QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Actuala criza financiara globala








Actuala criza financiara globala

 

 Crizele financiare sunt foarte asemanatoare in modul in care apar si se manifesta, precum si in consecintele pe termen mediu si lung pe care le au. Sisteme financiare sofisticate din tarile dezvoltate sau banci cu operatii simple din tarile emergente sunt la fel de expuse. Crizele au fost intotdeauna precedate de perioade de avant economic, insotit de o mobilitate crescuta a capitalurilor care a facut posibila cresterea accelerata a creditului acordat de banci. Preturile activelor imobiliare, precum si pretul actiunilor la bursele de valori s-au inscris pe o spirala de crestere alimentata de asteptari privind cresteri si mai mari in viitor, care, la randul lor,

justificau cresterea creditului.

In final, criza izbucneste cand apar indoieli ca cresterea preturilor activelor imobiliare si financiare este sustenabila. Corectiile care se produc au trei caracteristici comune. In primul rand, preturile activelor cunosc reduceri bruste, severe si de durata. Preturile imobiliare scad in medie cu 35%, desi in unele cazuri (Finlanda 1991, Columbia 1998, Hong Kong si Filipine 1997) scaderea a depasit 50%.





  Dureaza in medie 6 ani pana cand preturile la imobiliare revin la nivelurile dinaintea crizei, dar in cazuri extreme, precum criza japoneza inceputa in 1992, preturile nu si-au revenit nici dupa 16 ani. Preturile actiunilor pe bursa scad si mai accentuat, in medie cu 56%, desi exista si cazuri de scaderi de peste 80% a valorii actiunilor (Islanda 2007, Filipine 1997). Preturile actiunilor tind insa sa revina mai repede la nivelurile anterioare, media fiind de trei ani si jumatate.
In al doilea rand, crizele financiare determina scaderi semnificative ale productiei si cresterea somajului. Rata somajului creste, in medie, cu 7 puncte procentuale (peste 20 de puncte procentuale in SUA in timpul marii crize din 1929-1933), iar perioada in care revine la nivelurile anterioare este de patru ani, in medie (in Japonia a durat 12 ani dupa caderea din 1992). Productia scade de la nivelul de varf anterior crizei cu 9%, in medie, dar isi revine dupa aproximativ doi ani.

   In al treilea rand, una dintre mostenirile durabile ale crizelor financiare este cresterea semnificativa a datoriei guvernamentale, care aproape se dubleaza fata de perioada anterioara crizei (o crestere medie de 86%). Contrar unei credinte comune, cresterea datoriei guvernamentale nu se datoreaza in principal cheltuielilor facute pentru salvarea sistemului bancar, cea mai mare parte rezultand din scaderea inevitabila a incasarilor din taxe si impozite ca urmare a declinului activitatii economice combinate cu cheltuieli suplimentare menite sa sustina

economia sau sa protejeze categoriile defavorizate.

   Dupa toate criteriile, actuala criza pornita in Statele Unite in 2007 este de proportii comparabile doar cu cea din perioada 1929-1933. si daca istoria poate da o indicatie cu privire la ce ne putem astepta sa se intample astazi, pare ca mai avem de asteptat cativa ani pana cand actuala criza isi va fi epuizat furia devastatoare.

   Alan Greenspan a definit recent aceasta criza drept un „tsunami al creditelor care apare o data la un secol”, generata de un colaps ale carui cauze profunde se regasesc in sectorul imobiliar american. Dar ea  ne duce cu gandul si la alte metafore care amintesc alte catastrofe recente, pe masura ce am observat cum acest val urias a depasit , rand pe rand, toate barajele economice.Unda de instabilitate s-a propagat de la un sector la altul, mai intai din sectorul imobiliar in cel bancar si in alte piete financiare, iar apoi in toate domeniile economiei reale.Ea a depasit granitele nationale din cadrul universului tarilor dezvoltate, iar acum avem motive sa ne temem  ca aceasta criza va ruina pietele emergente si alte tari in curs de dezvoltare, reducand dezvoltarea lor economica substantiala din ultimii ani.[1]

4.1 Criza financiara internationala – cauzele ei

  Multi apreciaza ca actuala criza financiara isi are radacinile in scaderea dramatica a pretului locuintelor in SUA sau in caderea pietei creditului pentru locuinte. Aceasta viziune este cel putin incompleta. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adanci, atat de natura macroeconomica, cat si de natura microeconomica, lucru mentionat recent de mai multi analisti: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard (2009). Cele doua tipuri de cauze s-au interconditionat in

producerea crizei. Ma voi referi pe rand la ambele tipuri de cauze.

 Cauza profunda a crizei financiare a fost lichiditatea abundenta creata de principalele banci centrale ale lumii (FED, BOJ) si de dorinta tarilor exportatoare de petrol si gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generata de integrarea crescanda in economia globala a unor tari (China, Asia de Sud-Est in general), cu rate mari de acumulare, dar si de redistribuirea globala a avutiei si a veniturilor catre exportatorii de bunuri tari (titei, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundenta si suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investitii, inclusiv in instrumente financiare

sofisticate, nu usor de inteles de catre unii investitori.

Consecintele existentei lichiditatii abundente au fost ratele foarte scazute ale dobanzii si volatilitatea redusa a acestora. Impreuna, aceste consecinte au condus la cresterea apetitului pentru active cu castiguri mari. In plus, volatilitatea redusa de pe piata a creat tendinta de subestimare a riscului si o adevarata lipsa de vigilenta a investitorilor. Marjele de risc au fost si ele foarte scazute si nediscriminatorii. Impreuna, ratele scazute ale dobanzii, apetitul pentru active cu castiguri mari, vigilenta scazuta fata de risc si marjele mici au mascat semnalele preturilor pe pietele financiare si au condus la insuficienta intelegere a riscurilor implicate.
   Pe acest fundal au operat, ca agravante, si o serie de cauze microeconomice: securitizarea frenetica, fisurile in modelul de afaceri ale agentiilor de rating, externalizarile rationale din punct de vedere privat dar socialmente ineficiente si, in

sfarsit, competitia internationala crescuta  pentru dereglementari.

Consecinta securitizarii frenetice a fost ca, odata ce criza a fost declansata de aparitia esecurilor la plata ratelor la creditele pentru case, piata financiara a devenit netransparenta. Instalarea neincrederii investitorilor a plasat rapid titlurile emise de vehiculele cu scop special (VSP) in categoria riscante (calitatea activelor pe care le finantau nu mai era clara) si refinantarile au devenit imposibile. Datorita discrepantei dintre maturitatile pe active si pasive, aceste VSP au inceput sa se bazeze pe linii de finantare de la bancile sponsor. In final, cererea de lichiditate, in combinatie cu pierderea increderii intre banci, a rezultat in goana dupa cash si rata

dobanzii efective a inceput sa creasca.

   Desi aceasta criza generalizata a survenit mai intai in Statele Unite, acestea nu au fost singurele afectate de socurile si prabusirea increderii consumatorului.Multe tari, care sunt atat piete emergente, au inregistrat de curand cresteri nerealiste in pietele activelor.Preturile imobiliare au crescut rapid datorita unor cauze la baza carora nu au stat numai principiile de baza ale tarilor ca Irlanda, Regatul Unit si Australia, conform FMI (2008), in timp ce tari cum ar fi China si Rusia au inregistrat, inainte de criza, nivele ametitoare pe pietele lor de actiuni, generate de frenezia speculatiilor.Integrarea financiara si holdingurile transnationale de fonduri mutuale, fonduri speculative, sucursalele bancilor dezvoltate si companiile de asigurari au perpetuat perturbarile si a contribuit la propagarea colapsurilor

preturilor activelor in tarile din Uniunea Europeana si alte tari.

4.2 Secvente ale crizei

Anul 2007

  August - Criza creditelor ipotecare cu risc ridicat din SUA ajunge in Europa, unde, pe fondul unui puternic deficit de lichiditati, principalele banci centrale intervin masiv pe piata, urmand exemplul institutiilor similare din SUA, Canada, Australia si Noua Zeelanda.

  Septembrie - Rezerva federala reduce cu un punct dobanda de referinta, de la 5,25% la 4,25%. Banca britanica Northern Rock primeste o infuzie de peste 20 de miliarde euro, masura care a avut efect contrar, intr-o singura zi deponentii retragand aproape patru miliarde euro.

  Noiembrie-decembrie - Administratia SUA pregateste un pachet de masuri anticriza pentru banci si institutiile creditoare, in conditiile in care numeroase banci americane si europene, fonduri de investitii si alte asemenea structuri acuza pierderi de miliarde.

Anul 2008

Ianuarie

Prinde putere criza bancara in Europa. In primele doua saptamani ale lunii, indicele european bursier DJ Euro Stoxx Bank a cazut cu aproximativ 10%. La 21 ianuarie, piata rusa de capital se prabuseste, la randul ei, indicele RTS pierzand 7,38%, MICEX - 7,47%. Asia afiseaza acelasi trend negativ.

Februarie

Banca centrala a Rusiei recunoaste ca sistemul bancar se confrunta cu probleme de lichiditati.

  Mentinerea unui echilibru pe piata financiara este proclamata obiectiv prioritar. Din cauza caderii pietei de capital, multi investitori se retrag de pe piata de imobiliare. Se constata o accelerare a cresterii preturilor la locuinte.


26 februarie - Un raport al expertilor britanici anunta ca, in luna martie, bancile rusesti trebuie sa achite, in contul datoriilor acumulate din imprumuturi, 10 miliarde dolari, cel mai mare datornic - compania Rosneft, trebuind sa achite credite de 5,7 miliarde dolari. In aprilie, suma platilor se va reduce la aproximativ sase miliarde dolari, dar va spori povara impozitelor - in aprilie, platile la TVA vor sari la 24 miliarde dolari.

Martie

In SUA se inaspresc conditiile de eliberare a creditelor de catre banci. Expertii evoca o posibila crestere a dobanzilor procentuale. Compania JP Morgan Chase isi anunta decizia de a cumpara banca de investitii Bear Stearns, pentru suma de 236 de milioane de dolari, aflata in mare dificultate.

Aprilie

25 aprilie - Un studiu elaborat de expertii uneia dintre cele mai mari banci canadiene - Canadian imperial bank of commerce, ajunge la concluzia ca „prognozele referitoare la rezervele mondiale de petrol indica fara drept de tagada faptul ca omenirea se indreapta spre o perioada marcata de un puternic deficit de resurse energetice”. Specialistii calculeaza ca in 2010 barilul va costa 150 dolari, iar in 2012 - 225 de dolari. Pietele financiare continua sa se confrunte cu problema lichiditatii. Bancile rusesti continua sa ridice dobanzile la toate tipurile de credite. Numerosi creditori inceteaza, practic, sa mai elibereze imprumuturi. Estimarile vizand evolutia pietei imobiliare ruse sunt contradictorii.

Mai

21 mai - Pretul la petrol atinge pragul de 130 de dolari barilul, in pofida deciziei Arabiei Saudite, primul producator mondial de „aur negru”, de a mari cotele de productie cu 300.000 de barili pe zi. Presedintele OPEC, ministrul algerian al Energiei, Chakib Khelil, declara ca, daca valuta americana va continua sa se deprecieze, titeiul va ajunge la 200 de dolari barilul. Dar, precizeaza el, in cazul declansarii unui proces de consolidare a dolarului, iar cursul lui va creste cu 10% comparativ cu alte principale valute ale lumii, pretul barilului se va prabusi la 40 de dolari barilul.

30 mai - Ca rezultat al crizei, isi inceteaza activitatea a cincea banca americana de investitii - Bearn Stearns.

Iunie-iulie

In Marea Britanie continua sa cada preturile la imobiliare, iar sectorul constructiilor intra intr-un fel de amorteala. Actiunile bancilor germane incep sa piarda din valoare. Puternic afectata de criza creditelor ipotecare cu risc ridicat, filiala germana Citibank este vanduta cu 4,9 miliarde euro. Un studiu elaborat de expertii bancii Goldman Sachs arata ca bancile europene inregistreaza un deficit de 60-90 miliarde euro.

Septembrie

7 septembrie - Ministerul de Finante al SUA trece sub jurisdictia sa doua mari institutii de refinantare - Fanni Mae si Freddy Mac -, care controleaza aproximativ 70% din piata ipotecara a SUA. Pierderile cumulate ale ambelor companii se ridica la 14 miliarde dolari.

15 septembrie - Falimentul bancii americane Lehman Brothers. Urmatoarea victima a crizei va fi Merrill Lynch, cumparata de Bank of America pentru 50 de miliarde dolari.

18 septembrie - Actiunile bancii Morgan Stanley pierd 25%, Citigroup Inc. - 11%, Ultra Financials - 15%, JP Morgan Chase - 12%, Goldman Sachs - 14%. Fed incheie un acord vizand operatiuni valutare cu Banca Japoniei, Banca Angliei si cu cea a Canadei, care vor primi 60, 40 si respectiv 10 miliarde dolari. Actiune valabila pana la 30 ianuarie 2009.

19 septembrie - Salvand banca belgiano-olandeza Fortis, autoritatile Belgiei, Olandei si Luxemburgului cumpara 48% din actiunile lui, procedand, totodata, la o injectie de capital de 11,2 miliarde euro.

22 septembrie - Goldman Sachs si Morgan Stanley devin holdinguri, dupa ce Fed a aprobat cererea lor de schimbare a statutului de banca, pentru a le deschide accesul la credite de urgenta ale Fed. Planul american de salvare de la faliment a sistemelor bancar si financiar atinge suma de 700 de miliarde dolari.

30 septembrie - Piata financiara americana reactioneaza la respingerea de catre Camera reprezentantilor din Congresul SUA a „Planului Paulson” printr-o cadere fara precedent de 7% (documentul va fi aprobat ulterior). Capitalizarea cumulata a companiilor americane se rostogoleste la 1,3 miliarde dolari, amatorii de statistici stabilind viteza de cadere a pietei la un miliard pe minut. Lista tarilor ale caror banci adopta masuri de lupta impotriva crizei financiare este completata de Australia, Danemarca, Norvegia si Elvetia. Ca masura exceptionala, institutiile financiare centrale din mai multe state dezvoltate convin o infuzie totala de 620 de miliarde dolari in sistemul global de creditare. Astfel de masuri vor actiona pana in aprilie 2009. Guvernul Marii Britanii isi confirma decizia de nationalizare a bancii de afaceri Bradford&Bingley.

Octombrie  

6 octombrie - Fed aproba achizitionarea a 24,9% din actiunile bancii de investitii Morgan Stanley de catre holdingul nipon, Mitsubishi UFJ. Piata rusa inregistreaza o cadere de 19,1% - un record de la lansarea indicelui RTS, in septembrie 1995.

9 octombrie - Pe fondul unui pesimism profund al pietelor financiare, americana si nipona, banca centrala a Japoniei anunta o infuzie de aproape 40 de miliarde dolari pe pietele monetare, un record al valorii de interventie din 16 decembrie.

8 octombrie - Fed, Banca Angliei, banca centrala europeana, precum si bancile centrale ale Canadei, Suediei si Elvetiei anunta o reducere coordonata a ratei dobanzilor cu 0,5%.

16 octombrie - Pentru prima data in ultimele 14 luni, pretul barilului de titei coboara, la Bursa din New York, sub 70 de dolari. Parlamentul Japoniei aproba un plan de 18 miliarde dolari pentru stimularea economiei si care prevede masuri de stimulare a consumului, de sustinere a companiilor si fermierilor. Bursa din Tokio suferise in ajun cea mai grava cadere din ultimii 20 de ani: la inchidere, indicele Nikkei pierduse 11,41% din valoare. Indicii bursieri americani inregistreazaa la randul lor, o puternica prabussre de 7%-9%.

21 octombrie - Banca regionala bavareza BayernLB solicita un sprijin al statului in valoare de 5,4 miliarde euro. In ajun, Guvernul Olandei a anuntat alocarea unui fond de 10 miliarde euro pentru salvarea ING Group, dupa ce actiunile companiei pierdusera un sfert din valoare.

28 octombrie - Rezerva federala coboara dobanda de referinta de la 1% la 1,5%. Indicele de incredere al consumatorilor, unul dintre indicatorii de baza ai starii de sanatate a economiei SUA, atinge un minim istoric, cazand de la 61,4 la 38 de puncte in septembrie.

Noiembrie

3 noiembrie - Guvernul Portugaliei anunta nationalizarea bancii BPN, precum si intentia de a deschide o linie de credit de patru miliarde euro pentru sustinerea bancilor in dificultate. A doua banca germana, Commerzbank, si Guvernul convin procedura de recapitalizare a bancii in cadrul Fondului special de stabilizare a pietei financiare - se vorbeste de 8,2 miliarde euro.

7 noiembrie - General Motors anunta pierderi trimestriale de 4,2 miliarde dolari, iar Ford anunta reducerea a 2.600 locuri de munca. Fondul Monetar International (FMI) aproba acordarea Ucrainei a unui credit de 16,5 miliarde dolari. Banca Angliei reduce dobanda de referinta cu 1,5 puncte procentuale - de la 4,5% la 3,0%. Numarul unu mondial in siderurgie, ArcelorMittal, anunta ca in trimestrul patru al anului va reduce cu 30% productia in intreaga lume.

10 noiembrie - Agentia internationala Fitch coboara prognoza la ratingul de tara a Rusiei pana la „negativ”. Posta germana, Deutsche Post reduce, in SUA, numarul filialelor de distribuire rapida DHL de la 412 la 103 si a efectivelor de la 18.400 la 14.900. China aproba planul de sustinere a economiei in valoare de 536 miliarde dolari, adica 18% din PIB.

14 noiembrie - Banca britanica Royal Bank of Scotland isi face cunoscuta intentia de a suprima aproximativ 3.000 de locuri de munca. In numai o saptamana, 516.000 de americani solicita ajutor de  somaj, cel mai inalt nivel din 2001.



16 noiembrie - Marii producatori americani de automobile, General Motors, Ford si Chrysler, solicita Administratiei SUA un ajutor de 34 de miliarde dolari.

17 noiembrie - Grupul financiar american Citigroup anunta concedierea a 50.000 de angajati.

19 noiembrie - Gigantul chimiei germane, BASF, anunta inchiderea a 80 dintre uzinele sale din intreaga lume si reducerea productiei la alte 100.

20 noiembrie - Actiunile companiei Berkshire Hathaway Inc., condusa de Warren Buffet, acuza pierderi trimestriale uriase, de 77%, cele mai mari din ultimii 23 de ani.

20 noiembrie - Fabricantul european de automobile, PSA Peugeot Citroën, anunta ca va concedia 2.700 de angajati, concernul Mazda vorbeste de sistarea a 500 de locuri de munca, iar producatorul de camioane, Isuzu - de 1.400 concedieri. Patru state europene ofera Islandei un credit de 2,5 miliarde dolari.

21 noiembrie - Una dintre cele mai mari agentii internationale de presa, Associated Press, anunta o reducere cu 10% a personalului sau in 2009.

24 noiembrie - China anunta infiintarea unui fond special de 440 de milioane de dolari destinat sustinerii intreprinderilor mici si mijlocii. Marea Britanie anunta reducerea cu 2,5 puncte procentuale a impozitului pe valoarea adaugata, pana la 15%. Guvernul SUA prezinta planul de salvare a bancii Citigroup, care prevede investitii in valoare de 20 de miliarde dolari.

25 noiembrie - Rezerva federala anunta alocarea a aproximativ 700 de miliarde dolari pentru cumpararea activelor cu risc.

26 noiembrie - Comisia Europeana propune un plan de sustinere a economiei Celor 27 in valoare de 200 miliarde dolari.

27 noiembrie - Pierderile mondiale generate de criza financiara ating cinci trilioane de dolari, anunta directorul Forumului economic mondial, profesorul Klaus Schwab.

27 noiembrie - Siderurgistul numarul unu mondial, ArcelorMittal, decide concedierea a 9.000 de angajati in intreaga lume.

Decembrie

6 decembrie - Departamentul american al muncii anunta ca nivelul somajului in SUA s-a ridicat la cel mai inalt nivel din ultimii 15 ani, pana la 10,3 milioane de oameni, cu 2,7 milioane mai mult decat la inceputul anului.

8 decembrie - Barilul de petrol OPEC coboara pana la 36,67 dolari.

10 decembrie - Senatul SUA respinge planul de salvare a principalilor constructori auto, General Motors, Ford si Chrysler, in urma caruia cele trei companii urmau sa primeasca un ajutor de 14 miliarde dolari, fata de 34 cat cerusera initial. Decizia antreneaza noi caderi pe pietele internationale.

12 decembrie - Cea mai mare frauda din istorie - fostul presedinte Nasdaq, Bernard Madoff, recunoaste ca a delapidat, prin intermediul unui joc piramidal, aproape 50 de miliarde dolari, printre victimele inselate figurand foarte multe banci si investitori din Europa, SUA, Japonia. Rusia anunta ca este deja in recesiune, cu doua trimestre de scadere consecutiva, iar datele statistice arata caa in primele doua luni ale exercitiului fiscal 2008-2009, deficitul bugetar al SUA a atins 401,5 miliarde dolari, sau 88% din deficitul total pe 2008, de 454,7 miliarde.

17 decembrie - Pe fondul degradarii dramatice a conjuncturii economice interne, Rezerva federala decide o reducere istorica a dobanzii de referinta, care este coborata intr-un coridor de fluctuatie de la 0% la 0,25%. Reunita in regim de urgenta in Algeria, Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC) anunta o reducere istorica a cotelor de productie, de doua milioane de barili pe zi, cu scopul de a opri scaderea preturilor la „aur negru”.


4.3 Criza financiara si economia Romaniei

  Efectele crizei financiare internationale s-au extins si asupra economiei Romaniei.[2] Totusi, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost putin afectat intrucat nu a fost expus la active toxice, precum si datorita masurilor prudentiale si administrative adoptate de-a lungul  timpului de catre Banca Nationala a Romaniei. Indirect insa, criza financiara internationala si mai ales consecinta ei evidenta – recesiunea din tarile dezvoltate – se extinde asupra economiei romanesti pe mai multe canale.

  • Pe canalul comercial, incetineste cresterea exporturilor sau chiar le reduce.
  • Pe canalul financiar, limiteaza accesul la finantare externa, si astfel restrange volumul creditarii, si genereaza dificultati in serviciul datoriei externe private.
  • Pe canalul cursului de schimb, reducerea finantarilor externe s-a reflectat in deprecierea monedei nationale.
  • Pe canalul increderii, a avut loc o retragere a investitorilor din tarile esteuropene. Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piata monetar-valutara a unor momente de panicaa si atacuri speculative, precum cel din luna octombrie din Romania, care a facut necesara interventia BNR.
  • In sfarsit, pe canalul efectelor de avutie si bilant, are loc deteriorarea activului net al populatiei si al companiilor, ca urmare a ponderii ridicate a creditelor in valuta (corelate cu deprecierea leului) si a scaderii preturilor activelor mobiliare si imobiliare de la valori speculative, nesustenabile (de tip „bubble”).

  Propagarea acestor efecte face ca gradul de incertitudine referitor la evolutiile variabilelor economice sa fie extrem de ridicat. Aceasta contribuie, la randul sau, la accentuarea crizei prin efectele negative pe care le are asupra asteptarilor si prin augmentarea gradului de prudenta la nivelul consumatorilor si al agentilor economici.
  In Romania, raspunsul la efectele adverse ale crizei nu poate fi similar celui formulat de unele state europene sau celui din SUA. Exista cateva diferente intre economia romaneasca si aceste economii, care nu permit copierea pur si simplu a pachetelor de masuri dezvoltate acolo. In esenta, este vorba despre faptul ca economia romaneasca are un deficit de cont curent mare, care indica dependenta acesteia de finantarea externa. Avem de ales intre reducerea ordonata a acestui deficit sau in reducerea lui de catre piata in conditiile actuale de tensiune si neincredere, cu consecinte dramatice pentru cursul de schimb si pentru cresterea economica.
Chiar daca derularea procesului de ajustare economica nu poate fi planificata cu precizie, totusi, promovarea unor politici economice coerente si credibile ar putea evita producerea unei ajustari dezordonate (hard landing). Astfel, guvernul ar trebui sa evite o abordare emotionala a crizei sub presiunea sindicatelor si patronatelor, care ar duce la adoptarea unor masuri de stimulare a cererii interne, complicand aducerea deficitului de cont curent la un nivel sustenabil. Numai o concentrare a combinatiei de politici macroeconomice pe procesul de ajustare a dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) si a celui intern (deficitul bugetar) poate duce la sustinerea unei aterizari line a economiei si la ameliorarea perceptiei

investitorilor straini.


4.4 Efecte ale crizei financiare si economice cu care se confrunta Romania

Efectele crizei financiare sunt resimtite puternic in statele europene dezvoltate, care se confrunta deja cu incetiniri semnificative ale ritmului de crestere economica sau chiar cu recesiune economica.

  Principalele efecte ale crizei financiare si economice cu care se confrunta in

prezent Romania sunt:
 

● reducerea lichiditatilor in sectorul financiar-bancar, concomitent cu majorarea

costului finantarii interne si externe;
  ● inasprirea conditiilor de accesare a creditelor pentru populatie, agenti economici, precum si pentru sectorul public;
  ● cresterea numarului de persoane aflate in imposibilitatea de a-si rambursa ratele si dobanda la creditele bancare;
  ● scaderea productiei interne cu efecte negative asupra veniturilor salariale, pastrarii numarului locurilor de munca, precum si asupra profitabilitatii companiilor;
  ● scaderea ritmului de crestere a veniturilor publice, cauzata de diminuarea in general a activitatilor din economie (industria auto, siderurgie, neferoase, constructii, mobila, textile etc.);
  ● scaderea puterii de cumparare si a calitatii vietii;
  ● incetinirea ritmului de crestere a produsului intern brut.
 

  Efectele negative ale crizei s-au manifestat puternic si asupra veniturilor bugetului general consolidat, prin diminuarea acestora chiar pe fondul unei cresteri

economice de peste 8% in anul 2008.

  Deficitul bugetului general consolidat, estimat pentru acest an, va fi de peste 3,5% din PIB, cu implicatii negative asupra echilibrelor macroeconomice, in special a deficitului de cont curent, care se mentine la valori ridicate - in jur de 13% din PIB.
Acest deficit bugetar public este peste limitele stabilite prin Tratatul de la Maastricht (3% din PIB). In perioada de crestere economica ridicata, politica

bugetara de tip expansionist a fost si este neadecvata.

Constructia bugetara, precum si executia aferenta anului 2008 au incurajat cresterea nejustificata a cheltuielilor cu bunurile si serviciile in detrimentul

cheltuielilor cu investitiile.

Capacitatea administrativa redusa a condus la un nivel scazut de absorbtie a

fondurilor structurale.

 Toate acestea au condus la derapaje de la obiectivele stabilite prin Programul de convergenta.
Situatia actuala interna si internationala ramane, in continuare, una dificila si impune constrangeri mari de ordin bugetar. La acestea se adauga dificultatile legate de necesitatea ajustarii deficitului bugetar si a celui de cont curent la valori

care sa faca posibila finantarea acestora.

     In acest context, noul Guvern va promova un set coerent de politici macroeconomice si masuri de ajustare, corelate cu politica monetara, care sa asigure o crestere economica sustenabila, mentinerea atractivitatii investitionale a Romaniei, precum si o evolutie favorabila a mediului de afaceri, a pietei muncii si a nivelului de trai. Romania trebuie sa-si axeze ma­rile cheltuieli bugetare pe investitii, (infrastructura) crearea de noi locuri de munca, inclusiv prin unele facilitati fiscale inteligent calibrate, de asemenea accesarea fondurilor din UE ce pot fi folosite pentru infrastructura si mo­dernizarea economiei.

Cea mai importanta lectie care poate fi invatata din criza actuala este aceea ca autoritatea monetara ar trebui sa fie preocupata nu doar de controlul fluxului de moneda, ci si de acordarea de credite.

4.5 Masuri pentru reducerea impactului crizei economice si financiare asupra economiei

 

   In general, administratiile tarilor in curs de dezvoltare dispun de doua instrumente macroeconomice principale de reactie la socurile negative cu care sunt gata sa se confrunte : politica monetara si politica fiscala.

 Masurile pe termen scurt propuse in programul de guvernare au in vedere

urmatoarele obiective[3]:

● Atenuarea efectelor negative ale crizei financiare si mentinerea stabilitatii financiare:

   - reducerea deficitului bugetului general consolidat de la aproximativ 4% din

PIB, in anul 2008, la maximum 1,7% din PIB, in anul 2009;
   - reducerea deficitului de cont curent din balanta de plati externe la 10,5% din PIB, in anul 2009, fata de 13,5% din PIB, in anul 2008;
   - asigurarea conditiilor pentru imbunatatirea ratingului de tara.

● Preintampinarea transformarii crizei financiare intr-o criza economica prelungita.
● Protejarea intereselor economice ale populatiei (putere de cumparare, capacitate de rambursare a creditelor bancare, pastrarea locurilor de munca), precum si asigurarea securitatii sociale.
● Mentinerea atractivitatii investitionale a Romaniei in conditiile crizei, precum si valorificarea oportunitatilor specifice contextului actual.
● Asigurarea conditiilor favorabile continuarii procesului de convergenta economica si de pastrare a calendarului de adoptare a monedei euro la 1 ianuarie 2014.
● Coordonarea masurilor de ajustare la nivel national cu strategia anticriza a Comisiei Europene.

  Principalele masuri pentru reducerea impactului crizei economice si financiare asupra economiei si grupurilor vulnerabile sunt:

● Mentinerea cotei unice de impozitare de 16% si acordarea de compensatii si deduceri fiscale pentru persoanele cu venituri mici.
● Ajustarea cheltuielilor bugetare in vederea diminuarii deficitului bugetului general consolidat pana la maximum 1,7% din PIB, pentru anul 2009 (fata de peste 3,5% din PIB, in 2008) prin:
- Restructurarea cheltuielilor publice in sensul diminuarii cheltuielilor curente:

     1. Reducerea graduala a cheltuielilor cu personalul din administratia publica centrala si locala cu pana la 20% fata de cele inregistrate in anul 2008, prin:
- Eliminarea de la bugetare a posturilor vacante din institutiile publice centrale si locale, existente la data de 31.12.2008 (aproximativ 139.500 de posturi);
- Reducerea cheltuielilor care nu sunt in legatura directa cu performanta obtinuta (deplasari, prime, sporuri in bani si in natura, stimulente etc.)
     2. Reducerea cu 15% a cheltuielilor cu bunurile si serviciile fata de nivelul inregistrat in anul 2008 si instituirea unui moratoriu pe o perioada de 12 luni, prin care se interzice achizitionarea de bunuri si servicii, inclusiv obiecte de inventar, neesentiale pentru functionarea la parametri optimi a institutiilor publice.
     3. Adoptarea proiectului legii sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici si elaborarea unor reglementari similare pentru personalul contractual, functionarii publici cu statut special, cadrele didactice si personalul sanitar.
     4. Rationalizarea cheltuielilor cu ajutoare si prestatii sociale, prin acordarea acestora numai persoanelor si familiilor aflate in situatie sociala precara, transparentizarea procedurilor de incadrare in grad de handicap, precum si eliminarea oricaror masuri care incurajeaza un comportament pasiv pe piata muncii.
     5. Rationalizare institutionala prin analizarea numarului, structurii, activitatii si

a personalului institutiilor, indiferent de modul de finantare.
    6. Monitorizarea stricta a cheltuielilor efectuate in cadrul proiectelor de investitii in infrastructura finantate de la bugetul de stat si aplicarea de sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor contractuale privind calitatea lucrarilor efectuate, a bunurilor si a serviciilor achizitionate.
    7. Reducerea numarului de taxe si tarife, incepand cu cele ale caror costuri de administrare sunt superioare incasarilor efective.


● Asigurarea cu prioritate, prin legea bugetului de stat pe anul 2009, a sumelor necesare cofinantarii proiectelor de investitii realizate din fonduri structurale, precum si a cofinantarii programelor europene pentru agricultura si dezvoltare rurala.
● Cresterea finantarii de la bugetul de stat pentru reabilitarea termica a locuintelor si cladirilor administratiei publice centrale si locale, in scopul

cresterii eficientei energetice.

● Majorarea finantarii de la bugetul de stat pentru proiectele de infrastructura

rurala, drumuri judetene si locuinte sociale.
● Majorarea subventiilor in agricultura si acordarea acestora inaintea inceperii lucrarilor agricole de primavara.

● Activizarea si extinderea instrumentelor Eximbank de sprijin al productiei



pentru export si al exportului.
● Majorarea capitalului CEC Bank in scopul finantarii proiectelor IMM-urilor.
● Majorarea capitalului Fondului National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri.
● Aplicarea noilor scheme de ajutor de stat in vederea stimularii activitatilor de productie si inovare a IMM-urilor.
● Modificarea algoritmului de calcul privind repartizarea costurilor pentru energia termica in concordanta cu consumurile specifice reale.
● Modificarea cosului de pret la energia electrica si gaze naturale in vederea diminuarii facturii la populatie.
● Stabilirea unei platforme comune de solutii si planuri de actiune la nivelul Guvernului, BNR, Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), reprezentantilor organizatiilor patronale si ai sindicatelor, pentru gestionarea crizei financiare, precum si pentru relansarea procesului de creditare a sectorului neguvernamental.
● Promovarea Dialogului Social cu patronatele si sindicatele, in scopul luarii celor mai bune decizii de natura socioeconomica, precum si incheierea de acorduri tripartite.

CAP 5. Concluzii generale

   In ultimele decenii, pe plan financiar am asistat la o proliferare a noilor instrumente financiare. Amploarea inovatiei si a transformarilor structurale in sistemul financiar al tarilor dezvoltate au fost fara precedent: au aparut noi instrumente financiare, s-au creat noi piete de negociere si au aparut noi reglementari, succesiunea rapida a schimbarilor determinand trecerea de la reglementare in plan financiar la dereglementare si apoi la re-reglementare.

  Dereglementarea este o tendinta vizibila de mai multi ani in politica economica si financiara a tarilor dezvoltate. Ea a fost determinata de internationalizarea pietelor si a ge­nerat cresterea concurentei in sistemul financiar si o mai mare fluiditate pe pietele de capital.

   In ultimii ani, gama valorilor mobiliare disponibile pe piata financiara a crescut foarte mult, complexitatea acestora punand, la un moment dat, problema autoritatilor de supraveghere a pietei si facand mai dificila incadrarea lor in produse ale pietei monetare sau ale pietei de capital. Din punctul de vedere al investitorilor, piata de capital a devenit mai atractiva, intrucat a crescut numarul instrumentelor disponibile pentru investitii sau al celor pretabile la utilizari in gestiunea portofoliului pentru aco­perirea riscului.

  Problema unei autoritati unice de supraveghere si reglementare pentru intreaga piata financiara cel putin pentru piata bancara si piata de capital – este una de actualitate, tinand cont de tendinta manifestata de implicare directa a bancilor pe piata de capital, ridicarea barierelor dintre sectorul bancar si cel al valorilor mobiliare.

  Piata de capital este continuu dinamica, mereu noua, insa noile produse financiare aduc cu ele si noi riscuri si noi provocari pentru autoritatile de supraveghere.

Libertatea economica si spiritul antreprenorial care stau la baza inovatiilor si progresului economic se bazeaza si se hranesc din pietele libere. Dar, este gresit sa spunem ca pietele libere sunt sinonime cu pietele nereglementate, cu disparitia efectiva a sectoarelor si a politicilor publice care sa asigure o cantitate adecvata de bunuri publice si care sa previna sau sa li­miteze externalitatile negative, costuri ale afacerilor suportate de societate. Aceasta implica nevoia unui sector public care sa functioneze pe fondul unei alocari libere a resurselor si a unei concurente performante.

  Criza financiara care a lovit acum chiar in inima industriei financiare mondiale este, fara indoiala, o respingere convingatoare a paradigmei care a glorificat dereglementarea totala. Teza conform careia pietele functio­neza perfect si se autoregleaza s-a dovedit falsa. O anume idee despre mondializare s-a stins odata cu sfarsitul unui capitalism financiar care a impus logica sa intregii economii si a contribuit la pervertirea ei. Ideea atotputerniciei pietei care nu trebuie contrazisa de nici o regula, de nici o interventie politica, era o idee nebuneasca. Ideea ca pietele au intotdeauna dreptate era o idee nebuneasca… Criza actuala trebuie sa ne incite sa re-fondam capitalismul pe o etica a efortului si a muncii, sa regasim un echilibru intre libertate si regula, intre responsabilitate colectiva si responsabilitate individuala. Trebuie un nou echilibru intre Stat si piata …Un nou raport trebuie sa se instaleze intre economie si politica prin punerea in opera a unor noi reglementari. Autoreglementarea care rezolva toate problemele, s-a terminat. Laissez-faire, s-a terminat! Piata care are intotdeauna dreptate, s-a terminat!”(Nicolas Sarcozy)

   Inovarea financiara din ultimele decenii a impulsionat intermedierea financiara dar a micsorat transparenta pietelor financiare. Inovatiile financiare pot sa mareasca eficienta unor tranzactii, dar opacizarea pietelor sporette incertitudinea si produce instabilitatea evaluarii corecte a riscului unor tranzactii, se pierde increderea in pietele financiare, in economie in ultima instanta.

   Criza de acum are nu numai cauze de natura ciclica, legate de evolutia ondulatorie a unei economii si de erori de politica macroeconomica, ci are in principal cauze structurale care au originea in opacizarea pietelor financiare pe fondul globalizarii tranzactiilor, in deficitul de reglementari, multitudinea de conflicte de interese, deficitul de coordonare intre auto­ritatile de reglementare in conditiile globalizarii pietelor.

  Criza s-a apropiat cu pasi inceti, dar ea putea fi anticipata cu sapte ani inainte. Originile ei se gasesc in spargerea balonului Internet la sfar­situl anului 2000. Rezerva Federala a raspuns prin scaderea ratei fondurilor federale de la 6,5% la 3,5%, in doar cateva luni. Apoi, au venit atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Pen­tru a contracara caderea economica, Rezerva Federala a continuat sa scada ratele pana la 1%, in iulie 2003, cea mai sazuta rata din ultima jumatate de secol, mentinuta un an intreg.

Moneda ieftina a dat nastere unui boom pe piata locuintelor, o explozie in achizitiile de companii cu bani imprumutati si alte excese. Creditorii ipotecari si-au scazut standardele si au inventat noi moduri in care sa stimuleze afacerile si sa guverneze comisioane. Bancile de investitii de pe Wall Street au dezvoltat o varietate de noi tehnici, pentru a transfera riscul de creditare catre alti investitori, precum fondurile de pensii si cele mutuale, care erau dornice de profit. Bancile si-au vandut ipotecile cu grad mare de risc, prezentandu-le drept titluri numite obligatiuni de plata garantate (CDO). Usor si rapid, se creau titluri sintetice, care mimau riscurile titlurilor reale. Titlurile riscante puteau fi multiplicate mult peste stocul real de pe piata, creandu-se mai multe pasive de grad AAA, decat active.

Mania securizarii nu s-a limitat la ipoteci, ci s-a raspandit si spre alte forme de credit. Cea mai ampla piata sintetica era constituita din swap, pe risc de creditare (CDS). Acest misterios instrument financiar sintetic a fost inventat in Europa, la inceputul anilor 1990. CDS-urile timpurii erau acorduri personalizate intre doua banci. Banca A, vanzatorul de swap (achizitorul garantiei), era de acord sa plateasca o taxa anuala catre banca B, cum­paratorul de swap (vanzatorul garan­tiei), in schimbul unui portofoliu de imprumuturi, fara a avea nevoie de permisiunea debitorului. Banca B se obliga sa acopere pierderile bancii A, derivate din acest portofoliu pe timpul schimbului.

  Aceasta piata a crescut exponential pana a ajuns sa puna in umbra toate celelalte piete, in termeni nominali. Valoarea nominala estimata a contractelor CDS a fost de 42,6 bilioane de dolari, suma care reprezinta, ca nivel de referinta, aproximativ suma averilor personale ale tuturor cetatenilor Statelor Unite. Capitalizarea pietei titlurilor de valoare din SUA este de 18,5 bilioane de dolari, iar piata obligatiunilor de trezorerie din SUA este doar 4,5 bilioane de dolari.

Utilizarea extinsa a derivatelor a ocultat riscurile asumate de investitori la cumpararea de obligatiuni cu ipoteci colaterale. Aceste inovatii financiare nu sunt bine intelese de utilizatori si nici nu au o piata de tranzactionare efectiva care sa ilustreze riscurile.

  Bancile majore au fost implicate in distributii de produse financiare extrem de complexe, impachetate in conditii indoielnice si in vanzari de credite ce aveau in spate ipoteci cu grad ridicat de risc. Marimea sectorului bancar „din umbra”, foarte putin sau mai deloc reglementat, a crescut tot mai mult in ultimele decenii, si s-a soldat cu declansarea celei mai grave crize financiare, din 1930 incoace.

  Aceasta criza reprezinta un esec al pietelor prea putin sau deloc reglementate si demonstreaza inca o data ca piata financiara nu se poate reglementa singura. Pietele internationale accentuea­za deficitul de reglementare intrucat nu exista organisme supra­nationale in domeniu.

  Uriasele operatiuni de salvare prin acoperirea pierderilor care se desfasoara acum in sectoarele financiare vor introduce sau vor intari elemente ale capitalismului de stat in numeroase tari industrializate, inclusiv in SUA. Impactul asupra bugetelor nationale poate fi foarte sever, pentru multi ani de acum inainte. Pentru a diminua suferinta provocata si pentru a reduce dependenta de imprumuturi externe, ratele de economisire vor trebui sa creasca in toate economiile ale caror banci sunt sau vor fi recapitalizate.

   Efectele actualei crize financiare au lovit lumea occidentala, intr-un moment in care se produce o miscare importanta in economia mondiala, care dureaza de mai bine de un deceniu. Ridicarea Chinei, Indiei, Braziliei si a unei Rusii capitaliste determina o lume multi-polara tot mai accentuata cu profunde reverberatii economice si geopolitice. Lupta pentru controlul resurselor neregenarabile, indeosebi petrol si gaze ilustreaza fenomenul. Cri­za financiara a scos in evidenta slabiciunile inerente ale politicilor care sunt mai degraba fundamentaliste decat pragmatice.

  Pietele financiare din Romania, intrucat sunt relativ primitive, ponderea intermedierii financiare in PIB (la noi circa 25% fata de peste 80 – 90 % in economiile mature), gama de produse financiare folosite (derivatele nu exista in fapt) ar trebui sa fie mai putin expuse la criza financiara.

Insa cum ar putea fi solid sistemul bancar romanesc care nu respecta o regula simpla – creditele se dau din depozite – cand creditele acordate depasesc cu 60 % depozitele stranse si care depind de bani externi, tocmai banul care, in valtoarea crizei financiare, devine rar si scump.

  Criza financiara determina goana dupa bani lichizi pentru platile urgente, operatiuni curente sau datorii scadente. Cand se alearga in disperare dupa bani pe piete, nu mai conteaza avutiile mobiliare sau imobiliare, care se deprecieaza vazand cu ochii, ci banii lichizi, adica numerarul sau banul imediat mobilizabil (conturi curente, depozite etc).

  Pentru tarile emergente, aceasta inseamna inasprirea accesului la finantari externe atat fizic, cat si din punct de vedere al costului Si cu cat necesarul de finantare externa este mai mare pentru o tara, cu atat impactul crizei financiare este mai puternic resimtit. Economia reala preia acest aspect, iar moneda nationala scade, costul importurilor creste si inflatia interna urca.

  Nu ar trebui sa cada banci, pentru ca Romania sa resimta impactul crizei financiare. Aceasta va veni indirect in Romania, prin intermediul scum­pirii finantarii externe. Romanii vor constientiza, in anii ce vin, impactul negativ al celor 5 ani de crestere economica realizata exclusiv pe seama cresterii consumului din import care a dus la actuala dezarticulare a econo­miei, la consum fara productie, la importuri fara exporturi. Nota de plata a acestor dezechilibre exista oricum.

  Este vorba nu de o facturare a crizei altora, ci de plata unor vulnerabilitati proprii. Criza financiara nu face altceva decat grabeste nota de plata, care ar fi venit oricum.

  Romania trebuie sa-si axeze ma­rile cheltuieli bugetare pe investitii, (infrastructura) crearea de noi locuri de munca, inclusiv prin unele facilitati fiscale inteligent calibrate, de asemenea accesarea fondurilor din UE ce pot fi folosite pentru infrastructura si mo­dernizarea economiei.

 Cea mai importanta lectie care poate fi invatata din criza actuala este aceea ca autoritatea monetara ar trebui sa fie preocupata nu doar de controlul fluxului de moneda, ci si de acordarea de credite.

  Se configureaza in viitor aparitia unui nou val al globalizarii, al unei alterglobalizari iar in privinta pietelor financiare se vor contura noi fluxuri si noi circuite financiare in conditiile prabusirii citadelelor celor vechi, va avea loc configurarea unui nou sistem monetar-financiar international cu noi institutii si actori, un sistem ce va avea la baza o alta filozofie despre o noua ordine globala care, inevitabil, va fi multipolara. Chiar daca, pentru toate acestea, ar trebui sa mai treaca multi ani, timp in care statele vor trebui sa introduca reglementari care sa indiguiasca fluxurile de capital, sa reduca speculatia si sa protejeze propriile economii.

BIBLIOGRAFIE

Ø     Tanasescu Cristina, „Ciclul economic – Intre teorie si posibile configuratii din perspectiva secolului XXI”, Editura Universitatii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2004

Ø     Bari Ioan , „Globalizare si probleme globale”, Editura Economica, Bucuresti,2001

Ø     Bari Ioan, „Globalizarea economiei”, Editura Economica, Bucuresti, 2005

Ø     Hans Peter Martin si Herald Schumann, „Capcana globalizarii: atac la democratie si bunastare”, Editura Economica, Bucuresti, 1999

Ø     Soros George, „Criza capitalismului global”, Editura Polirom, 1999

Ø     Urlich Beck, „Ce este globalizarea?”, Editura Economica, Bucuresti, 2003 

Ø     Marin Dinu, Cristian Socol, „O perspectiva istorica asupra globalizarii”, Editura Economica, Bucuresti, 2003



Ø     Marin Dinu, „Globalizarea si aproximarile ei”, Editura Economica, Bucuresti, 2004

Ø     Popescu Dan , „Istoria gandirii economice- din antichitate pana la sfarsitul secolului XX”, Editura Continent, Sibiu-Bucuresti, 1999

Ø     Joseph Stiglitz, „Mecanismele globalizarii”, Editura Polirom, 2008

Ø     Soros George, „Noua paradigma a pirtelor financiare.Criza creditelor din 2008 si implicatiile ei”, Editura Litera International, 2008

    

 REVISTE, PUBLICATII

ü     Ilie Livia „Incotro, finantele mondiale?”,  Euroeconnomia XXI,  3.10.2008

ü     Belascu Lucian, „Criza financiara si interventia statului in economie”, Euroeconomia XXI, 10.10.2008

ü     Dan Popescu, „Cataclisme economice care zguduie lumea.Criza mondiala din 1929-1933.Acum, o noua ipostaza?”, Euroeconomia XXI, Nr 152/01.02.2008, 153/08.02.2008, 154/15.02.2008

ü     David Emil, „Romania si criza mondiala: avem la indemana solutii?”, Euroeconomia XXI, 21.11.2008

ü     Bacescu Monica, „Globalizarea si crizele financiare in tarile emergente”,  mai 2004

ü      Gata Constanta, „Dezbateri economice-evolutii ale procesului de integrare si globalizare ”, Euroeconomia XXI, 21 noiembrie, 2008

ü     Gaina Andra, „Consideratii privind dimensiunea si consecintele globalizarii”, Revista de Stiinte Juridice

ü     Lin Justin Yifu , Prim-presedinte si Economist-sef Banca Mondiala. Institutul Coreean de Dezvoltare, „Impactul crizei financiare asupra tarilor in curs de dezvoltare”, Seul, 31.10.2008

ü     Fondul Monetar International.”World Economic Outlook: Financial Stress, Downturns and Recoveries”.(Perspective Economice Mondiale: Stres Financiar, Declinuri si Redresari), Washington, D.C: IMF, 2008  

ü     Lin Iustin Yifu, „Economic Developement and Transition: Thought, Strategy and Viability (Dezvoltare si tranzitie: analiza, strategie si viabilitate)”, Marshall Lectures, Cambridge University, 2007

ü     Banca Mondiala, “Global Economic Prospects 2007: Managing the Next Wave of Globalization.(Perspective economice globale 2007: gedtionarea urmatorului val de globalizare), Washington, DC: Banca Mondiala, 2006

ü     Previziunile Bancii Mondiale, „Global Economic Prospects 2009”(Perspectivele economice globale 2009)

ü     Vlad Flonta, „ Globalizare economica si polarizare ideologica”, Sfera politicii, iunie 2003

ü     Pavel Carmen, „Globalizarea si conflictul ideilor”, Sfera politicii, anul IX, sept. 2001

ü     Dornescu Valeriu, „Globalizarea financiara si efectele acesteia”, Flacara Iasului, 16.10.2008

ü     Atlas – Le Monde diplomatique, S.C. Societatea de Editura LMD s.r.l., Bucuresti, 2006

     

     CURSURI

         

v    „Globalizare si regionalizare” an II

v    „Macroeconomie” an I

 

      SURSE DATE ROMANIA :   www.inse.ro

                                                       www.bnr.ro

    

      RESURSE INTERNET

     

*     www.financiarul.ro

*     www.scritub.com

*     www.rasfoiesc.com

*     www.creeaza.com

*     www.economice.ro

*     www.wall-street.ro

*     www.gandul.ro

*     www.romanialibera.ro

*     www.business standard.ro

*     www.cotidianul.ro

*     www.federalreserve.gov

*     www.bnr.ro

*     wwwwworldbank.org.ro



[1] „Impactul crizei financiare asupra tarilor in curs de dezvoltare”, Justin Yifu Liu - prim-vicepresedinte si Economist -Sef Banca Mondiala, Institutul Coreean de Dezvoltare, Seul, 31 octombrie 2008

[2] http:// www.bnr.ro

[3] http:// www.bnr.ro


loading...




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







loading...


Cauta referat