Riscurile asociate unei investitii in titluri internationale

Riscurile asociate unei investitii in titluri internationale

Oportunitatile survenite din investitiile internationale nu sunt lipsite de risc. Factorii de risc specifici investitiilor internationale sunt riscul ratei de schimb si riscul specific al tarii.

Riscul ratei de schimb

Un risc pur al ratei de schimb este acela nascut din active straine sigure. Spre exemplu un investitor roman care investeste doar in bonuri de trezorerie americane se confrunta doar cu riscul ratei de schimb. Acest risc poate fi estimat prin studierea evolutiilor precedente ale ratelor de schimb si a corelatiilor dintre acestea.

Rata de schimb poate influenta foarte mult profitabilitatea unei investitii pe o piata straina, dupa cum poate fi demonstrat din exemplul urmator: presupunem ca un investitor roman investeste in bonuri de trezorerie americane, lipsite de risc, suma de 40.000 de lei, la o rata a profitului de 10%. Daca aproximam rata de schimb ca fiind de 2 lei per dolar, investitia initiala va fi de 20.000 de dolari, si va genera un profit de 2.000 de dolari in primul an. Dar in acest an rata de schimb nu a ramas constanta. Daca leul s-a apreciat in raport cu dolarul si a ajuns la un curs de 1,8 lei per dolar, cei 22.000 de dolari vor reprezenta acum 39.600 de lei. Astfel ca, desi randamentul titlurilor a fost de 10%, investitorul a pierdut 0,01% datorita modificarii cursului de schimb.

Daca presupunem cazul contrar, si anume ca leul s-a depreciat fata de dolar, ajungand la sfarsitul primului an la 2,2 lei/dolar, atunci cei 22.000 de dolari vor fi convertiti in 48.400 de lei, generand astfel un profit net al investitiei de 21%, de peste doua ori mai mult decat cele 10 procente garantate de investitia in bonuri de trezorerie.

Observam astfel ca riscul ratei de schimb este unul care poate influenta decisiv profitabilitatea unei investitii, si nu trebuie deloc neglijat in evaluarea profitabilitatii investitiilor internationale.

In cazul portofoliilor internationale riscul ratei de schimb poate fi bine diversificat, mai ales datorita corelatiilor scazute intre cursurile diferitelor valute. Una dintre cele mai folosite metode de acoperire fata de riscul valutar este cumpararea de contracte forward sau futures in moneda straina. In practica, protejarea totala fata de riscul valutar nu este usor de realizat. In exemplul prezentat mai sus am considerat titlurile ca fiind lipsite de alt risc decat cel valutar, astfel ca stiam exact suma care trebuie acoperita print-un contract futures. In realitate insa, investitiile nu se fac doar in active fara risc, astfel ca profitul final al investitiei este doar estimativ. De aceea nu vom sti valoarea finala a investitiei si nici cati dolari sa vindem forward (future). Din aceasta cauza nu se poate realiza o acoperire totala impotriva riscului ratei de schimb.

Trebuie mentionat insa, ca riscul valutar si riscul pietei nu sunt aditive, decat in cazul in care piata valutara si cea de capital ar fi perfect corelate. In realitate insa, intre cursul de schimb si miscarile pietei corelatiile sunt foarte mici si de multe ori chiar negative. Contributia riscului valutar la riscul total trebuie masurata pentru intreg portofoliul, nu pentru fiecare piata in parte, deoarece o parte din risc se diversifica in coctailul de valute din portofoliu.[1]

Riscul specific al tarii

Aceeasi cantitate de informatii de buna calitate despre titlurile straine este cu siguranta mai dificil de obtinut, si deci la un cost mai ridicat decat cel al acelorasi informatii despre titlurile de pe piata locala. In plus, riscul de a obtine informatii false sau incorecte este mai mare.

Sa ne imaginam doi investitori: un american ce doreste sa investeasca in titluri argentiniene si un argentinian ce doreste sa cumpere titluri americane. Cum ambii ar trebui sa realizeze o analiza macroeconomica a tarii in care doreste sa faca investitia, acest lucru ar fi mai greu de realizat pentru investitorul american, deoarece pitele financiare americane sunt mult mai transparente decat cele argentiniene.

In trecut, cand investitiile internationale erau de domeniul romanelor, riscul adaugat unei astfel de investitii se numea risc politic. Acesta se referea la posibilitatea de expropriere, schimbari in politica fiscala, restrictii la schimbarea profiturilor in moneda straina, restrictii la repatrierea profiturilor si a capitalurilor, etc. Estimarea acestui risc politic, la acea vreme, era considerata o arta.

In timp, investitiile transfrontaliere au crescut si s-au alocat din ce in ce mai multe resurse estimarii unor astfel de riscuri, drept pentru care calitatea analizei s-a imbunatatit considerabil. Una dintre cele mai mari companii in domeniu este PRS Group (Political Risk Service). Aceasta companie publica lunar un raport de aproximativ 250 de pagini denumit “International Country Risk Guide”. Acest raport contine scoruri de risc pentru fiecare tara, realizate pe o scala de la 0 (cele mai riscante tari) la 100 (cele mai putin riscante tari).

Riscul calculat de PRS Group este compus din media a 3 categorii de risc: riscul politic, riscul financiar si riscul economic. Pentru calculul fiecareia din aceste categorii de risc s-au luat in considerare anumite variabile. Pentru calculul riscului politic variabilele sunt: stabilitatea guvernului, conditiile socio-economice, profilul investitiilor, conflictele interne, conflictele externe, coruptia, gradul de implicare al armatei in politica, tensiuni religioase, legea si ordinea, tensiuni etnice, responsabilitatea democratica, calitatea birocratiei. In cazul riscului financiar se tine cont de urmatoarele variabile: datoria externa (ca procent din PIB), serviciul datoriei externe (ca procent din PIB), contul curent (ca procent din exporturi), lichiditatea neta (in luni de import acoperite), stabilitatea ratei de schimb. Variabilele considerate in calculul riscului economic sunt: PIB per locuitor, cresterea anuala reala a PIB, rata anuala a inflatiei, balanta veniturilor (ca procent din PIB), balanta contului curent (ca procent din PIB).

Dupa cum putem observa, riscul specic al tarii este unul foarte complex, influentat de o multitudine de factori, spre deosebire de riscul ratei de schimb, care este influentat doar de evolutia cursului de schimb valutar.

PRS Group situeaza in 2004 pe primul loc in topul celor mai putin riscante tari pe Norvegia, cu un punctaj de 92.3 din 100. Din categoria tarilor cu un risc foarte scazut (cu scoruri intre 80-100 pe scala realizata de PRS Group) mai fac parte Japonia si Marea Britanie, cu aproximativ 84 de puncte. Desi pare surprinzator, Statele Unite se situeaza abia in a doua categorie, aceea a tarilor cu risc scazut, cu un punctaj de 77,5, foarte aproape de Republica Populara Chineza care a atins 76,8 puncte. Dintre cele 140 de tari analizate de PRS Group, cele mai riscante s-au dovedit a fi Irak (cu 38 de puncte) si Zimbabwe cu 36,3 puncte.

Pe langa riscurile prezentate mai sus, exista si cateva bariere in calea investitiilor internationale. O prima astfel de bariera este lipsa de familiaritate a investitorilor cu pietele externe. Investitorii se confrunta astfel cu diferente culturale, proceduri diferite de tranzactionare, probleme ligvistice, diferente de fus orar, etc. Toate acestea determina investitorul sa renunte la perspectiva profitabila a investitiei internationale doar pentru ca o astfel de investitie ca i se pare o prea mare bataie de cap, fara a realiza ca aceasta nu este decat o bariera psihologica, fara un substrat economic real. O alta astfel de bariera o reprezinta modul de percepere a riscului. De cele mai multe ori, tot ce e necunoscut este perceput ca riscant, astfel ca pietele straine de capital sunt percepute ca fiind riscante de cei ce nu sunt familiarizati cu ele. Dar aceasta nu este, desigur o abordare financiara rationala. Chiar daca titlurile straine par mai volatile decat cele locale, includerea lor intr-un portofoliu local va reduce, nu va creste riscul total al portofoliului, din cauza corelatiilor scazute dintre diferitele piete nationale.