magistraturii militare romane a stabilit fara putinta de dubiu ca autoritatea statutului a fost in permanenta incalcata, prin abuz sau prin necunoastere a ordinelor exprese date de Ion Antonescu. Practic, controlul legal asupra situatiei din Basarabia fusese pierdut. Comandantii militari din spatele frontului si functionarii locali luau initiative proprii sau pur si simplu erau depasiti de evenimente. Concluzia asupra soartei evreilor era urmatoarea: „intr-adevar, toate episoadele prin care au trecut evreii, de la instalarea lor in ghetou, viata in ghetou, procedura evacuarii, parcursul traseelor de catre coloane si trecerea peste Nistru, au fost insotite de variate abateri de la caile legale, iar autorii s-au recrutat din toate straturile sociale si profesionale aflate pe teritoriul Basarabiei: ofiteri si soldati romani, elemente din armata germana, functionari publici, particulari, oameni fara capatiiu si de periferie, carutasi etc.' (Rl, p. 37).

Comisia a stabilit ca au fost trecuti peste Nistru 101 405 evrei. Statul-Major General da o cifra aproximativa de 106 000 de evrei, iar Banca Nationala una de aproximativ 126 000 de evrei. Aceste cifre, chiar cu diferentele dintre ele, sunt importante pentru 3 demonstra, in primul rind, ca n-au fost omoriti o suta, doua sute sau trei sute de mii de evrei in Basarabia, asa cum afirma unii istorici evrei extremisti, impotriva acestei teze de propaganda antiroma-neasca se ridica matematica. Recensamintul facut in Basarabia de sovietici dupa ocuparea ei in 1940, arata un numar de aproximativ 230 000 de evrei. Stim ca URSS a deportat din Basarabia peste 100 000 de evrei si daca ii mai adunam pe cei 101 000 sau 126 000 de evrei deportati, pe baza de acte oficiale, cu date personale si semnaturi, este evident ca matematica nu poate admite decit disparitia a citeva zeci de mii de evrei sub regimul romanesc. Logica, alt „argument' precis si care nu poate fi influentat nici de politica, nici de propaganda, arata ca cei peste 100 000 de evrei deportati de Uniunea Sovietica au fost selectionati pe criterii politice — erau bogati, proromani, urau comunismul. In acest caz, pe ce criterii politice au fost lasati de sovietici 101 000 sau 126 000 de evrei in Basarabia? Logica elementara raspunde ca trebuie sa fi fost cel putin aderenti ai comunismului, altfel ii urmau pe ceilalti in Siberia. Asa a gindit si Ion Antonescu. De altfel, raportul Comisiei arata ca intre numarul evreilor internati si cel al evreilor deportati „este diferenta de circa 25 000 evrei, care au murit de moarte naturala, au evadat sau au fost impuscati dupa metodele pe care le vom arata mai jos' (R2, p. 2).

intr-adevar, Raportul special contine o evidenta a asasinatelor impotriva evreilor, marea majoritate facute de germani, dar si cu analiza unui caz de asasinat facut de romani. Asa cum aratam, el este singurul caz care poate fi demonstrat cu probe, toate celelalte crime facute de romani in Basarabia, invocate de propaganda comunista de ieri si de azi, fiind speculatii sau expresii ale unei atitudini de rea-vointa. Acest caz se sprijina pe declaratia data in fata Comisiei de catre locotenentul Augustin Rosea din Legiunea de Jandarmi Roman, care a precizat ca a primit de la superiorul sau un „consemn special' pentru operatiunea de deportare a evreilor pe traseul Secureni-Cosauti. Conform acestui „consemn special', „evreii care nu se vor putea tine de convoaie, fie A'ti neputinta, fie din boala, sa fie executati, in acest scop, i-a donat sa trimita, cu doua zile inainte de plecarea fiecarui ojivoi, cite un reangajat pe traseu, care cu ajutorul posturilor de 'andarmi din localitatile pe unde urmau sa treaca evrei sa faca din 10 in 10 kilometri cite o groapa pentru circa 100 persoane, unde vor fi adunati acei ramasi de coloane, impuscati si inhumati' (R2, p. 7). Conform Raportului special al Comisiei magistraturii romane instituite de maresalul Antonescu, locotenentul Rosea „a executat intocmai dispozitiunile date, care au avut drept rezultat impuscarea a circa 500 evrei' (R2, p.7).

Evreii executati de locotenentul Rosea faceau parte dintr-un convoi de aproximativ l 500 de evrei deportati din Chisinau. Informatia despre asasinatul petrecut pe drum s-a intors in ghetou, la liderii comunitatii locale. Cu ajutorul autoritatilor militare romane, comunitatea evreiasca din Chisinau a putut trimite la Bucuresti doi tineri evrei deghizati in uniforme militare romanesti si astfel cazul a ajuns la cunostinta lui Filderman si a lui Alexandru Safran. Ambii au trimis mesaje disperate la Ion Antonescu si, ca urmare a acestui demers, intarit de interventia reginei-mama, Antonescu a infiintat Comisia din 11 decembrie 1941, ale carei rapoarte au fost prezentate de noi aici. Problema abuzurilor si crimelor impotriva evreilor din Basarabia, cu toata extinderea sa limitata in comparatie cu alte locuri din Europa unde au murit cu milioanele, comporta doua aspecte importante, in primul rind, este faptul ca atit existenta Comisiei, cit si rapoartele sale demonstreaza ca faptele s-au produs fara stiinta lui Antonescu, dar aducind la lumina faptul ca nu avea control asupra comportamentului militarilor, functionarilor si civililor pe care ii conducea, ca sef al statului, in al doilea rind, este concluzia ca deciziile sale, in primul rind cele de deportare a evreilor si de transformare a Basarabiei si Bucovinei in guvernaminte, au reprezentat baza legala abuziva de la care au pornit toate celelalte abuzuri. Aceasta este si concluzia Primului raport al comisiei de ancheta: „situatia evreilor supusi restrictiilor impuse de imperative superioare, excita in buna masura inclinarea spre abuz' si „de asemenea, sentimentul unanim, ca ei erau deja scosi de sub ocrotirea legilor, facea ca orice particica de autoritate sa-si amplifice puterea si sa incurajeze samavolnicia' Justitia militara romana ii arata de fapt lui Ion Antonescu exact acele consecinte nefaste de jos, de la nivelul individului, ale deciziilor sale politice.

in ambele cazuri, si in situatia ca nu a stiut ce se intimpla in Basarabia si in situatia ca ordinele sale au fost interpretate abuziv de subordonati, responsabilitatea lui Ion Antonescu, in calitate de Conducator al statului, ramine intacta, chiar daca el nu a dat niciodata un ordin direct de omorire a evreilor.

Ecouri ale evenimentului au existat, in sedinta Consiliului de Ministri din 4 decembrie 1941 el avea sa declare: „A fost cea mai mare deceptie, pot sa spun, din cariera mea, ca sub regimul meu sa se petreaca ceea ce s-a petrecut, si ca regimul meu sa fie patat de catre nemernici, ca si celelalte regimuri. Cu atit mai dureroasa este chestiunea, cu cit sunt amestecati foarte multi militari'526. Data de 4 decembrie ne arata ca Ion Antonescu a fost informat, atit de Filderman, cit si de Eugen Cristescu, pe canalul serviciilor secrete, de ceea ce s-a intimplat in Basarabia si ca in aceeasi zi a dat ordinul de infiintare a Comisiei de ancheta, infuriat in fata evidentelor continute in cele doua rapoarte din 11 decembrie — cel mai tare 1-a durut implicarea in jafuri a unui cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul' — maresalul va lua masuri drastice impotriva responsabililor, dar, probabil gituit de disperare, ii va invinovati public tot pe evrei, intr-o celebra scrisoare trimisa drept raspuns lui Filderman. Scrisoarea lui Antonescu catre Filderman a fost mai mereu publicata, deoarece contine incriminari la adresa evreilor, dar niciodata nu s-a aratat ca aceasta scrisoare era raspunsul lui Ion Antonescu la adevarurile constatate de Comisia lui in Basarabia si, abia in al doilea rind, un raspuns la apelul disperat al liderului, vreu. „inainte chiar de aparitia trupelor sovietice [in timpul invaziei din 1940, n.a.], evreii ce-i aparati, din Basarabia si Bucovina, au scuipat ofiterii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt uniformele si cind au putut au omorit miseleste soldatii cu bitele. Avem dovezi — ii scria Ion Antonescu lui Filderman. Aceiasi ticalosi au intimpinat venirea trupelor sovietice cu flori si au sarbatorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare. Drept raspuns la marinimia cu care ati fost primiti in mijlocul nostru si tratati, evreii p-voastra, ajunsi comisari sovietici, imping trupele sovietice din regiunea Odessei, printr-o teroare fara seaman, marturisita de prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca noua pierderi'. Informatiile furnizate de maresal corespundeau realitatii, dar faptele criminale impotriva Armatei romane fusesera infaptuite de o grupare evreiasca paramilitara compusa din comunisti, care nu reprezenta decit maximum 10% din populatia evreiasca a Basarabiei. Mai exista o situatie care justifica o atitudine dura din partea romanilor la adresa evreilor basarabeni si anume comportamentul unei majoritati a acestora dupa ocuparea provinciei de catre trupele sovietice in 1940. Pina si NKVD-ul se arata sufocat de cele peste 50 000 de denunturi facute de evrei impotriva romanilor basarabeni si care au condus la arestarea, executarea sau deportarea in Siberia a zeci de mii de romani, in final, cind administratia romaneasca a facut bilantul, s-a descoperit ca sovieticii deportasera in lagarele din Siberia peste 300 000 de romani basarabeni, iar la descoperirea gropilor comune de la Chisinau, in care fusesera aruncate citeva sute de cadavre de romani torturati — secvente inregistrate si pe film — starea de ostilitate si chiar ura impotriva evreilor nu a facut decit sa contribuie la aparitia abuzurilor. Asadar, problema scrisorii lui Ion Antonescu catre Filderman este ca prin ea maresalul justifica abuzurile si crimele impotriva evreilor, in loc sa le condamne, dupa ce autoritatea romaneasca a fost restabilita. Asta il face vinovat cel putin de complicitate in fata oricarui tribunal. Crimele care i se pot reprosa lui Antonescu sunt reduse la numar, dar trebuie subliniat ca, din Punct de vedere juridic, chiar si moartea unui singur om este o crima pedepsita de orice lege, sub oricare regim. Din cauza acestei situati; particulare, Ion Antonescu ramine criminal de razboi, dar in Romania nu se poate constata holocaustul. Din aceleasi motive, unii evrei il vor acuza mai departe ca pe-un dictator singeros, iar unii romani il vor considera un erou pus intr-o situatie limita. Iar moartea celor citeva zeci de mii de evrei o vor considera o consecinta, poate chiar o rasplata, pentru crimele facute de evrei impotriva romanilor mina in mina cu agresorul sovietic, in 1940.

Povestea cu ordinul de executare a 200 de evrei pentru fiecare ofiter roman la Odessa, este o diversiune facuta de speculanti, nu de istorici adevarati, ordinul referindu-se la comunisti, in aceeasi telegrama incriminata, evreii sunt mentionati numai ca ostatici. S-a pastrat ordinul prin care evreii din Odessa erau repartizati in satele din Transnistria si lasati acolo sub conducerea sefilor lor spirituali. Cazul masacrelor de la Odessa este o „gogoasa' a propagandei sovietice, pe care unii o mai inghit si astazi.

Pentru pogromul de la Iasi, organizat de serviciile secrete germane, lucrurile s-au mai clarificat: Antonescu nu a avut nici o legatura cu organizarea lui si, mai mult, exista probe ca el este cel care 1-a oprit. Nu a putut opri insa moartea tragica a peste 3 000 de evrei in „trenurile mortii'. Dar de acolo, de la Iasi, incep insa si erorile lui fata de romani. Pentru ca, orbiti de obsesia contrapunerii lui Antonescu evreilor, prea putini vad greselile lui fata de tara.

A doua eroare: cedarea suveranitatii tarii. Pogromul de la lasi a fost posibil deoarece Ion Antonescu, in calitate de Conducator-dic-tator al statului, a hotarit in mod unilateral sa cedeze Germaniei o parte a suveranitatii Romaniei, instituind in zona de dispozitie a Armatei 11 germane, cu comandamentul la Iasi, o autoritate straina pe pamint romanesc. Toate functiile oficiale ale autoritatii romanesti din zona de front ocupata de Armata 11 germana au fost dublate cu autoritati germane, care dadeau ordine celor romanesti. Armatele de campanie romanesti, a 3-a si a 4-a — asa cum arata istoricii militari romani in tratatul asupra participarii tarii noastre in al doilea razboi mondial — au fost trecute in subordinea Armatei 11 germane: „S-a constituit o grupare de forte — Grupul de armate «General Antonescu» — formata din Armata 11 germana si armatele 3 si 4 mane. Desi pusa sub comanda nominala a lui Ion Antonescu, respectiva grupare actiona dupa ordinele generalului Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane'527, in temeiul autoritatii conferite de Ion Antonescu trupelor germane din Moldova, amiralul Canaris, seful Abwehrului, soseste in data de 24 iunie 1941 la Iasi fara sa ceara permisiunea sau sa informeze autoritatile romanesti, SSI-ul aflind abia in ziua in care s-a produs vizita. Conform anchetei desfasurate dupa pogrom, Canaris a controlat planul de actiuni pentru asigurarea spatelui frontului si a avizat masurile impotriva evreilor. La Iasi se aflau concentrate atunci elementele inaintate ale tuturor serviciilor secrete germane — Gestapo, Geheime Feld Polizei (Politia de campanie), SD-ul (Politia de siguranta), SS-ul, precum si 16 000 de germani din organizatia Todt. Acestia au pregatit, cu sprijinul legionarilor locali, declansarea pogromului, luind autoritatile romane prin surprindere. O alta proba a erorii politice grave facute de Ion Antonescu fata de dreptul fundamental al suveranitatii este ca in zona Iasi se intra cu autorizatie vizata de autoritatea germana, fapt atestat si de Eugen Cristescu, seful SSI, care, pentru a-si putea trimite oamenii in zona Iasi spre a se informa asupra evenimentului a trebuit sa ia aprobare, autorizatie de intrare de la germani528. Acesta este un fapt intolerabil, pe care numai Uniunea Sovietica 1-a mai aplicat Armatei sau serviciilor secrete romane. Avem insa de la Antonescu, spre deosebire de Bodnaras, alte pretentii. Astazi, pogromul de la Iasi este pus pe seama romanilor, inclusiv pe seama lui Antonescu, desi acesta nu a avut un rol direct. Mult timp istoricilor romani le-a venit foarte greu sa apere adevarul, pentru ca ar fi trebuit sa recunoasca faptul ca Antonescu a cedat suveranitatea tarii pe o portiune de teritoriu, fara sa fie imputernicit de cineva pentru aceasta decizie.

Nici nu avea cine, expresie a regimului dictatorial si personal pe care il conducea.

Desi se foloseste des sintagma „aliat al Germaniei naziste', Ion Antonescu a angajat Romania alaturi de Germania nazista cu titlu personal, fara sa semneze un tratat cu aceasta. Din cauza acestei erori, soarta Romaniei a fost legata de interesele politice si de capriciile personale ale lui Adolf Hitler. Fiihrerul avea sa transmita Legatiei germane de la Bucuresti, la 23 mai 1941, inca inainte de initierea conflictului armat cu URSS, ca generalul von Schobert „este responsabil pentru apararea intregului spatiu roman, cu masura ca el poate preda sefului misiunii Militare germane apararea Romaniei ca sarcina autonoma, indata ce Armata a 11-a de atac paraseste teritoriul roman'529. Asadar, cam asta credea Hitler despre cine detine autoritatea pe teritoriul Romaniei. Am putea crede si noi ca Antonescu a fost inselat, dar in timpul intrevederii cu generalul Antonescu din 12 iunie 1941 de la Miinchen, liderul nazist nu si-a schimbat atitudinea: „La sfirsit s-a mai abordat problema Comandamentului suprem din Romania. Fiihrerul i-a explicat lui Antonescu ca el [Fiihrerul] intentioneaza sa-l lase sa apara in fata poporului roman drept comandant suprem in acest spatiu'530. Oricit de dureroasa ar fi concluzia simpla a acestor raporturi, pozitia Conducatorului statului roman in fata lui Hitler este inferioara si umilitoare. Pentru a nu mai exista dubii, vom arata ca istoricii militari romani au dezvaluit in 1989 ca trecerea Prutului de catre Armata romana s-a facut in baza „Ordinului de operatii nr. 0129 al Armatei 11 germane [aplicarea ipotezei «Miinchen»] transmis Marelui Cartier General roman la 25 iunie'531. Probabil ca, daca dadea altcineva informatia asta, nu istoricii militari romani, s-ar fi spus ca este o noua tentativa de mistificare si un nou atac antiromanesc.

A treia eroare: decizia de a trece Nistrul. Decizia de a trece Nistrul a fost luata tot cu titlu personal, in mijlocul unei crize de sanatate, la care au existat martori. Ei — gen. lacobici, gen. Tataranu Antonescu — au relatat ulterior cum a fost luata aceasta ,ecizie nefasta, pe fondul unei surexcitari delirante, in timpul careia, jgsj se afla pe Nistru, dadea ordine de rezistenta pe Olt, se arata larrnat de un atac sovietic prin sudul Dunarii si prevestea distrug61'63 Romaniei532. A doua zi dimineata, boala sa cea mai grava - o ciclotomie accentuata — 1-a determinat ca, din starea de depresie de pe timpul noptii, sa sara brusc intr-o stare de paranoia eroica si sa-i comunice lui Hitler ca decide personal trecerea Histrului, fara sa ceara socoteala nimanui533. Ce nu se prea spune este ca 23 de generali, in frunte cu seful Statului-Major General, s-au opus deciziei de continuare a participarii Armatei romane dincolo de Nistru si au fost dati afara din armata de catre Antonescu53. Sa treci in rezerva 23 de generali in plin razboi — printre ei aflindu-se si comandantul Amatei 4, gen. Ciuperca — trebuie sa ridice un mare semn de intrebare in ochii oricarui cetatean roman onest. Raspunsul clarifica si o alta controversa recenta: sustinerea tezei maresalului ca o armata „trebuie sa mearga si pina la capatul pamintului' pentru a-si urmari si infringe inamicul. Este o teza valabila a artei militare, dar ea trebuie sa si poata fi aplicata. Altfel, ramine o formulare inspirata dintr-un tratat de arta militara. Armata romana nu avea capacitatea sa duca lupte dincolo de Nistru in mod independent si, de aceea, unitatile romanesti au fost desfacute din marile lor unitati nationale si subordonate unor rnari unitati germane. Ca sa urmaresti Armata Rosie pina in inima Rusiei, adica „pina la capatul pamantului', iti trebuie o capacitate de lupta si logistica uriasa, indeplinirea principiului militar expus mai sus insemna capacitatea de aprovizionare, de asigurare logistica, de comunicatii, de refacere a trupelor si de angajare a unor trupe proaspete — astfel de trupe trebuie organizate in spatele frontului, nu la sute de kilometri distanta — insemna conservarea intacta a moralului trupelor si, mai ales, o motivatie extrem de puternica, asa cum fusese cea de la eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei. Nu intimplator rasturnarea situatiei celui de-al doilea razboi mondial s-a produs la Stalingrad pe sectorul de front unde fusesera amplasate unitatile romanesti, lipsite de echipament mijloace de lupta, hrana si de o motivatie solida, alta decit iluzoria „Cruciada impotriva bolsevismului', intre altele, cruciada nu poate f] declarata decit de Biserica, dar parca a fost in istorie o nenorocire fatalista ca toate cruciadele, inclusiv cea impotriva bolsevismului, sa fie, in primul rind, foarte prost organizate logistic. Iata de ce argumentul unei ratiuni militare pentru decizia unilaterala a lui Ion Antonescu de a trece dincolo de Nistru cade in fata realitatii imediate din teren si a protestului generalilor romani, care intelegeau foarte bine ca Armata romana este aruncata intr-o aventura.

Despre protestul liderilor partidelor politice se cunoaste. Important este insa ca, prin aceasta decizie personala, Ion Antonescu a scos tara noastra din calitatea de victima a agresiunii sovietice — calitate recunoscuta prin Charta Atlanticului de SUA si Marea Britanic — si ne-a trecut in categoria agresorilor. Aceasta mare eroare a maresalului Antonescu ar ramine doar un fapt de istorie, daca nu ar reprezenta si astazi baza argumentelor Rusiei in fata proiectului de tratat pe care suntem nevoiti sa-1 semnam. Tot pentru aceasta eroare Marile Puteri occidentale nu ne ofera nici macar un oftat pentru tot ce am suferit sub ocupatia sovietica. In concluzie, argumentele strict militare ale lui Ion Antonescu despre obligatia unei armate de a-si urmari adversarul pina la capat sunt puerile nu numai in plan politic, dar si in planul ducerii efective a actiunilor de lupta pe timp de razboi, armata noastra de atunci nefiind pregatita pentru o astfel de campanie, expunindu-se, de altfel, cum s-a si intimplat la Stalingrad, erorilor de comanda ale armatei germane.

A patra eroare: punerea persoanei sale deasupra statului. inainte de a declara razboi Statelor Unite si Marii Britanii, maresalul Ion Antonescu a avut la dispozitie o oferta de politica internationala din partea lui luliu Maniu. Acesta obtinuse din partea Statelor Unite rornisiunea ca Romania va fi tratata ca un stat care nu-si poate xercita liber optiunile de politica externa, datorita ocupatiei errnane, astfel incit gestul sau de a declara razboi marilor Aliati occidentali nu-i apartine. Antonescu a refuzat aceasta oferta. Daca ar fi acceptat macar o modesta abilitate politica, atit timp cit oricum, complet dezinteresat si eroic, isi asumase constient un deznodamint personal tragic, Antonescu putea foarte usor sa lase impresia ca Romania se afla sub controlul efectiv al Germaniei naziste. De fapt, acesta a si fost adevarul, dar Ion Antonescu era urmarit de un orgoliu nemasurat. luliu Maniu a crezut ca Antonescu este, intr-adevar, dispus sa-si sacrifice persoana pentru o situatie mai buna a Romaniei, insa s-a inselat. El vedea guvernarea Antonescu drept un regim politic trecator, nu ca pe o optiune libera a natiunii, si o clasificare a acestui regim drept unul de ocupatie germana, ceea ce, dupa reinstalarea regimului democratic sub conducerea sa, ar fi acordat un alt statut Romaniei la conferinta pacii. Pentru asta a pregatit actul de la 26 august 1944, dat peste cap de pripeala regelui si a camarilei la 23 august, acelasi an, dar si de incapatinarea lui Antonescu de a nu se desprinde de parteneriatul cu o Germanie nazista care, ea, in primul rind, nu-si respecta angajamentele fata de Romania, in finalul chinuitei sale cariere si a unei vieti strabatute de la un capat la altul de tragedie, Ion Antonescu va da, in preziua datei de 23 august 1944, un blam general de lasitate Armatei romane — sutelor de mii de militari, intre care unii il mai iubesc si astazi — apoi, la procesul sau din 1946, va face si declaratia cea mai nefericita: „Popor ingrat, nu meriti nici cenusa mea', in preajma lui 23 august 1944, maresalul era strivit de povara grea a soartei Romaniei. Este indiscutabil ca a vrut sa caute o solutie de iesire din razboi si de salvare a ce mai putea fi salvat. Evenimente majore, care se desfasurau ca un tavalug peste capul lui si peste tara, scosesera Romania din circuitul statelor care mai conteaza. Ea mai era buna doar ca instrument al slabirii frontului german. Putem admite ca in zbuciumul sufletesc pe care il traia atunci, acest roman nefericit si singur a avut slabiciunea sa dea un blam Armatei romane, acuzind-o de lasitate. A fost poporul roman „ingrat' cu Ion Antonescu? Dar plebiscitele, dar entuziasmul de la trecerea Prutului, dar sutele de mii de morti cazuti in Stepa Calmuca, dar miile de supravietuitori ai comunismului care il mai pling si astazi?

A cincea eroare: tratamentul aplicat Basarabiei si Bucovinei

Decizia de a transforma Basarabia si Bucovina in guvernaminte dupa ce fusesera eliberate, este o alta enigma a cazului Antonescu Nimeni nu a reusit pina acum sa explice nevoia de a organiza doua provincii romanesti ca niste teritorii straine ocupate militar, in loc sa revina la situatia lor juridica si administrativa din Romania Mare. Basarabia condusa de un guvernator, functie inexistenta in traditia romaneasca, este un alt ordin suspect al lui Ion Antonescu. in sedinta Consiliului de Ministri din 8 iulie 1941, cind s-a pus in discutie revenirea Basarabiei la Patria-Mama, Mihai Antonescu va declara: ,Atita vreme cit ostilitatile continua, atita vreme cit statul roman nu a facut un decret de anexiune a acestor teritorii, cu organizarea carora noi ne ocupam, noi ne gasim intr-un regim de ocupatie belica, iar nu de ocupatie ca mod de dobindire a teritoriului. Prin urmare, aici se exercita o suveranitate de ocupant, iar nu de stat suveran. Pina in momentul cind vom face declaratiunea de anexiune formala, si aceasta n-o putem face decit in momentul cind ostilitatile sunt terminate sau chiar ajung la un punct cind ne ingaduie anexiunea formala, pina atunci, din punct de vedere al dreptului pur, noi ne gasim intr-o ocupatie militara si regimul legal este condus de legile razboiului'535. Ce roman isi poate imagina Basarabia „anexata' Romaniei, iar Romania instalata in Basarabia ca „ocupant', iar „nu ca stat suveran''? Nu exista decit o singura explicatie pentru acest act grav de tradare a idealului unitatii nationale: Ion si Mihai Antonescu au declarat Basarabia teritoriu strain ocupat de trupele romane ca sa poata aplica evreilor legile internationale ale razboiului, nu legile statului roman, din care Basarabia facea parte organica.



La fel, si trecerea Transnistriei sub autoritate romaneasca. Ea ne expune din nou la critici internationale, prin acuzatia ca am ocupat litorii straine si le-am administrat cu drept de cuceritor, ceea ce anuleaza argumentul nostru clasic, pe care s-au intemeiat toate raz-. oaiele tarii, si anume ca intotdeauna ne-am aparat. Astazi trebuie sa uportam faptul ca toate asasinatele germane din acest teritoriu (se vorbeste de 75-80 000 de morti) sunt trecute in responsabilitatea noastra, pentru ca eram administratorii provinciei. Ar fi totusi de subliniat ca Antonescu a vazut in detinerea acestui guvernamint o moneda de schimb pentru redobindirea Transilvaniei. El voia ca la sfirsitul razboiului sa ii dea lui Hitler Transnistria si sa primeasca inapoi Transilvania de nord-vest pierduta prin Dictatul de la Viena. Ideea este generoasa si ilustreaza preocuparea permanenta a maresalului pentru cauza nationala. Putem trece si peste faptul ca Antonescu intentiona sa schimbe un teritoriu strain pe un teritoriu de drept romanesc, ceea ce nu este acelasi lucru. Problema este ca acest schimb nu se putea face decit daca razboiul era cistigat de Germania. Ideea acestui schimb intre Transnistria si Transilvania demonstreaza ca maresalul Ion Antonescu a crezut pina la sfirsit in victoria finala a Germaniei. Altfel, tranzactia nu-si avea rostul, pentru ca numai un nebun putea sa conceapa ca Aliatii invingatori ar fi acceptat asa ceva.

lata, asadar, cinci erori grave fata de romani, ale caror consecinte le tragem si astazi. Desi se acuza lipsa calitatilor politice la maresalul Antonescu — teza neglijenta, care ii atinge si pe Eminescu si pe lorga — trebuie aratat ca eroul nostru a condus cu abilitate si performanta o serie de actiuni politice, cum au fost: detronarea lui Carol II, negocierile cu partidele politice, organizarea plebiscitelor, succesele propagandei. Cauzele marilor sale erori se afla atit in uzura starii sale fizice si psihice, cit si in faptul esential ca a condus o dictatura care i-a oferit, prin prabusirea definitiva a vechiului sistem politic democratic al statului, posibilitatea si conditiile pentru a ramine singur in fata unor decizii coplesitoare, in sfirsit, ramine sa facem proba documentelor, odata cu revenirea arhivelor furate de URSS, si asupra informatiei ca Ion Antonescu a ordonat comandantilor de unitati trimiterea in linia intii a legionarilor si impuscarea lor din spate in timpul luptelor. Daca acest ordin a existat, asa il atesta martorii oculari si unii detinuti romani din Gulag, figura lui Antonescu va trebui inca o data studiata cu atentie. Acest ordin nu are nici o explicatie in plan politic sau militar. Este, in mod sigur profund imoral.

Pregatirile pentru iesirea din razboi

Urmarind actiunile guvernului Antonescu, ale partidelor din „Opozitie' si ale frontului vom observa ca au aspectul fabulos al unei portii de spaghete. intr-o farfurie cu margini definite (Romania), se rasucesc, se lipesc si se despart firele pastei, timp in care cineva (URSS) tot maninca din ele. Problema noastra este ca acel „cineva' minca si farfuria. Lasind gluma (amara) deoparte, vom arata ca, pe fondul abandonarii Romaniei in responsabilitatea Uniunii Sovietice, incercarea disperata a fortelor interne de a salva situatia au continuat. Pe scurt, in timp ce Ion Antonescu incerca sa reziste armatelor sovietice, pentru a obtine o iesire din razboi in conditii mai avantajoase, partidele politice negociau constituirea unui front politic comun care sa gestioneze tara dupa armistitiu. Particularitatea care a dat diferenta intre coalitia partidelor democratice, compusa din PNL, PNT si PSD, si Partidul Comunist din Romania a fost aceea ca aceasta coalitie nu-si asuma raspunderea semnarii armistitiului care consfintea pierderea provinciilor estice si lasa un dubiu asupra instalarii unei ocupatii sovietice de durata, in timp ce agentura sovietica din Romania voia rasturnarea regimului Antonescu si capitularea neconditionata in fata Uniunii Sovietice. Din acest punct de vedere, intelegerea partidelor democratice cu inamicul, reprezentat de agentura sa in Romania, a fost o coalitie mai monstruoasa decit asa-zisa „monstruoasa coalitie' impotriva lui Alexandru loan Cuza. in ianuarie 1944, preveniti de occidentali asupra iminentei unei ofensive sovietice majore (ofensiva de la Uman), liderii coalitiei hotarasc atasarea Partidului Comunist din Romania la coalitia proaliata, inclusiv cu scopul de a-si asigura un  de comunicatii direct si favorabil cu URSS. Decizia a fost luata „ unanimitate de Maniu, de Bratianu si de Titel Petrescu, numai ca, 'mediat dupa ce au luat-o, au descoperit ca habar nu au unde este partidul comunist si cu cine ar putea negocia in mod responsabil. Si Xitel Petrescu si Maniu aveau niste legaturi sporadice cu personalitati cunoscute pentru vederile lor comuniste, ca Ralea, Petru Groza sau p Constantinescu-Iasi, la care se adauga Lucretiu Patrascanu, aflat atunci in lagarul de la Tirgu Jiu. Liberalii il cunosteau pe Ion Gheorghe Maurer. Reamintim ca nucleul de conducere al PCdR aflat in libertate, cu Foris in frunte, se gasea sub controlul Sigurantei, colabora cu Legatia germana si sonda din cind in cind agenti ai spionajului britanic, iar conducerea romaneasca a partidului, in frunte cu Gheorghiu-Dej se afla in inchisoare, in plus, liderii democrati doreau ca relatia lor cu Partidul comunist sa se desfasoare prin intermediul unor intelectuali ai partidului, motiv pentru care au cautat mereu sa vada in Lucretiu Patrascanu un lider, desi nu era. Bineinteles, „conspiratia' ii informeaza pe Ion si Mihai Antonescu asupra acestei apropieri, astfel incit, tot la inceputul anului, se intimpla curioase eliberari de comunisti din lagare, intre care si a lui Petru Groza, dar si mutarea lui Lucretiu Patrascanu cu domiciliu „fortat' la Poiana Tapului. Numai ca, odata eliberat si vizitat de emisarii lui Maniu la vila sa dintre Sinaia si Busteni, Patrascanu le-a atras atentia ca el nu conduce Partidul comunist, nu are legaturi „superioare' si nici n-ar putea spune prea bine cine e la sefia partidului. Maniu a incercat atunci sa-1 contacteze pe Mihail Sadoveanu. Acesta se refugiase la Risnov, cu gindul sa fuga in Elvetia daca vor intra in tara trupele sovietice si se va descoperi intentia sa de a se inscrie in Miscarea legionara, chiar inainte de rebeliunea din 1941536. in sftrsit, democratii ajung la P. Constantinescu-Iasi, care le cere doua milioane de lei pentru refacerea Partidului comunist, din care o suta de mii pentru scoaterea liderilor din inchisoare prin coruperea paznicilor si vreo cinci sute de mii pentru organizarea de sabotaje. In fata acestei cereri, Mihai Popovici ii va spune lui Patrascanu:

„Dupa cit inteleg eu din planul expus de prietenul d-tale, d-stra comunistii, nu dispuneti de nici o organizatie si vreti sa v-o faceti acum, cu banii nostri si ai liberalilor'537. Patrascanu i-a raspuns „destul de jenat, ca partidul sau — neavind o existenta legala de atitja ani si cu o buna parte a cadrelor sale in inchisori sau lagare — nu dispune inca de o organizatie serioasa si ca de-abia acum isi Va putea-o face'538. Taranistii vor refuza sa dea mai multi bani peste suma de 50 000 de lei pe care o plateau lunar de citva timp Iui Constantinescu-Iasi, ca sa nu moara de foame, in schimb liberalii vor pune la dispozitia lui Patrascanu un milion de lei pentru reorganizarea Partidului comunist. Cu acesti bani au fost inchiriate case conspirative, s-au cumparat masini pentru deplasare prin Bucuresti, au fost platiti citiva oameni pentru a-si parasi serviciul si a activa in Partidul Comunist din Romania si au fost puse la cale doua sabotaje (incendierea a doua vagoane cisterna pe Valea Prahovei, din garnituri destinate frontului). Cam asta a fost activitatea reala a Partidului comunist in ilegalitate pentru rasturnarea „dictaturii antonesciene' si cu banii grei dati de liberali s-a intimplat si putinul din „lupta maselor pentru pregatirea revolutiei de eliberare nationala, antifacista si antiimperialista'. Singurul rezultat din tot acest efort organizatoric al comunistilor a fost constituirea teoretica a Frontului Unic Muncitoresc (FUM), ca un fel de coalitie a partidelor socialiste si comuniste, unde Partidul Social Democrat al lui Titel Petrescu se asocia cu diferite „partide', PCdR, Madosz-ul, Partidul Taranesc-Ralea, Frontul Plugarilor, care erau compuse de fapt din citeva persoane. Acest Front Unic Muncitoresc a fost infiintat prin santaj la l mai 1944, comunistii informindu-i pe social-democrati ca au intocmit un comunicat al Frontului si ca 1-au dat deja publicitatii, desi coalitia nu se formase inca. Unul din liderii comunisti, Constantin Agiu, avea sa relateze dupa razboi cum a decurs santajul inpotriva PSD, reprezentat de Stefan Voitec, si cum a lansat manifestul fara ca acesta sa fie semnat ; de celelalte partide-persoane: „Eu te anunt ca manifestul a fost facut. Daca vrei iti arat si dumitale — si eu am chiar exemplarul de atunci — asa ca, daca vrei sa semnezi, il semnezi. Este o realitate, de acum in toata tara, manifestul s-a impartit poate la ora asta. Asa ca dumneata daca vrei, eu te sfatuiesc sa-1 semnezi sau sa iei legatura cu seful partidului dumitale'539. Agentura sovietica era interesata sa se legitimeze ca partid de opozitie, in primul rihd, iar in al doilea j-ind sa creeze o baza politica pentru momentul ocupatiei sovietice, manevra care i-a reusit exclusiv datorita slabiciunii Partidului Social Democrat. luliu Maniu, bine informat si dotat cu multa experienta, a inteles intentiile comunistilor astfel ca nu a acceptat sa negocieze cu acel FUM, din care n-a mai ramas decit manifestul de pe l mai, si a reusit sa atraga individual PSD in coalitie, purtind discutiile numai cu Patrascanu si ignorind celelalte formatiuni liliputane.

La 19 martie 1944, cind Ion Antonescu a fost chemat la o noua intilnire de catre Hitler, Mihai Antonescu a cerut impacientat un sfat de la Aliati, prin Cretzianu, astfel incit maresalul sa-si poata defini o strategie de abordare a Fiihrerului, in functie de intentiile Marii Britanii si Statelor Unite fata de Romania. Raspunsul a venit la 22 martie si continea, in esenta, cererea de a nu se duce la Hitler si de a da o lovitura in spatele trupelor germane, fara insa a promite si o debarcare de sprijin. Acest raspuns a venit dupa ce Antonescu plecase la Hitler540. La insistentele lui Maniu, care transmitea de fapt un mesaj al lui Ion Antonescu, a fost ceruta o noua precizare de la Aliati. Al doilea raspuns al generalului Wilson, comandantul fortelor aliate din Mediterana, venit la 29 martie, ii cerea lui Antonescu sa ia legatura direct cu Moscova, prin intermediul unui general roman cazut prizonier la sovietici. Maresalul Antonescu a refuzat sa se angajeze intr-o astfel de actiune, dar i-a imputernicit pe reprezentantii Opozitiei sa o faca Asa a aparut proiectul trecerii regelui Mihai I pe teritoriul ocupat de URSS, unde, impreuna cu oameni politici dati de partide sa formeze un guvern in exil care sa mobilizeze cetatenii la revolta impotriva regimului antonescian si care sa determine o schimbare a atitudinii generalilor romani de pe front. Gheorghe Barbul ne informeaza ca aceeasi propunere a fost facuta de sovietici si prin canalul de la Stockholm: „Regele Mihai trebuia sa se duca in Crimeea pentru a-si asuma comanda trupelor romane din peninsula. Sau, inca si mai bine, tot guvernul era invitat sa paraseasca Bucurestiul cu avionul pentru a veni sa se instaleze undeva, in Rusia'541. Prin „tot guvernul', sovieticii intelegeau guvernul Antonescu in frunte cu acesta, fapt care a blocat initiativa, maresalul refuzind categoric un astfel de gest. El a inteles cu aceeasi ocazie de ce ii cerea insistent regele Mihai sa plece pe front „in inspectie' si de aceea i-a interzis deplasarea. Initiativa a fost insa preluata de Gheorghe Tatarescu, impreuna cu fostul rege Carol II, care a comunicat prin Jean Pangal ca este gata „de a lua legatura cu Sovietele si de a le propune formarea unui guvern roman pe teritoriul romanesc, si ca eu sa ma proclam regent'542. Din acest moment, in jurul datei de 2 mai 1944, Carol II va intra in negocieri cu ambasadorul Umanski, acceptind ca baza de discutii recunoasterea apartenentei Basarabiei la URSS si dreptul acesteia de a dizolva Armata romana pentru a fi incorporata cu unitati separate in Armata Rosie543. Fara indoiala ca o astfel de propunere era foarte atragatoare pentru sovietici, asa ca din acest moment varianta readucerii lui Carol II in tara a devenit serioasa si a declansat atit o accelerare a comunicatiilor pe linie francmasonica (rosie), cit si anumite pregatiri din partea Moscovei.

intorcindu-ne putin in timp si in tara, este de subliniat ca a existat un moment cheie al negocierilor de iesire a Romaniei din razboiul contra aliatilor, la inceputul lunii aprilie. La 2 aprilie, generalul Wilson i-a transmis un mesaj ultimativ lui Maniu prin care ii cerea, de aceasta data, rasturnarea lui Antonescu. in seara aceleasi zile, Molotov organiza o conferinta de presa cu ziaristi sovietici si straini la care va face o importanta declaratie, ceruta, evident, de ji occidentali, si in care se gasea si urmatorul pasaj: „guvernul nvietic declara ca el nu urmareste achizitionarea vreunei parti a teri-riului Romaniei sau schimbarea orinduirii de stat existente in Romania si ca ofensiva armatelor sovietice in interiorul Romaniei ste dictata exclusiv de necesitati de razboi si de faptul ca trupele 'narnice continua rezistenta'544. Data de 2 aprilie 1944 era, asadar, un moment decisiv pentru definirea intr-un contur mai precis a soartei Romaniei dupa razboi. Observam — stiind bine ca Uniunea Sovietica nu si-a respectat cuvintul — cum Molotov a introdus in declaratia sa oficiala mai multe mesaje pentru Bucuresti: primul era acela ca Basarabia este definitiv pierduta, pentru ca la acea ora trupele sovietice fortasera Prutul si asigurarea ca URSS nu urmareste achizitionarea vreunei parti din Romania se referea la teritoriul de dincoace de Prut; declaratia nu a fost facuta la trecerea Nistrului, cum era normal, ci la trecerea Prutului. Al doilea mesaj era destinat lui Antonescu, asigurindu-1 cu abilitate ca URSS nu va schimba orinduirea de stat existenta, adica regimul dictatorial-militar, si ca inca il considera partener de negociere, in sfirsit, al treilea mesaj era pentru Maniu, pe care Molotov il avertiza ca trupele sovietice isi vor continua inaintarea atit timp cit Armata romana va opune rezistenta. Era un ultim indemn la actiune. Declarindu-i regelui ca „Antonescu este un dezechilibrat si ca atare, iresponsabil', luliu Maniu ii cere regelui Mihai, in timpul unei audiente din 3 aprilie, sa-1 schimbe pe maresal si sa formeze un guvern militar, care sa nu implice responsabilitatea politica. Bineinteles ca regele nu avea mijloace pentru a face asa ceva atunci. El s-a sfatuit cu Ion Antonescu si maresalul i-a dat inca o data asigurari ca stapineste situatia si ca va incerca sa-i opreasca pe sovietici pe un aliniament mai tare, linia fortificata NamoloaSa-Focsani. Lipsa de raspuns din partea romanilor a determinat riposta violenta a Aliatilor occidentali, care au executat la 4 aprilie 1944 celebrul raid aerian devastator asupra Capitalei si zonei Prahova. Practic, din acest moment Aliatii occidentali isi inlocuiesc dorinta de a mai negocia cu partea romana prin bombardamente masive. Capitala a fost bombardata in 4, 5, 15 21 si 24 aprilie, producind aproape 2 500 de morti si 2 000 de cladiri distruse, intre care si Universitatea. Brasovul a fost bombardat in ziua de Paste, pe 16 aprilie. Zona Prahova a fost bombardata in 5, l g sj 31 mai, apoi din nou capitala in 28 iunie si Ploiestiul in 9 si 15 iulie 1944 Bombardarea unor obiective civile, ca Universitatea, cimitire biserici, cartiere de locuit, cum era celebrul Mimiu din Ploiesti, a avut scopul de a produce descurajarea populatiei si de a foita modificarea atitudinii acesteia fata de guvern, adica ceea ce astazi se numeste si se aplica drept „bombardament strategic'.

Deja in luna mai luliu Maniu era ingrijorat de avansul mare pe care il avea Gheorghe Tatarescu in relatiile cu Moscova. Desi respins cu mare ostilitate de Maniu si amenintat cu judecarea, dupa razboi, fostul prim-ministru liberal reusise sa-si creeze o platforma de imagine destul de buna, fiind acceptat de Dinu Bratianu pentru o intoarcere in PNL, ca secretar general al partidului, daca renunta la calitatea de sef al Partidului Liberal, pe care si-o aroga ilegal, apoi isi pastrase o legatura eficienta cu Mihai Antonescu prin intermediul unui general in rezerva, care va deveni om cheie in evenimentul din 23 august 1944, Gheorghe Mihail. Acest general fusese dat afara din Armata de Ion Antonescu pentru acte de lasitate petrecute in timpul primului razboi mondial cind, pentru a ascunde fuga din fata inamicului si abandonarea unitatii sale, si-a produs o rana in spate, cu complicitatea unui medic militar, declarind apoi ca rana a fost dobindita in lupta si ca din aceasta cauza nu si-a putut salva unitatea de la decimare. Trimis in judecata pentru acte de lasitate, Gheorghe Mihail va ajunge pe cai oculte in anturajul regelui Ferdinand, unde va activa mai multi ani ca „ofiter de casa' implicat in tot felul de aranjamente de culise. A ramas cu aceleasi apucaturi si sub Carol II, fiind unul din cei doi generali care i-au cerut suveranului sa-1 aresteze pe Ion Antonescu in noaptea de 5 spre 6 septembrie 1940. Abil si el, Ion Antonescu nu 1-a trecut in rezerva pentru incercarea de a-1 asasina in faptul loviturii de stat anticarliste, ci isi va argumenta decizia prin impostura in care se gasea Mihail inca din primul razboi mondial, reamintind astfel cazul lui opiniei publice. Este de tnteles astfel de ce Mihail il ura de moarte pe maresalul Antonescu  era, in continuare, adeptul suprimarii sale, idee care a suris si comunistilor la un moment dat. Acest Mihail facea, asadar, legatura intre Tatarescu si Mihai Antonescu si figura in „ordinea de bataie' a grupului militar contactat de Tatarescu. „Filiera folosita pentru relatia cu URSS a fost aceea din 1943: Richard Franasovici, Eduard Benes, Moscova. Si a functionat. Benes, prin Franasovici, ii raspundea la 28 iulie, telegrafic, pe adresa Ministerului de Externe de la Bucuresti, transmitind invitatia Guvernului Sovietic de a veni la Moscova, impreuna cu delegatii Coalitiei National Democrate, pentru a discuta conditiile iesirii Romaniei din razboi si ale armistitiului'545. Telegrama a fost oprita de Mihai Antonescu si n-a ajuns la Tatarescu. Prin intermediul lui Grigore Niculescu-Buzesti a aflat de ea si Maniu, ceea ce i-a sporit furia impotriva fostului prim-ministru carlist.

Aceasta este celebra telegrama de la Moscova despre care s-a spus gresit ca a sosit in ziua de 23 august si a fost ascunsa de Buzesti sau ignorata de Maniu. Liderul taranist a vazut pericolul ca Tatarescu sa semneze armistitiul cu Uniunea Sovietica in numele unui guvern pe care acesta il forma pe teritoriul romanesc ocupat deja de trupele Armatei Rosii, guvern care ar fi fost, cu certitudine, recunoscut de Aliati si instalat apoi de URSS la Bucuresti. Astfel, cea mai serioasa posibilitate de intelegere cu Uniunea Sovietica si singura sansa ca armistitiul sa fie semnat in conditii normale, de pe pozitii, a fost compromisa.

intre timp, sub impresia puternica produsa de bombardamentele devastatoare ale Aliatilor occidentali, regele Mihai I hotaraste sa treaca la actiune, initiind sondaje si consultari cu anumiti generali cunoscuti drept adversari ai lui Ion Antonescu. S-a format un grup din generalii Sanatescu, Aldea si Mihail, care i-au explicat care sunt riscurile unei iesiri din razboi cu germanii in tara. Ca fapt important, pe Sanatescu reuseste sa-1 trimita in zona frontului unde va lua contact cu mai multi generali si comandanti de unitati combatante incercind sa-i convinga de inutilitatea rezistentei, de nevoia semnarii unui armistitiu, dar mai ales de realitatea juridica a functiei de Cap al Ostirei, care apartine regelui. Cu toate ca multj vad rolul regelui Mihai limitat la momentul 23 august, influenta tinarului suveran asupra evenimentelor a inceput sa se faca simtita dupa 4 aprilie 1944. Mihai I intelesese ca, prin continuarea bombardamentelor, care, conform posturilor de radio straine, urmareau „distrugerea integrala a tuturor oraselor si o soarta foarte vitrega in viitor', exista riscul ca tocmai Aliatii, de care depindea viitorul, sa devina odiosi in ochii cetateanului de rind. Si cum bombardamentele erau anglo-americane, toata nefericirea locuitorilor loviti de raiduri, ca si a celor nevoiti sa se refugieze, se revarsa asupra Marii Britanii si Statelor Unite. Admirator constant al acestora, regele Mihai I risca sa fie lipsit de orice credibilitate atunci cind incerca sa-si convinga supusii de nevoia armistitiului cu anglo-americanii. Orientati atunci, ca si acum, gresit in ce priveste mentalitatea poporului roman, anglo-americanii au crezut ca aplicarea terorii va misca fortele sociale catre o revolta antianto-nesciana, fara sa inteleaga ca majoritatea zdrobitoare a poporului roman vedea in Antonescu o victima. Efectul a fost ca, in timp ce nemtii ii exploatau, apoi i-au bombardat, in timp ce englezii si americanii ii bombardau si ei in orase, sovieticii au parut ca niste eliberatori si au fost primiti cu flori in Bucuresti. Ar putea parea o mare eroare de gindire strategica, dar in realitate pe occidentali nu-i mai interesa Romania decit ca spatiu pentru diversiunea care sa ajute debarcarea din Normandia. De aceea, atunci cind vorbim despre victime, la clasa politica romaneasca trebuie sa-1 adaugam si pe regele Mihai.

Pe la sfirsitul lui mai 1944 incep discutiile intre reprezentantii noii coalitii si Lucretiu Patrascanu, apoi, in 13 iunie se hotaraste, in prezenta lui Emil Bodnaras, constituirea Blocului National Democrat (BND) format dintr-un grup de conducere - Maniu, Bratianu, Titel Petrescu si Patrascanu — numit „Conducere superioara', un Birou politic' format din Ghita Pop si loan Hudita (PNT), Bebe oratianu si C. Zamfirescu (PNL), Voitec si Jumanca (PSD) si Vasile tjieu si P- Constantinescu-Iasi din partea PCdR, si un „Comitet mjlitar' format din generalii Mihail si Rascanu, colonelul narnaceanu si Emil Bodnaras. Damaceanu, comandant al garnizoanei Bucuresti, atrasese de partea sa citiva subalterni — maiorul Rasoviceanu, maiorul Viteleanu si locotenent-colonelul Oistea. Toti acesti ofiteri nu aveau nici calitatea, nici capacitatea de a-l rasturna pe Antonescu, astfel ca pretentiile de mai tirziu ale comunistilor despre actiuni in sinul Armatei si importanta unor ofiteri colaborationisti sunt doar expresia propagandei pornite de la o realitate minora, singurul ofiter important, cu adevarat, fiind generalul Rascanu, comandant al unei unitati de pe Valea Prahovei. De altfel, cel putin doua luni acel „comitet militar' a studiat posibilitatea asasinarii lui Ion Antonescu in vila sa de la Predeal, undeva, pe Valea Prahovei, in timp ce se deplasa spre Bucuresti sau pe front in dreptul unei unitati cu comandant atras in conspiratie. Al doilea obiect al activitatii „comitetului militar' a fost studierea posibilitatii trecerii generalului Aldea, impreuna sau fara Bodnaras, la sovietici. luliu Maniu insa a ramas consecvent proiectului sau de a-l determina pe Ion Antonescu sa incheie armistitiul undeva, pe front, si apoi sa dea o echipa militara pentru un guvern sprijinit politic din spate.

Pactul de constituire a Blocului National Democrat a fost semnat la 20 iunie 1944. Alertat si de audientele lui Tatarescu la regele Mihai I, ocazie cu care se stabilise o legatura prin reteaua francmasonica cu fostul rege Carol II si exista informatia de la Palat ca Mihai este dispus sa cedeze din nou Tronul tatalui sau, luliu Maniu se vede nevoit sa accepte semnarea pactului cu comunistii. Totodata, el va pierde energie si timp pretios pentru a contracara aceste miscari ale dusmanului sau politic. Maniu ajunge la o concluzie definitiva, in ceea ce il priveste, la sfirsitul lunii iunie, concluzie care a avut influenta asupra Blocului National Democrat: «Blocul celor patru partide nu e facut in vederea unei rasturnari violente a Iui Antonescu, lucru extrem de primejdios si plin de mari riscuri, ci pentru a-i oferi regelui o baza, o acoperire, pentru a avea autoritatea sa-i ceara lui Antonescu sa demisioneze in fata vointei unanime a tarii'546. Ideea cu „vointa unanima a tarii', desi pare doar rizibila la prima vedere, era expresia unui plan de fortare a demisiei lui Ion Antonescu printr-o mare demonstratie pe strazile Bucurestilor, care sa se opreasca in fata Consiliului de Ministri, sa se transforme acolo intr-o manifestatie de protest si sa ceara demisia guvernului. Acest tip de actiune urma sa fie organizat in intelegere cu maresalul, acesta sa cedeze „vointei nationale' si, totodata, sa-i puna la dispozitie un argument pentru ruperea relatiei militare cu Germania nazista. Conform aceluiasi plan, germanii urmau sa se retraga din Romania fara incidente, iar maresalul sa incheie armistitiul cu anumite conditii, intre care se afla si cererea ca trupele sovietice sa ocoleasca o zona „libera de trupe' in care s-ar fi instalat noul guvern democratic. Pare o fantezie desprinsa din literatura romantica, dar asa gindea luliu Maniu, iar colegii sai cei mai fideli au incercat sa o puna in practica, cerindu-le celorlati trei membri ai Blocului sa-si mobilizeze fortele pentru marea manifestatie. Aici lucrurile s-au blocat. Taranistii abia puteau scoate pe strada citeva sute de oameni, simpatizanti ai filialei Bucuresti care tocmai se afla intr-un „razboi' pentru alegerea noului sef al filialei, liberalii se aratau foarte reticenti, ei aflindu-se, practic, la guvernare in echipa tehnica a Cabinetului Ion Antonescu — in plus, Mihai Antonescu le-a cerut sa nu se implice — iar social-democratii nu puteau prezenta decit lista conducerii, in ceea ce-i priveste pe comunisti, totul este mai interesant, pentru ca sumele imense, de peste un milion de lei, avansate lui Lucretiu Patrascanu, aveau menirea sa asigure o prezenta masiva a muncitorimii la manifestatie. Joi 6 iulie 1944, P. Constantinescu-Iasi prezinta „Biroului politic' o lista a comunistilor mobilizati pentru marea adunare si manifestatie din Bucuresti: erau cu totul 9 oameni! Lista continea „patru nume din partea organizatiei lor din Capitala, trei din partea celei de la Ploiesti si doua pentru cea din Arad. Georoceanu si Cezar au pufnit in ris,  „ intrebindu-l daca Partidul comunist crede ca noua oameni sunt dejuns pentru organizarea unei miscari de strada in vederea asturnarii guvernului Antonescu'. Constatinescu-Iasi a motivat tunci ca acestia ar fi doar niste „delegati' care au misiunea sa mobilizeze   „masele',   urmind   ca  in   timpul   manifestatiei   sa nrirnesca rolul de „oameni de ordine'. Numai ca privind inca o data lista, taranistii au constatat ca cei patru „oameni de ordine' din Bucuresti erau chiar liderii Partidului comunist: Patrascanu, Constantinescu-Iasi, Ranghet si Agiu. Situatia era total neserioasa.

Liderii liberali  si  taranisti au ramas convinsi ca Patrascanu  si Constantinescu-Iasi si-au impartit banii intre ei, ceea ce nu este exclus, avind in vedere numeroasele cazuri de coruptie intilnite la nivelul conducerii PCdR, furturi din casieria partidului sau trafic cu aur, lame de ras sau obiecte de cult evreiesti.

Problema banilor cu care a fost finantat Partidul Comunist din Romania in vederea participarii la „insurectia armata de eliberare antifascista si antimperialista' devine si mai clara odata cu publicarea dosarelor din Arhiva PCR, intocmite prin anii '50 de departamentul de cadre al Comitetului Central, dosare compromitatoare care vor sta la baza loviturii de palat date de Ceausescu, atunci cind a fost numit sef al partidului, in plus, fata de milioanele de lei obtinute de la liberali si taranisti, comunistii reusisera sa faca rost de alte citeva milioane de lei de la Max Auschnit, care devenise peste noapte partizan al cauzei comuniste. Auschnit le-a pus la dispozitie si armament, inclusiv tunuri si branduri, grenade si pusti, impreuna cu munitia lor, la uzinele sale de la Resita. Raminea problema cine sa le foloseasca. Atunci a aparut ideea constituirii unor „garzi patriotice' pregatite din timp si conduse de Emil Bodnaras, care sa aiba acces rapid in ziua loviturii de stat la depozitele secrete constituite de Max Auschnit. Este foarte probabil ca, pina in ziua de 23 august, Bodnaras nu a reusit sa organizeze asa-numitele „garzi patiotice', desi, la cererea expresa a secretarului general Pirvulescu, prezentase o lista cu peste 12 000 de luptatori in Bucuresti, 90 000 la Galati, 120 000 la Ploiesti si 70 000 la Brasov Si Pirvulescu, si Patrascanu au ris de el atunci, cerindu-i macar sa taie doua zerouri, iar Patrascanu a mai spus ca in conditiile unor astfel de „efective' comuniste nici nu mai e nevoie de Armata pentru debarcarea lui Antonescu si gonirea nemtilor din tara Informatia este confirmata de un alt lider al PCdR, celebrul Bellu Zilber: „in ziua de 23 august, cind m-am dus sa iau revolverele, am vazut la Bodnaras o ladita cu o gama intreaga de revolvere — de la 1840, 1870, 1920 — mi-a incropiat patru revolvere cu patru gloante. Zic: «astia sunt cei 12 000 de oameni inarmati, mai Emile, ce dracu?»'4. Nestiind exact de ce forte dispun comunistii si ingrijorat de posibilitatea folosirii banilor dati de Auschnitt si liberali pentru stringerea unei mase de manevra stradala fara control, luliu Maniu ia initiativa constituirii unor garzi patriotice taraniste. Cum oameni nu avea, el reactiveaza vechea legatura cu Miscare legionara si intra in contact cu organizatiile fostului Corp Muncitoresc Legionar de la Uzinele Malaxa si Atelierele Grivita. Aceste grupuri muncitoresti legionare aveau experienta manifestatiilor de strada si luptasera in Bucuresti pe timpul rebeliunii legionare. Ele au fost puse sub conducerea liderilor Organizatiei Muncitoresti a PNT si astfel, in zilele loviturii de stat, pe strazi, la Podul Baneasa sau pe soseaua Nordului garzile patriotice ale taranistilor, de fapt legionare, au predominat. Anticipind putin evenimentele, vom arata ca de la aceasta colaborare a evoluat intrarea gruparii legionare a lui Horia Comaniciu in PNT dupa 23 august 1944, subiect de disputa cu comunistii in timpul procesului din 1946.

In lunile decisive iunie-iulie-august singurul fenomen important, dincolo de schimbul inutil si steril de mesaje cu Aliatii occidentali, a fost pozitia ferma a regelui Mihai I fata de luliu Maniu, caruia i-a cerut cu insistenta lista guvernului pe care sa-1 poata forma in momentul iesirii din razboi. Ziua de 23 august, trei zile dupa marea ofensiva sovietica prin care a fost spart frontul, i-a gasit pe actorii acestui eveniment major din istoria Romaniei in aceleasi pozitii : Maniu refuza formarea unui guvern politic democrat si cerea cu insistenta regelui sa-1 convinga pe Antonescu sa semneze el armistitiul; regele se lasa impresionat de garantiile oferite de Ion Antonescu si ii cerea lui Maniu cu insistenta sa formeze guvernul politic; Ion Antonescu era tulburat de erorile tactice facute de germani pe frontul din Crimeea si Moldova si cauta o solutie militara pentru rezistenta in aliniamentul Namoloasa-Focsani, de unde sa poata semna un armistitiu avantajos; agentura comunista sovietica din Romania cauta un mijloc de a facilita inaintarea rapida a trupelor Armatei Rosii. Istoriografia romana a fost intens derutata pina acum de aparitia episodica a unor documente si marturii ale nesfirsitelor canale de negociere cu Aliatii occidentali, fiecare revendicindu-si o importanta mai mare decit celalalt. Trebuie sa ne distantam cu atenta observatie si rigoare de aceste marturii ale fostilor diplomati romani, deoarece ele sunt partizane si mai degraba legate de conflictele permanente din sinul emigratiei pentru accesul la fondurile transferate in Occident, de orgolii si de legitimarea unor situatii personale ale actorilor acestor negocieri diplomatice in tarile unde s-au refugiat. Informatiile furnizate de ei sunt interesante si importante pentru reconstituirea bataliei politice conduse de rege, antonesti, partide pentru scoaterea tarii din marea criza in care se afla, dar nu contin relatari ale unor actiuni determinante, in mijlocul dezordinii din colaborarea Guvernului cu Opozitia pentru gasirea unei solutii a aparut un fapt decisiv care a intervenit direct in cursul istoriei.

Secretul devansarii loviturii in 23 august 1944

Marea ofensiva declansata de trupele sovietice in martie atinsese limitele „adincimii misiunii strategice planificate de inaltul comandament sovietic' la jumatatea lui aprilie 1944. Altfel spus, trupele sovietice isi indeplinisera misiunea planificata in acea ofensiva, atingind aproape toate punctele strategice, se oprise pentru intarirea pozitiilor si refacerea efectivelor, a inzestrarii si a sustinerii logistice. Urma o noua ofensiva, pornita de pe acel nou aliniament.

Intuind desfasurarea luptei, comandamentul german, precum si independent, Ion Antonescu i-au cerut lui Hitler sa aprobe retragerea strategica a trupelor Axei pe un aliniament de aparare mai solid, zona fortificata Namoloasa-Focsani, deoarece aliniamentul pe care se gaseau era greu de tinut in fata unei noi ofensive sovietice si oricum, era linia de front stabilita prin succesul inamicului, nu prin planificare proprie. La acea data, sfirsitul lunii aprilie, frontul reprezenta linia la care se oprise pentru refacere inaintarea sovietica Hitler s-a opus acestei retrageri strategice, de bun simt militar, a tergiversat emiterea unui ordin alternativ si i-a cerut lui Ion Antonescu sa trimita alte forte romanesti pe front. Astfel s-a facut ca in momentul declansarii noii ofensive sovietice, trupele germano-romane au fost nevoite sa se apere de pe pozitii foarte dezavantajoase, „in zorii zilei de 20 august, doua grupuri de armate (frontul 2 ucrainean al maresalului Malinovski, de la nord de Iasi, si frontul 3 ucrainean al maresalului Tolbuhin, la sud-vest de Tiraspol) si-au inceput atacurile, prin baraje de artilerie coplesitoare, de cite 1-2 ore, urmate de inaintarea unui numar impresionant de blindate si infanterie, sustinute de avioane de asalt in rase-motte (5-10 m inaltime), in fata lor, lucrarile de intarire a trupelor romanesti au fost in parte parasite fara lupta (diviziile 4, 5, 7 si 21), unele chiar inainte de atac. Astfel, chiar din prima zi, penetrarile rusesti ajunsesera pina Ia 20 km adincime, iar in orasul Iasi, aflat nemijlocit in spatele liniilor romano-germane, au avut loc lupte de strada inversunate'4. Antonescu s-a deplasat urgent pe linia frontului, derutat si el de lipsa de reactie a trupelor germano-romane, si a incercat sa opreasca retragerea, in momentul in care pozitia fortificata de la sud de Iasi a fost si ea strapunsa, iar tancurile rusesti au inceput a inainta spre Vaslui, comandantul Armatei 4 romane a ordonat retragerea generala, ceea ce a declansat fenomenul de retragere in debandada. Ofensiva din 20 august urmarea patrunderea si inaintarea in Moldova de la nord la sud, simultan cu deplasarea in lungul Prutului stfel incit sa fie taiate posibilitatile de retragere ale trupelor errnano-romane din Basarabia. Practic, sovieticii intentionau sa 'ncercuiasca trupele din Basarabia prin inchiderea cercului pe teritoriul Romaniei de dincoace de Prut. Pentru a salva situatia, Aritonescu a ordonat replierea rapida a trupelor romanesti in spatele liniei fortificate Focsani-Namoloasa inainte ca sovieticii sa blocheze posibilitatile de trecere a Prutului inapoi. Manevra a reusit in ce priveste majoritatea trupelor romanesti, dar nu le-a reusit germanilor, grosul trupelor lor fiind blocat de sovietici, astfel ca patrunderea unor noi forte germane pe teritoriul nostru a fost impiedicata prin ducerea actiunilor de lupta, in acelasi timp, comandamentul german de la Slanic Moldova a intocmit un plan de evacuare a trupelor din zona Moldovei, peste munti, in Transilvania.

incapatinarea lui Hitler de a refuza stabilirea apararii pe un aliniament puternic, esecul retragerii trupelor germane la timp, precum si intrarea in actiune a planurilor de retragere germana peste munti, in Transilvania, au creat un gol relativ in efectivele combatante germane de pe teritoriul Romaniei, in timp ce fortele romane devenisera, matematic, mult mai numeroase. Aceasta realitate militara, necunoscuta de complotisti, a favorizat lipsa de reactie a trupelor germane la lovitura de stat din 23 august 1944.

in planul actiunii politice, Ion Mocsony-Styrcea, maresal al Curtii Regale, incepe sa dea semne de trezire la realitate si sa propuna trecerea la actiune directa impotriva lui Ion Antonescu. Foarte influent in relatiile cu regele Mihai I, el ii prezinta suveranului un argument dramatic de valabil, care a avut menirea sa-1 scoata din fascinatia pe care o arata fata de maresal. Mihai I mai avusese tentative de a-i arata maresalului ingrijorarea sa si de a-i cere sa faca modificari importante in orientarea politica, dar de fiecare data Antonescu il dominase atit prin complexitatea argumentelor sale strategice, cit si prin apelul la increderea ce trebuia sa-i fie acordata, in calitate de patriot. De data aceasta, Styrcea avea de partea sa o cazuistica politica, in spatele careia se afla o cazuistica medicala, astfel ca si-a putut permite sa-i arate regelui ca „nu ne putem lua dupa salturile de umoare ale Conducatorului intrucit era a doua oara cind ameninta cu abandonarea cirmei ca apoi sa continuie a-si face de cap. Leit-motivul lui cel mai puternic durabil si mereu reiterat era acela ca nu-si putea calca cuvintul de soldat dat Fiihrerului, si eu imi mentineam parerea ca amindoi Antonestii nu faceau altceva decit to playfor time [a cauta sa cistige timp], dar nici unul nu era decis sa infrunte nu riscul luptei cu nemtii, ci consecintele patrunderii Armatei Rosii in tara, conchizihd ca nu avem dreptul sa ne bizuim pe ei pentru a da lovitura'55, intr-adevar, maresalul Antonescu abuzase de oferta de a demisiona, dar niciodata nu o punea in aplicare si nu lasa loc pentru o solutie alternativa. In acel fel, timpul a trecut fara ca regele sa se poata lamuri ce vrea exact maresalul si cit de sincer este. in privinta guvernului democratic promis de luliu Maniu, regele a primit de la Niculescu-Buzesti — un apropiat al sau, dar taranist — o explicatie care a contat si ea foarte mult in schimbarea atitudinii regelui spre fermitate. Buzesti a aratat ca „lentoarea deosebita cu care Maniu si Bratianu tratasera chestiunea alcatuirii guvernului, provenea din preferinta lor pentru infaptuirea actului de catre Antonescu sau Sanatescu, iar in ultimul timp si din cauza greutatilor de a impaca rivalitatile interne intre numerosii pretendenti la posturile ministeriale, ii repugna, de asemeni, principiul unei lovituri de stat efectuate de factorul constitutional, care avea doar dreptul sa schimbe guvernul si deci aici nu trebuia sa recunoasca a fi complotat pentru a uza de o prerogativa regala constitutionala. [] Una era sa-i retii la Palat spre a-i scuti de rapire de catre nemti si alta sa-i arestezi efectiv dupa ani de zile de tacita coniventa intre opozitie si guvern pe chestiunea tratativelor si planurilor de iesire din razboi la momentul cel mai propice pentru toata lumea'551. luliu Maniu traia intr-o lume ideala, intr-o democratie ireprosabila, de legenda, fapt

Pentru care a si fost strivit de realitatea Istoriei. Dar interventia lui vjjculescu-Buzesti este importanta si pentru ca dezvaluie doua manunte cu adinci semnificatii in drama lui Maniu si in soarta tarii: lupta din interiorul PNT pentru iluzoriile ministere ale viitorului guvern si faptul ca arestarea maresalului Antonescu, ca si inchiderea sa in seif, erau prevazute pentru a impiedica rapirea lui de catre germani. Probabil ca, in conceptia loialista a lui Maniu, maresalul trebuia doar fortat sa-si dea demisia, pentru a se putea face anuntul de „primire a armistitiului' (de fapt, al capitularii neconditionate), dupa care Antonescu urma a fi eliberat si ajutat sa dea noile ordine in Armata. Banuiala aceasta nu este lipsita de sens, deoarece vom constata in amintirile lui Gheorghe Barbul ca acesta a fost chemat Ia Palat, dupa arestarea lui Antonescu, si rugat sa se duca la seiful unde erau tinuti Ionel si Ica, pentru a le cere sa semneze un act oficial de demisie. Dupa un timp de gindire, Barbul a refuzat.

Lucretiu Patrascanu a fost invitat la Palat, unde regele Mihai I i-a impartasit decizia sa de a urma varianta ceruta cu insistenta de comunisti, inca de la inceput, de arestare a lui Ion Antonescu, si 1-a asigurat ca „tot aparatul de stat va executa fara sovaire ordinul meu', in fata acestei decizii, Lucretiu Patrascanu i s-a adresat neprotocolar, dar incintat: „Va felicit, ati vorbit de-a dreptul ca un comunist, dati-mi voie sa va string mina'552. Actiunea a fost planificata pentru simbata, 26 august, cind militarii germani se aflau in invoire. Atit Eugen Cristescu, cit si maresalul Ion Antonescu au cunoscut acest plan si data la care urma sa se puna in aplicare. Lipsa lor de reactie este relativa, deoarece, in complexitatea relatiilor stabilite intre guvern si „Opozitie', nici Mihai, nici Ion Antonescu nu si-au pus problema unei actiuni violente impotriva lor si chiar au accelerat demersurile — mai ales Mihai Antonescu — pentru a pune capat razboiului cu Aliatii, in opinia noastra, actiunea din 26 august era un ultimatum pentru Ion Antonescu, in forma unei presiuni pentru a face gestul decisiv de a accepta armistitiul, dar si un gest de panica datorat inaintarii trupelor sovietice in Moldova. Secretul devansarii loviturii de stat porneste de la teama regelui Mihai I ca Ion Antonescu ar putea fi inlocuit de germani cu un Comandament german de ocupatie sau cu o echipa legionara adusa din Germania Primul semn de serioasa ingrijorare a aparut in momentul cind Antonescu a fost chemat de Hitler Ia intrevederea din 5-6 august care a fost si ultima, inainte sa plece, Ion Antonescu 1-a incredintat pe rege ca ii va pune lui Hitler, direct, problema iesirii Romaniei din razboi si ii va cere permisiunea, ca de la soldat la soldat, sa semneze armistitiul cu Aliatii. Argumentul maresalului era ca, in conformitate cu intelegerile personale dintre ei — iata o alta consecinta a erorii lui Antonescu de a face o alianta personala, neoficiala cu Hitler! -Germania se angajase inca din 1940 sa dea Romaniei garantii de securitate si sa-i apere teritoriul de o invazie sovietica. Dupa patru ani, aceasta situatie devenise de actualitate, iar Hitler se dovedea incapabil sa-si respecte angajamentul. Regele Mihai a intuit pericolul unei reactii violente din partea Fiihrerului: „Ce ma fac daca-i spui asta si nu va mai intoarceti'?'553 Antonescu va recunoaste in timpul anchetei din 1946: „Aceasta teama a regelui a fost pentru mine capitala. M-am hotarit sa nu spun d-lui Hitler hotarirea luata. I-am spus regelui: «Pune-1 pe Sanatescu sa o faca. Eu nu pot. Cu sila nu pot»'554. Gravitatea acestei situatii este intarita si de faptul ca aceasta discutie intre Mihai I si Ion Antonescu s-a petrecut in dimineata de 5 august, la Cartierul General al lui Antonescu de la Snagov, unde regele venise impacientat la 5.00 dimineata.

Maresalul Ion Antonescu s-a intors de pe frontul din Moldova in ziua de 22 august, ora 18.00, convins ca situatia este pierduta. Aghiotantul sau, colonelul Davidescu, il va contacta pe Eugen Cristescu si ii va comunica, in aceeasi seara, ca maresalul pregateste o rezistenta temporara pe linia Focsani-Namoloasa pentru a putea initia solutia politica. Tot in seara de 22 august 1944, Ion Antonescu il cheama pe liderul taranist Ion Mihalache, cu care se va consulta pina noaptea tirziu. in 1990, revista Magazin Istoric a dezvaluit ca in acea noapte Ion Mihalache i-ar fi marturisit maresalului ca liderii taranisti „s-au inselat; au crezut in sprijinul anglo-americanilor, insa -au facut convingerea definitiva ca acestia sunt total nepregatiti de a indispune pe rusi si ca suntem lasati la totala lor discretie, ca si Polonia si poate alte tari. in consecinta, trebuie sa ne consideram o generatie sacrificata'555 Aceasta informatie a intarit convingerea maresalului ca el si Romania trebuie sa „moara frumos', in acest timp* Mihai Antonescu da ordin subsecretarului de Stat la Interne, generalul Pichi Vasiliu, sa pregateasca pentru a doua zi plecarea sa — a lui Mihai Antonescu — la Cairo pentru a semna armistitiul. Totodata, Mihai Antonescu i-a chemat pe ministrul plenipotentiar Killinger si pe imputernicitul economic pentru Balcani, Clodius, carora le-a comunicat ca „daca in termen de trei zile nu aduc forte suficiente, ca sa refaca frontul romanesc, Romania isi ia libertatea de actiune. Acest termen expira miine, 23 august'556. Ne oprim aici un moment pentru a sublinia ca miezul intrevederii lui Mihai Antonescu cu oficialitatile germane a fost un fel de ultimatum nuantat, care se sprijinea pe cererea de a aduce trupe noi pe frontul romanesc, si se asprea prin termenul de trei zile acordat, termen legat indisolubil de data limita de 26 august pe care o acceptasera atit guvernantii, cit si „Opozitia', in lumina marturiilor cunoscute dupa razboi, putem trage concluzia ca intre 21 si 23 august 1944 atit generalii romani, inclusiv maresalul, cit si generalii germani, comandanti ai trupelor din Romania, au fost convinsi ca linia Focsani-Namoloasa nu va putea fi tinuta mult timp, ragazul acordat de oprirea actiunilor militare de catre sovietici fiind foarte scurt. Aceasta realitate strategica a avut un efect direct asupra comandantilor militari romani si germani: romanii, in frunte cu Ion Antonescu, au grabit apelul la solutia politica, iar germanii au inceput sa-si puna serios problema retragerii in Transilvania. Concluzia este completata si cu o anumita particularitate, in ce il priveste pe maresalul Antonescu, acesta dind si ordine care pregateau o continuare a rezistentei armate in Transilvania, Armata romana urmind a se retrage impreuna cu cea germana. Este greu sa ne dam seama in ce masura acest proiect era autentic sau doar o perdea de fum a maresalului pentru a se proteja de reactia germana. Cert este insa ca, in zilele de 24 si 25 august 1944, cind cei peste 5 000 de romani aflati la munca sau la studii in Germania au fost informati de autoritati asupra evenimentelor de la Bucuresti, li s-a spus ca regele Mihai I a tradat si a trecut de partea rusilor, in teritoriul romanesc ocupat de acestia, iar maresalul Antonescu lupta in continuare impreuna cu armata romana, alaturi de armata germana, comandamentul unic fiind in Hateg. Fara indoiala ca un astfel de plan a fost fluturat in acele zile decisive, insa, ca urmare a intalnirilor maresalului cu Ion Mihalache si Gheorghe Bratianu, Conducatorul a acceptat asa-numita solutie politica, care era, de fapt, tot militara, in schimbul unui document care sa treaca responsabilitatea ruperii „aliantei' cu Germania in sarcina „Opozitiei'. Aici suntem obligati sa subliniem din nou ca cererea lui Ion Antonescu este destul de incorecta, atit timp cit patru ani nu a tinuf cont de nici o propunere a partidelor si a mai si strigat in gura mare ca isi asuma intrega raspundere pentru soarta tarii. Avind in vedere informatia sigura ca Ion Antonescu il recomandase pe generalul Sanatescu drept succesor al sau la conducerea guvernului, odata cu semnarea armistitiului, este de presupus ca maresalul a acceptat o formula militara de tranzitie, in fata incapatinarii lui Maniu de a refuza formarea guvernului politic. Suntem insa nevoiti sa precizam ca, in conceptia maresalului, „solutia politica' insemna apelul la un guvern al Blocului National Democrat, inteles pe care il dadea formulei si regele Mihai I, numai ca prin „solutie politica', in stilul sau alambicat, luliu Maniu vedea un guvern militar de tranzitie, fara Ion Antonescu, pentru a-i satisface cererea de a nu-si trada cuvintul dat germanilor, dar avind partidele „in spate'. Stim ca, de la Consiliul de Ministri din ziua de 23 august, Gheorghe Bratianu a plecat sa duca documentul de garantie al Blocului care sa-1 exonereze pe maresal de raspunderea schimbarii atitudinii Romaniei, moment in care Ion Antonescu a reintrat in sala de sedinte, unde, in stilul tipic

j aberatiilor sale umorale, isi anunta colegii ca „partidele sunt la picioarele lui'. El mai ia decizia de a se instala la comanda trupelor rornane in orasul Bacau, motiv pentru care ii trece puterile sale politice lui Mihai Antonescu, in calitate de prim-ministru, astfel incit acesta sa fie deplin imputernicit sa trateze semnarea armistitiului la Ankara sau Cairo si sa asigure protectia noului guvern al Blocului politic, ramas in tara. Reconstituirea ideilor maresalului Ion Antonescu va fi intotdeauna dificila, el fiind foarte onest in toate relatarile sale din timpul anchetei procesului sau, dar si la fel de unilateral, omul fiind, de fapt, credincios si total convins de justetea gindirii sale, oricit de complicate si anormale ni se par noua astazi judecatile sale. De cealalta parte, generalul Aurel Aldea se deplaseaza pe frontul din Moldova si, in noaptea de 21 spre 22 august, se intilneste cu un general sovietic „la manastirea Ceahlau, in sectorul Brigazii romane de sub comanda lui Teodorescu al carui sector de aparare era in Carpati, la dreapta Diviziei 3 de munte germane'558. Dupa toate probabilitatile, generalul sovietic a repetat declaratia lui Molotov din 2 aprilie, cu minciuna ca nu se vor amesteca in politica interna a statului roman. In dimineata zilei de 23 august intervine de acum celebra intilnire de pe lacul Snagov intre Mocsonyi-Styrcea si colonelul Davidescu, in care maresalul palatului afla despre intentia Conducatorului de a se deplasa pe front (la Bacau), fara sa-1 mai vada pe rege. Styrcea mai aflase atunci ca Antonescu se intilnise cu comandantii germani Hansen si Gestenberg si cu diplomatii Killinger si Clodius, pe care ii informase asupra deciziei sale de a reorganiza apararea, in conditiile in care Romania isi lua libertatea de a se desprinde de Germania, intreaga literatura a acestui moment se axeaza pe acest pericol al plecarii lui Antonescu pe front fara sa-1 vada pe rege, dar la analiza atenta a numeroaselor amanunte ale loviturii de palat din 23 august natura acestui pericol nu este explicata. De regula, se argumenteaza ca, plecind Antonescu pe front, el nu mai putea fi arestat pe 26 august Nu suntem insa convinsi ca ideea arestarii sau suprimarii luj Antonescu era atit de categoric acceptata de rege — ca sa nu mai vorbim de liderii democrati ai Blocului politic — si chiar refuzam sa admitem ca Mihai I a acceptat vreodata uciderea maresalului. Toti doreau o demisie a lui Antonescu si, eventual, o retinere/ascundere a lui pentru a nu fi rapit de nemti. Totodata, nu trebuie sa uitam ca la acea data, 23 august, oamenii camarilei si regele nu aveau acordul ferm al lui Maniu pentru concursul sau la formarea guvernului sau, altfel spus, nu aveau guvernul care sa-1 inlocuiasca pe cel al maresalului. Variante ale iesirii din criza se formulasera in numar mare la discutiile dintre membrii camarilei si in dialogul cu liderii Blocului politic, mai ales cu comunistii Patrascanu si Bodnaras, inclusiv arestarea sau suprimarea la Palat, pe front sau la Predeal, dar nimic nu era batut in cuie si nici pregatit in detaliu. Erau ipoteze, iar marturiile lui Styrcea arata ca numai in dimineata zilei de 23 august, dupa ce au aflat de plecarea maresalului pe front, membrii camarilei au hotarit o actiune precisa: aducerea Conducatorului la Palat pentru a-1 forta sa-si dea demisia, iar daca refuza, sa se treaca la retinerea lui, inclusiv la pregatirea seifului drept loc al izolarii maresalului. Pe de alta parte, situatia „solutiei politice' se schimbase, Mihai Antonescu devenind prim-ministru si imputernicit sa se deplaseze in acea zi la Cairo pentru a semna armistitiul, in timp ce Ion Antonescu tinea frontul, intelegerea cu Mihalache si Bradanu pentru intocmirea documentului politic de garantii politice din partea lui luliu Maniu si a lui Dinu Bratianu traseaza acum ceva mai clar linia existentei unei variante de ultim moment a iesirii din razboi, ca urmare a unei intelegeri intre Antonesti si liderii partidelor democratice din BND. Nu avem informatii care sa ateste ca regele si camarila ar fi stiut de aceasta manevra, care ii scotea si pe comunisti din joc, si versiunea este intarita chiar de atitudinea lui Mihai Antonescu, cel care, venind la Palat in dupa-amiaza de 23 august, tot incerca sa-1 convinga pe rege ca este pregatit sa plece pentru a semna armistitiul. Regele nu stia de noua actiune sau nu-1 mai credea pe Mihai Antonescu. Oricum, regele pare mobilizat in aceasta zi dramatica de o problema mult mai grava, cu accente personale foarte apasate, si anume: riscul de a ramine singur in Bucuresti, in mijlocul unor trupe germane, rupt de relatia sa directa cu maresalul, cu posibilitatile de a actiona asupra generalilor romani de pe front foarte reduse, atit timp cit maresalul ii conducea direct, la fata locului, si cu o baza politica ezitanta, in aceste conditii, o actiune declansata de rege si legitimata public de catre suveran, il expunea unei situatii critice, extrem de periculoase pentru el. Cheia declansarii actiunii in 23 august in loc de 26 august se afla aici. Toate tentativele facute pina atunci in Europa de desprindere de Germania hitlerista se terminasera foarte prost pentru initiatori: Badoglio il indepartase pe Mussolini si semnase armistitiul cu Aliatii, dar Mussolini a fost rapit de germani si readus la putere; Horthy incercase o miscare, dar a fost arestat, iar la conducerea Ungariei a fost adus regimul pronazist care a declansat teroarea asupra oamenilor politici ai vechiului regim si a trimis 150 000 de evrei la Auschwitz; tentativa regelui Danemarcei de a scapa de influenta germana a esuat si ea; rusii ajunsi in fata Varsoviei se opresc ca sa dea timp nazistilor sa masacreze populatia, alte miscari incercate in Bulgaria si Iugoslavia se terminasera inainte sa inceapa.

Acesta este tabloul realist al riscurilor care planau asupra regelui Mihai I in conditiile trecerii la orice fel de actiune de scoatere a Romaniei din razboi si acestea sunt si riscurile majore asumate de tinarul suveran in ziua de 23 august. Regele Mihai, ramas izolat in Bucuresti, cea mai vulnerabila tinta, era constient ca va fi arestat de germani si era izolat informational de manevrele lui luliu Maniu. Situatia personala grava a regelui a declansat panica in rindul membrilor camarilei si totodata grabirea loviturii, in conditiile de improvizatie pe care le cunoastem.

Argumentul decisiv al trecerii la actiune a fost informatia furnizata de maresalul Antonescu, ca i-a cerut permisiunea lui Hitler sa iasa din razboi. Asta insemna o previzibila reactie violenta a germanilor, adica arestarea maresalului si a regelui, gasirea unuj general progerman pentru a conduce statul si aducerea unui guvern legionar din Germania. Pentru a contracara un desnodamint personal nefericit si previzibil, regele si camarila au insistat asupra venirii maresalului Ion Antonescu la Palat. Sa nu ne formalizam si sa nu cautam fapte eroice acolo unde nu sunt: in dimineata de 23 august 1944 Romania era pierduta. Fondul concret al situatiei era dezorganizarea critica a conducerii tarii. Fondul actionai, cel care a declansat curajul regelui, a fost pericolul parasirii regelui in Bucuresti fara nici un sprijin si eventualitatea arestarii sale de catre germani, cum procedasera si in alte locuri din Europa.

Lovitura de Palat

Doua observatii esentiale sunt necesare pentru a intelege actul de la 23 august 1944.

Prima vizeaza terminologia si se refera Ia precizarea ca ceea ce s-a intimplat la Palat se inscrie in categoria istorica de lovitura de palat, care presupune indepartarea de la putere prin violenta (arestare) a prim-ministrului si a membrilor guvernului sau (cu particularitatea ca prim-ministrul isi arogase calitatea de Conducator al statului), fara ca aceasta actiune sa fie corelata cu atitudinea explicita a altor forte, cu vointa natiunii sau macar cu sprijinul Armatei. Regele putea sa aresteze guvernul, Armata sa nu fie de acord, natiunea sa nu aiba nici o reactie, iar alte forte, cum erau cele germane, sa intervina si sa anuleze orice efect al loviturii de palat.

A doua observatie este ca numai lovitura de palat nu este suficienta si nici nu poate fi considerata suficienta in evenimentul din 23 august 1944. Ea s-a transformat in lovitura de stat in momentul in care regele si-a asumat public conducerea statului, a dat ordine Armatei — iar aceasta le-a executat — natiunea acceptind aceasta situatie prin manifestare favorabila. Particularitatea reusitei loviturii de stat din 23 august sta ih faptul ca a existat o forta care a executat ordinele regelui, a acoperit prin legitimitate lovitura de palat si a dat substanta schimbarii regimului politic. Aceasta forta fiind Armata, ceea ce s-a intimplat la 23 august se numeste puci, adica lovitura de stat militara.

Am avut un puci si pentru faptul ca relatia de forta, decisiva in victoria loviturii, s-a stabilit exclusiv intre Capul Ostirii (regele) si Armata, cu excluderea accidentala, prin devansarea loviturii, a oricarui rol al factorului politic. De aceea, panica regelui si a camarilei care a accelerat evenimentul a avut atit un rol pozitiv, schimbind regimul, cit si un rol negativ, pentru ca a suspendat legitimitatea politica, in aceasta bresa a patruns cu rapiditate factorul extern, Armata sovietica, impreuna cu autoritatea politica acordata prin consens de Marii Aliati, autoritatea aceasta inlocuind de facto autoritatea politica nationala a tarii. Guvernul Sanatescu a fost interpretat si a avut destule simptome ca expresie a loviturii militare, fiind tratat ca atare. De aici si mutarea locului de semnare a armistitiului, de la Cairo la Moscova, si intirzierea semnarii acestui act fundamental. Autoritatea care decidea era deja externa.

Versiunea loviturii de palat a colonelului Emilian lonescu, considerata de istorici drept ce mai apropiata de realitate, completata cu amanunte veridice din alte relatari, confirma aceasta ipoteza:

Venit la palat in jurul orei 15.30, Mihai Antonescu cere regelui „sa-i permita sa plece fara invoirea maresalului la Cairo, cu un avion, si avind depline puteri sa incheie el armistitiul. Mihai a refuzat categoric cererea sa si 1-a invitat sa participe la audienta ceruta de Ion Antonescu'559. Pare straniu, la prima vedere, ca tocmai regele sa fie categoric impotriva semnarii armistitiului de catre mina dreapta a lui Ion Antonescu, adica ceea ce cerea de aproape un an, insa ratiunea acestui gest este legata de problema personala a suveranului, lasat in mina germanilor, in timp ce reprezentatul guvernului semna acte fara acoperire in fapte la Cairo. Orice acoperire cu fapte, fara un control asupra Antonestilor, il expunea pe rege. intr-o alta versiune, cea a lui Mocsonyi-Styrcea, Mihai Antonescu se razgindise din nou, asteptind un raspuns din partea Turciei in legatura cu intentia acestei tari de a intra in razboi sau de a-si pastra neutralitatea560. Privita de astazi, ideea lui Mihai Antonescu este nerealista, dar atunci omul politic roman isi lega sperantele de niste evenimente care ar fi urmat sa se petreaca rapid si sa schimbe soarta razboiului din Balcani.



Ion Antonescu a sosit la Palat la ora 16.05. Audienta s-a desfasurat intr-o cladire anexa, aflata in curtea din spate, pe locul unde astazi se gaseste Sala Palatului. Au participat Ion Antonescu, Mihai Antonescu si generalul Sanatescu. „in camera din dreapta se gaseau: generalul Aldea, Niculescu Buzesti, Styrcea, Mircea loanitiu [secretarul particular al regelui, n.a.] si cu mine [Emilian lonescu, n.a.]; pe un culoar din spate, maiorul Anton Dumitrescu si cu cei trei plutonieri [Bila, Rusu si Cojocaru]'561. Timp de aproximativ trei sferturi de ora, Ion Antonescu a prezentat situatia frontului si a explicat de ce nu a semnat si nici nu intentioneaza sa semneze armistitiul. Conform insemnarilor facute de el pe agenda gasita in seiful colectiei de timbre a palatului, Ion Antonescu i-a explicat regelui de ce nu a grabit semnarea unui armistitiu, aratind pe rind ca a facut numeroase demersuri la Aliatii occidentali, dar fara sa primeasca un raspuns favorabil, si ca acceptarea conditiilor puse de sovietici implica pierderea definitiva a Basarabiei si a nordului Bucovinei, pierderea „beneficiului Chartei Atlanticului'(0, sa „bag tara pentru vecie in robie, fiindca propunerile de armistitiu contin si clauza despagubirilor de razboi neprecizate, care, bineinteles constituie marele pericol, fiindca drept gaj al platii lor, rusii vor tine tara ocupata nedefinit'562, in sfirsit — si ceea ce constituia principalul motiv al nesemnarii armistitiului — Ion Antonescu nu voia sa intoarca armele impotriva Germaniei, datorita „consecintelor viitoare asupra earnului a unui asemenea gest odios, cind putem sa iesim din azboi oricind dorim'563. Toate argumentele maresalului sunt Discutabile si ramin ca subiect de inventar pentru orice reconsiderare cazului sau, dar din punct de vedere juridic ele sunt lipsite de substanta atit timp cit a existat trecerea Nistrului, ocuparea si anexarea Transnistriei. in aceeasi interventie, Ion Antonescu 1-ar fi informat pe rege asupra demersurilor ultimative facute pe linga liderii partidelor democratice si ca urma sa primeasca o „adeziune scrisa' inainte sa vina in audienta, putind astfel sa ii prezinte regelui intregul plan pentru „tratative de pace'. Dupa cum era usor de observat, adeziunea nu venise. Regele ar fi cerut ca aceste tratative sa inceapa imediat, dar maresalul a solicitat un ragaz de 24 de ore, timp in care Mihai Antonescu sa primeasca raspuns de la Berna si Ankara la cererea sa de „consimtamint' din partea Angliei si Americii pentru a trata cu Rusia. Argumentul este incoerent, deoarece Aliatii occidentali trimisesera in clar si de mai multe ori mesajul ca Romania trebuie sa se inteleaga direct cu Rusia. Chiar Mihai Antonescu purtase negocieri prin Gheorghe Tatarescu. Totul parea o noua si obisnuita aminare plina de contradictii. Asa cum aratam mai sus, tot oferindu-si demisia si comportindu-se contrar declaratiilor sale, maresalul Ion Antonescu isi pierduse credibilitatea in ochii regelui.

Nu ne dam seama in ce masura toate argumentele invocate de maresal 1-au convins pe rege sau daca acesta a vazut foarte clar relativa lor credibilitate, astfel incit decizia pe care a luat-o sa fi fost consecinta constatarii ca maresalul fabula politic si militar, punindu-1 pe el si tara intr-o situatie si mai grava. Credem insa ca ceea ce a contat in decizia regelui Mihai de a-i aresta a fost informatia data de maresal ca in aceeasi dupa-amiaza asteapta raspunsul lui Hitler la cererea transmisa prin Clodius de a iesi din razboi. Raspunsul urma sa vina la 17.30. Or, acest interval putea sa insemne mobilizarea fortelor militare germane pentru contracararea oricarei tentative a Romaniei de a se rupe din relatia cu Germania.

 

Era normal — si evenimentele i-au dat dreptate regelui — ca orice om cu judecata intreaga sa-si dea seama ca raspunsul lui Hitler nu putea fi unul generos, intelegator si conciliant. El nu putea fi decit identic cu cel de la Roma, Budapesta, Varsovia, Copenhaga. Este clipa de panica, poate indreptatita, a suveranului, care iese din incapere si intr-o stare de excitatie maxima, se sfatuieste cu membrii camarilei sale. Acestia — generalul Aldea, Niculescu Buzesti si Mocsonyi-Styrcea — ii cer sa fie ferm si sa rosteasca o formula clara de solicitare a demisiei: „Domnule maresal, am ascultat expunerea dv. asupra situatiei, nu sunt de acord cu propunerile dv., consider situatia foarte grava, care pune in pericol chiar existenta neamului romanesc. Din aceasta cauza va demit din functia de conducator al statului'564. Cu toate ca mai toti istoricii accepta versiunea aceasta drept cea mai plauzibila, ea este totusi, in opinia noastra, foarte discutabila. Avem rezerve in a crede ca regele a rostit un text atit de lung, ca 1-a retinut in aceasta formula si nu credem ca tinarul de 23 de ani ii putea spune maresalului ca pune in pericol „existenta neamului romanesc'. Apoi, formula finala, cu demiterea din functia de „conducator al statului' se bate cap in cap cu logica actului in sine al demiterii, conducator al statului fiind regele! Noi credem ca regele a reintrat in sala de audienta si a rostit o formula aproximativa — fie ca „situatia e grava', fie chiar formula mult mai plauzibila, acceptata de unii istorici, dar ceva mai ponderata: „ar fi bine sa va dati demisia' — apoi a parasit incaperea, in relatarea ulterioara a scenei exista tot felul de exagerari, de la varianta unui ordin categoric, „Arestati-1!', pina la varianta unei bilbiieli umile a regelui, urmate de un deranjament stomacal. Ele provin din fabulatoriul acestui eveniment si sunt expresii ale unor interese propagandistice. De fapt, scena in sine este foarte putin importanta, deoarece actul de autoritate al regelui fusese exprimat prin emiterea inaltului Ordin de arestare a lui Ion Antonescu si prin prezentarea acestui inalt Ordin colonelului Emilian lonescu, maiorului Dumitrescu si echipei de subofiteri, autorii materiali ai arestarii. De aceea, este perfect posibil ca o alta versiune a scenei, in care regele a iesit si n-a mai revenit in sala de audienta, acolo intrind la ordin echipa de militari, sa corespunda adevarului, dar sa nu aiba portanta pe care o da versiunea. Faptul ca regele Mihai n-ar fi avut curajul sa-1 priveasca in ochi pe maresalul Antonescu si sa-1 demita este un amanunt valoros doar pentru literatura.

La un semn al colonelului Emilian lonescu, echipa de trei subofiteri condusa de maiorul Dumitrescu a patruns in sala de audienta (care era, de fapt, un birou de lucru), avind armele in mina si indreptindu-le catre maresal. „Ion Antonescu a ramas surprins de aparitia echipei si, vociferind, se adreseaza lui Sanatescu, spunindu-i: «Bine, Sanatescu, ce inseamna aceasta'? Intru ca un om pasnic si sunt tratat ca un criminal'?» Sanatescu, care intotdeauna s-a manifestat contra arestarii lui Ion Antonescu, era desorientat'565. Versiunea maresalului, care este cea mai apropiata de eveniment si, in consecinta, cea mai proaspata, pentru ca a fost scrisa in seiful filatelic, confirma banuiala istoricilor ca regele n-a spus nimic, iar echipa a intrat odata cu el: „Cind eram in curs de discutiuni [cu Sanatescu, n.a.] si in picioare, asteptind revenirea regelui, pentru a pleca, regele intra in camera si in spatele lui apar un maior din garda Palatului si 6-7 soldati cu pistoalele in mina'566 Evident, fusesera doar trei subofiteri si nu putem intelege confuzia maresalului, atit in ce priveste numarul, cit si in ce priveste gradele militarilor, decit prin emotia si revolta care 1-au cuprins. A urmat scena cu gestul nervos al maresalului de a duce mina la buzunar sa-si scoata batista, prinderea lui de brat de catre maiorul Dumitrescu si reactia violenta a lui Ion Antonescu. Amanuntul n-ar fi avut vreo importanta daca n-ar fi creat un moment de cumpana, prin interventia lui Sanatescu in favoarea arestatului, ordonindu-i maiorului Dumitrescu: „Ia mina de pe domnul maresal!' Antonescu putea profita de acest moment pentru a parasi incaperea si Palatul, insa colonelul Emilian lonescu si-a pastrat singele rece si a ordonat: „Maior Dumitrescu, executarea!' Arestatii au fost dusi sub escorta si inchisi in seif. Era ora 17.05.

De acum incepea greul. Pentru ca lovitura de palat sa reuseasca era nevoie de controlarea Armatei, central, prin Marele Stat-Major, si local, prin trupele garnizoanei Bucuresti. De aceea, primele masuri au fost de trimitere a lui Mircea loanitiu la colonelul Damaceanu comandantul garnizoanei, si pe Sanatescu la Marele Stat-Major pentru a prelua conducerea centralizata a Armatei. Pentru a-si mari sansele de succes, Mocsonyi-Styrcea 1-a pus pe regele Mihai sa semneze doua decrete pregatite din timp, unul cu numirea Iui Sanatescu in calitate de prim-ministru si al doilea cu numirea sa ca sef al Marelui Stat-Major. in spatiul alb al decretelor a fost trecut numele generalului Sanatescu, iar acesta a hotarit sa plece la M.St.M., unde urma sa faca uz de decretul cu calitatea de prim-ministru, daca i se opunea rezistenta, sau de decretul cu calitatea de nou sef al M.St.M, daca cei de acolo il acceptau fara probleme. Panica a fost marita la Palat in momentul in care a fost adus colonelul Damaceanu, „care era absolut livid'' ca se trecuse la arestarea maresalului fara sa fie anuntat, militarii din garnizoana Bucuresti fiind programati in acea zi de miercuri la ziua de baie si „toti soldatii erau in izmene'. El a cerut un ragaz pida a doua zi pentru a-si putea pune unitatile in conditii de lupta, dar regele a refuzat categoric: „Cum sa ramina tara 24 de ore fara guvern'?' Niculescu-Buzesti a intervenit, recunoscind ca „nici noi nu stiam ca vor veni la Palat [Antonestii, n.a.], cind vor sosi si daca va trebui sa fie arestati'567. A fost repede contrazis de loanitescu, pentru a masca improvizatia in care se petrecuse faptul. Atunci, noul prim-ministru al Romaniei va avea celebra replica: „Mai Damacene, uiti ca si Marasestii s-a cistigat in izmene; de asta data o sa-i batem cu p goala!' Apoi a plecat la Marele Stat-Major.

Este foarte important de aratat ca generalul Sanatescu nu a intimpinat nici o rezerva din partea conducerii Marelui Stat-Major, in frunte cu generalul Steflea, dar este astazi foarte clar ca regele si grupul de complotisti nu au stiut mai nimic despre pozitia reala a militarilor din conducerea de stat-major. Desi propaganda comunista incearca sa lege activitatea complotista a comunistilor de actiunile Marelui Stat-Major pentru a arata nu numai unitatea de vederi, dar si faptul ca PCdR ar fi dat ordine Armatei in momentul 73 august, nici un om serios si lucid nu poate sa creada ca cei trei sau patru comunisti activi din Bucuresti — Bodnaras, Patrascanu si p Con stantinescu Iasi — puteau da „indicatii pretioase' generalilor din Armata, inclusiv celor activi (Vasiliu Rascanu si Constantin fjicolescu) atrasi de partea conspiratiei. De altfel, in relatarile cu circuit intern ale iui Bodnaras in fata unor comisii ale Partidului comunist, multi ani dupa evenimente, acesta va recunoaste ca legaturile lor in Armata se reduceau la citiva sergenti sau maistri nulitati, prieteni sau cumnati ai unor membri ai Partidului comunist, care furnizau informatii despre activitatile curente ale trupei. Adevarul este ca, in cel mai mare secret, seful Marelui-Stat Major, generalul Steflea, pregatise inca din primavara anului 1944 un plan de lovitura de stat militara, cu intoarcerea armelor impotriva trupelor germane, plan care avea numele de cod „Cosma' si urma sa fie pus in aplicare in ziua de 12 iunie 1944568. El a fost aminat din cauza modificarii echilibrului de forte cu trupele germane din Romania, dar a ramas in seiful sigilat al lui Steflea, ca plan de baza pentru momentul in care se putea da o lovitura de stat cu sanse de succes. Acel moment a sosit in seara de 23 august 1944. Iata de ce, in ansamblul evenimentelor, gesturilor si atitudinilor legate de acel moment, acceptarea generalului Sanatescu drept comandant sau prim-ministru de catre Marele Stat-Major al Armatei romane a reprezentat un fapt mai important decit diferitele variante ale conspiratiei.

In timp ce generalul Sanatescu se prezenta la M.St.M., Niculescu-Buzesti se deplasa in strada Schitu Magureanu unde, intr-o resedinta conspirativa, trebuia sa se afle luliu Maniu. Buzesti trebuia sa-1 informeze asupra evenimentului si sa-i ceara preluarea conducerii noului guvern, ascunzindu-i existenta decretului de numire a lui Sanatescu, chiar daca aceasta masura fusese luata doar pentru a aduce Armata la ascultare. Conform versiunii taraniste, luliu Maniu s-ar fi aflat in refugiu la Snagov, in timp ce Dinu Bratianu era plecat la mosia Florica. Mocsony-Styrcea ii va acuza pe cei doi lideri de lasitate, afirmind ca si Maniu, si Bratianu se aflau in Bucuresti si s-au ascuns ih localitati din apropierea Capitalei, pentru a nu fi implicati in „aventura' declansata de rege, „lipsa pricinuita in realitate de un triplu motiv: de a vedea intii daca aparatul de stat va raspunde apelului regal sau daca lovitura va fi parata si-ncercarea rasturnarii aliantelor inabusita in singe, pentru care eventualitate era fireste mai «consult» a nu fi autorul principal, ci a putea pretinde a fi fost numit pe nestiute ca girant simbolic, apoi pentru a nu lua raspunderea capitularii impotriva sovieticilor, si last but not least, de a-1 obliga pe Patrascanu sa ramina si el fara portofoliu si a reduce la maximum participarea efectiva a comunistilor la guvernare'569. Rezultatul refuzului liderilor politici democrati de a se implica in lovitura de palat a avut un efect imediat si unul de lunga durata, in primul rind, regele si camarila au trebuit sa se descurce, sansa lor fiind adeziunea Armatei, in conditiile in care liderii politici democrati, convocati la orele 20.00 in acea seara, s-au prezentat la Palat abia la ora 9.00 din dimineata de 24 august, „dupa 12 ceasuri de la formarea guvernului si sase dupa plecarea Majestatii Sale din Capitala'570. Rezultatul pe termen lung al acestei intirzieri a fost scoaterea factorului politic din orice rol la conducerea statului, pastrarea unui guvern militar improvizat si disparitia oricarei reprezentari internationale a tarii (cu exceptia prestigiului regelui Mihai I). Prin interventia regelui la radio din noaptea de 23 august si anuntarea guvernului generalului Sanatescu, dar mai ales prin iesirea cetatenilor in strada cu credinta ca Romania a semnat pacea si a iesit din razboi — una din marile diversiuni ale zilei de 23 august 1944 -, precum si prin ascultarea ordinului regelui de catre intreaga Armata, lovitura de palat se transforma in lovitura de stat. in conditiile inaintarii trupelor sovietice fara sa intimpine rezistenta, reactia germanilor de a bombarda Bucurestii a fost mai degraba o incercare de a face macar minimum din ordinul de represalii al lui Hitler.

Lovitura de stat reusise. Consecintele ei au fost nefaste. Dar consecintele ei au decurs din evolutia unor evenimente pe care actorii joviturii de stat nu le-au mai controlat, ei fiind convinsi de necesitatea schimbarii, cu orice pret si cu orice risc, credinciosi insa ideii, in frunte cu regele, ca actul lor curajos se va adauga ca argument puternic la generozitatea proverbiala a Aliatilor occidentali fata de Romania. S-au inselat. Imediat dupa arestarea celor doi Antonescu, membrii camarilei regale au expediat o telegrama lui Cretzianu pentru a-i anunta pe Aliati asupra actiunii lor, dar si pentru a le spune acestora ca au pregatit aerodromul de la Popesti-Leordeni pentru aterizarea avioanelor americane si britanice care sa aduca trupele occidentale. Ceea ce ne face pe noi astazi sa zimbim era pentru ei o uriasa speranta. Pentru ca au fost urmariti de cea mai buna intentie, pentru ca au actionat sub impulsul unui pericol personal probabilitatea mare a unei reactii germane la cererea naiva a lui Antonescu de a iesi din razboi cu aprobarea lui Hitler — si datorita imaginii fictive pe care o aveau despre intentiile Aliatilor occidentali fata de Romania, autorii loviturii de palat nu pot fi acuzati de tradare, ci numai de o mare gafa. in ciuda acuzelor care i se aduc, omul care pare sa fi intimpinat cu ochii deschisi evenimentul, ca pe o schimbare a istoriei Romaniei dintr-una nefericita intr-una tragica, a fost luliu Maniu. El s-a pregatit inca de atunci pentru finalul carierei sale, pastrihdu-si cu consecventa credinta ca luptind pina la capat, in ciuda tuturor evidentelor, pentru un ideal irealizabil, va lasa romanilor macar un model de tinuta, de comportament si de sacrificiu pentru o viitoare, cit de indepartata, trecere a Romaniei la democratie.

Din pacate, asa cum vom vedea in volumul patru al acestui studiu, luliu Maniu a avut un singur urmas — Ion Ratiu.

Secretele loviturii de stat din 23 august 1944

Oricite analize s-ar face asupra evolutiei negocierilor cu Aliatii, a manevrelor de culise din jurul formarii Blocului National Democrat si a motivelor care au determinat schimbarea atitudinii regelui fata de Ion Antonescu, ele nu pot explica felul in care a reusit o lovitura de palat data de o mina de oameni si ramasa in clipa urmatoare in aer, sa produca o rasturnare de forte atit de mare incit Romania sa iasa in citeva ore din relatia cu Germania si sa treaca la razboi contra ei, fara nici o defectiune. Cu toate ca exista si o versiune care pune accentele principale pe rolul Armatei in evenimentul de la 23 august 1944, dar pentru a arata ca ar fi existat o ostilitate germano-romana, nici ideea unei „tradari' a aliatului, nici argumentul juridic ca Armata a executat intocmai ordinul sefului ei suprem, regele, nu sunt credibile luate izolat si exclusivist. Ajungind la concluzia ca, pe de o parte, doar lovitura de palat nu era suficienta si absenta componentei politice a ingreunat situatia, iar, pe de alta parte, ca substanta loviturii a fost data de atitudinea Armatei, suntem nevoiti sa explicam o serie de fenomene subterane care au permis cotitura rapida, chiar daca autorii de notorietate ai acesteia — regele si camarila — nu erau avizati asupra lor. De exemplu, putem afirma ca, la 23 august 1944, relatia maresalului cu conducerea Armatei se alterase intr-un grad la care orice indepartare a lui printr-o lovitura directa, organizata de ofiteri superiori, era posibila.

Imaginea maresalului. Imaginea pe care si-o conserva Ion Antonescu in anumite medii militare si politice provine mai intii din imaginea remanenta a straturilor de jos, combatante, care n-au inteles niciodata greselile politice si strategice ale Conducatorului, greseli care i-au adus in conditia de a pierde lupta cu inamicul cel mai salbatic al tarii, de a fugi in debandada spre tara, de a suporta prizonierat si lagare prin Siberia. Ura lor impotriva comunismului si a Uniunii Sovietice, care ii invinsese pe front, precum si sentimentul de frustrare, de neputinta, s-au transformat in nevoia de a glorifica ideea, intentia, curajul care-1 caracterizau pe maresal. Faptele de eroism, de bravura, precum si victoriile ofensivei antisovietice ale militarilor romani din diferite esaloane, desi erau si ramin acte secventiale, s-au acumulat in dreptul imaginii lui Ion Antonescu pentru a contura profilul de conducator al acestuia, cu toate ca intreaga conducere a operatiilor militare de pe teritoriul sovietic, la care au participat trupe romanesti, a apartinut inaltului Comandament German. Singurul adevar strategic, istoric si politic este ca maresalul Ion Antonescu a pus toate trupele romanesti in subordinea trupelor germane. Inclusiv pentru eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei, Armatele 3 si 4 romane au fost puse in subordinea Armatei 11 germane. Directiva operativa nr. 35 din 15 iunie 1941 a inaltului Comandament Roman este ultimul ordin direct dat de Ion Antonescu trupelor romanesti, pina la 20 august 1944 cind hotaraste sa reia conducerea trupelor romanesti combatante571. Iata asadar distanta imensa de la realitate la fabulatie si cit de puternica poate fi proiectia unei fictiuni — conducerea de catre Ion Antonescu a luptei impotriva Uniunii Sovietice — in constiinta unor oameni care au participat nemijlocit la lupte, intr-un singur loc a mai intervenit Ion Antonescu, la asediul Odessei, locul unei grave erori militare. Urmarit de orgoliul sau nemasurat, Ion Antonescu va refuza orice sprijin logistic si militar — munitie, raiduri aeriene si atacuri de blindate — din partea germanilor si va produce un asediu al Odessei de doua luni, timp in care Romania a avut pierderi de peste 170 000 de oameni (70 000 de morti si 100 000 de raniti). Pentru a nu exista dubii asupra acestei catastrofe militare produse din vina lui Ion Antonescu, trebuie aratat prin comparatie ca, pina la 30 septembrie 1941, trupele germane, luptind de la Baltica la Mediterana si ducind principalul efort de razboi impotriva colosului sovietic, au avut 116 908 morti- Este incredibil, dar numai in asediul Odessei, Armata romana a pierdut, ca numar al mortilor, echivalentul a 60% din pierderile in morti ale armatei germane pe un front de peste 3 000 km. A fost o adevarata crima de razboi, sa ordoni in secolul XX asediul unui oras ca in Evul Mediu, si o umilinta sa „cuceresti' Odessa numai atunci cind s-au retras trupele sovietice, ca urmare a amenintarii de catre germani a Sevastopolului, frontul aflindu-se in acel moment la peste 400 km departare de Odessa, in inima Rusiei572.

A mai contribuit la eroizarea exagerata a lui Antonescu si ceea ce s-a intimplat in primii ani de ocupatie sovietica, atunci cind zeci de mii de ofiteri au fost epurati numai pentru faptul ca au luptat contra Uniunii Sovietice, cind s-a deschis primul proces abuziv in Romania, si acesta a fost al generalilor, cind s-au aflat detaliile mortii sale demne in fata unui pluton de executie infam. Chiar daca unii acceptau in gind ca Antonescu „mersese prea departe' in acest razboi, ura impotriva comunismului si a armatei sale ocupante se imbogatea cu noi argumente in fiecare zi de abuz si teroare sovietica in Romania, acumulind si mai multa dreptate de partea maresalului, in perioada regimului Ceausescu, figura exagerata a maresalului a revenit, ca vehicul al propagandei despre „independenta' Romaniei fata de URSS si ca reactualizare antisemita a luptei impotriva „guvernului mondial'. Momentul august 1968, al cuvintarii curajoase a Iui Nicolae Ceausescu, a venit sa reconfirme aerul difuz al nedreptatii facute maresalului, apoi „bomba' Iui Marin Preda din Delirul a explodat pe un cimp fara obstacole. Astazi, baza ideologica a supraeroizarii maresalului este ura remanenta impotriva evreilor — fara ca extremistii care o mai practica sa stie ca Antonescu lucra mina in mina cu Filderman si Safran — si opozabilitatea sa Ia tentativa de folosire politica a fostului rege Mihai I, inca in viata. Astazi, dupa trecerea ih secolul XXI, pozitia oficiala fata de personalitatea istorica a maresalului Ion Antonescu este dictata de ostilitate personala — in cazul presedintelui Ion Iliescu, ostracizat de regimul antonescian — si de interese de politica internationala — in cazul prim-ministrului Adrian Nastase, care doreste sa se legitimeze in calitate de democrat prin darimarea statuilor unui dictator.

Actiunea decisiva a Marelui Stat Major. Daca exista un autor al loviturii de stat din 23 august 1944, oricit ar parea de impersonal chiar partizan — avind in vedere optiunile personale binecunoscute acela a fost Marele Stat-Major al Armatei romane. Si nu este vorba numai de atitudinea din acea zi sau de anecdotica „executare' a ordinului dat de Capul Ostirii — a carui autoritate reala era nula — ci de o serie de actiuni mai mult sau mai putin oficiale, desfasurate De durata mai multor ani. Arhivele militare au furnizat, partial, inainte de 1990 o serie de documente care atesta preocuparea conducerii militare a Armatei pentru limitarea efectelor catastrofei produse de politica nefericita a maresalului Antonescu, iar astazi adevarurile actiunii sunt eliberate de orice restrictii. Este destul de clar acum ca Ion Antonescu, in primul rind, a cautat sa orienteze conducerea Marelui Stat-Major catre o implicare totala in trei proiecte: reorganizarea pe baze moderne a Armatei, participarea la eliberarea Basarabiei si a nordului Bucovinei si constituirea unei rezerve de forte armate necesare eliberarii Transilvaniei. Acest ultim subiect a conditionat in buna masura atitudinea sefilor Marelui Stat-Major fata de Ion Antonescu, regele Mihai I si fortele politice din „Opozitie'. Dar atunci cind vorbim despre relatiile intre maresal si M.St.M. — care insemna corpul de generali si ofiteri pregatiti sa gestioneze comportamentul strategic si operativ al Armatei, creierul institutiei militare — va trebui sa consideram ca au existat doua etape distincte ale relatiei, care nu a fost doar de subordonare oficiala, in prima faza a relatiei, Ion Antonescu a fost sprijinit de Marele Stat-Major pentru a invinge in lupta cu legionarii lui Horia Sima, in ciuda imaginii proaste pe care o avea generalul in rezerva in ochii strategilor de acolo si a faptului ca Legiunea — mai bine zis, imaginea ei sub Codreanu — se bucura de o mare popularitate printre ofiteri. Lovitura pe care o primise Armata prin tradarea regelui Carol II si a ministrului Tenescu, la pierderea fara sa traga un foc a Basarabiei, nordului Bucovinei si nord-vestului Transilvaniei, a fost resimtita din plin. insa, pentru a intelege mai bine atitudinile acelor strategi, trebuie coborit in mentalitatea specifica militarului. Pentru ei, de exemplu, pierderea Basarabiei se produsese ca urmare a unei declaratii de razboi a URSS, sub forma unui ultimatum pe care factorii de decizie politica 1-au acceptat. Conform acestei conceptii, care se bazeaza pe Dreptul international al purtarii razboiului pe uscat, Romania intrase in razboi cu URSS inca din iunie 1940, aflindu-se in continuare in aceasta stare pina la 22 iunie 1941, cind a trecut la contraatac. Unii istorici si oameni politici nu asimileaza drept argument aceasta realitate juridica si accepta anomalia decretata de Uniunea Sovietica invingatoare, ca Romania a atacat-o la 22 iunie 1941. Militarii insa stiau si stiu ca Uniunea Sovietica nu a respectat nici termenii ultimatumului, ca a ocupat tinutul Herta, apoi o zona a Deltei Dunarii, ca a capturat si dus in prizonierat militari romani surprinsi in Basarabia, ca a oprit ca prada de razboi material si armament al trupelor romane, ca a folosit detasamente paramilitare de evrei inarmati pentru a impiedica retragerea unitatilor romanesti dincoace de Prut, ca a deschis focul impotriva esaloanelor noastre, omorind si ranind militari combatanti. Toate acestea sunt acte de razboi recunoscute de documentele militare sovietice date publicitatii in ultimii ani. La nivelul Marelui Stat-Major se mai stia ca anumite unitati romanesti de dincoace de Prut, care nu fusesera implicate in retragerea din Basarabia, luasera initiativa locala de a trece Prutul dincolo, cum a fost cazul generalului Glogojeanu in zona Galati, pentru a recupera material si armament abandonat in timpul retragerii si ca trupele sovietice pe care le-au intilnit s-au retras in graba, crezind ca romanii contraataca. Adica, in ochii conducatorilor Marelui Stat-Major, se putea rezista, se putea lupta, se putea bloca inaintarea inamicului in Basarabia. Important pentru analiza noastra este concluzia ca in mentalitatea strategilor romani tara noastra se afla in razboi cu Uniunea Sovietica inca din 1940 si ca doar asteptau refacerea fortelor pentru a trece la contraatac. Erau, totodata, constienti ca vor avea nevoie de un aliat puternic, care atunci nu putea fi decit Germania, intr-un foarte scurt interval insa, aliatul previzibil a dat Romaniei lovitura de moarte a Dictatului de la Viena. in aceste conditii, asa cum arata documentele Arhivei M.Ap.N, Marele Stat-Major a ordonat generalilor comandanti de trupe din Transilvania sa se pregateasca de lupta si sa nu respecte prevederile Dictatului. Ca sa fim bine intelesi, vom arata ca disponibilul de mobilizare al Romaniei in 1941 era de 2,2 milioane de soldati, ceea ce, chiar prost Hotati, insenina pulverizarea armatei Ungariei in citeva zile. luliu jylaniu, prin legaturile sale adinci in Armata, a stiut asta si asa a putut sa-si construiasca baza politica a demersurilor sale de la ploiesti pe linga Ion Antonescu, in vederea unei actiuni de rezistenta in Transilvania. Este momentul in care seful Legatiei Germaniei in Romania, Fabricius, intra in alerta, cautind o autoritate in stare sa domine Marele Stat-Major roman si sa puna in aplicare cedarea teritoriala. De aceea nu au fost alesi Gigurtu, Manoilescu sau Gheorghe Bratianu sa conduca un guvern progerman. Aceasta autoritate a fost gasita in persoana lui Ion Antonescu. Fabricius 1-a inzestrat pe generalul in rezerva cu argumentul forte ca, daca Marele Stat-Major ordona atacarea trupelor maghiare de ocupatie, intarite inadins cu trupe germane, Romania va fi imediat ocupata de URSS, iar Germania va trece peste trupele romanesti din Transilvania prin lupta si va fi nevoita sa ocupe zona petroliera Prahova. Nici Antonescu, nici cei de la M.St.M. nu puteau ignora o asemenea perspectiva. Dar trebuie sa luam deocamdata in serios, cu titlu de inventar, faptul ca imaginea lui Ion Antonescu in ochii strategilor de la M.St.M. era a aceluia care oprise reactia Armatei romane in Transilvania. Ca element negativ se mai adauga si cunoasterea faptului ca Antonescu era un conducator incomod si discretionar. Au contribuit insa la cooperarea din prima faza dintre institutie si Conducator credinta in patriotismul lui incontestabil, situatia politica efectiva a tarii si garantia pe care a oferit-o Antonescu asupra citorva masuri importante: refacerea imaginii Armatei, alianta cu Germania in vederea trecerii la contraofensiva impotriva URSS si promisiunea lui Hitler ca va revizui deciziile Dictatului de la Viena, inzestrarea trupelor cu armament german modern. Ceea ce numim, de regula, nucleul de conducere al Marelui Stat-Major — compus din generali si ofiteri conducatori si subordonati ai birourilor strategice si operative ale acestei institutii — reprezenta un corp de militari cu grade diferite, dar cu functii si responsabilitati decisive. De aceea, destituirea, trecerea in rezerva sau arestarea generalilor fostului minister si al Marelui Stat-Major, sub acuzatia de tradare sau inactiune la momentul pierderilor teritoriale, nu a insemnat destructurarea acestui nucleu. Unii ofiteri au avansat, altij au fost adusi de Antonescu si numiti in functii dupa gradul de cunoastere a calitatilor acestora de catre el. Aici Antonescu a avut o politica de echilibru foarte bine gihdita, pornind de la principiul ca adevarata lui autoritate si consistenta politica va fi data de sprijinul Marelui Stat-Major, gindire care s-a dovedit intemeiata la momentul greu din timpul rebeliunii legionare. Nu numai prudenta, dar si inteligenta 1-au facut pe Ion Antonescu sa-1 numeasca sef al Marelui Stat-Major pe generalul losif lacobici, excelent profesionist de orientare progermana, altfel rival al lui. impreuna au pregatit actiunea trupelor romane in luptele pentru eliberarea Basarabiei si probabil ca pe lacobici nu 1-a deranjat trecerea Armatelor romanesti 3 si 4 in subordinea Armatei 11 germane, pentru ca planificarea initiala a Marelui Stat-Major chiar arata ca, pentru a contraataca un inamic de dimensiunile URSS-ului, va fi nevoie de un aliat pe masura. Este insa cert ca atit lacobici, cit si M.St.M. au privit relatia dintre Armata romana si cea germana ca pe o cooperare pe timp de razboi, pentru ducerea luptei impotriva aceluiasi inamic, cu scopul limitat al eliberarii teritoriilor romanesti, astfel ca absenta unui tratat oficial de alianta intre Romania si Germania nu i-a interesat. Aceasta era o problema politica. De altfel, documentele germane identificau Romania drept un Mitkampfer, un „participant la lupte'. Mai trebuie aratat ca, in momentul trecerii Romaniei la contraofensiva legitima pentru eliberarea teritoriilor ocupate de URSS in 1940, generalii Ion Antonescu si losif lacobici realizasera deja impreuna o reorganizare partiala a structurii Armatei romane, imbunatatind calitatile sale combative si dotarea. Procesul nu era terminat si din acest motiv ceea ce stim noi ca a fost Armata 3 romana, de sub comanda generalului Petre Dumitrescu, a existat pina la 2 iulie 1944 doar pe hirtie, compusa numai din comandament si „lipsita de trupe'573. Desi Ion Antonescu a dat celebrul ordin „Romani, treceti Prutul!' in ziua de 22 iunie 1941, Armata romana a trecut Prutul abia in noaptea de 2 spre 3 iulie. Eliberarea Basarabiei si a nordului Bucovinei a durat doua «aptamini, pina pe 17 iulie 1941. Realitatea statistica dovedeste ca, in luptele pentru eliberarea teritoriilor romanesti de dincolo de Prut, am avut „4 112 morti, 12 120 raniti si 5 506 disparuti, ceea ce reprezenta aproximativ 6% din efectivele angajate in operatiile jflilitare'74. Desi era angajata in luptele pentru eliberarea Basarabiei cu efective de aproximativ 360 000 de militari, este foarte interesant de constatat ca Romania pastra pe teritoriul ei de dincoace de Prut inca o armata, cam tot de 350-360 000 de militari. Altfel spus, Basarabia si nordul Bucovinei au fost eliberate cu aproximativ jumatate din fortele armate disponibile, cealalta jumatate fiind pastrate in Regat (inclusiv partea din Transilvania ramasa la noi) cu scopul de a fi pregatite in vederea recuceririi Ardealului ocupat. Ideea lui Ion Antonescu si a strategilor de la M.St.M. era ca, pe masura ce luptele se indeparteaza de Romania si in perspectiva unei victorii germane, incheierea razboiului sa gaseasca tara noastra gata de a da o lovitura militara scurta Ungariei, intr-o conjunctura favorabila. In plus, strategii romani voiau sa se asigure ca Ungaria, care era decisa sa mearga alaturi de Germania pina in inima Rusiei, nu va primi vreun avantaj pentru acest gest de la Hitler. Numai ca la 17 iulie 1941, ca urmare a unui ordin al lui Adolf Hitler, aprobat de Ion Antonescu, Armata 3 romana a intrat in componenta Armatei 11 germana si a trecut Nistrul, fara acordul Marelui Stat-Major. Zece zile mai tirziu, Hitler i-a scris lui Antonescu pentru a-i cere sa-si treaca si celelate forte peste Nistru, ceea ce echivala cu iesirea trupelor noastre din situatia de eliberatoare ale teritoriului propriu si cu trecerea lor in pozitia de agresoare ale URSS pe teritoriul acesteia. Ion Antonescu i-a raspuns lui Hitler ca „nu pune nici un fel de conditii si nu discuta cu nimic aceasta cooperare militara pe un nou teritoriu'. Apoi, maresalul a facut publica decizia sa nefasta. A urmat nenorocirea de la Odessa.

Avind acest tablou in fata ochilor, vom intelege mai bine de ce dupa eliberarea provinciilor romanesti rasaritene, intre Antonescu cj Marele Stat-Major se instaleaza a doua faza a relatiei. Ea are in centru acea parte a colaborarii care viza problema Transilvaniei. Si Antonescu dorea eliberarea nord-vestului Ardealului — nu aceasta este problema — dar situatia devenise extrem de tensionata deoarece Marele Stat-Major roman primise informatia ca Ungaria mobiliza tineretul romanesc din zona ocupata si il trimitea in linia intii pentru a fi decimat, iar pe front, sub comanda germana, la capul de pod de la Voznesensk, trupele ungare si romane intrasera in conflict deschis. Din acest moment, Ion Antonescu este cuprins de o anumita deruta, dorind cu orice pret sa ocupe Odessa — avea anumite argumente — si apoi sa retraga o parte din trupe, pentru a marca, inclusiv printr-o defilare, victoria militara. Aceasta miscare a fost interpretata de populatie — mai ales cu ajutorul presei — nu numai ca o eliberare a provinciilor ocupate de URSS, ci si drept o incheiere a participarii Romaniei la razboiul antisovietic. in acelasi timp, fie la solicitarea lui Hitler, fie din proprie initiativa, Antonescu reangajeaza trupe romanesti peste Nistru, acceptind in continuare intrarea lor in componenta celor germane. Cu ajutorul cenzurii, aceste amanunte nu erau cunoscute de marele public, dar este evident ca Marele Stat-Major nu putea fi prostit. Cind, la sfirsitul anului 1941, a devenit clar ca Germania planifica o mare ofensiva pentru anul 1942, expresie a esecului strategiei Blitzkrieg, iar Ion Antonescu s-a angajat cu titlu personal in fata lui Hitler sa-i puna la dispozitie noi forte romanesti, conducerea Marelui Stat-Major roman, in frunte cu generalul losif lacobici, a deschis o controversa cu Conducatorul statului. Motivatia principala a Marelui Stat-Major era ca, practic, tehnic, realist — cum dorea s-o ia Antonescu -Armata romana era incapabila sa duca lupte dincolo de Nistru.

Maresalul a ripostat violent, cerind sa nu-i fie pusa la indoiala capacitatea de a gindi strategic, aratind ca inamicul trebuie infrint, altfel Romania nu va putea beneficia de fructul victoriei. Stim ce-a urrnat in prelungirea gindirii sale strategice — a anexat Transnistria. in ce-1 priveste pe lacobici, acesta a fost marcat personal de o scena care merita sa fie reprodusa: „Fusesem chemat, impreuna cu generalul Tataranu, la maresal, care se afla bolnav in pat, avind temperatura ridicata. La intrevedere asistase si Mihai Antonescu. Maresalul ne chemase, in mod vadit speriat de unele evenimente locale defavorabile de pe aripa de sus a frontului german. Ne ordonase a lua masuri de prevedere pentru cazul unei eventuale replieri a acestui front, masurile recomandate cuprinzind regiunea Odessa-Nistru, spatiul de deasupra Galatiului si frontul fortificat permanent de pe Siret-Focsani. Demoralizarea maresalului fusese asa de mare, incit, vorbind de posibilitatea retragerii frontului spre tara, avea viziunea si-si exprima vointa ferma de a se retransa la nevoie si o lupta cu Armata romana chiar si in vestul Olteniei. Am fost foarte impresionat de pesimismul maresalului, dar apreciind ca vorbesc cu un om cuprins de febra, n-am intrat in nici o discutie contradictorie, luind numai act de dorintele Iui. Parasind camera bolnavului, am spus generalului Tataranu impresia mea de a fi vorbit cu un om anormal. Cit de aproape am fost de adevar mi-a dovedit Mihai Antonescu, care, desi cu desavirsire strain de problemele militare, totusi, putuse constata ca maresalul i-a parut «tare speriat». Bineinteles, intrevederea nu avusese, in ceea ce priveste activitatea Marelui Stat-Major si a Armatei, nici o urmare, caci apreciasem situatia strategica cu mult calm'577. Cum scena se petrecea in preajma Craciunului 1941, cind unitati ale Armatei romane luptau deja dincolo de Nistru, Odessa fusese ocupata, episodul delirant al maresalului ramine de neinteles, decit daca acceptam posibilitatea unei viziuni paranormale, avind in vedere ca, dupa trei ani, in preajma lui 23 august 1944, Ion Antonescu planifica apararea pe Olt in caz ca se prabuseste linia de pe Siret Iata insa ca, exact in perioada 25-29 decembrie 1941, iesind din starea de depresie, Ion Antonescu tisneste pur si simplu intr-o stare eroica, il cheama la el pe colonelul dr. Spalke, atasatul militar al Germaniei, si il roaga sa-i transmita Fiihrerului propunerea pentru „participarea masiva a armatei romane la campania din primavara anului 1942'. Generalul losif lacobici se va intreba, pe buna dreptate: „Cum se putea nu numai schimba, dar chiar inversa hotarirea anterioara a maresalului de o importanta capitala, fara ca Marele Stat-Major sa fi fost invitat de a-si da parerea inainte de a se lua aceasta hotarire?'578 Numeroase alte marturii ale oamenilor foarte apropiati de el — cum era generalul Ion Gheorghe — arata ca maresalul Ion Antonescu lua decizii influentat de starea sanatatii sale. Realitatea regimului de dictatura pe care il conducea, in care autoritatea se concentra in miinile unei singure persoane, a permis ca simptomele nefericite ale ciclotimiei sale accentuate sa se transforme in decizii ale statului. Asa ne explicam de ce si Maniu, si regele ajunsesera Ia disperare in vara anului 1944, nestiind ce sa mai creada, Ion Antonescu schimbindu-si cu mare frecventa atitudinea fata de semnarea armistitiului.

Dupa doua incercari nereusite de a schimba hotarirea nefasta a maresalului, aratindu-i in doua rapoarte succesive eroarea strategica si contrargumentele militare strict profesioniste ale trimiterii trupelor romanesti dincolo de Nistru, seful Marelui Stat-Major, generalul losif lacobici isi da demisia la 17 ianuarie 1942. Cu generalul lacobici se solidarizeza noua generali ai Armatei romane, apoi inca patru, toti incercind sa-I convinga pe maresal de incapacitatea practica a trupelor noastre de a duce lupte Ia mare distanta si intr-o totala dependenta logistica de trupele germane. Mai era si orgoliul specific militar, valabil in orice timp si parte a mentalitatii specifice, ca trupele romanesti sa fie subordonate organic unei armate straine, in timpul Razboiului de Independenta din 1877, domnitorul Carol I conditionase participarea trupelor romanesti de trecerea acestora sub conducerea sa, printul luind in subordine si trupe rusesti, apoi, in timpul primului razboi mondial, erleralul Averescu fusese nestramutat in privinta libertatii sale de a ordona trupelor romane si daduse de pamint si cu rusii, si cu francezii lui Berthelot, cind incercasera sa se amestece in conducerea efectivelor sale. Asadar, pentru prima oara de la Asediul Vienei din 1683 trupele romanesti intrau in componenta unor trupe straine. Ion Atonescu a intrat intr-o noua criza deliranta, urmarit de fantasma tradarilor, a lasitatilor, si a trecut la represalii impotriva Marelui Stat-Major si a generalilor de la comanda Armatei, trecind in rezerva, cum am aratat, 23 de generali. Altii, speriati de efectul acestei autentice decimari a conducerii Armatei romane, s-au supus ordinelor lui de a continua luptele dincolo de Nistru, pina la Stalingrad, constienti ca sunt implicati intr-o aventura militara, dar facindu-si datoria cu onoare si competenta.

Drama personala a maresalului Ion Antonescu este cu atit mai mare, cu cit noul sef al Marelui Stat-Major, generalul Ilie Steflea — prietenul sau, cum se spune, de o viata — odata ajuns in aceasta functie a inteles ca lacobici avusese perfecta dreptate si a continuat, in secret, politica acestuia. Trebuie sa le dea de gindit istoricilor si oamenilor politici care vad la Antonescu numai partile bune faptul ca generalul lacobici, cunoscut ca filogerman si excelent profesionist, ca si generalul Ilie Steflea, prieten devotat al maresalului, au avut o pozitie identica fata de erorile grave, politice si militare, ale Conducatorului. Aici nu mai e vorba de scrisorile formale, strecurate pe sub usa de liderii politici, ci de conducerea superioara a Armatei. Noi nu punem in discutie comportamentul eroic, exemplar si acoperit de onoare al militarilor romani de pe frontul germano-sovietic, nici atitudinea antibolsevica a romanilor, ci capacitatea efectiva de a ne arunca cu capul inainte intr-o aventura politica, sanctionata de SUA si Marea Britanic, si intr-o aventura militara sanctionata dureros de Uniunea Sovietica. Iata de ce „demersurile facute de generalul losif lacobici si ulterior de succesorul sau la sefia Marelui Stat-Major, generalul Ilie Steflea, pentru oprirea trimiterii de mari unitati in est, au epuizat pirghiile legale de actiune aflate la dispozitia Marelui Stat-Major si au impus cu necesitate incalcarea constienta a ordinelor date de Ion Antonescu'.

Generalul Ilie Steflea s-a comportat onest si loial fata de prietenul sau. I-a cerut, cu titlu personal, privat, maresalului sa opreasca trimiterea de trupe in est, apoi i-a cerut-o printr-un act oficial, in scris, iar la finalul acestor demersuri, in ziua de 7 august 1942, si-a dat demisia. Antonescu a facut o criza de nervi, aratindu-i ca nu mai are pe cine sa numeasca, neavind incredere in nici un general, si cerindu-i cu insistenta, in numele camaraderiei lor indelungate, sa revina asupra demisiei. Totodata, si aici este partea cea mai importanta, i-a promis ca nu se va mai amesteca in deciziile Marelui Stat-Major si il va consulta de cite ori inaltul comandament german ii va cere miscari ale trupelor romane de pe frontul din inima Rusiei. Cunoscindu-1 mai bine decit oricine, dar mai ales cunoscindu-i afectiunile fizice si psihice, generalul Ilie Steflea hotaraste sa ia initiativa sabotarii participarii Armatei romane dincolo de Nistru. Gestul pe care si 1-a asumat a fost de o imensa responsabilitate, dar si de un risc maxim. El a constituit la Marele Stat-Major un nucleu conspirativ de ofiteri, cu care a convenit sa incalce, sa ocoleasca sau sa anuleze in practica ordinele maresalului, si in acelasi timp sa pregateasca formarea unor unitati combatante pe teritoriul Romaniei, in perspectiva recuceririi Ardealului ocupat. Grupul secret de lucru era constituit din general Mardare Socrat, subsef al M.St.M., general Enache Borcescu, seful Sectiei organizare-mobi-lizare, colonelul Nestorescu, seful Sectiei dotare, coloneii Gheorghe Zamfirescu, Pantelimon Comisel si Valeriu Selescu. incepind din primavara anului 1942, ei au intocmit situatii false prin care au „transformat toate diviziile de infanterie in divizii usoare, reducindu-le efectivele la 6 batalioane', in realitate, Steflea le pastrase organizarea pe 9 batalioane si 3 de mars, trimitind pe front numai diviziile cu 6 batalioane si pastrindu-le in tara pe celelalte sase. Totodata, artileria de diferite calibruri a fost retrasa de la unitatile prevazute sa plece pe front la cererea germanilor, astfel ca, observind proasta incadrare si dotare a trupelor romanesti — cum constata si Hillgruber fara sa fi stiut secretul —, inaltul comandament german ezita sa introduca efectivele noastre in zone de lupta. Apoi, cind germanii au cerut cu insistenta inzestrarea si pregatirea pentru expediere a noi esaloane, Marele Stat-Major s-a plins ca nu are armament modern, a cerut ca Germania sa-si respecte angajamentele de inzestrare si, in final, sub presiune, a luat armamentul unor unitati destinate frontului si 1-a dat altor unitati, astfel ca jumatate din esalonul destinat frontului raminea in tara, din lipsa de inzestrare, in timpul acesta, unitatile militare ascunse prin acte false isi conservau si dotarea, si inzestrarea. Sub aceasta forma, Steflea si Marele Stat-Major au reusit sa opreasca plecarea pe front, intre 1942 si 1944, a aproximativ 220 000 de ostasi. Germanii erau convinsi ca acesta este potentialul maxim al Romaniei, iar Antonescu nu mai intelegea nimic. Extraordinara manevra secreta a strategilor romani si-a atins culmea inteligentei si abilitatii in primavara anului 1944, cind, la ordinul categoric al maresalului Ion Antonescu de a trimite pe front 29 de divizii de recruti, Marele Stat-Major a impiedicat deplasarea.

in al doilea rind, Steflea a lansat o operatie de scoatere a efectivelor romanesti de pe front, retragindu-le in tara sub diferite pretexte. Primele masuri au fost sa declare epidemii de gripa si febra tifoida printre soldatii romani si sa instituie carantine, care impiedicau controlul germanilor. „Bolnavii' erau trimisi cu acte in spatele frontului, la spitale din Transnistria si Basarabia, dar in realitate erau adusi direct in tara. Aceeasi manevra era facuta si cu unitatile scoase de pe linia frontului si care, in loc sa se refaca undeva, la citiva kilometri inapoi, erau aduse in tara cu trenurile care se intorceau cu „produse si marfuri expediate de Guvernamintul Transnistriei'. Asa se face ca, la un efectiv total al Armatei romane de 770 594 de militari, la l mai 1943, din care pe frontul din Rusia se aflau 112 232 de ostasi romani, la 20 decembrie 1943, cind efectivele totale ale Armatei cresteau la 822 496 de oameni, pe front mai ramasesera doar 63 413 militari. Cifrele sunt elocvente intrebarea se pune, ce facea Marele Stat-Major cu trupele din tara? Conform imaginii de ansamblu prezentate de volumul documentelor strategice si operative descoperite si sistematizate de Arhiva M.Ap.N., principalele efective au fost dirijate catre frontiera de sud, pentru a preveni un atac din spate al trupelor germano-bulgare, si spre Transilvania, pentru a bloca orice incercare maghiara de manevra si pentru a trece la contraofensiva de eliberare. Unitatile ramase in zona centrala a Regatului erau plimbate cu garnituri de tren, cu ordin de deplasare spre front, raportate ca aflate in miscare, dar oprite pe cimp si intoarse cu alte denumiri, indicative si acte. Astfel, o divizie plecata spre front cu denumirea „gruparea locotenent-colonel Panaitescu' se intorcea dupa o saptamina ca si cum venea de pe frontul din Rusia, cu denumirea unei unitafi care fusese acolo prin 1942 sau 1943, fusese retrasa in fapt, dar ramasese pe acte acolo si abia acum primea ordin de retragere.

La un moment dat, germanii au inceput sa banuiasca sabotajul de la Marele Stat-Major roman si i 1-au semnalat maresalului Ion Antonescu, cerindu-i sa faca investigatii. Steflea si-a oferit din nou demisia, insa rezultatul anchetei facute de maresal a fost doar oprirea unei actiuni pregatite de un grup de generali si ofiteri superiori de a-1 rasturna. Existenta unui complot militar pentru indepartarea lui Antonescu este confirmata de nota Ambasadei britanice la Washington din 12 februarie 1944, adresata amiralului Leahy, seful statului-major personal al presedintelui Roosevelt582. A urmat apoi planul „Cosma' de care am amintit, pentru indepartarea maresalului in ziua de 12 iunie 1944. Toate aceste actiuni n-au avut nici o legatura cu Maniu sau cu comunistii, dar au permis la un moment dat contactul intre generalii implicati in conspiratia politica — Aldea, Sanatescu, Mihail — cu generali din conspiratia militara — Vasiliu-Rascanu, Constantin Nicolescu, Mihail Racovita - ale caror ordine veneau de la nucleul conspirativ al Marelui Stat-Major. luliu Maniu, care avea un dezvoltat simt al dreptatii, avea sa declare la 2 septembrie 1944: „Eroismul fara seaman al soldatului roman a salvat, de fapt, nu numai Capitala, ci si actul politic de la 23 august si, prin el, insusi viitorul neamului'583.

Pe 15 iunie 1944, Armata romana urca la efective de l 224 691 de oameni, din care aproape 800 000 erau in interior. Aceasta forta era pregatita sa tina frontul si sa mentina apararea intacta pe directiile strategice sud si vest la data de 26 august 1944, in asteptarea unei debarcari occidentale, cum promiteau taranistii, ripostei la o eventuala reactie germana sau a incheierii unui armistitiu. Cind, la 25 septembrie 1944, regele Mihai I dadea un interviu presei straine, el tot mai afirma ca „toate calculele pe care le facusem duceau in mod inevitabil la concluzia ca germanii erau cu mult superiori ca numar fortelor romane din interiorul tarii'584. Este clar ca membrii complotului de la Palat nu cunosteau situatia reala. Lovitura pripita de palat din 23 august 1944 si, mai ales, declaratia regelui prin care ordona: „Din acest moment inceteaza lupta si orice act de ostilitate impotriva armatei sovietice', au dat peste cap tot efortul strategic al celor de la M.St.M. Au cazut instantaneu in prizonierat 130 000 pe frontul din Moldova si a fost creata o bresa larga prin care unitatile inaintate ale armatei sovietice au ajuns pe 30 august la Bucuresti. Gafa enorma a camarilei a impiedicat actul cel mai important al evenimentului: semnarea unui armistitiu, indiferent de clauzele lui, dar cu trupele fata in fata. A ramas ca pozitiva doar realitatea fizica a existentei unei intregi Armate romane, capabile sa inainteze rapid in Transilvania, sa ocupe Budapesta si sa ajunga pina la Viena, avind pierderi de aproximativ 170 000 de oameni. Valoarea actiunii secrete a Marelui Stat-Major este data, asadar, de fortele pe care le-a pregatit in secret in tara si care au permis ca eliberarea Ardealului ocupat sa fie facuta de romani, nu de sovietici. Nimeni nu-si poate imagina ca o tara ca Romania poate duce un razboi de la Stalingrad la Viena, cu pierderi de 600 000 de oameni, cum se declara fals in acte pe frontul din est.

Doar astazi ne lamurim ca la 23 august 1944 autoritatea maresalului Ion Antonescu asupra Armatei romane era atit de scazuta, ihcit a putut fi arestat de trei sergenti si predat unei echipe de comunisti, ospatari de la Athenee Palace, fara ca macar unitatea sa de garda sa faca vreun gest.

Erorile germanilor, inaltul Comandament German a fost informat inca de la sfirsitul lunii mai 1944 ca Ion Antonescu este izolat in mijlocul unor forte romane ostile. Asa cum avea sa declare in septembrie 1944 Ernest Gamillscheg, directorul Institutului de relatii culturale romano-germane, indepartarea decisiva de maresal a Marele Stat-Major era deja cunoscut de germani: „Din rindul gruparilor subversive care au pregatit tradarea, nu poate fi uitata gruparea care, desi putin cunoscuta public, a fost cu atit mai periculoasa in desfasurarea evenimentelor, este vorba de Marele Stat-Major si de corpul de ofiteri superiori dominat de acesta'585. Cu toate ca fusese informat din timp asupra pericolului in care se afla Ion Antonescu, seful O.K.W, feldmaresalul Keitel, a ezitat sa-i prezinte lui Hitler rapoartele alarmante venite din Romania, apoi a renuntat sa revina asupra subiectului dupa ce Antonescu i-a incredintat pe germani ca poate sa doarma pe genunchii generalilor sai. Replierea tirzie a fortelor germane din Basarabia pe linia Siretului, precum si respingerea propunerii generalului Friessner de a trece toate unitatile germane si romane in subordinea Grupului de armate Ucraina de Sud, astfel incit acesta nu a reactionat in momentul 23 august, au fost erori ale germanilor care au facilitat succesul loviturii de stat.

Anticiparea loviturii de stat prin lovitura de palat a avut o motivatie personala. Ea a fost confirmata imediat prin bombardamentele aviatiei germane asupra Palatului regal. Dupa ce, in jurul orei 23.15, regele fvtihai I a iesit in balconul Palatului si a salutat multimea care celebra, inconstienta, iesirea Romaniei din razboi si pacea, suveranul a parasit grabit capitala si s-a refugiat in comuna Dobrita, judetul Gorj. Rolul sau a fost astfel limitat doar la lovitura de palat si la declaratia transmisa la radio, rol extrem de important si care nu poate fi minimalizat, pentru ca a presupus asumarea curajoasa a raspunderii intr-un moment, asa cum aratam, de mare pericol personal. Ramihe discutabila cedarea rapida a autoritatii: de unde actionase in calitate de suveran si Cap al Ostirei, el preda toata conducerea tarii guvernului Sanatescu in numai citeva ore. Refugierea la Dobrita fusese prevazuta mai demult, localitatea fiind aleasa pentru ca in apropierea ei se afla un aerodrom amenajat de pe care regele se putea deplasa in Iugoslavia, apoi in Elvetia. Asupra motivatiei si pozitiei regelui in gestul de a se refugia undeva, foarte departe de Bucuresti, este semnificativa precizarea unei persoane apropiate de tinarul suveran, biografa sa, Nicoleta Franck. Ea ne semnaleaza ca regele nu fugea numai de germani, dar si de sovietici. Membrii camarilei au tinut in permanenta legatura cu Mihai I, informindu-1 asupra evolutiei evenimentelor, astfel ca la sfirsitul lui august „Mihai este deci rugat sa mai ramina la Dobrita, satul unde se retrasese, pina cind Stalin ii va recunoaste calitatea si pozitia de suveran al Romaniei'586. La 25 august 1944, pentru ca minciuna sa fie intreaga si grea, Molotov repeta declaratia din 2 aprilie 1944: „URSS nu are de gind sa dobindeasca vreo parte din teritoriul roman sau sa schimbe ordinea sociala existenta in Romania', linistindu-1 astfel pe rege.

A urmat in 10 octombrie 1944 vinderea Romaniei sovieticilor de catre Churchill pe o bucata de hirtie:

„Momentul era prielnic pentru tranzactii (business), asa ca am spus: «Hai sa ne intelegem asupra afacerilor noastre in Balcani. Armatele voastre sunt in Romania si Bulgaria. Noi avem interese, misiuni si agenti acolo. Nu ne lasati sa ajungem la un conflict de interese in lucruri marunte, in ceea ce priveste Marea Britanic si Rusia, cum v-ar conveni sa aveti 90% predominanta in Romania, noi sa avem 90% in Grecia si sa mergem pe fifty-fifty in privinta Iugoslaviei?» in timp ce acestea erau traduse am scris totul pe o jumatate de coala de hirtie:

Romania        

Rusia   90%

Ceilalti            10%

Marea Britanic           90%

(in intelegere cu SUA)

Rusia   10%

Iugoslavia       50% - 50%

Ungaria           50% - 50%

Bulgaria

Rusia   75%

Ceilalti            25%

Am impins asta spre Stalin, care ascultase pina atunci traducerea. S-a lasat o mica pauza. Apoi, el a luat creionul sau albastru, a pus o semnatura mare pe hirtie si mi-a returnat-o. Totul a fost aranjat in nu mai mult timp decit ne-a luat sa ne asezam pe scaune. Bineinteles, am chibzuit indelung si tensionat punctele noastre de vedere si noi doar negociam (dealing) aranjamente de imediata actualitate pe timp de razboi. Toate problemele mai ample erau rezervate de ambele parti pentru ceea ce speram noi atunci sa fie o masa a negocierilor de pace, cind razboiul va fi cistigat. Dupa asta s-a lasat o lunga tacere. Hirtia mizgalita cu creionul zacea in centrul mesei, in cele din urma, am spus: «N-ar fi oare prea cinic (rather cynical) daca ar parea ca am fi dispus in astfel de subiecte, care decid soarta a milioane de oameni, intr-o maniera atit de arbitrara? Hai sa ardem hirtia». «Nu, pastreaz-o», a spus Stalin.'

Singurul comentariu la acest document este ca, din toate tarile cedate de Churchill ocupatiei sovietice, doar Romania figura cu un procent care ilustra o dominatie totala a Uniunii Sovietice.




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat