Etapa deliberarii si pronuntarii hotararilor judecatoresti

1.1        Deliberarea si pronuntarea hotararii

Deliberarea reprezinta operatia in cadrul careia judecatori stabilesc solutia care urmeaza sa fie pronuntata cu peivire la litigiul dintre parti[1].

In cazul in care, cu ocazia deliberarii, judecatorul sau judecatorii constata nelamurite unele aspecte de fapt sau de drept, pricina va fi repusa pe rol si se va dispune citarea partilor pentru termenul acordat.

Incheierea de repunere pe rol trebuie motivata aratandu-se imprejurarile de fapt si de drept care vor fi puse in discutia partilor la termenul acordat.

Dupa incheierea dezbaterilor judecatorii delibereaza in secret asupra fiecarei solutii, fie in sedinta, fie in camera de consiliu.

Este de retinut ca deliberarea este secreta indiferent daca se face in sedinta sau Camera de Consiliu.

In cauzele mai putin complicate, deliberarea are loc, in sedinta, insa se va respecta secretul deliberarii.

In celelalte cazuri deliberarea se face in Camera de Consiliu. Este posibil ca pronuntarea hotararii sa nu aiba loc la data dezbaterii. In aceasta situatie pronuntarea se va amana cu cel mult 7 zile. Termenul de 7[2] zile prevazut de art.260 C. proc. civ., este un termen relativ astfel ca, nerespectarea lui nu atrage nulitatea hotararii.

In ceea ce priveste procedura deliberarii trebuie sa facem distinctie intre deliberarea de catre completul de judecata format dintr-un singur judecator si deliberarea de catre completul de judecata format din mai multi judecatori.

In prima situatie, deliberarea nu ridica nici o problema de ordin procedural, deoarece judecatorul unic sau presedintele completului de judecata, dupa incheierea dezbaterilor, se retrage in Camera de Consiliu unde delibereaza in secret asupra solutiei fiecarei cauze.

Referitor la a doua situatie - completul este format din mai multi judecatori - dupa terminarea dezbaterilor completul de judecata se retrage in camera de consiliu pentru deliberare.

Dupa deliberare presedintele completului aduna parerile judecatorilor incepand cu cel mai nou in functie, el pronuntandu-se cel din urma.

In practica judiciara expresia presedintele completului 'aduna' parerile judecatorilor inseamna presedintele completului 'asculta' parerile judecatorilor.

Din dispozitia art.256 alin.2 C. proc. civ., rezulta ca presedintele completului este obligat sa se pronunte cel din urma.

Este fireasca aceasta solutie, deoarece asigura impartialitatea fiecarui judecator si inlaturarea unei posibile influente pe care ar putea sa o exercite presedintele completului ca urmare a experientei si autoritatii sale[3].

In cazul in care nu se poate intruni majoritatea legala, pricina se va judeca din nou in complet de divergenta, in aceeasi zi sau in cel mult 5 zile (art.257 alin.! C. proc. civ.).

Alineatul 2 prevede ca la instantele de fond, parerile vor trebui sa fie totdeauna motivate inainte de judecarea divergentei, afara de cazul cand judecata se face chiar in ziua cand s-a ivit divergenta.

Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor ramase in divergenta, daca dupa judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori sa se uneasca intr-o singura parere (art.257 alin.3 C. proc. civ.).

Legea procesuala permite ca judecatorii pot reveni asupra parerilor care au pricinuit divergenta.

In cazul in care completul de judecata este format dintr-un numar impar de judecatori, solutia poate fi pronuntata in unanimitate sau cu majoritate de voturi.

Opinia separata a judecatorului ramas in minoritate se consemneaza in dispozitivul hotararii.

In sustinerea celor mentionate este art.258 alin. l C. proc. civ., care arata ca, dupa ce s-a intrunit majoritatea, se va intocmi de indata dispozitivul hotararii care se semneaza sub sanctiunea nulitatii, de catre judecatori si care se va arata, cand este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati in minoritate.

Potrivit art.105 alin. 1 din Regulament, rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta care va fi scrisa pe cererea de chemare in judecata (cererea de apel sau de recurs) sau pe ultima incheiere. Minuta este actul de procedura care va alcatui dispozitivul hotararii[4].

Daca nu exista suficient spatiu sau sunt utilizate formulare tipizate, atunci minuta se va scrie pe o foaie sau, dupa caz, pe foi separate, numerotate (alin.2).

Desi nu exista nici o dispozitie legala in acest sens, de regula, minuta este scrisa de presedintele completului de judecata. Acest aspect nu suporta nici un comentariu in cazul completului de judecata alcatuit din judecator unic.

Minuta se semneaza sub sanctiunea nulitatii de toti judecatorii care au participat la dezbaterea in fond a cauzei supusa judecatii.

In conformitate cu art.105 din teza a II-a din Regulament, presedintele completului sau unul din judecatorii din complet va trece in condica de sedinta inainte de pronuntarea in sedinta publica, solutia pronuntata transcriind minuta integral sau in extras.

Dupa ce s-a consemnat in condica de sedinta solutia se pronunta in sedinta publica, chiar in lipsa partilor, iar dupa pronuntarea hotararii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale (art.258 alin.2 si 3 C. proc. civ.).

Dupa pronuntarea hotararii, partea poate renunta in instanta la calea de atac, mentionandu-se despre acest aspect intr-un proces verbal care va fi semnat de presedinte si grefier. Partea poate sa renunte si dupa pronuntarea hotararii prezentandu-se in fata presedintelui sau prezentand un inscris autentic in acest sens .

1.2        Hotararea judecatoreasca

1.2.1        Notiune

Hotarare a judecatoreasca[5] reprezinta actul final si de dispozitie al instantei prin care se solutioneaza conflictul dintre partile litigante[6] .

Datorita faptului ca prin hotararea judecatoreasca se realizeaza dubla sarcina a instantei de judecata, si anume aceea de a rezolva pricinile concrete supuse judecatii si aceea de a educa pe cetateni in spiritul respectarii legilor si regulilor de convietuire sociala, aceasta reprezinta actul cel mai important al judecatii[7].

Cuvantul hotarare este intrebuintat ca termen generic pentru a numi actul de procedura care incheie o dezbatere contencioasa, caracteristica principala a hotarari lor fiind aceea ca sunt aduse de instantele legal constituite pentru a pune capat litigiului ivit intre partile litigante[8].

1.2.2        Continutul hotararii judecatoresti

Hotararea judecatoreasca trebuie sa fie in forma scrisa. Aceasta forma este necesara pentru[9]:

- conservarea si cunoasterea motivelor pe baza carora a fost pronuntata;

- comunicarea partilor participante la proces;[10]

- verificarea legalitatii si temeiniciei de catre instanta de control judiciar;

- efectuarea executarii silite de catre partea interesata.

Hotararea se compune din trei parti: practicaua, considerentele si dispozitivul.

Practicaua reprezinta prima parte a hotararii si este intocmita de grefier pe baza celor inscrise in caietul de sedinta. Practicaua cuprinde mentiunile prevazute de art.261 pct.1-4 C. proc. civ., respectiv: aratarea instantei care a pronuntat hotararea si numele judecatorilor care au luat parte la judecata; numele, domiciliul sau resedinta partilor, calitatea in care s-au judecat iar atunci cand este cazul, numele mandatarilor sau reprezentantilor legali si al avocatilor; obiectul cererii si sustinerile in prescurtare ale partilor cu aratarea dovezilor; aratarea concluzii lor procurorului cand participarea acestuia la proces este obligatorie. Aceste mentiuni au rolul de a stabili daca instanta a fost competenta, daca compunerea instantei a fost legala, daca au fost respectate drepturile partilor[11]. In cazul in care pronuntarea nu s-a facut la termenul la care s-a judecat cauza, practicaua va cuprinde numai aratarea instantei si a completului de judecata, celelalte mentiuni fiind cuprinse in incheierea de sedinta la termenul la care a avut loc judecata incheiere ce face corp comun cu hotararea. Lipsa incheierii la sedinta[12] conduce la nulitatea hotararii.

Motivarea sau considerentele unei hotarari inseamna expunerea temeiurilor de fapt si de drept pe care se bazeaza judecatorul in darea hotararii[13]. Obligatia de a motiva hotarare a este impusa de alin.5 al art.261 si constituie garantia ca textele de lege au fost aplicate cu strictete iar faptele au fost interpretate obiectiv[14]. Analiza judecatorului in legatura cu motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea in vederea pronuntarii unei anumite solutii trebuie sa fie clara, simpla, precisa, concisa si ferma, adica sa aiba putere de convingere[15]. Judecatorul este obligat sa arate in motivarea hotararii pentru ce a admis o proba sau a respins un alt mijloc de aparare.

Pentru ca hotararea sa fie considerata motivata, judecatorul nu este obligat sa raspunda in mod special fiecarui argument invocat de parti, fiind suficient ca din intregul hotararii sa rezulte ca a raspuns acestor argumente in mod implicit[16].

Dispozitivul prevazut de art.261 pct.6 C. proc. civ. reprezinta ultima parte a hotararii si consta in reproducerea minutei intocmita cu ocazia deliberarii si pronuntarii in sedinta publica[17]. Din punct de vedere practic, dispozitivul este partea cea mai importanta a hotararii deoarece cuprinde solutia data de instanta in transarea litigiului, el fiind supus exercitarii cailor de atac si executarii silite.

Dispozitivul trebuie sa aiba un continut cat mai complet iar in cuprinsul sau sa arate in ce consta 'condamnarea' pentru a putea fi pus in executare[18]. De aceea, atunci cand actiunea a fost admisa, in dispozitiv, trebuie sa se cuprinda toate mentiunile necesare pentru a putea fi adusa la indeplinire pe calea executarii silite[19]. De exemplu, daca paratul a fost obligat sa predea un bun, acesta trebuie sa fie individualizat prin toate caracteristicile sale; in cazul coparticiparii procesuale pasive se va arata modalitatea obligarii, in solidar, sau pro-parte[20].

Potrivit art.262 C. proc. civ., in cazurile in care judecatorul pot acorda termen pentru executarea hotararii, ei vor arata acest aspect prin chiar hotarare a care dezleaga pricina, aratand si motivele pentru care au incuviintat termenul. Astfel, in dispozitivul hotararii instanta poate acorda paratului un termen de gratie in vederea efectuarii platii[21].

Prin art.263 C. proc. civ. se face precizarea ca, debitorul nu va putea cere termen si nici nu va putea sa se bucure de termenul ce i s-a dat daca bunurile lui se vand dupa cererea altui creditor, daca este in stare de faliment sau de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau daca prin fapta sa a micsorat garantia data prin contract creditorului, ori nu a dat garantiile fagaduite.

In solutia hotararii trebuie cuprinse si cheltuielile de judecata, ele acordandu-se la cererea partii care a castigat procesul.

Potrivit art.274, alin.! C. proc. civ., partea care cade in pretentii va fi  obligata la cerere sa plateasca cheltuieli de judecata.

Cu alte cuvinte, partea care pierde procesul suporta atat cheltuielile efectuate de ea cat si cheltuielile efectuate de partea adversa, respectiv de partea care a castigat procesul, deoarece este in culpa procesuala.

Este de retinut ca instanta de judecata acorda aceste cheltuieli numai la cererea partii, insa inainte de inchiderea dezbaterilor este obligata sa atraga atentia partii, asupra dreptului pe care il are de a solicita cheltuieli de judecata[22].

Cheltuielile de judecata sunt compuse atat din taxele de timbru cat, si celelalte cheltuieli necesare pentru desfasurarea procesului, cum ar fi, sumele efectuate de parte pentru transportul si cazarea ei, sumele efectuate pentru administrarea robelor, plata onorariilor avocatilor etc.

Alaturi de solutia procesului, in dispozitivul hotararii trebuie sa mai fie mentionate[23].

calea de atac[24] pe care partile o pot exercita impotriva hotararii si termenul in care o pot exercita;

aratarea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica[25]

semnaturile judecatorilor si grefierului de sedinta; in cazul in care, dupa pronuntare, unul dintre membrii completului de judecata este in imposibilitatea de a semna hotararea, presedintele instantei o va semna in locul sau, iar daca cel in imposibilitate sa semneze este grefierul, hotararea va fi semnata de grefierul sef facandu-se mentiune despre cauza care a impiedicat pe judecator sau pe grefier sa semneze hotararea (art.261 alin.2).

Daca in timpul deliberarii s-a format si o opinie separata, acesta va trebui sa fie motivata in josul hotararii in acelasi timp cu aceasta (art.261, alin.3 si art.264, alin.2).

Redactarea hotararii se va face in cel mult 30 de zile de la pronuntare de catre unul dintre judecatorii desemnat de presedintele completului atunci cand instanta a fost alcatuita din mai multi judecatori; in caz contrar, redactarea hotararii se face de catre judecatorul care a prezidat completul de judecata.

Nerespectarea termenului de redactare a hotararii nu influenteaza asupra valabilitatii acesteia, insa poate atrage sanctiunea disciplinara a judecatorului insarcinat cu redactarea hotarari[26].

Hotararea se redacteaza in doua exemplare originale din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune spre conservare la mapa de hotarari a instantei (art.266, alin. 1 ).  Hotararea se va comunica partilor, in copie[27] in situatia cand aceasta este necesara pentru curgerea termenului de exercitare a apelul sau recursului(art.266, alin3)

1.2.3        Efectele hotararii judecatoresti

Efectele hotararii judecatoresti sunt consecintele juridice ce deriva din adoptarea hotararii prin care se transeaza dreptul sau sau situatia juridica alegata; hotarare a judecatoreasca este cauza, consecintele juridice sunt efectele provocate de cauza, unele directe si imediate, altele indirecte si de perspectiva[28].

Hotararea judecatoreasca produce anumite efecte si anume[29]:

a)  Dezinvesteste instanta de solutionarea litigiului. Dupa pronuntarea hotararii nici un judecator nu mai poate reveni asupra parerii sale (art.258 alin.2 C. proc. civ.). Chiar daca judecatorul, dupa ce a pronuntat hotararea, isi da seama ca a gresit, el nu o mai poate modifica, indreptarea hotararii facandu-se prin intermediul cailor de atac.

Cu alte cuvinte, prin dezinvestire se intelege eliberarea judecatorului in sensul ca el nu se mai poate 'ocupa de cererea ce i s-a adresat o data ce a dat hotararea[30] ,

b) Hotarare a echivaleaza ca valoare probanta cu un inscris autentic, astfel incat in privinta constatarilor personale ale judecatorilor, hotararea face dovada pana la inscriere in fals. Hotararea se bucura de puterea doveditoare a inscrisurilor autentice, deoarece a fost redactata si semnata de completul de judecata.

c) Hotarare a pronuntata in cazul actiunii in realizare sau constituire de drepturi poate fi pusa in executare silita; dupa ce a fost investita cu formula executorie, hotarare a constituie titlu executoriu.

d) Hotarare a produce efecte retroactive in sensul ca drepturile recunoscute prin hotarare se considera a fi preexistente acesteia, care numai le constata.

e) Hotarare a se bucura de puterea (autoritatea ) lucrului judecat.

In cazul in care instanta considera exceptia puterii de lucru judecat intemeiata o va admite si, in consecinta, va pronunta o hotarare de respingere a cererii doar pe temeiul exceptiei puterii lucrului judecat.

1.2.4        Investirea cu formula executorie si eliberarea titlului executoriu[31]

Dispozitiile art.374 alin.1 C. proc. civ. prevad ca nici o hotarare judecatoreasca nu va putea fi executata silit daca nu este investita cu formula executorie prevazuta de art.269 alin.1, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizorii si de alte hotarari prevazute de lege care se executa fara formula executorie.

Formula executorie consta potrivit art.269 alin.1 C. proc. civ. intr-un ordin dat in numele Presedintelui Romaniei catre organele de executare sa aduca la indeplinire cele cuprinse in dispozitivul hotararii[32]. Aplicarea formulei executorii pe hotarare da nastere titlului executoriu[33].

Alineatul 2 al art.269 C. proc. civ. prevede ca, hotarare a investita se va da numai partii care a castigat procesul sau reprezentantului ei.

Investirea hotararii cu formula executorie se face de prima instanta (art.374, alin.2), printr-o incheiere supusa recursului in conditiile prevazute de art.336 C. proc. civ.[34]. Se arata ca se investesc cu formula executorie hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, inscrisurile autentice, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri pentru ca acestea sa devina executorii in cazurile anume prevazute de lege.

Hotararile care se bucura de executie vremelnica (de drept sau judecatoreasca) nu se investesc cu formula executorie.

Potrivit art. 720⁸ C.proc.civ., hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspenda de drept executarea. Astfel hotararea de prima instanta este executorie ceea ce inseamna ca poate fi pusa in executare chiar daca partea interesata a formulat apel.

Hotararea judecatoreasca data in materie comerciala care se aduce la indeplinire prin executare silita, hotararea purtand mentiunea ca este irevocabila, constituie titlu executoriu, fara efectuarea altor formalitati(art.7209C.proc.civ.).

Comparand cele doua texte de lege, respectiv aer. 7208 si 7209 C.proc.civ. rezulta ca numai hotararea irevocabila ”se bucura” de inlaturarea formalitatii de investire cu formula executorie.

In literatura de specialitate a fost exprimata opinia [35], pe care o impartasim, ca fata de prevederile art.374 alin 1 C.proc.civ care nu impun aceasta formalitate hotararilor cu executie vremelnica, nici hotararea in prima instanta nu trebuie investita pentru a fi pusa in executare.

1.2.5        Indreptarea, lamurirea si completarea hotararii

1.2.5.1     Indreptarea hotararii

Potrivit art.281 alin. 1 C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.

Institutia indreptarii erorilor materiale este aplicata in scopul remedierii greselilor materiale strecurate in hotarare cu prilejul redactarii ei[36]. Notiunea de 'eroare materiala' are prin urmare intelesul de erori materiale vizibile savarsite cu prilejul redactarii hotararii iar nu greseli de fond[37] .

Pentru a se dispune indreptarea erorilor sau omisiunilor nu trebuie ca acestea sa existe numai in dispozitivul hotararii sau al incheierii ci sunt supuse prevederilor art.281 alin.1 si erorile sau omisiunile din practicaua sau componentele hotararii[38].

Indreptarea erorilor sau omisiunilor poate fi dispusa de catre instanta la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu.

Asupra cererii de indreptare se va pronunta instanta care a dat hotararea sau incheierea.

Potrivit Instructiunilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii in aplicarea Hotararii nr.71/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii cererea de indreptare a erorilor materiale ca si cea de completare a hotararii se solutioneaza de catre completul care a pronuntat hotararea. In situatia in care membrii completului nu mai functioneaza in cadrul instantei cererea se va solutiona de catre completul care va avea acelasi numar de judecatori corespunzator completului care a dat hotarare a initiala.

In cadrul solutionarii cererii de indreptare, partile vor fi citate numai daca instanta socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri (art.281 lin.2 teza a II-a C. proc. civ.).

Asupra cererii de indreptare instanta se pronunta printr-o incheiere data in camera de consiliu, care este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea a carei indreptare se solicita. In situatia hotarari lor, indreptarea se va face in ambele exemplare ale hotararii.

Partile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor efectuate in cadrul procedurii indreptarii hotararii (art.281³ alin.2 C. proc. civ.).

1.2.5.2     Lamurirea hotararilor

Art. 281¹alin 1 C.proc.civ. prevede ca, in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul hotararii ori aceasta cuprinde dispozitii potrivnice, partile pot cere instantei care a pronuntat hotararea sa lamureasca dispozitiile potrivnice[39].

Procedura lamuririi hotararii se aplica la cererea partilor in cazul in care dispozitivul hotararii nu este clar sau cand acesta cuprinde dispozitii potrivnice. Astfel, prin aceasta procedura nu se modifica dispozitivul hotararii ci se interpreteaza.

Cererea de lamurire se solutioneaza de urgenta prin incheiere data in camera de consiliu si numai cu citarea partilor(art.281¹ alin.2 C. proc. civ.). incheierea se va atasa la hotarare atat in dosarul cauzei cat si in dosarul de hotarari al instantei(art.281¹ alin.3 C. proc. civ.).

Ca si incheierea prin care instanta se pronunta asupra cererii de indreptare a erorilor sa omisiunilor, incheierea prin care este solutionata cererea de lamurire este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea a carei lamurire s-a solicitat. Nici in aceasta situatie partile nu pot fi obligate la cheltuieli de judecata

1.2.5.3     Completarea hotararii

Potrivit art.281² alin. 1 C. proc. civ., daca prin hotarare a data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in fond dupa casarea cu retinere, in termenul de 15 zile de la pronuntare.

Institutia completarii hotararii este utila deoarece prin aplicarea ei se inlatura necesitatea exercitarii unei cai de atac pentru repararea omisiunii instantei de a se pronunta asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale[40].

Se poate solicita completarea hotararii si atunci cand instanta a omis sa se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpretilor sau aparatorilor cu privire la drepturile lor (art.281² alin.3).

Cererea de completare a hotararii se solutioneaza de urgenta si intotdeauna cu citarea partilor. Asupra cererii de completare a hotararii, instanta se pronunta prin hotarare care este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea in legatura cu care s-a solicitat completarea (art.281³ alin.1 C. proc. civ.). Partile nu vor fi obligate la cheltuieli de judecata legate de completarea hotararii (art.281³ alin.2).