QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Alte aspecte legate de infractiunile comise in activitatea notariala








ALTE ASPECTE LEGATE DE INFRACTIUNILE COMISE IN ACTIVITATEA NOTARIALA

SECTIUNEA 1: ASPECTE DE DREPT PROCESUAL PENAL

            Dupa cum am mentionat in randurilee anterioare[1], notarul public poate comite o serie intreaga de infractiuni pentru care el este expus la suportarea rigorilor stabilite de lege pentru astfel de cazuri.





            Din punct de vedere procesual penal, art. 31 din Legea nr. 36/1995 stabilea ca notarii publici nu pot fi cercetati, perchezitionati, retinuti, arestati sau trimisi in judecata penala sau contraventionala, fara avizul ministrului justitiei, pentru faptele savarsite in legatura cu activitatea.

            Printr-o modificare operata in anul 2005 asupra Legii nr. 36/1995, articolul 31 din corpul acesteia a fost abrogat expres[2]. In consecinta, notarii publici pot fi cercetati, perchezitionati, retinuti, arestati, trimisi in judecata sau sanctionati contraventional fara a mai fi necesar avizul ministrului justitiei.

Solutia aleasa de legiuitor surprinde datorita faptului ca, desi s-au ridicat exceptii de neconstitutionalitate in legatura cu aceasta situatie speciala instituita de lege pentru notarul public si pentru alte categorii profesionale asemanatoare, Curtea Constitutionala nu le-a admis[3]. In motivarea acestor exceptii s-a sustinut ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala[4] sunt contrare prevederilor cuprinse in art. 16 alin. (1) si (2), in art. 21 alin. (1), (2) si (3) si, respectiv, in art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicata. S-a motivat ca prin textul criticat se realizeaza o discriminare in ce priveste tratamentul juridic aplicat pentru infractiunile de drept comun, care sunt savarsite de militari si de persoane care au calitatea de notar public, judecator etc., desi nimeni nu este mai presus de lege.

Punctul de vedere al Guvernului in aceasta problema este ca dispozitiile criticate sunt norme procesuale de competenta, in deplin acord cu dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, care nu garanteaza acest acces la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, legiuitorul avand posibilitatea instituirii unor reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite. Mai mult, s-a apreciat ca regula instituita prin dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala este in deplina concordanta cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit carora competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite prin lege. Astfel, este de competenta exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor procesuale necesare bunei administrari a justitiei, cu respectarea ansamblului normelor constitutionale.

            Referitor la pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate cu dispozitiile art. 16 din Constitutie, republicata, s-a aratat ca aceasta nu poate fi retinuta, intrucat art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala nu vizeaza nici unul dintre criteriile de discriminare prevazute de art. 4 alin. (2) din Constitutie, republicata. In concluzie, Guvernul a considerat ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

            In acelasi sens, Curtea Constitutionala respingand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea in fata legii, intrucat stabilirea unor reguli speciale de competenta dupa calitatea persoanei si a unor reguli de procedura diferite pentru anumite situatii nu reprezinta o incalcare, ci o confirmare a principiului egalitatii, care presupune tratamente juridice deosebite pentru situatii diferite.

            Totodata, Curtea a retinut ca dispozitiile criticate nu ingradesc dreptul de acces liber la justitie, deoarece prin lege pot fi instituite reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite, semnificatia prevederilor inscrise in alin. (2) al art. 21 din Constitutie, republicata, fiind aceea ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.

In cadrul aceleiasi decizii, Curtea a mai statuat ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil [drept garantat de dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie], intrucat textul criticat nu opreste partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza un proces echitabil.

De asemenea, Curtea Constitutionala mai constatat ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentala. Astfel, stabilirea de catre legiuitor, in temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, a unor reguli speciale de sesizare a organelor judiciare pentru anumite situatii limitativ stabilite de lege nu este de natura sa aduca atingere principiului constitutional ce consacra unicitatea, egalitatea si impartialitatea justitiei, cata vreme aceste reguli se aplica in mod egal tuturor persoanelor aflate in situatii identice sau similare. Pentru toate aceste motive exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsa. Cu toate acestea, in anul 2005, la un an de la pronuntarea Curtii Constitutionale in sensul indicat anterior, prevederile art. 31 din Legea nr. 36/1995 au fost abrogate, notarul public urmand sa se supuna regulilor de drept comun in materie de angajare a raspunderii penale pentru fapte comise in cadrul exercitarii profesiei.

            In literatura de specialitate s-a apreciat ca acest nou mod de abordare a problemei angajarii raspunderii juridice a notarului public este unul nepotrivit si care poate genera anumite riscuri[5]. Aceste riscuri ar privi posibilitatea ca unele acte sa fie deconspirate in cursul perchezitiei, a cercetarii sau a judecatii pentru ca acestea pot fi solicitate de catre organele judiciare pentru a verifica sustinerile partilor sau pentru a se certifica o anumita stare de fapt. In alte cazuri, notarii publici ar putea fi obligati sa depuna la dosar anumite documente pentru a se apara, chiar si atunci cand sustinerile partilor sunt unele aberante.

In aceeasi maniera, partile pot transfera anumite acte din domeniul civil sau comercial in domeniul penal, eludand anumite taxe si inconveniente de citare ori de ascultare a martorilor sau a celorlalte parti in proces.

            Mai mult decat atat, surprinde faptul ca renuntarea la avizul ministrului justitiei nu s-a facut si in legatura cu alte categorii profesionale asemanatoare ca si caracteristici. Astfel, in legatura cu executorii judecatoresti, se prevede ca este necesar avizul ministrului justitiei pentru a putea fi cercetati, perchezitionati, retinuti, arestati sau trimisi in judecata[6].

            Si in cazul avocatilor exista o oarecare protectie realizata prin modificarea Legii nr. 51/1995 din 2004[7] prin care se stabileste ca urmarirea penala si trimiterea in judecata a avocatului pentru fapte penale savarsite in exercitarea profesiei sau in legatura cu aceasta, se pot face numai cu aprobarea procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel in a carei raza de competenta s-au savarsit faptele.

            Renuntarea la protectia speciala a notarului public nu a produs insa efecte deosebite, deoarece s-a mentinut competenta cercetarii lor de catre parchetele de pe langa curtile de apel, in conformitate cu prevederile art. 281 alin. 2 C.pr.pen. Acest text stabileste aceeasi competenta dupa calitatea persoanei pentru judecatori, procurori si notari publici. Cercetarea plangerilor impotriva acestora din urma de catre procurorii de la parchetele de pe langa curtile de apel asigura protectie, unitara si prudenta pentru inculparea notarilor pentru unele infractiuni de care sunt acuzati.

Intr-un proiect de modificare a Codului de procedura penala se preconizeaza, sa fie schimbate unele dispozitii, referirile exprese facandu-se doar la judecatori si la procurori. In acest fel, notarul public va fi expus la formularea frecventa a unor plangeri impotriva sa[8].  Se vor putea intalni, de exemplu, cazuri in care partile sunt dispuse sa se autodenunte pentru comiterea unor infractiuni de fals cu complicitatea sau cu favorizarea notarului, pentru ca se urmareste o miza mult mai mare, cum ar fi scoaterea unor bunuri valoroase de sub incidenta unor acte de gaj, ipoteca sau alte garantii materiale. In acest fel, impotriva denuntatorului se poate pronunta o condamnare usoara cu suspendare sau cu amenda, dar ca urmare a anularii actului notarial se poate scoate un bun valoros de sub sechestru.

            Iata, deci, aceasta noua optica in ceea ce priveste conditiile de tragere la raspundere penala a notarului pentru fapte comise in exercitarea activitatii sale poate genera o serie intreaga de probleme. Din acest motiv, apreciem ca ar trebui sa se revina la reglementarea anterioara in ceea ce priveste problema de interes, astfel incat sa fie evitate eventualele disfunctionalitati ce ar putea fi inregistrate.

SECTIUNEA 2: ACTIVITATEA NOTARIALA ELECTRONICA

S-a apreciat ca in fata activitatii notariale moderne se deschid mai multe perspective[9]. In primul rand, se impune o dezvoltare a institutiei notariatului, intrucat notariatul reprezinta un factor de echilibru esential pentru consolidarea unui stat de drept intr-o economie de piata. Aceasta tendinta de dezvoltare s-a concretizat prin formarea Uniunii Internationale a Notariatului Latin, o organizatie internationala cu larga recunoastere la acest nivel, la care s-a afiliat si Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania. In al doilea rand, activitatea notariala se confrunta cu o provocare venita din partea Mileniului al III-lea, provocare care imbraca doua aspecte: prima dintre aceste provocari vizeaza necesitatea modernizarii activitatii. Modernizarea este definita prin caracterul liberal al profesiei in raport cu misiunea serviciului public si prin  dezideratul de creare a spatiului de drept european care sa permita libera circulatie a actelor notariale si executarea lor, dar si de necesitatea recunoscuta de fiecare stat de a-si conserva specificul national. Cea de-a doua tendinta este aceea care are in vedere revolutia informatica in care ne aflam si care nu poate ocoli activitatea notariala. Din aceste motive se impune largirea perspectivei asupra activitatii notariale pe doua niveluri: a) meditarea asupra acestui aspect si incercarea de a raspunde la doua intrebari: daca suportul de hartie al actelor notariale va fi inlocuit in totalitate de suportul electronic si daca exista posibilitati de a garanta securitatea documentului electronic; b) perfectionarea si punerea in practica a retelelor electronice notariale (intre birourile notariale, intre acestea si fisierele institutiilor publice, cum ar fi cele de cadastru). Se preconizeaza ca intr-un viitor nu foarte indepartat, verificarile necesare perfectarii unui act autentic sa nu mai necesite un timp atat de lung, determinat de efectuarea lor in manierele deja devenite clasice, ci sa se faca automat, printr-o simpla accesare a bazelor de date ale institutiilor implicate.

            In acest context, in legislatia romaneasca a fost adoptata Legea nr. 589/2004 privind regimul juridic al activitatii electronice notariale[10], al carei rol este acela de a asigura implementarea in activitatea notariala a principiilor informatice.

            In chiar primul articol al actului normativ amintit se mentioneaza scopul reglementarii, acela de a stabili regimul juridic al actelor notariale in forma electronica, indeplinite de notarul public in cadrul activitatii notariale.            

Art. 2 din Legea nr. 589/2004 prevede apoi ca actele notariale in forma electronica instrumentate de notarul public trebuie sa indeplineasca, sub sanctiunea nulitatii absolute, unele conditii:

a) sa fie efectuate in forma electronica;

b) sa fie semnate cu semnatura electronica extinsa a notarului public, bazata pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat. Aceste certificate sunt emise in conformitate cu Ordinul Ministrului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei nr. 221/2005 privind aprobarea Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea <LLNK 12004   589 10 201   0 18>Legii nr. 589/2004 privind regimul juridic al activitatii electronice notariale[11]. Art. 3 din acest ordin stabileste ca in cadrul activitatii electronice notariale se utilizeaza certificate calificate, eliberate de furnizori de servicii de certificare care functioneaza in baza <LLNK 12001   455 10 201   0 18>Legii nr. 455/2001, acreditati de autoritate, precum si servicii de marcare temporala, furnizate conform <LLNK 12004   451 10 201   0 18>Legii nr. 451/2004 privind marca temporala[12]. Certificatul va contine mentiunea ca a fost eliberat in scopul prestarii activitatii notariale si va avea o valabilitate de 3 ani, cu revizuirea anuala a conditiilor tehnice stabilite de lege;

c) sa indeplineasca toate conditiile de fond prevazute de lege privind operatiunea juridica pe care o consemneaza.

Actele notariale incheiate in forma electronica au acelasi regim juridic ca si actele notariale indeplinite in temeiul <LLNK 11995    36 10 201   0 17>Legii nr. 36/1995 privind activitatea notariala, iar valabilitatea in strainatate a actului notarial in forma electronica este stabilita prin conventii internationale la care Romania este parte. In mod corelativ, documentele in forma electronica provenind de la autoritatile sau notariatele altui stat pot fi luate in considerare de notarii publici in instrumentarea unui act notarial in forma electronica numai daca semnaturile electronice straine sunt bazate pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.

In art. 5 din Legea nr. 489/2004 se indica in mod expres care sunt actele notariale care pot fi indeplinite in forma electronica:

a) legalizarea copiilor electronice de pe documentele originale;

b) darea de data certa prin marcare temporala a documentelor ce indeplinesc conditiile legale si atestarea locului unde s-au incheiat acestea;

c) primirea si pastrarea in arhiva electronica a documentelor ce indeplinesc conditiile legale;

d) legalizarea traducerilor in forma electronica;

e) eliberarea de duplicate;

f) alte operatiuni prevazute de lege.

            Enumerarea este una deschisa, in sensul ca, fara modificarea dispozitiei legale citate anterior, se pot atribui notarului public si alte atributiuni prin acte normative ulterioare Legii nr. 489/2004.

In Capitolul al III-lea al Legii nr. 489/2004 sunt stabilite conditiile in care se face autorizarea notarilor publici pentru efectuarea de acte notariale in forma electronica. Astfel, art. 7 statueaza ca actele notariale in forma electronica pot fi instrumentate de notarii publici numai dupa obtinerea unei autorizatii din partea autoritatii de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

            In vederea emiterii acestei autorizatii, notarii publici trebuie sa indeplineasca unele conditii:

            a) sa dispuna de mijloace financiare si resurse materiale, tehnice si umane corespunzatoare pentru garantarea securitatii, fiabilitatii si continuitatii serviciilor notariale in forma electronica;

b) sa utilizeze un sistem informatic omologat, in conformitate cu normele emise de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu;

c) sa asigure operarea rapida si sigura a inregistrarii actelor notariale in forma electronica, cu respectarea structurii registrelor notariale stabilite prin regulamentul aprobat de Ministerul Justitiei;

d) sa asigure posibilitatea de a se determina cu precizie data si ora exacta a intocmirii actului notarial;

e) sa dispuna de mijloace corespunzatoare, conform dispozitiilor legale si procedurilor descrise in reglementarile emise de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu, pentru verificarea identitatii solicitantului si valabilitatea semnaturii electronice extinse a acestuia;

f) sa foloseasca personal cu cunostinte de specialitate in domeniul tehnologiei semnaturii electronice si o practica suficienta in ceea ce priveste procedurile de securitate corespunzatoare;

g) sa aplice procedurile administrative si de gestiune adecvate si care corespund standardelor recunoscute;

h) sa adopte masuri de securitate impotriva falsificarii actelor notariale in forma electronica si sa garanteze confidentialitatea in cursul procesului de generare si arhivare a acestora;

i) sa pastreze toate informatiile cu privire la un act notarial in forma electronica pe perioada stabilita in conformitate cu normele tehnice privind activitatea de pastrare a documentelor create si primite de birourile notarilor publici, Camerele notarilor publici si Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania, conform normelor emise de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu;

j) sa utilizeze sisteme omologate pentru arhivarea actelor notariale in forma electronica;

k) orice alte conditii stabilite de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

            In perioada necesara actualizarii autorizatiei sau a suspendarii din profesia de notar public este interzisa efectuarea de acte notariale in forma electronica. Actele notariale in forma electronica se indeplinesc cu respectarea regulilor de fond privind procedura actelor notariale reglementata prin <LLNK 11995    36 10 201   0 17>Legea nr. 36/1995, iar cererile pentru intocmirea unui act notarial electronic pot fi inaintate notarului public, in forma electronica, in acest caz fiind semnate cu semnatura electronica extinsa a solicitantului.





            In termen de 24 de ore de la primirea cererii in forma electronica, notarul public va efectua verificarile necesare cu privire la legalitatea actului notarial solicitat, va stabili identitatea partilor, prin verificarea semnaturii electronice extinse, si va trimite catre solicitant un mesaj de raspuns in care va indica, dupa caz, taxele de timbru si onorariul aferente actului sau motivele de refuz al efectuarii actului notarial solicitat in forma electronica.

Dupa primirea confirmarii de achitare a taxelor de timbru si a onorariului, notarul public este obligat ca, in termen de 24 de ore, sa indeplineasca actul notarial solicitat.

In legatura cu aceasta activitate s-a instituit si Registrul notarilor publici autorizati sa efectueze acte notariale in forma electronica. Acesta este constituit si actualizat de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu si cuprinde datele de identificare si alte informatii necesare cu privire la activitatea notarilor publici care efectueaza acte notariale in forma electronica.

 


CONCLUZII SI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

            Dupa cum am aratat inca de la inceputul demersului nostru, activitatea notariala presupune o problematica extrem de complexa.

            Aceasta problematica este supusa reglementarii Legii nr. 36/1995, un act normativ care isi accepta limitele determinate de data la care a fost adoptata si de modificarile sociale si juridice care inregistreaza o celeritate deosebita.

            Astfel, din Legea nr. 36/1995 nu reiese cu claritate statutul notarului fata de calitatea de functionar, iar din unele elaborate si valoroase argumentari formulate in doctrina se extrage concluzia respingerii acestei calificari. Totusi, in cadrul lucrarii de fata am facut un studiu argumentat in urma caruia am conchis ca notarul public in Romania trebuie sa fie asimilat functionarului public in acceptiunea penala a sintagmei.

            Am observat, de asemenea, ca raspunderea juridica are un rol important si in domeniul activitatii notariale, si chiar cea penala, asupra careia ne-am oprit in mod deosebit. Am distins patru categorii de infractiuni, in functie de subiectul activ potential al acestor fapte:

a) Infractiuni care pot fi comise de catre notarul public. In aceasta prima categorie am inclus infractiunile care pot fi comise de catre notarul public, atat cele care se regasesc in Codul penal, cat si cele care sunt consacrate de legislatia speciala. In abordarea acestui segment am pornit de la premisa ca notarul public este functionar public din punctul de vedere al legii penale. In acest fel, am inclus in aceasta categorie infractiuni ca: divulgare a secretului profesional, toate infractiunile contra serviciului, prevazute de Codul penal, toate infractiunile care presupun calificarea subiectului activ ca functionar sau functionar public, dar si o serie intreaga de infractiuni din legile speciale: evaziune fiscala, spalarea banilor, etc.

            b) Infractiuni care pot fi comise de catre personalul auxiliar. Alcatuiesc aceasta categorie a personalului auxiliar toate persoanele care sunt angajate in biroul notarial cu atributiuni de secretariat. Intra in aceasta categorie si notarul stagiar angajat in cadrul biroului notarial. In aceasta a doua grupa de infractiuni care se comit in activitatea notariala am inclus infractiuni ca: divulgarea secretului profesional, exercitarea fara drept a unei profesii, retinerea sau distrugerea de inscrisuri, falsul material in inscrisuri oficiale, etc.

c) Infractiuni comise de catre cei care solicita serviciul notarului public: falsul in declaratii, uzul de fals, falsul privind identitatea, etc.   

d) Infractiuni comise de catre persoane fara implicare directa in activitatea notariala dar care sunt conexe acestui domeniu: exercitarea fara drept a unei profesii, marturia mincinoasa, etc.

Pentru fiecare dintre infractiunile care au intrat in atentia noastra am procedat la o succinta analiza a elementelor lor constitutive si am identificat particularitatile determinate de  legatura constatata cu activitatea notariala.

Pentru a se determina o mai buna desfasurare a activitatii in domeniul notarial, apreciem ca se impune cu necesitate o revizuire a Legii nr. 36/1995 care reglementeaza in prezent acest domeniu. Primul obiectiv care trebuie avut in vedere cu ocazia unei astfel de revizuiri este acela al clarificarii pertinente a naturii juridice a calitatii de notar public. Pentru toate motivele pe care le-am aratat pe parcursul lucrarii de fata, si pentru armonizarea legislatiei interne cu legislatiile europene si de pe alte continente propunem ca, de lege ferenda sa se faca mentiune expresa in Legea nr. 36/1995 sau in orice alta lege care la un moment dat ar inlocui-o pe aceasta cum ca notarul public indeplineste un serviciu de interes public, devenind, in temeiul art. 147, 145 C.pen. actual functionar public. In acest fel s-ar pune capat disputei aprinse constatate in plan doctrinar si evidentiata in lucrarea de fata.

Apreciem, de asemenea, ca ar fi oportuna includerea in corpul acestei legi a unei subdiviziuni care sa se refere la raspunderea penala a notarului pentru comportamentele comise in cadrul indeplinirii atributiunilor profesionale, dar si la protectia acestei categorii profesionale impotriva unor comportamente pagubitoare legate de exercitarea profesiei. In acest fel, s-ar asigura o buna adaptare a raspunderii penale la particularitatile domeniului notarial. Aceasta deoarece legea speciala suscita un interes deosebit inca din faza de proiect in randurile specialistilor notari si eventualele neconcordante ar putea fi corectate.

In al treilea rand, apreciem ca se impune o revizuire a Legii activitatii notariale sub aspectul crearii convingerii ca aceasta va corespunde cerintelor determinate de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. In acest fel, se vor evita unele lacune de lege sau prevederi contrare ale reglementarii interne.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

I.  LEGISLATIE

1.       Constitutia Romaniei;

2.       Codul penal roman din 1969;

3.       Legea nr. 301/2004 privind codul penal publicata in M. Of. nr. 575/2004;

4.       Codul penal belgian, intrat in vigoare la 8 iunie 1867;

5.       Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 92 din 16 mai 1995;

6.       Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 176/1995, modificat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 1.758/C din 30 iunie 2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 652/2004;

7.       Legea nr. 188/2000 privind  executorii judecatoresti publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 559/2000;

7bis.Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, ratificata prin Legea nr. 565/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 813/2002.

8.       Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si combaterea spalarii banilor, Publicata in Monitorul Oficial nr. 904/2002 si modificata ulterior prin Legea nr. 39/2003 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 50/2003, Legea nr. 230/2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 618/2005 si O.U.G. nr. 135/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 897/2005;

9.       Ordonanta nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 410/200, aprobata de Legea nr. 180/2001;

10.     Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, Publicata in Monitorul Oficial nr. 50/2003;

11.       Legea nr. 589 din 15 decembrie 2004 privind regimul juridic al activitatii electronice notariale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1227/2004;

12.       Legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672/2005;

13.       Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999 si modificata cel mai recent prin H.G. nr. 797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexeaza anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile in anul fiscal 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 725 din 10 august 2005;

14.       Legea nr. 82/1991 privind regimul contabilitatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 265/1991 si republicata in monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48/2005.

15.     Codul deontologic al notarilor publici din Romania, adoptat in cadrul celui de al treilea Congres al Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania desfasurat in anul 2001;

16.     Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672/2005.

17.            Legea nr. 15/1994 privind amortizarea publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80/1994, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 242/1999, modificata prin O.U.G. nr. 80/2003 privind evaluarea si amortizarea activelor fixe aflate in patrimoniul institutiilor publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 624/2003.   

18.     Normele cu privire la evidenta financiar contabila ce se organizeaza si se conduce de notarii publici emise de catre Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania si publicate in Suplimentul BNP nr. 6/2000, pag. 26.

19.     Legea nr. 1153/1997 cu privire la organizarea notariatului din Republica Moldova.

20.     Legea nr. 14/1991 referitoare la activitatea notariala in Polonia.

21.     Legea nr. 331/1997 privind biroul notarial si regimul candidatilor la notariat din Olanda.

22.     Legea nr. 1512/1972 privind activitatea notariala in Turcia.

II.        DOCTRINA STRAINA

1.          Juan Bolas Alfonso, Rolul notariatului european in spatiul juridic si economic, in BNP nr. 5/2004, pag. 10;

2.          Agnieszka Drewicz – Tulodziecka, Principii de baza pentru o euroipoteca, Editura Notarom, Bucuresti, 2005;

3.          Laurent M. J. Besso, Obligatiile contractuale ale notarului ca reprezentant al partilor. Secretul profesional al notarului si dreptul fiscal, la Conferinta cu tema “Notarul si fiscalitatea”, 2005;

3bis. Jack Hoeckel, Tehnologiile informaticii notariale organizate, in Suplimentul Buletinul Notarilor Publici, nr. 3/2000.





4.      Yaigre, Jean Francois Pillebout, Droit professionel notarial, Litec, 2000;

5.      Giovani Fiandaco, Enzo Musco, Diritto penale parte speciale, secunda edizione actualirata, Editore Zanichelli, Bologna,  1999

6.      Giancarlo Laurini, Rolul notariatului in dreptul societatilor, Buletinul notarilor publici nr. 4/2003, pag. 38;

7.      Yves NOËL, Obligatiile legale ale notarului ca functionar public. Regimul fiscal aplicabil notarului, in cadrul conferintei cu tema “Notarul si fiscalitatea”, 2005;

         Yves Noël si Marc Bugnon,  Obligatia notarului de a informa in materie fiscala, Fundatia Notarilor Elvetieni, 2005;

9.      Gaston Stefani, Georges Levasseur, Bernard Bouloc, Droit pénal général, Dalloz, Paris, 2000;

10.    Robert Vouin, Droit pénal spécial, sixième édition, Dalloz, Paris, 198

III. DOCTRINA ROMANEASCA

1.          George Antoniu, „Notarul public si legea penala”, in Revista de Drept Penal nr. 3/1999, pag. 120;

2.          Alexandru Basarab – Sinc, Discutii in legatura cu interpretarea si aplicarea unor prevederi din Legea nr. 36/1995, privitoare la notarii publici si activitatile notariale, in R.D. nr. 9/1996, pag. 80-84;

3.          Alexandru Boroi, Drept penal, partea generala, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2004;

4.          Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Mihaela Popescu, Dictionar de drept penal, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2004;

5.          Costica Bulai, Avram Filipas, Constantin Mitrache, Drept penal roman, Editura Press Mihaela, 1997;

6.               Dorin Ciuncan, Jurisprudenta si doctrina penala in materia coruptiei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004;

7.               Valerica Dabu, Noua Lege privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Dispozitii penale abrogate. Constitutionalitate (II), Revista de criminalistica nr. 1/2006, pag. 31;

8.               Valerica Dabu, S. Catineanu, „Noua Lege pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor (Legea 656/2002) si Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate”, in Revista Dreptul nr. 6/2003, pag.36;

9.               Sofia-Ana David, Mihai Ciortoloman, „Lucrare comparativa privind unele aspecte ale sistemului notarial latin”, in Suplimentul BNP nr. 3/2000, pag. 15;

10.            Horia Diaconescu, „Puncte de vedere cu privire la subiectul activ al infractiunii de luare de mita”, in Revista Dreptul nr. 10/1998, pag. 74;

11.            Gheorghe Diaconescu, Infractiuni in legi speciale si legi extrapenale, Editura ALL Bucuresti, 1996;

11bis. B. Diamant, Vasile Luncan, „In legatura cu infractiunea de fals intelectual” in Revista de Drept penal, 13 nr. 1/1999.

12.            Gheorghe Dobrican, „Consideratii privind raspunderea penala a notarului public”, in Buletinul notarilor publici nr. 1/1999, pag. 11-14; nr. 2/1999, pag. 4-6, nr. 3/1999, pag. 20-22.

13.            Gheorghe Dobrican, „Natura juridica a procedurilor notariale si a institutiei notarului public”, in BNP nr. 3/2001, pag. 7;

14.            Vasile Dobrinoiu, Nicolae Conea, Infractiuni prevazute in legi special, Editura M.I., Bucuresti, 1993;

15.            Vasile Dobrinoiu, Coruptia in dreptul penal roman, Editura Atlas Lex, Bucuresti, 2005;

16.            Laurentiu Dobroteanu, Impactul fiscal asupra activitatii notarului public” , comunicare la conferinta „Notarul si fiscalitatea”, 2005 ;

17.            Vintila Dongoroz, Tratat de drept penal, reeditarea editiei din 1939, Ed. Tempus, Bucuresti 2000;

18.            Vintila Dongoroz si colaboratorii, Explicatii teoretice ale Codului Penal roman, Editura Academiei, Bucuresti, 1970.

19.            Vintila Dongoroz si colaboratorii, Infractiuni contra avutului obstesc, Editura Academiei, Bucuresti, 1963.

20.            Ion Dumitru, „Medic, subiect activ al infractiunii de luare de mita”, Revista de Drept penal nr. 4/1997;

21.            Mirela Gorunescu, „Delimitarea infractiunii de contraventie”, in Revista de Drept Penal nr. 4/2003, pag. 84;

22.            Mircea Ionescu,Legislatia notariala cu privire la indatorirea notarilor de a pastra secretul profesional, in Convorbiri notariale nr. 3/2002, pag. 2 ;

23.            Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Editura Nemira, Bucuresti, 1996;

24.            L.C.Lascu, Fals in acte contabile, in Revista de Drept Penal nr. 3/2001, pag. 119 ;

25.            Ioan Les, Manual de drept notarial, Editura All Beck, Bucuresti, 2001;

26.            Ioan Les, Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii si a activitatii notariale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997;

27.            Ioan Les, „Raspunderea juridica a notarilor publici”, Revista Dreptul nr. 9/1997, pag. 44;

28.            Octavian Loghin, Avram Filipas, Drept penal – partea speciala, Casa de Editura si Presa “Sansa” SRL, Bucuresti, 1992.

29.            Vasile Luncan, In legatura cu infractiunea de fals intelectual”, in Revista de Drept penal, nr. 1/1999, p. 139;

30.            Maria Manolescu, Contabilitatea persoanei fizice autorizate. Reglementari conforme cu normele europene, comunicare prezentata la Conferinta cu tema: „Notarul si fiscalitatea”, Bucuresti, 2005 ;

30bis. Vasile Mirisan, Constrangerea la darea de mita, in Revista de Drept Penal nr. 3/1995.

31.            Tiberiu Constantin Medeanu, Impactul unor modificari legislative cu privire la raspunderea penala a notarilor publici, in BNP nr. 4/2005, pag. 16 ;

32.            Mircea Mihail, Unele consideratii privind natura juridica a activitatii notariale, in Revista notarilor publici, nr. 1/1996, pag. 14-20;

33.            Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Drept penal, partea speciala, Ed. ALL BECK, Bucuresti, 2002.

34.            Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Drept penal, Curs selectiv pentru examenul de licenta, Ed. ALL BECK, Bucuresti, 2002.

35.            Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Drept penal si procesual penal, Curs selectiv pentru examenul de licenta, Ed. ALL BECK, Bucuresti, 2004;





36.            Ilie Pascu, Vasile Draghici, Drept penal, partea speciala, Editura Limina Lex, Bucuresti, 2004;

37.            Ghiciu Pascu,Cauze si conditii care au generat sau favorizat incalcarea legislatiei notariale, in Buletinul notarilor publici nr. 3/1998, pag. 13;

38.            Nicolae Popa, Teoria generala a dreptului, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2002;

39.            Octavian Radulescu, Despre subiectul activ al infractiunii de luare de mita, in Revista Dreptul nr. 2/1998, pag. 95;

40.            Octavian Radulescu, Aspecte ale falsului intelectual in acte notariale, in Revista Dreptul nr. 5/1998, pag. 66-68 ;

41.            Octavian Radulescu, P.I. Radulescu, A.M. Radulescu, Notarii publici si activitatea notariala, Acte normative, formulare, onorarii, taxe, Editura Continent XX, Bucuresti, 1998;

41bis. O.A. Stoica, Despre raspunderea penala pentru fals in acte, in Legalitatea populara nr. 3/1960.

42.            Tudorel Toader, Octavian Loghin, Drept penal, partea speciala, Casa de Editura si Presa “Sansa” SRL, Bucuresti, 1998;

43.            Teodor Vasiliu, Vasile Papadopol, Doru Pavel, Virgil Ramureanu, George Antoniu, Dumitra Lucinescu, Codul penal comentat si adnotat, partea speciala, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, vol. I, II, 1975;

44.            Costica Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi, Ion Molnar, Mirela Gorunescu, Sorin Corlateanu, Dreptul penal al afacerilor, Editura All Beck, Bucuresti, 2006 ;

45.            Costica Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi, Ion Molnar, Mirela Gorunescu, Sorin Corlateanu, Dreptul penal al afacerilor, Editura All Beck, Bucuresti, 2006;

46.            Costica Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi, Ion Molnar, Mirela Gorunescu, Sorin Corlateanu, Dreptul penal al afacerilor, Editura All Beck, Bucuresti, 2003;

47.            Costica Voicu, Teoria generala a dreptului, Editura National, Bucuresti, 2004;

48.            Gheorghe Voinea, Falsul in contabilitate si falsul intelectual, in R.D. nr.3/1999, pag. 101;

49.            Gheorghe Voinea, Falsul in acte contabile, in R.D. nr. 2/1999, pag. 106 ;

50.            Augustin Ungureanu, Ion Ciopraga, Dispozitii penale in legi speciale, vol.8, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1990.

IV.           JURISPRUDENTA

1.         Gheorghe Antoniu, Costica Bulai (coordonatori), Rodica Mihaela Stanoiu, Avram Filipas, Constantin Mitrache, Vasile Papadopol, Cristina Filisanu, Practica judiciara penala, vol.III, Ed. Academiei, Bucuresti, 1992 ;

2.         Gheorghe Antoniu, Costica Bulai, Practica judiciara penala, vol.V., Editura Academiei, Bucuresti, 1998 ;

3.         Alexandru Boroi, Norel Neagu, Valentin Radu-Sultanescu – Drept penal, parte speciala, culegere pentru uzul studentilor, Editura ALLBECK, 2002;

4.         Culegere de practica judiciara a Tribunalului Municipiului Bucuresti pe anii 1994-1997, Ed. ALL BECK, Bucuresti, 1999;

5.         Vasile Dobrinoiu, Nicolae Conea, C.R. Romitan, M. Dobrinoiu, Cauze penale comentate, partea speciala, Ed. Semne, Bucuresti, 2003;

6***. Buletinul Jurisprudentei, Culegere de decizii ale Curtii Supreme de Justitie pe anii  1993- 2003, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2004;

7***. Curtea Constitutionala, Decizia nr. 180 din 22 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, 246 si 289 din Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 407/2004;

8***. Curtea Constitutionala, Decizia nr. 229/2004, publicata in Monitorul Oficial nr.553/2004;

9***. Curtea Suprema de Justitie, Sectia penala, decizia nr. 983/1996, publicata in Revista Dreptul nr. 8/1997, pag. 123-124;

10***. C.S.J., sect. pen., dec. nr. 3378/1998, in Revista de Drept Penal nr. 2/2000, pag. 152-154;

11***. C.S.J., sect. pen., dec. nr. 3378/1998, in R.D. nr. 1/2000, pag. 158 si in C.S.J., B.J./1998, Editura Argessis, Curtea de Arges, 1999, pag. 485-48si in R.D.P nr. 2/2000, pag. 152-154;

12.       Curtea de Apel Bucuresti, sec. a II-a pen., dec. nr. 562/1998, in R.D.P. nr. 4/1999, pag. 123;

13***. Trib. Mun. Bucuresti, s. a II-a, pen., decizia nr. 401/1991, in Culegere de practica judiciara pe anul 1991, Casa de Editura si presa „Sansa” S.R.L., Bucuresti, p. 267;

14***. Trib. Jud. Bihor, decizia pen. nr. 120/2000, Revista Dreptul nr. 6/2001, p. 43;

15***. Trib. Jud. Hunedoara, decizia pen. nr. 69/2000, in Revista Dreptul nr. 5/2000, p. 35.



[1] A se vedea Capitolul al III-lea.

[2] Modificarea a fost operata prin O.U.G. nr. 25/2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 278/2005 si aprobata prin Legea nr. 178/2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 499/2005.

[3] Curtea Constitutionala, Decizia nr. 229/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.553/2004.

[4]  Art. 279 alin. 2 lit. c a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468/2003  si are urmatorul continut: Plangerea prealabila se adreseaza organului competent sa efectueze urmarirea penala, cand plangerea prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar public, militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele aratate in art. 29 pct. 1.

[5] Tiberiu Constantin Medeanu, Impactul unor modificari legislative cu privire la raspunderea penala a notarilor publici, in Buletinul Notarilor Publici nr. 4/2005, pag. 16.

[6] Art. din Legea nr. 188/2000 privind  executorii judecatoresti publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 559/2000.

[7] Modificarea a fost operata prin Legea nr. 255/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 559/2004.

[8] T.C. Medeanu, op. cit., pag. 17.

[9] Jack Hoeckel, „Tehnologiile informaticii notariale organizate”, in Suplimentul Buletinul Notarilor Publici nr. 3/2000, pag. 24.

[10] Publicata in Monitorul Oficial nr. 1227/2004.

[11] Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,. nr. 534 din 23 iunie 2005.

[12]  Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,. nr. 1021/2004


loading...




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...



Cauta referat