QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate comunicare

Cateva cuvinte despre inceputurile relatiilor publice








CATEVA CUVINTE DESPRE INCEPUTURILE RELATIILOR PUBLICE

           

            In ultimul timp se vorbeste din ce in ce mai mult in jurul nostru despre comunicare si relatii publice,atat de mult incat avem impresia ca s-a spus totul, ca cunoastem totul si de aici se naste intrbarea fireasca: ce ar mai ramane de spus? La nivelul simtului comun, lucrurile sunt foarte simple, oricine ar putea sa asocieze PR-ul cu oricare dintre functiile sale si astfel sa operatinalizeze conceptul. Din punctul de vedere al specialistilor in PR insa, lucrurile sunt insutit mai complicate. Originile PR, istoria PR, pionieratul PR, definitiile PR, teoretizarea PR, tendintele in PR sunt subiecte la fel discutate si de controversate ca si „elodizarea” Romaniei.

            Unii autori plaseaza incepturile PR-ului, in acceptiunea de azi a termenului, abia in secolul XX, insa cu toate acestea manifestari ale PR-ului in lume exista inca din Antichitate. Nici autoritatile in domeniu nu au reusit inca sa se puna de acord cu momentul si locul in care PR a inceput sa se practice si asupra felului in care au primit acest nume, deoarece asa cum sustine Don Bates:” Profesiei noastre ii lipseste o istorie bine scrisa si documentata. Daca ne gandim la forta si importanta comunicarii, la impactul pe care il au activitatile de relatii publice pentru o companie, este oarecum paradoxal faptul ca nu avem pana acum o carte fundamentala despre originile si dezvoltarea relatiilor publice. Avem, intr-adevar, contributii valoroase la fundamentarea stiintifica a domeniului, lucrarile lui Bernays, Cutlip sau Newsom fiind esentiale pentru orice viitor specialist.”[1]



            O parte din isorici ii atribuie lui Thomas Jefferson prima asociere a cuvintelor “puiblic” si “relatii” in sintacma “relatii publice” pentru prima data in anul 1807. Alti istorici de partea carora se situeaza si d-l prof. Flaviu Calin Rus, sustin ca primele date despre conceptul de PR au fost dezvaluite de Eric F.Goldman, care relateaza faptul ca in anul 1827, reverendul O.P.Hoyt folosea termenul de Public Relations cu sensul de informare corecta a opiniei publice. Alta categorie sustine ca termenul  a fost inventat de avocatul Dorman Eaton intr-un discurs la absolvirea promotiei Yale in 1882. Punctul de vedere comun al isoricilor pare sa cada totusi asupra utilizarii pentru prima data a sintacmaei “relatii publice” in acceptiunea de azi a termenilor si a celui care s-a intitulat pentru prima data “consilier de relatii publice”.Conform lui Newsom, termenul de PR, in sensul lui de azi, a fost folosit pentru prima data in 1897, cand a aparut in Ghidul anual al scrierilor despre caile ferate(Yearbook of Railway Literature), al Asociatiei Cailor Ferate din Statele Unite. Succesul notiunii poate fi atribuit insa cu certitudine lui Edward L.Bernays, pe care autorul Irwin Ross il numeste “primul si fara indoiala cel mai influent ideolog al relatiilor publice”[2]           . Bernays a fost primul care s-a intitulat cosilier de PR in 1921, iar doi ani mai tarziu scria o carte pe acesta tema Cristalizarea opiniei publice(Crystallizing Public Opinion) si preda primul curs de relatii pubilce la Universitatea New York.

            Asadar “relatii publice” a inceput sa fie folosit ca sintacma si sa fie cosiderat o ocupatie si o disciplina  de sine statatoare intr-adevar doar pe la inceputul secolului XX.

CE INTELEGEM PRIN “RELATII  PUBLICE”? POSIBILE DEFINITII

            La inceput, ca orice discilpina si acest concept a avut o serie intreaga de promotori, nume sonore ale epocii, persoane ale caror cuvinte aveau ceva greutate in randul maselor. Cu toate ca acest concept dateaza deja de mai bine de 100 de ani, putem sustine cu certitudine ca nici acum nu e inteles intru totul de marea masa. Dificultatea intelegerii si definirii acestui concept survine din faptul ca, asa cum sustineam mai devreme, nu exista o baza teoretica unica pe care sa ne putem sprijini.Toate incercarile de definire a conceptului vin dinspre celelelte discipline cu care se inrudeste, pastrand totusi un comun constant. Unii autori au gasit in literatutra de specilitate sute de definitii ale relatiilor publice dar exista de fapt peste doua mii de acceptiuni ale sintacmei PR.

            Exista autori care au emis judecati de valore in sensul unor posibile definitii sau exista insitute cere au luat nastere in acest scop sau si-au dedicat activiataea relatiilor publice. Astfel avem cateva definitii ale conceptului.

            Primele incercari de definire vin dinspre management:” Relatiile publice reprezina functia manageriala distincta care ajuta la stabilirea si mentinerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciproca si la cooperarea dintre o organizatie si publicul ei; ele implica managementul problemelor, ajutandu-i pe manageri sa fie informati asupra opiniei publice si sa raspunda cererilor opiniei publice; ele definesc si accentueaza obligatiile managerilor de a anticipa tendintele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea si comunicarea bazate pe principii etice.”[3]

            Creatorul codului international de etica a relatiilor publice, Lucien Matrat cosidera:”Relatiile publice, in sensul in care filosim astazi termenul, fac parte din strategia de management. Domeniul are doua functii: sa raspunda asteptarilor acelora ale caror comportament, judecati si opininii pot sa influenteze modul de operere si dezvoltarea unei intreprinderi, pe de o parte, si sa-i motiveze, pe de alta

            Stabilirea de politici de ralaii publice inseamna, in primul rand, armonizarea intereselor unei intreprinderi cu interesele acelora de care depinde dezvoltarea ei.

            Urmatorul pas este punere in practica a acestor politici. Aceasta inseamna dezvoltarea unei politici de comunicare care poate sa stabileasca si sa mentina o relatie de incredere mutuala cu multilplele publicuri ale firmei ”[4]

            Prin urmare, PR ca functie de management „inseamna responsabilitate si intelegere in stabilirea de politici si in informare, pentru atingerea celor mai nobile inerese ale organizatiei”[5]

            Societatea Relatiilor Publice din SUA(Public Relations Society of America-PRSA) in cercetarea rolurilor PR a reusit sa de fineasca paisprezece activitati asociate in general cu relatiile publice. Acestea sunt:

  1. informarea publica
  2. comunicarea
  3. afacerile publice
  4. managementul problemelor
  5. relatiile guvernamentale
  6. relattile publice financiare
  7. relatiile comunitare
  8. relatiile cu industria
  9. relatiile cu minoritatile
  10. publicitatea
  11. activitatile agentului de presa
  12. activitatile de promovare
  13. relatiile cu presa
  14. propaganda

Inca inainte de PRSA o alta organizatie dadea o definitie asemanatoare PR. In 1978, in Mexico City, cu ocazia primei intalniri mondiale a asociatiilor de PR , se naste urmatoarea definitie: relatiile publice reprezinta „arta si atiinta sociala de a analiza tendintele, de a le prezice consecintele, de a sfatui liderii organizaaiilor si de a implementa programe de actiune planificate, care sa serveasca atat organizatia, cat si interesul public.”

O alta definitie a PR demna de adaugat, vine din partea Institutului Britanic de Relatii Publice(Institute of Public Relations-IPR), care sustine:” efortul planificat sa influenteze opinia publica prin buna reputatie si performanta responsabila, bazat pe acte satisfacatoare de comunicare bidirectionala”.

Cea mai cuprinzatoare definitie a PR este considerata a fi insa cea a lui Rex Harlow. Pentru crearea acestei definitii, el a realizat o sinteza a informatiilor cuprinse in alte 472 de definitii. Astfel „PR este o functie dinstinctiva a managementului, care ajuta la crearea unei punti comunicationale, a unei acceptante si cooperari reciproce, dintre o organizatie si mediul exterior, a unei convergente intre propria structura si propria imagine, precum si la mentinerea acestei legaturi. Prin intermediul PR, trebuie cunoscute toate problemele si toate intrebarile capcana vizavi de propriul sistem; PR sprijina managementul, in incercerea acestuia de a se informa asupra imaginii propriei institutii si de  a reactiona in consecinta. Aceasta functie defineste responsabilitatea managementului, prin slujba si activitatile specifice ei, vizavi de interesul public, conferind acestuia greutate; ea sprjina managementul pentru ca acesta sa poate tine pasul cu orice schimbare si sa foloseasca orice transformare in beneficiul propriei firme; ea are rol de sistem de alarma, pentru depistarea si anticiparea eventualelor trenduri viitoare; PR foloseste studiul, precum si tehnici de comunicare sanatoase si etice, ca instrumente de baza pentru actiunile sale.”[6]



Sintetizand putin, putem conchide ca zece sunt principiile de baza care descriu functia si rolul practicii relatiilor publice:

1.     relatiile publice sunt bazate pe realitate si sunt legate de fapte

2.     relatiile publice se centreaza pe serviciul public si nu pe cel personal

3.     practicianul PR trebuie sa discearna ce anume sa aleaga si sa aiba curajul sa spuna NU daca programul insala

4.     practicianul PR trebuie sa fie intotdeauna sincer in relatiile cu presa

5.     practicianul PR trebiue sa fie un multiplicator coerent si exact al mesajului

6.     practicianul PR trebuie sa cerceteze stiintific publicurile si opiniile acestora

7.     practicianul PR trebuie sa aiba studii si in alte domenii, cum ar fi: psihologie, socologie, semiotica etc.

8.     practicianul PR trebuie sa aiba capacitatea de a sintetiza rezultatele cercetarii

9.     practicianul PR trebuie sa fie primul informat si sa instrueasca publicul

10.  practicianul PR trebiue sa fie la fel de bun precum ii este  reputatia

Spre deosebire de marketing insa, cu care sunt confundate deseori sau in care sunt integrate, relatiile publice presupun o modalitate de vanzare mai degraba subtila, decat evidenta, izbitoare. Relatiile publice dau mai mare importanta informatiei si persuadarii decat ambalajului, de care uzeaza marketingul, sau spatiului media platit, la care apeleaza publicitatea. PR inseamna diplomatie, nu forta in comunicare. Date fiind instrumentele rafinate la care apeleaza, relatiile publice sunt considerate uneori drept “propaganda”, amagire sau manipulare intentionata a opiniei publice fara a se mai tine seama de acuratete sau adevar.

Desi uneori relatiile publice au fost utilizate nu cu cele mai bune intentii, istoria ne arata ca intotdeauna s-a dat importanta cuvenita transparentei si onestitatii in comunicare. Desi profesia de PR a fost recunoscuta ca atare abia in urma cu 100 de ani, domeniul isi regaseste radacinile filosofice si aplicatiile practice de-a lungul intregii istorii a omenirii.

MOMENTE IMPORTANTE IN ISTORIA PR

Edward Bernays, scria: 'Cele trei elemente fundamentale ale relatiilor publice sunt practic la fel de vechi ca si societatea umana: informarea indivizilor, persuadarea lor si crearea de relatii intre acestia. Desigur, mijloacele si metodele s-au schimbat de-a lungul timpului, asa cum s-a schimbat si societatea'. Pentru Bernays, relatiile publice au fost dintotdeauna legate de civilizatia umana. Evolutia societatii este in mare masura rezultatul schimbarilor practicilor de comunicare si metodelor folosite de afacerile publice.

 PR in antichitate

 Marile personalitati ale civilizatiilor antice - sumerienii, babilonienii, asirienii si persii - foloseau pentru a-si promova o imagine de faimosi regi sau razboinici, poeme care vorbeau despre vitejia in lupta si succesele lor politice. In Egiptul antic, arta si arhitectura - statui, temple, morminte - erau adevarate instrumente de comunicare. Grandoarea  acestora se transfera asupra preotilor, nobililor si scribilor in scopul de a impresiona publicul.

In Israelul antic, Biblia si celelalte texte religioase au devenit mijloace de formare a opiniei publice. Pietele ateniene erau centre de dezbatere publica in care se discuta despre viata cetatii si politica. Odata cu raspandirea oratoriei, captarea interesului si a bunavointei publicului a devenit o tehnica de discurs tot mai mult speculata de catre filosofi.

Romanii acordau o atentie deosebita opiniei publice si mijloacelor de influentare a acesteia, tocmai pentru ca erau constienti de nevoia de a avea un public favorabil. Expresii precum 'Vox populi, vox Dei' (Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu) si 'res publicae' (problemele publice) exprima forta pe care o aveau relatiile publice in Roma antica.  Caesar, de exemplu, si-a pregatit din timp trecerea Rubiconului din 49 i.Hr. Inca din 52 i.Hr., el a trimis in Imperiu 'Razboaiele Galice', scrieri inspirate de experienta sa de Guvernator al Galiei. La randu-i, Cezar, cunoscand impactul stirilor asupra opiniei publice, publica un jurnal numit 'Acta Diurna'. Efectul acestuia a fost atat de mare incat 'Acta Diurna' a continuat sa apara timp de 400 de ani.

Instrumentele si mijloacele publice de  comunicare au continuat sa fie folosite in timpul raspandirii crestinismului in Roma. Viata lui Isus si faptele apostolilor Sai ofereau modele care influentau opinia publica. Dupa consolidarea Bisericii Crestine, discursurile publice, predicile in biserica si scrisorile, precum 'Epistola Sfantului Pavel catre romani', erau tot mai adesea folosite pentru a castiga adepti.

PR in modernitate

            In Evul Mediu, relatiile publice au continuat sa se dezvolte folosind noile mijloace de comunicare ale vremii. Un faimos exemplu este cel al Tapiseriei din Bayeaux, care preamareste cucerirea Angliei de catre normanzi din 1066. Forma moderna a relatiilor publice, intelese ca element vital pentru managementul institutiilor publice si private, se intrezarea abia in timpul Renasterii si Reformei. Marile documente despre libertate din acele vremi, foarte influente in epoca, dau seama de puterea pe care o capata deja comunicarea publica. Magna Carta, de pilda, Carta Englezeasca a drepturilor si libertatilor din secolul al XIII-lea, a inspirat ulterior Constitutia Statelor Unite ale Americii.
            Relatiile publice nu sunt straine nici de istoria Bisericilor crestine. Termenul “propaganda” isi afla originea intr-un demers al Bisericii Catolice, intemeierea, in secolul XVII, a “Congregatiei pentru propagarea credintei”, Congregatio de Propaganda Fide. Prin asta se  recunoaste explicit nevoia existentei unei a treia parti care sa intermedieze comunicarea dintre guvernatori si popor. Traducerile Bibliei din latina in limbile populare, incepute in secolul al XV-lea, apoi tiparirea in editii de masa a cartilor, aparitia ziarelor au generat o explozie fara precedent a comunicarii in spatiul public.

In coloniile rebele americane au aparut adevarati experti in relatii publice. Apeland la retorica, ziare, reuniuni, comitete, pamflete si corespondenta, ei au castigat numerosi adepti pentru cauza lor Paul Revere, Benjamin Franklin, John Peter Zenger, Samuel Adams, Alexander Hamilton, James Madison si John Jay sunt cativa dintre ei. Abilitatea politice ale lui Adams l-au promovat drept marele agent de presa al Revolutiei Americane. Prin publicarea corespondentei lor dintre anii 1787-1788, scrisori ce aveau sa fie cunoscute sub ulterior sub de numirea de Documentele Federaliste, Hamilton, Madison si Jay au adus o contributie esentiala la ratificarea Constitutiei

In momentul izbucnirii Revolutiei Franceze, se putea vorbi cu adevarat de comunicare publica. In Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului, din 1789, liderii revolutionari proclamau dreptul cetatenilor la libera exprimare si comunicare. In 1792, Adunarea Nationala a Frantei a creat  primul minister al propagandei, ca parte a Ministerului de Interne, avand denumirea de Bureau d’Esprit. Acesta subventiona editori si trimitea in tara agenti propagandisti pentru a castiga sprijinul publicului in favoarea Revolutiei.
            Documente precum Declaratia de Independenta, Constitutia, the Bill of Rights, realizate de fondatorii Statelor Unite, pot fi considerate lucrari reprezentative ale relatiilor publice. Aceste documentele, esentiale pentru ideea de a lucra “in slujba interesului public', au creat in Statele Unite un mediu prielnic pentru dezvoltarea relatiilor publice ca profesie specifica.
            Multe din legendele americane sunt rezultatul campaniilor de relatii publice din secolele XVIII-XIX. De exemplu, povestea lui Daniel Boone a fost lansata de catre un proprietar de terenuri pentru a-i incuraja pe oameni sa se stabileasca in Kentucky. Ispravile lui Davy Crockett au fost in mare parte inventate de catre agentul sau de presa, Matthew St. Clair, pentru a lua din voturile Presedintelui Andrew Jackson. Insa maestrul tuturor agentilor de presa din secolul al XIX-lea a fost Phineas T. Barnum. Om al scenei, Barnum a creat o serie de evenimente care au atras atentia publicului si presei, facand din spectacolul lui, 'The Greatest Show on Earth', o atractie irezistibila in fiecare oras vizitat dupa lansarea din 1871. Functia de agent de presa s-a bucurat de un atat de mare succes, incat a devenit absolut necesara pentru companiile care depindeau de sustinerea publicului. Succesul lui Barnum si al colegilor lui in manipularea presei a fost atat de mare incat si astazi media manifesta scepticim fata de tot ce pare a fi publicitate commercial.
            In ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea si in primii ani ai secolului XX s-au dezvoltat relatiile publice profesioniste. Era epoca dezvoltarii salbatice a Americii ca  centru al capitalismului, odata cu explozia fara precedent a industriei, a cailor ferate si domeniului utilitatilor publice.
            Lipsa de preocupare a oamenilor de afaceri fata de public a devenit izbitoare in 1892, prin incercarea lui Henry Clay Frick de a reprima manifestarile sindicatului muncitorilor de la fabrica de otel Carnegie-Frick Steel Companies din Homestead, Pennsylvania. Greva angajatilor a fost stopata cu ajutorul Politiei din statul Pennsylvania. Pe moment, forta bruta a castigat batalia, insa opinia publica, facuta atenta asupra luptei muncitorilor, a castigat razboiul. O mare parte din istoria relatiilor publice este legata de luptele nesfarsite dintre patroni si angajati, astazi, din fericire, aceste conflicte desfasurandu-se sub forma discutiilor si negocierilor.
            Corporatiile au inteles rapid avantajele eliminarii ostilitatilor si importanta obtinerii sprijinului public prin intermediul relatiilor publice profesioniste. Companiile au constientizat, de asemenea, importanta publicitatii si a promovarii pentru atragerea clientilor si investitorilor. Companiile din America si-au infiintat birouri de presa pentru a difuza stiri favorabile lor si nefavorabile competitorilor. Asa-numita 'Batalie a producatorilor de electricitate', dintre Westinghouse, sustinator al curentului alternativ, si General Electric, apartinand lui Thomas A. Edison, sustinator al curentului continuu, este unul din primele exemple de mari campanii de relatii publice dezvoltate in SUA in interese economice. Angajand fosti ziaristi, companiile s-au luptat cu toate fortele pentru atentia mass-media, pentru a castiga influenta politica si a obtine avantaje pe piata. Catre sfarsitul anilor 1800, asociatiile profesionale au fost si ele seduse de forta comunicarii publice.




NUME IMPORTANTE IN ISTORIA PR

            Edward L. Bernays

            In acei ani ai inceputului profesiei relatiilor publice, Edward Bernays si sotia sa, Doris Fleischman, faceau parte dintre cei care isi disputau intaietatea cu Ivy Ledbetter Lee. Lui Bernays i se atribuie notiunea de consultanta in relatii publice, pe care o foloseste in prima sa carte pe aceasta tema, Crystallizing Public Opinion, publicata in 1923. Bernays va relua tema recunoasterii profesiunii de consultant in PR in cateva dintre lucrarile sale ulterioare, Propaganda, editata in 1928, si Public Relations, aparuta in 1952.

            Bernays, considera relatiile publice drept o arta aplicata unei stiinte – arta comunicarii aplicata stiintelor sociale. In calitate de consultanti pentru companii, guvern si organizatii non-profit, el si colegii lui depasesc de departe sfera publicitatii.

            ]In 1917, in timpul Primului Razboi Mondial, s-a organizat Comitetul pentru Informatii Publice, cunoscut si sub numele de Comitetul Creel, dupa directorul sau, George Creel, fost reporter de presa. Acest comitet facilita vanzarea obligatiunilor de razboi si, in general, facea cunoscute publicului informatii despre implicarea SUA in  razboi.

Bernays s-a numarat printre acei specialisti in PR ce si-au pus talentul in slujba comunicarii de razboi. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial se constituie Biroul Informatiilor de Razboi, care organizeaza una dintre cele mai ample campanii de relatii publice din istorie, menita sa sustina intrarea Statelor Unite in razboi. Intre cele doua razboaie mondiale, guvernul Roosevelt a folosit sistematic instrumente de relatii publice pentru a-si promova legislatia 'Noii Administratii'.

]Bernays devine cu adevarat consultant in relatii publice in 1919, an in care infiinteaza, impreuna cu sotia sa, propria sa agentie de consultanta. Peste ani, ei au ajuns sa reprezinte sute de clienti din toate domeniile de afaceri importante. Au mai lucrat, de asemenea, pentru organizatii non-profit, precum National Association for the Advancement of Colored People (NAACP).

Una dintre cele mai faimoase campanii ale lui Bernays este Marsul Tortelor Libertatii, din 1929, in care un grup de 10 femei defileaza pe Fifth Avenue fumand. Ele promovau astfel miscarea feminista. Ceea ce presa si publicul nu stiau era faptul ca, in acea perioada, Bernays era consultant pentru compania American Tobacco, ceea ce ridica o problema etica, cu care relatiile publice se confrunta si astazi.

 Bernays a contribuit la promovarea berii ca 'bautura a moderatiei'. Ideile sale au stat la baza crearii a numeroase grupuri de initiativa, precum Trucking Information Bureau and Better Living Through Increased Highway Transportation, care incepeau sa constientizeze faptul ca isi pot sustine mai bine interesele atragandu-si, prin PR, suportul publicului.

Recent, au fost publicate doua carti care il infatiseaza pe Bernays ca parinte sau maestru al 'manipularii', arta de a influenta opinia publica, in scopul promovarii produselor, serviciilor, ideilor anumitor persoane, fara a tine seama de realitate sau adevar. Acestea sunt: „PR!: A Social History of Spin”, scrisa de Stuart Ewen (1996) si !The Father of Spin: Edward L. Bernays and The Birth of Public Relations”, scrisa de Larry Tye (1998). Ewen considera ca manipularea 'face sa dispara granita dintre persuasiune si inselaciune'.

In ciuda criticilor aduse, Bernays ramane figura proeminenta a relatiilor publice datorita eforturilor sustinute – prin articole, discursuri, prelegeri, consultanta, carti – de a impune acest instrument drept unul necesar managementului si relatiilor interumane.

Ivy Ledbetter Lee

Dintre primii practicieni de relatii publice, Ivy Lee a fost poate cel mai faimos. El a dezvoltat majoritatea tehnicilor de comunicare si a definit cele mai multe din principiile folosite astazi de specialistii din domeniu. Intelegand importanta comunicarii transparente cu media, Lee aborda presa deschis si sincer. Lee considera ca performantele companiei reprezinta premisa unei publicitati eficiente prin care se poate construi, in timp, o imagine favorabila. Poate cea mai importanta contributie a sa adusa relatiilor publice a fost deschiderea oamenilor de afaceri spre public si crearea unei imagini favorabile mediului de afaceri.

            Fost reporter la Wall Street, Lee intelegea ca pentru a castiga sustinerea si simpatia publicului, companiile trebuie sa comunice onest, corect si deschis. Inca din 1914 el folosea deja termenul de 'relatii publice', dar practica deja din 1904, an in care lucra drept consultant alaturi de Gregory Parker. In decursul carierei sale, a consiliat clienti celebri precum Compania de Caile Ferate din Pensylvania si familia Rockfeller.

            Pentru a-si ajuta clientii, Lee a creat si dezvoltat asa-numita politica de comunicare 'the public be informed' , principiu complet opus afirmatiei nepotrivite a bancherului William Vanderbilt, 'the public be damed'. Cand trimitea declaratii sau comunicate presei, Lee atasa si o copie a documentului sau Declaratia Principiilor:

            'Acesta nu este un birou de presa secret. Toate actiunile noastre sunt transparente. Scopul nostru este sa informam si sa oferim presei informatii. Acest birou nu este o agentie de publicitate. In cazul in care considerati ca informatiile transmise de noi pot face obiectul unei afaceri, va rugam sa nu le folositi. Materialele noastre au un singur scop: comunicarea transparenta. Punem la dispozitia jurnalistilor interesati toate detaliile pe care le vor considera necesare si sprijinul nostru pentru a verifica informatiile. Activitatile noastre sunt in slujba corporatiilor si a institutiilor publice pentru a oferi presei si publicului din Statele Unite informatii corecte despre subiecte pentru care publicul are sau ar putea avea un anumit interes'. [7]

            Colaborarea cu familia Rockefeller este reprezentativa pentru cariera lui Ivy Lee. John D. Rockefeller Jr. i-a cerut ajutorul lui Lee in gestionarea Masacrului Ludlow, cand 9.000 de oameni au intrat in greva. In aprilie 1914, un foc de arma accidental a dus la o adevarata lupta in care au murit mai multi mineri, doua femei si unsprezece copii. In conditiile in care numele familiei Rockfeller era blamat in toata regiunea, Lee l-a sfatuit pe John D. Rockefeller Jr. sa adopte o atitudine deschisa si i-a cerut sa viziteze zonele cu exploatari miniere pentru a vedea el insusi conditiile de munca ale minerilor. La indemnul lui Lee, John D. Rockefeller Jr., considerat a fi un capitalist arogant, a inceput sa faca publice actiunile sale caritabile, confidentiale pana in acel moment.

            In 1930, Lee si-a folosit abilitatile pentru a obtine recunoasterea Uniunii Sovietice de catre Statele Unite si a acordat consultanta companiei de vopseluri Interessen Gemeinschaft Farben Industrie, preluata ulterior de catre nazisti. Desi germanii nu au urmat sfatul lui Lee de a fi transparenti si corecti, raul era deja facut. Lee ajunsese sa fie vazut drept 'agentul de presa al lui Hitler', perceptie care l-a urmarit pana la moarte.



Bell System

            Una dintre cele mai importante companie de telecomunicatii din istorie a fost American Telephone and Telegraph Company (AT& T). Fondata in 1870, corporatia a ajuns sa cuprinda 23 de companii Bell Telephone, o unitate de productie si distributie, Western Electric, si mai multe centre tehnice si de cercetare, precum Bell Laboratories. Impreuna, acestea formau The Bell System. Ceea ce a contat foarte mult in mentinerea succesului companiei a fost faptul ca,  aveand o productie de calitate, detinea o pozitie de cvasi-monopol in telefonie si se baza pe cercetare de prima clasa, a apelat mai ales la servicii profesioniste de relatii publice. Aceasta practica a constituit instrumentul de comunicare principal in gestionarea relatiilor dintre companie si angajati, distribuitori, oamenii legii si, cel mai important, consumatori. Printre directorii executivi de la AT&T s-au remarcat doi oameni care au facut din relatiile publice valoarea centrala a companiei: Theodore N. Vail- despre care se spunea ca” a fost primul manager important din SUA care a constientizat faptul ca performanta in relatiile publice va crea climatul adecvat pentru o afacere de succes” si  care afirma: „Daca noi nu vom spune adevarul despre noi insine, o va face altcineva in locul nostru'[8] si Arthur W. Page, a carui principiu era: 'Intr-o tara democratica, orice afacere se naste si se dezvolta cu acordul publicului. Prin urmare, publicul ar trebui informat cu privire la strategiile, practicile si obiectivele companiei. Informarea publicului este o datorie.'[9]

PP in plina maturitate

O data cu explozia  economica din perioada urmatoare celui de-Al Doilea Razboi Mondial si care a transformat Statele Unite in cea mai prospera tara din lume, relatiile publice au cunoscut si ele o dezvoltare nemaiintalnita. Institutiile de afaceri si guvernamentale, organizatiile non-profit ale vremii tocmai constientizasera aportul relatiilor publice la efortul depus pentru castigarea razboiului. Organizatiile au inceput sa isi doreasca sa apeleze la forta comunicarii publice pentru a-si promova propriile produse si servicii si pentru a atrage cat mai multi consumatori de pe piata interna si internationala.

In anii `30-`40 s-au infiintat mai multe organizatii menite sa reprezinte interesele practicantilor de relatii publice, cea mai importanta fiind Public Relation Society of America (PRSA), constituita in 1948. Aceasta este astazi cea mai vasta asociatie de relatii publice, reunind peste 20.000 de membri, majoritatea din Statele Unite. Pana catre sfarsitul anilor `60, relatiile publice au devenit o industrie infloritoare, cuprinzand, numai in Statele Unite, cateva sute de agentii regionale si peste 100.000 de specialisti, numarul acestora dublandu-se in 2000. Responsabilii de relatii publice au devenit parte integranta a top managementului, fiind subordonati direct presedintilor sau consiliilor executive ale institutiilor. Acesti ani se caracterizeaza, de asemenea, printr-o sporire a interesului consumatorilor pentru probleme precum practicile de munca incorecte, cresterea nejustificata a puterii unor companii, pozitiile de monopol ale unor companii.

In timp, specialistilor de relatii publice li s-au atribuit tot mai multe responsabilitati. La un prim nivel, ei sunt cei care furnizeaza stiri si alte informatii neproblematice despre actiunile si realizarile companiei pe care o reprezinta. La un nivel mai sofisticat, cum ar fi guvernul sau marile corporatii, ei se ocupa de comunicarea unor situatii dificile, precum accidente industriale, dezastre ecologice, produse defecte retrase de pe piata, practici de munca abuzive. Pentru specialistii in comunicare, lista provocarilor e nesfarsita.

           

              

           



[1] Don Bates “Mini-Me History: Public Relations from the Dawn of Civilization”, 2002,  Forum for International Communications

[2] APUD,Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckberg,Totul despre relatiile publice,Iasi, Polirom, 2003, Irwin Ross, The Image Merchantes,Doubleday, Garden City, New York, 1959,p.51

[3] http://andreichirica.wordpress.com/2008/09/04/functia-manageriala-a-relatiilor-publice/

[4]APUD,Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckberg,Totul despre relatiile publice,Iasi, Polirom, 2003, Lucien Matrat, „The Strategy of Confidence”, Inernational Public Relations Review,1990, p.8

[5] Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckberg,Totul despre relatiile publice,Iasi, Polirom, 2003,p.18

[6] Flaviu Calin Rus,Introducere in stiinta comunicarii si a relatiilor publice,Institutul European, 2002, p.53

[7] Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckberg,Totul despre relatiile publice,Iasi, Polirom, 2003,p.69

[8] Ibid,p.76

[9] Ibid




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat