Intreprinzatorul

Intreprinzatorul

Definitia intreprinzatorului

Definitia 1: Intreprinzatorul este persoana care identifica oportunitatea unei afaceri, isi asuma responsabilitatea initierii acesteia si obtine resursele necesare pentru inceperea activitatii.
Cuvant cheie: INITIERE

Definitia 2: Intreprinzatorul este persoana care isi asuma riscurile conducerii unei afaceri.
Cuvant cheie: RISC

Definitia 3: Intreprinzatorul este cel care gestioneaza resursele necesare functionarii unei afaceri bazate pe inovatie.
Cuvant cheie: INOVATIE

Definitia 4: Intreprinzatorul este o persoana fizica autorizata sau o persoana juridica care, in mod individual sau in asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizeaza o societate comerciala in vederea desfasurarii unor fapte si acte de comert in scopul obtinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestari de servicii, din vanzarea acestora pe piata, in conditii de concurenta. (Legea 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii).
Cuvant cheie: ORGANIZARE

Putem concluziona ca intreprinzatorul este o persoana care initiaza si deruleaza un set de activitati caracterizate de risc si inovare cu scopul de a obtine satisfactii materiale si personale.
Intreprinzatorii actioneaza in toate domeniile - educatie, medicina, cercetare, inginerie etc. - dar cei mai multi se manifesta in domeniul economic.

[Exemplul 1-1]
Cornel Tabacaru era convins ca intr-o afacere informatiile si contactele personale reprezinta cheia succesului durabil. Avand deja un plan conturat pentru inceperea unei afaceri, a luat hotararea sa emigreze in Canada. Aici a aflat ca, pentru a putea inregistra oficial o firma cu profilul de activitate pe care si-l propusese, trebuia mai intai sa urmeze un program special de perfectionare: fara sa stea prea mult pe ganduri, la 40 de ani, s-a apucat din nou de studiu, inscriindu-se la Universitatea George Brown din Toronto, unde s-a specializat in vanzarea stocurilor.

Cornel Tabacaru s-a orientat catre una dintre zonele ramase descoperite in urma desfiintarii lagarului socialist din Europa: comertul derulat prin fostul sistem CAER. Practic, a aflat ce anume nu s-a produs niciodata in Romania si ce exista pe stoc in celelalte foste tari socialiste. Astfel, a aflat ca in Romania nu s-au fabricat niciodata vagoane de dormit, iar parcul din dotarea CFR se deteriora tot mai mult. in continuare, s-a asigurat ca nu exista nici o intreprindere capabila sa inceapa o astfel de productie in tara si s-a indreptat catre fabricantul de la care se importau vagoanele de dormit inainte de 1989, in fosta RDG.

In acest moment a primit un ajutor esential din partea unui partener german, ajuns mai tarziu lider politic in Germania, care a reprezentat garantia pentru deschiderea unei colaborari cu societatea de cai ferate care vindea active.

Pe banii lui, Cornel Tabacaru a organizat mai multe deplasari ale unor specialisti de la Atelierele Grivita SA si Exploatarea Cailor Ferate, pentru a se convinge daca merita inceperea unei astfel de afaceri. in acea perioada, CFR era deja in cautarea unor vagoane de dormit pe care putea sa le modernizeze intr-una din fabricile din Romania. Pana in acel moment, insa, nimeni nu venise cu oferte fara sa ceara in acelasi timp acreditive, avansuri, contracte. Cornel Tabacaru a luat decizia de a risca si a achizitionat din Germania un vagon de dormit scos din circulatie si l-a adus la
Atelierele Grivita, platind din banii lui 150.000 USD.

Vagonul a fost modernizat si amenajat, fiind testat apoi printr-o calatorie pana la Viena. Totusi, pana la primirea avizului obligatoriu de la Autoritatea Feroviara Romana au mai trecut 6 luni.
Cornel Tabacaru a reusit, apoi, sa incheia un acord cu CFR pentru cumpararea acestui prototip. Dupa primul vagon vandut, a inceput importul in serie din Germania. in acest scop, a obtinut mai intai o exclusivitate prin intermediul partenerului sau german, care a garantat contractul: pana in 2006, are exclusivitate de import pentru 80 de vagoane, exclusivitatea permitandu-i sa initieze colaborari cu parteneri din alte tari din regiune.

In cadrul Atelierelor Grivita, in programul de reconditionare a vagoanelor de dormit importate a fost antrenata 10% din forta de munca, modernizand lunar cate 3 vagoane, costul fiind de zece ori mai mic decat pentru un vagon de dormit nou. Dintr-o valoare de vanzare de 7 miliarde lei, profitul lui Cornel Tabacaru este de 14%.

Implicarea in domeniul transportului feroviar a intreprinzatorului roman a continuat. Pornind de la analiza gradului extrem de redus de utilizare din transportul de calatori pe distante scurte, si studiind solutia mult mai economica aplicata in Occident, Cornel Tabacaru a reinvestit banii castigati in achizitionarea unor automotoare aflate inca in circulatie pe caile ferate din Germania. A gasit un reparator roman care se ocupa chiar de automotoare si care are experienta in domeniu inca din perioada interbelica, iar pentru ca in Romania exista licenta de producere a motoarelor MAN si a cutiilor de viteze utilizate de automotoare, a estimat ca intretinerea automotoarelor va fi extrem de usoara.

Primul automotor a iesit deja pe calea ferata, la concurenta cu unul de lux, pentru parcurs lung, achizitionat de Ministerul Transporturilor de la Siemens (acesta din urma avand insa un pret de vanzare de 13 ori mai mare). Estimand o cerere de 80 de bucati pentru perioada 2003-2004, Cornel Tabacaru a inceput colaborarea si cu intreprinderea '16 Februarie' din Cluj.
In aceasta afacere, profitul este de circa 20%, prin contract Cornel Tabacaru obligandu-se sa asigure garantie si piese de schimb timp de 1 an. (Sursa: adaptare dupa revista Capital, nr. 33 din 15 august 2002)

Caracteristicile intreprinzatorului

A. Mituri si prejudecati

Auzim foarte frecvent in jurul nostru caracterizari ale unor persoane intreprinzatoare. Acestea sunt reflexele unor adevarate "mituri" care privesc intreprinzatorul.

Intreprinzatorii sunt nascuti, nu facuti

"Omul cat traieste invata":

Exista o serie de trasaturi innascute foarte utile pentru un intreprinzator, care exista in fiecare dintre noi. in cazul anumitor oameni, aceste trasaturi sunt puternic dezvoltate; in alte cazuri, ele exista in stare latenta si pot fi dezvoltate printr-un efort sistematic. in acest sens, este foarte importanta educatia in cadrul unor scoli de afaceri. in plus, intreprinzatorul va avea nevoie de cunostinte de specialitate in domeniul in care va functiona afacerea sa si de cunoasterea legislatiei si reglementarilor specifice. Aceste cunostinte trebuie acumulate si perfectionate de-a lungul timpului.

[Exemplul 1-2]
La inceputul anului 1999, stefan Calin Liute, Laurian Gridinoc si Marius Ursache erau trei studenti la Facultatea de Medicina din Iasi. Activau departe de lumea afacerilor, iar singura legatura pe care o aveau cu lumea designului era data de Marius Ursache, care lucrase o vreme la agentii de design din Statele Unite si Marea Britanie.
Observand cererea generata de explozia "dotcom"-urilor pe piata americana, lui Ursache i-a venit ideea de a porni o afacere de design web in Romania, si s-a intors in tara cu un capital pentru investitii de 2.000 USD si un geamantan plin cu carti de specialitate, pe care de abia il tara. in perioada urmatoare a inceput sa invete cum poate fi construita o astfel de afacere.
I s-au alaturat stefan Calin Liute, pentru partea de strategie economica si financiara, si Laurian Gridinoc, priceput la programare, acestia intrand in afacere cu propriile computere. Firma pe care cei trei au infiintat-o se numeste Grapefruit Design si a inceput sa functioneze din luna noiembrie a anului 1999.
In primul an de functionare, cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 70.000 USD, fiind integral obtinuta din vanzari in afara tarii. (Sursa: adaptare dupa revista Capital, nr. 2 din 9 ianuarie 2003)

Intreprinzatorii sunt oameni de actiune, nu filosofi

"Unde nu-i cap, vai de picioare":

Intreprinzatorii au spirit practic si sunt orientati spre cautarea de solutii. in acelasi timp, orice decizie si actiune este precedata de gandire si planificare.

Exista un model perfect al intreprinzatorului

"Nici un copac nu creste perfect drept":

Din punct de vedere statistic, pot fi evidentiate o serie de trasaturi comune intreprinzatorilor de succes. Exista, in acelasi timp, numeroase afaceri de succes initiate de intreprinzatori care corespund numai partial unui asa-numit "portret-robot".
In plus, modelul "ideal" de intreprinzator poate fi diferit de la un domeniu la altul, de la o firma la alta sau de la o perioada la alta.

Intreprinzatorii sunt niste aventurieri

"Gospodarul e om cu scaun la cap":

Riscul este o prezenta permanenta in activitatea intreprinzatorului. Succesul durabil al unei afaceri este conditionat insa de evaluarea atenta si continua a riscurilor implicate; intreprinzatorul nu cauta riscul in mod deliberat, dar are capacitatea de a si-l asuma in intregime atunci cand acesta nu poate fi evitat - avand tot timpul in vedere castigurile potentiale.

O ilustrare foarte buna o reprezinta exemplul prezentat in Exemplul 1-1.

Intreprinzatorii sunt complet independenti

"Unde-s doi, puterea creste":

Intreprinzatorul adopta singur toate deciziile privind afacerea proprie. Procesul decizional, insa, implica anturajul. El depinde intr-un grad important de investitorii, creditori, parteneri, clienti, furnizori, angajati.

[Exemplu 1-3]
Cristian Ungureanu si stefan Pop au lucrat o perioada indelungata si au avut rezultate deosebite in relatii publice si marketing in mari companii de publicitate din Romania. Vlad Hiottu detine pachetul majoritar de actiuni intr-o firma de leasing si intr-o firma din domeniul importului de produse farmaceutice veterinare.

In urma unei discutii cu cativa colegi din domeniul publicitar, Cristian Ungureanu a hotarat sa intre in afaceri cu oi. in anul 2000, cu ocazia unei vizite in Fagaras, a gasit o ruda, Dani Martin, care se putea ocupa de aspectele practice specifice ale oieritului si au achizitionat fiecare cate 70 de oi. Laptele, branza, mieii si lana comercializate (activitate de care s-a ocupat in principal Cristian Ungureanu) au permis celor 2 asociati sa-si dubleze anual numarul de oi.

In anul 2002, stefan Pop si Vlad Hiottu au intrat si ei in aceasta afacere. Ceilalti doi asociati au considerat acest lucru ca fiind foarte benefic deoarece, odata cu cresterea numarului de oi, creste si forta financiara a afacerii si capacitatea de a investi si in alte domenii. in acest fel, la inceputul anului 2003 cei patru asociati detineau circa 600 de oi adulte.

In anul 2002, cifra de afaceri a fost de 8200 USD, iar profitul realizat a fost de 5.500 USD. in anul 2003, au fost demarate demersurile necesare pentru infiintarea unei firme, care va avea o cifra de afaceri estimata la circa 30.000 USD si un profit net de aproximativ 21.000 USD, care urmeaza sa fie reinvestit, rata profitului mentinandu-se la 70%.

Printre planurile de viitor se inscrie si realizarea unei unitati de productie pentru lapte, pentru care cei 4 asociati intentioneaza sa obtina o finantare nerambursabila europeana. (Sursa: adaptare dupa revista Capital, nr. 4 din 23 ianuarie 2003)

Intreprinzatorii sunt inovatori sau inventatori

"Omul gospodar nu reinventeaza roata":

Inovarea este o caracteristica importanta a activitatii unui intreprinzator. Deseori, insa, intreprinzatorul nu inventeaza, ci identifica o oportunitate sau isi asuma un risc prin demararea afacerii, "imprumutand" o idee inovatoare.

[Exemplul 1-4]
Grupul de firme GFS s-a lansat cu activitati de distributie cu produse Procter&Gamble si L'Oreal, apoi au creat o divizie de produse alcoolice si au infiintat cel mai mare lant de magazine duty-free din tara.

Dorind sa faca un pas inainte, au luat hotararea de a crea un lant propriu de magazine pentru toata gama de produse de larg consum, sub o marca proprie: "Univers'All". Primul supermagazin Univers'All a fost inaugurat la Sibiu, reprezentand prima investitie romaneasca in retail de o asemenea anvergura, planurile de dezvoltare incluzand supermagazine la Suceava, Targu Mures, Galati.

In acest domeniu, in Romania intrasera pe piata mai intai investitorii straini, aducand nume impuse deja pe piata europeana: Metro Cash&Carry, Rewe (cu magazinele Billa, Selgros si XXL Mega Discount), Carrefour, Delhaize si Gima, cu investitii care au depasit, in unele cazuri, peste 100 milioane USD si care au creat retele de peste 10 supermagazine.

Univers'All a implementat toate elementele specifice unei marci de magazin, dupa modelul marilor retele de supermagazine: sigla proprie, culori distincte, marime standard (spatiu de vanzare de 2.500 mp, 16 case de marcat, peste 12.000 de articole - 75% alimentare si 25% nealimentare, spatiu de joaca pentru copii, punct bancar, patiserie, punct de relatii cu publicul, 200 de locuri de parcare, 500 mp suprafata de depozitare), cladire proprie etc. toate personalizate. si, la fel de important, aceleasi servicii complementare si aceeasi calitate a serviciilor pentru toate magazinele din retea.

Spre deosebire de marile firme internationale, insa, tinta Univers'All sunt orasele medii, in care nu exista concurenta in acest sector si unde se estimeaza ca nu vor investi imediat companiile straine, magazinele fiind amplasate langa oras, dar in apropierea celui mai aglomerat cartier si pe o artera de larga circulatie. (Sursa: adaptare dupa revista Capital, nr. 17, 25 aprilie 2002

Intreprinzatorii nu se pot incadra cu succes in alte organizatii

"Omul bun isi gaseste loc oriunde":

Spiritul de initiativa caracteristic intreprinzatorului starneste deseori resentimentul colegilor de echipa. Alteori, lucrul in echipa sub coordonarea si urmand ideile unui sef provoaca frustrari si reduce randamentul unei persoane intreprinzatoare.
Exista insa multe exemple de intreprinzatori care au avut rezultate deosebite in organizatiile in care au activat - asa-numitii "intraprenori" - inainte de a initia afaceri pe cont propriu cu acelasi succes.

[Exemplul 1-5]
Dragos Ostafi lucra in calitate de director al unei companii care producea ambalaje. in aceasta calitate, a avut numeroase ocazii de a observa modul cum, de foarte multe ori, clientii mici care solicita un ambalaj deosebit nu sunt tratati cu foarte multa atentie de catre marile companii din domeniu.

Pentru ca firma la care lucra nu era dispusa sa faca schimbarile necesare pentru a profita de aceasta nisa de piata, Dragos Ostafi impreuna cu un coleg din cadrul aceleiasi firme, Tiberiu Bogdan, si-au dat demisia si au infiintat in a doua jumatate a anului 1999 compania Catos.
In prima luna de activitate cifra de afaceri a fost de circa 200 milioane lei, iar anul 1999 l-au incheiat cu incasari de peste 800 milioane lei, rata profitului fiind de aproximativ 20%. in 2000 cifra de afaceri a companiei a fost de circa 120.000 USD, simultan insa cu reducerea marjei de profit sub 10% din cauza concurentei din piata si pentru ca au investit in imbunatatirea calitatii produselor. in 2001 cifra de afaceri a ajuns la 240.000 USD, profitul net fiind de circa. 14.500 USD. Evolutia cifrei de afaceri s-a datorat in primul rand cresterii portofoliului de clienti si aparitiei comenzilor mari. Totusi, au fost acceptati in continuare si clienti de mica anvergura, care solicita 50 sau 100 de cutii.

In anul 2002 au castigat un concurs organizat in intreaga lume de firma Coca-Cola pentru un nou concept de ambalaj. Ca urmare, cifra de afaceri din 2002 a ajuns la aproximativ 1,2 milioane USD, din care 72.000 au reprezentat profitul net. (Sursa: adaptare dupa revista Capital, nr. 47 din 20 noiembrie 2002)

Singura resursa necesara sunt banii (si anume intr-un volum cat mai mare)

"Banii nu aduc fericirea":

Banii constituie o resursa de baza in cadrul oricarei activitati economice, mai ales in faza de initiere si de crestere a unei afaceri.

In acelasi timp, un capital de pornire considerabil poate disparea foarte usor din cauza catorva idei mai putin inspirate.

Succesul depinde mai mult de competenta, abilitatile de planificare si atitudinea potrivita pe care le dovedeste intreprinzatorul.

[Exemplul 1-6]
Ovidiu Toader are 28 de ani si este directorul firmei Minerva Com. Firma a infiintat-o in studentie, in ianuarie 1997, dupa ce a lucrat o perioada ca reprezentant de vanzari pe domeniul distributiei de accesorii pentru o importanta firma de mobila din Timisoara.

Primul furnizor cu care a inceput sa colaboreze l-a intrebat daca are macar 20 de milioane de lei, minimul necesar pentru a incepe o astfel de firma. A primit un raspuns afirmativ hotarat, desi la acea data Ovidiu Toader avea doar 1 milion de lei, pe care i-a cheltuit de altfel imediat pentru a-si cumpara un pager pentru a putea fi gasit oricand. Si, pentru ca nu mai avea bani, a incercat si a reusit sa convinga o serie de furnizori sa-i vanda marfa pe credit.

Pentru distributie, Ovidiu Toader utiliza tramvaiul, depozitul de marfa fiind sub patul din caminul studentesc. Cateva luni mai tarziu, a reusit sa convinga o matusa sa-i inchirieze masina. Din pacate, a fost implicat intr-un accident si a fost obligat sa utilizeze profitul acumulat in ultimele 3 luni pentru reparatii.

Firma a evoluat suficient de bine pentru ca sediul activitatii sa se mute, pe rand, intr-o garsoniera, apoi intr-un apartament cu 2 camere, intr-unul cu 3 camere, iar din 1998 a fost posibila deschiderea primul magazin. Atunci a inceput sa colaboreze cu firma elvetiana Franke (unul dintre cei mai importanti producatori de chiuvete din inox si electrocasnice incorporabile), ceea ce a permis dezvoltarea ulterioara si mai accentuata. in 1999, afacerea s-a extins si in Arad si Oradea, iar in 2000 firma a devenit distribuitorul numarul unu al firmei Franke in Romania, cu show-room-uri in Timisoara, Arad, Oradea si Sibiu. Din 2001, firma este distribuitorul exclusiv pentru Romania al firmei germane Hattich, cel mai mare producator de accesorii pentru mobila din lume.

In 1999, profitul net al firmei reprezenta circa 10% din cifra de afaceri. in prezent, firma are 5 puncte de lucru in tara, o cifra de afaceri de 1,8 milioane EUR pe an, iar profitul reprezinta 4-5%. Ca toti intreprinzatorii de succes, Ovidiu Toader a considerat esential sa reinvesteasca - in stocuri - profitul realizat si a evitat cat mai mult sa-l foloseasca in interes personal. (Sursa: adaptare dupa ziarul Adevarul din 18 septembrie 2003)

[Exemplul 1-7]
Afacerile companiilor specializate in web design au crescut simtitor in ultimii ani, in conditiile unei cresteri evidente a cererii si dezvoltarea ofertei. in urma cu 5-6 ani, piata era acoperita mai mult de liber profesionisti sau companii de mica anvergura. in prezent, aproape nu exista companie cu pretentii care sa nu aiba trecute in buget si investitii pentru dezvoltarea propriului website. Treptat, prezenta dominanta au capatat-o companii din ce mai specializate.

Valentin Balanescu si Adrian Dumitru au infiintat firma Dezibel Media si au intrat pe piata companiilor de web design in septembrie 2001. Adrian Dumitru fusese liber profesionist in domeniu si lucrase pentru o firma norvegiana in domeniu. Valentin Balanescu lucrase in domeniul vanzarilor la diversi dealeri GSM.

Primul proiect comun a fost un portal pentru dealerii GSM (www.telefonultau.ro) care, desi a inregistrat un trafic destul de ridicat, din punct de vedere financiar nu a fost un succes. Web designul a inceput sa fie cu adevarat o afacere abia incepand din anul 2000.

Afacerea a fost inceputa cu 500 USD si doua calculatoare personale, bazandu-se doar pe cunostintele lor in domeniul web design-ului si al vanzarilor (citandu-l pe Valentin Balanescu: "Asta e esenta oricarei afaceri: sa investesti cat mai putin la inceput. Noi cunosteam insa destul de bine domeniul"). Strategia de cautare a comenzilor a fost la fel de simpla: au pus mana pe telefon si au inceput sa caute clienti. Treptat au fost oferite servicii web integrate: web hosting, vanzarea de domenii de Internet.

In 2002, incasarile au ajuns la circa 20.000 USD, iar in primele sase luni ale anului 2003 au depasit 40.000 USD, la o rata a profitului constanta de 10-15%. (Sursa: adaptare dupa revista Capital nr. 33 din 14 august 2003)

Norocul este de ajuns

"Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista", "Norocul si-l face omul":

Multe afaceri de succes au beneficiat de circumstante favorabile intamplatoare, dar pentru a te intalni cu norocul trebuie sa fii pregatit, sa te uiti in jur si sa ai un spirit inovator.

B. Intreprinzator. Manager. Tehnician

In orice om de afaceri exista 3 tendinte deseori contradictorii. Pe de o parte, el este intreprinzator, avand are simt de previziune deosebit si mizand pe viitor. In acelasi timp, el este manager, gestionand resurse limitate si indeplinind obiective operationale. In fine, el trebuie sa fie tehnician atunci cand realizeaza lucruri concrete.
Aceste tendinte ii influenteaza permanent comportamentul.

Denumind aceste 3 tendinte "intreprinzator", "Manager" si "Tehnician" putem spune, in alti termeni:

- Intreprinzatorul este un vizionar, avand abilitatea de a transforma situatii obisnuite in ocazii exceptionale. El traieste cel mai bine in viitor, fara a tine prea mult cont de trecut si ignorand in mare masura constrangerile prezentului.
- Intreprinzatorul are o nevoie extrem de mare de a detine controlul asupra oamenilor si evenimentelor.
- Intreprinzatorul provoaca dezordine in jur, schimbandu-si directia de actiune si reconstruind foarte des; aceasta situatie este deseori obositoare si frustranta pentru cei din jur.
- Pentru intreprinzator, lumea se caracterizeaza printr‑o abundenta extraordinara de ocazii care nu pot fi valorificate pentru ca oamenii nu reactioneaza suficient de prompt. Practic, ceilalti oameni sunt mai degraba probleme in calea visului intreprinzatorului.

- Managerul este pragmatic, ordonat, planificand totul cu mare atentie. Baza deciziilor sale o constituie organizarea trecuta si resursele si constrangerile prezentului.
- Managerul are nevoie in primul rand de ordine, de organizare, mai degraba decat de control.
- Managerul observa mai intai dificultatile valorificarii unei oportunitati.

- Tehnicianul este realizatorul fiecarei activitati practice. El nu este interesat de organizarea altor oameni pentru a construi proiecte novatoare, considerand mai important si interesant sa construiasca personal fiecare lucru in parte, numai astfel fiind sigur de calitatea rezultatului. Prezentul cu provocarile lui tehnice, concrete, este cel mai important in viziunea Tehnicianului.
- Tehnicianul lucreaza pe baza unor "retete" indelung verificate si, de aceea, are nevoie sa controleze fluxul muncii.

Sarcinile Managerului sunt substantial diferite de cele specifice intreprinzatorului, iar talentul managerial este fundamental pentru reusita afacerii. Toti intreprinzatorii au tendinta de a deveni manageri insa, dincolo de un anumit nivel de complexitate organizatorica, aceasta tendinta se reduce foarte mult. in acelasi timp, numai unii managerii reusesc sa-si dezvolte in mod individual aptitudinile specifice intreprinzatorului.

Concluzia finala este ca reusita unei afaceri impune echilibrarea celor 3 tendinte.

[Exemplul 1-8]
La inceputul anilor '90, Sorin Paslariu era inginer electronist la o societate de stat din Iasi si-si suplimenta veniturile vanzand produse din piele pe care le confectiona el insusi in timpul liber, activitate pe care o desfasura inca din studentie. in 1993, Paslariu renunta la slujba sigura de la compania de stat si sa isi deschida o firma producatoare de obiecte din piele: "Casa Teo".

Primul pas a fost un import de piele din Italia in valoare de circa 5.000 USD. Pentru desfasurarea activitatilor a inchiriat un spatiu de 25 de metri patrati si a adus de acasa propriile masini de cusut. Produsele rezultate din primul import de piele au fost vandute in aproximativ 6 luni, marja de profit fiind de circa 40%. Din primele incasari a inceput sa returneze banii imprumutati cu dobanda si sa caute noi surse de aprovizionare cu piele.

Baza sistemului de vanzari in acea perioada erau consignatiile; important era, in acest caz, pretul de vanzare, care trebuia sa fie comparabil cu produsele aduse din Turcia. Dupa primul an de activitate cifra de afaceri era de peste 10.000 USD, pentru ca pana in 1996 cifra de afaceri a firmei sa depaseasca 60.000 USD.

Din cauza variatiilor importante ale cursului de schimb leu-dolar, Paslariu s-a vazut nevoit sa inceapa cautarea de surse autohtone de aprovizionare cu piele. in acelasi timp, aprovizionarea de la tabacariile din Romania avea avantajul unor relatii mai sigure si mai stabile, chiar daca pretul de cumparare nu era cu mult mai mic.

Pana in 1997, Casa Teo s-a concentrat mai mult pe vanzarile in zona Iasi. Pentru a asigura cresterea firmei au fost diversificate zonele de desfacere prin cautarea unor colaboratori din tara. Dezavantajul acestui nou sistem de vanzari il reprezenta dificultatea de recuperare a banilor de la cei care vindeau marfa.

Sorin Paslariu a hotarat ca este mai rentabil sa investeasca in propria retea de magazine si a inchiriat in 1997 un prim spatiu in Iasi. Marja de profit a scazut pe masura ce erau infiintate alte magazine, dar incasarile companiei au crescut proportional cu extinderea retelei: in 1999 cifra de afaceri a fost de 105.000 USD, in 2000 aceasta a fost de aproape 350.000 USD, iar in 2001 s-a apropiat de un milion de dolari, firma avand aproximativ 90 angajati si 7 magazine. (Sursa: adaptare dupa revista Capital nr. 18 din 1 mai 2002)