Finante publice. Aparitia finantei - Functiile finantelor publice

Finante publice. Aparitia finantei - Functiile finantelor publice

Conceptul de finante publice

Notiunea de finante isi are originea in latinescul “finare” care desemneaza in sens larg “a termina” sau a incheia o actiune, iar in sens restrans “a aranja” o afacere, a finanta un diferend sau a finaliza sau a solutiona o hotarare in instanta prin mijlocirea banului.

Mult mai tarziu in evul mediu apare termenul “finantio” “financias” sau “financia pecuniara” avand interesul de plata in bani, iar in secolul al XI-lea devine in Franta “finance” pt determinarea tuturor veniturilor statului, dar si a entitatilor private; in Germania “finanzen” cu intelesul de resurse banesti ale statului, iar “finantz” reprezinta idea de plata in bani efectuata in circuitul economic privat.

In timp si cu deosebire in capitalism, notiunea de finante se imbogateste, statul isi asuma responsabilitati din ce in ce mai numeroase, si devine un actor important pe piata alaturi de celelalte pers fizice sau juridice, isi diversifica fluxurile financiare, motiv pt care apare necesitatea delimitarii finantelor private de finantele publice.

Ca urmare prin categoria de finante se intelege totalitatea resurselor banesti aflate la dispozitia statului si a intreprinderii destinate indeplinirii functiilor si sarcinilor acestora.

Ca atare existenta celor 2 sectoare economice si anume sectorul privat si publice a determinat individualizarea a doua concepte diferite si anume finantele private (finantele intreprinderii) si finante publice (finantele statului).

Finantele private sunt atribuite sectorului privat si supuse reguluilor dreptului comercial, desemnand fluxuri financiare ale firmelor private derulate prin intermediul pietei in vederea furnizarii de bunuri si servicii individuale cu scopul obtinerii de profit.

Finantele publice sunt atribuite sectorului public desemnand ansamblul resurselor financiare la dispozitia statului mobilizate preponderent prin intermediul prelevarilor fiscale prin care se asigura la nivelul economiei de ansamblu reglarea pietei, distributia veniturilor si averilor intre categoriile sociale precum si stabilizarea economica.

Rolul finantelor deriva din functiile acestora si se manifesta in plan financiar, economic si psihosocial.

Rolul financiar rezulta din faptul ca mecanismul finantelor publice constituie modalitatea principala de atragere a resurselor financiare ale statului necesare realizarii unor obiective de interes general, dar si mijlocul prin care se redistribuie veniturile si averile intre membrii societatii.

Rolul economic se evidentiaza in conditiile in care fnantele publice, prin cele doua etape ale functiei fiscale reprezinta un important instrument de politica economica folosit de catre autoritatile publice in vederea influentarii fenomenelor si proceselor economice, corectarii ciclurilor economice si inlaturarii dezechlibrelor econmice.

Rolul psiho-social rezida pe de o parte din orientarea si modelarea comportamentelor indivizilor in prezenta prelevarilor fiscale si a transferurilor financiare, iar pe de alta parte din necesitatea asigurarii de catre autoritatile publice a unor programe de protectie sociala in vederea sprijinirii categoriilor sociale defavorizate.

Functiile finantelor publice

Functiile finantelor publice arata menirea sociala a acestora sa actiunea pe care o indeplineste pentru satisfacerea cerintelor structurale.

Dupa cum stiinta finantelor are un character relativ, depinzand de sistemul socio-economic, de gradul de dezvoltare al tarii, de scoala careia ii apartine cercetatorul si opiniile cu privire la numarul functiilor finantelor publice, acestea sunt foarte variate.

Astfel unii teoriticieni afirma ca finantele publice indeplinesc numeroase functii, in timp ce altii afirma ca unica lor functie ar fi cea de reartitie a unei parti din produsul intern brut (PIB).

Insa cel mai potrivit punct de vedere este acela care delimiteaza doua functii principale si anume:

1. functia fiscala (o mai numim si functie de repartitie).

2. functia de control

Functia fiscala cuprinde 2 mari etape:

a)     mobilizarea fondurilor publice

b)     distributia fondurilor publice

Taxa pe valoare adaugata este un impozit indirect.

Functiile finantelor publice

1.     functia fiscala

a mobilizarea resurselor catre fondurile publice

b.     redistribuirea resurselor din fondurile publice

2.     functia de control

a mobilizarea resurselor

b.     redistribuirea acestora

c.      modul de utilizare a resurselor

Functia de control sau controlul rezulta ca vor fi monitorizati.

Functia de repartitie a finantelor publice se refera la repartizarea produsului intern brut si se deruleaza in 2 etape succesive: constituirea fondurilor si redistribuirea acestora.

Aceasta functie permite identificarea si colectarea resurselor financiare la dispozitia autoritatilor publice precum si distribuirea respectivelor fonduri. Repartitia astfel realizata derulandu-se in conformitate cu exercitarea de catre stat a celor 3 functii conferite acestuia in economie.

Repartitia fondurilor publice se efectueaza pe seama produsului intern brut si se realizeaza I scopul productiei si furnizarii de bunuri publice, acordarii de transferuri financiare pentru anumite categorii socio-economice, dar si asigurarii intretinerii si si functionarii puterilor de stat.

1. Etapa constituirii fondurilor are drept continut formarea fondurilor publice.

Sursele de provenienta il constituie veniturile primare formate in patrimoniul intreprinderilor apartinand statului si din venituri derivate formate in patrimoniul persoanei fizice si juridice de drept privat.

Statul poate sa mobilizeze de la institutii prin impozite si taxe. Majoritatea prelevarilor si varsamintelor sunt obligatorii si nerambursabile si numai o mica parte sunt facultative si rambursabile.

Problema cea mai complicata ramane stabilirea cotelor obligatorii de prelevare, astfel incat sa fie satisfacut pe de o parte interesul statului de a-si procura fondurile de care are nevoie sip e de alta parte san u se aduca atingere interesului subictilor economici in ceea ce priveste consumul, economisirea si investirea.

Etapa constituirii fondurilor are un character obiectiv, in sensul ca nu se pune semnul intrebarii asupra necesitatii acestei etape.

Toti cei care detin venituri sau averi sunt contribuabili in vederea sau in virtutea prevederilor legale si participa cu o parte a veniturilor si averilor lor la finantarea utilitatilor publice.

2.Distribuirea fondurilor cea de a 2 a etapa a functiei de repartitie inseamna impartirea resurselor financiare pe destinatii prestabilite, beneficiarii fiind persoanele fizice si juridice.

Prestabilirea destinatiilor rezulta din raportul dintre resursele publice si nevoile publice care trebuie acoperite, acestea din urma fiind considerabil mai mari decat resursele financiare.

Daca etapa constituirii fondurilor publice are un character obiectiv, etapa distribuirii are un character subiectiv, depinzand de optiunea politica a guvernului in materie de cheltuieli publice.

Se constata ca tarile cu economie de piata dezvoltata aloca o parte mai mare din resursele publice pt actiuni cu character social cultural in timp ce in tarile cu economie in curs de dezvoltare se repartizeaza o parte mai mare din resursele publice disponibile pt actiuni economice pt sustinerea dezvoltarii.

Prin intermediul functiei de repartitie a finantelor publice se realizeaza distribuirea si redistribuirea produsului intern brut datorita functionarii sectorului public. Aceasta da nastere la numeroase fluxuri financiare in sens dublu de la detinatorii de venituri si averi catre comunitatile publice si dinspre colectivitatile publice catre agentii economici sub forma utilitatilor publice.

Sumele incasate de la bugetul public se depersoanlizeaza iar distribuirea fondurilor pe diverse destinatii nu tine cont de nivelul prelevarilor effectuate de fiecare contribuabil.

Functia de control

Functia de control are ca scop respectarea legalitatii financiare si gestionarea banului public.

La baza acestei functii se situeaza conceptual de transparenta guvernamentala.

Functia de control reprezinta in fapt verificarea periodica si permanenta a fnantelor publice si se fundamenteaza pe un ansamblu de coordonate stiintifice, democratice si politice-administrative, din care rezulta si principalele sale caracteristici.

Controlul este individualizat si indeplinit in stransa legatura cu etapa de indentificare si colectare, mobilizare a resurselor financiare la dispozitia autoritatilor publice, precum si cu etapa de alocare si utilizare a respectivelor fonduri mobilizate.

Sfera functiei de control a finantelor publice vizeaza atat depistarea preventive a abaterilor in materie de respectare a reglementarilor financiare cat si identificarea ulterioara a eventualelor neajunsuri in constituirea si utilizarea fondurilor publice.

Necesitatea functiei de control deriva din faptul ca fondurile de resurse financiare publice constituite la dispozitia autoritatilor de stat apartin intregii societati iar inexistenta acesteia ar determina o extindere a comportamentelor de genul “pasagerului clandestin”.

Fiind vorba de u control banesc prerogativele transpunerii acesteia in practica revin aparatului financiar (ministerul de finante si departamentele acestuia) presedinte, parlament, govern, curte de conturi, garda financiara etc., care asigura rationalitatea si eficacitatea constituirii si utilizarii resurselor financiare publice, prin aplicarea de masuri corrective fie de natura contraventionala fie de natura penala.

Politica si mecanismul financiar

Mecanismul financiar reprezinta ansamblul structurilor, formelor si metodelor, principiilor si parghiilor economico-financiare, prin intermediul carora se constituie, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile financiare publice necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului.

Componentele mecanismului financiar sunt:

1. Sistemul financiar
2. Parghiile financiare
3. Metodele administrative de conducere in domeniul finantelor publice
4. Cadrul institutional
5. Cadrul juridic

1)     Sistemul financiar

Sistemul financiar reprezinta totalitatea relatiilor financiare prin intermediul carora se asigura formarea, repartizarea, utilizarea fondurilor banesti, necesare statului, dar si organismelor sale pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii.

Caracteristicile sistemului financiar

1.cuprinde mai multe categorii de relatii financiare care alcatuiesc tot atatea componente, subsisteme sau verigi ale sistemului financiar.

2. relatiile financiare prezinta 2 trasaturi importante respective:

a) se individualizeaza in functie de participantii la procesul de repartizare a resurselor banesti, in functie de locul de constituire si destinatia fondurilor; in functie de metodele folosite pentru creearea si repartizarea fondurilor.

b) se leaga intre ele formand un system al relatiilor financiare caracterizat prin unitate in diversitate.

Sistemul financiar privit ca relatii economice este format din sistemul financiar public si sistemul financiar privat. Sistemul financiar public cuprinde:

1. Bugetul de stat ce reprezinta o categorie de relatii financiare prin intermediul carora se colecteaza la dispozitia statului fondurile financiare rezultate din impozitele si taxele percepute de la populatie si agentii economici.

Aceasta constituie un plan financiar cu caracter constitutiv, obligatoriu aprobat de parlament.

2. Bugetele locale reprezinta o categorie de relatii financiare prin care se constituie si se repartizeaza fondurile financiare existente la dispozitia autoritatilor locale.

Acestea sunt planuri financiare aprobate de consiliile fudetene si locale.

3. Bugetul asigurarilor sociale de stat care reprezinta relatii de repartitie in forma baneasca, ce apar in procesul de distribuire si redistribuire a produsului intern brut in legatura cu formarea si repartizarea fondului asigurarilor sociale de stat , constituiri prin contributiile platite de agentii economici de institutiile publice si salariati.

Din cadrul sistemului financiar privat fac parte:

1. asigurarile de bunuri, persoane  si raspundere civila constituit prin contributia asiguratilor sub forma primelor de asigurare.
2. creditul public reprezinta acea forma a creditului in care statul sau institutiile sale contracteaza de la persoane fizice si juridice sau de la organisme financiare bancare internationale, contracteaza imprumuturi pentru acoperirea cheltuielilor ordinare care depasesc incasarile din veniturile ordinare.

2)     Parghiile economico-financiare

Acestea reprezinta instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza pentru stimulare interesului economic al unei colectivitati determinate sau al membrilor acesteia, luati in mod individual pt realizarea unui anumit obiectiv.

Caracteristicile parghiilor economico-fianciare

1. sunt concepute sa actioneze in mod automat la producerea evenimentelor economice sau la punerea lor in functie de catre organelle publice.
2. metodele de prelevare si cele de plata actioneaza ca parghii numai in masura in care asigura concomitant pe langa indeplinirea functiei de repartitie si influentarea pozitiva a altor laturi ale activitatii economice.
3. cu ajutorul lor statul poate interveni in economie sub multiple forme reglarea volumului masei monetare si a productiei, stimularea acordarii de credite, reducerea consumului la anumite marfuri considerate daunatoare sanatatii atc.
4. alegerea unor anumite parghii financiare depinde de:

1. de politica urmarita de govern in domeniul economic, commercial, social etc.
2. de faza ciclului economic

5. folosirea parghiilor economico-financiare nu exclude necesitatea utilizarii, in completare, a unor metode administrative cum ar fi:

1. intocmirea d prognoze, programe economice si planuri financiare pentru a sti in ce directie, in ce ritm, cu ce eforturi si cu ce rezultate se dezvolta economia
2. a doua metoda-tinerea evidentelor contabile de catre agentii economici si intocmirea de bilanturi contabile, conturi de profit si pierdere etc.
3. exercitarea controlului financiar de catre organe specializate asupra modului de conservare si gestionare a mijloacelor materiale si banesti ale statului.
4. Stabilirea de catre stat de preturi si tarife pentru anumite bunuri si servicii.
5. reglementarea de catre stat a modului de acordare de imprumuturi din fondurile pulice
6. reglementarea regimului valutar
7. supravegherea derularii exportului si importului
8. sanctionarea specului ilicite a evaziunii fiscale si a altor abateri de la prevederi legale

3)     Planificarea financiara

Planificarea financiara reprezinta acea modalitate prin care are loc stabilirea, cu character orientativ si cat mai riguros, a nevoilor si resurselor economiei nationale a cerintelor pietei etc.

Caracteristicile planificarii financiare

1. se intocmesc balante financiare de sinteza si planuri financiare cu caracter exectoriu

In cadrul balantelor financiare de sinteza se reflecta resursele preconizate a se realiza precum si destinatiile acestora fiind un instrument cu character orientativ ce serveste la fundamentarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic.

Cu ajutorul planurilor financiare cu caracter executoriu se stabileste modul de realizare a echilibrului financiar in cursul anului.

2. indicatorii utilizati exprima incasari din activitatea desfasurata, incasari, varsaminte la bugetul statului ale clientilor agenti economici, credite bugetare, credite bancare etc.
3. instrumente folosite pentru calculul indicatorului sunt:

proiecte tehnice si de executie

norme de asigurare

normative de eficienta

norme de stat

norme de cheltuieli pentru actiuni social-culturale etc.

4)     A doua componenta. Cadrul institutional(Mecanisme)

Este format din organe cu atributii si raspunderi in domeniul finantelor publice, respective:

1. organe democratic alese ex. parlamentul, consiliile judetene si locale etc.
2. organe ale administratiei de stat centrale si locale cum ar fi guvern, ministere, prefecturi etc.
3. organe specializate ale statului in domeniul financiar(ministerul finantelor publice, administratii financiare publice etc.

5)     Cadrul juridic

Acesta este format din ansamblul actelor normative care reglementeaza domeniul financiar atat in faza de repartitie cat si in cea de prelevare.