Lev Tolstoi 1828-1910

Lev Tolstoi

1828-1910

Fara indoiala ca ai citit cartile lui Tolstoi Razboi si pace si Anna Karenina. Nu am cunoscut fericire pana in vara aceasta, iar acum am sentimentul ca am intalnit perfectiunea in reprezentarea vietii omenesti. Viata pare intr-adevar mai putin reala decat relatarea ei. O veridicitate atat de infailibila! Impresia produsa ma obsedeaza asa cum nu mi s-a mai intamplat cu nici o lucrare literara pana acum.

William James, intr-o scrisoare catre Henry James.

artilerie si a participat la campania impotriva triburilor din Muntii Caucaz si la apararea Sevastopolului in timpul Razboiului Crimeii. in acea perioada a devenit un jucator de carti inrait si si-a descoperit vocatia de scriitor. Primele lui lucrari reflecta experientele de razboi si amintirile din copilarie. Publicate in revistele rusesti, cele dintai scrieri ale lui Tolstoi anuntau deja aparitia unui mare talent literar, ce se adauga pleiadei de scriitori rusi ai secolului al XlX-lea, din care faceau parte Turgheniev si DOSTOIEVSKI [50]. Tolstoi a calatorit in Europa inainte sa se casatoreasca in anul 1862, apoi s-a stabilit la lasnaia Poliana pentru a-si creste cei treisprezece copii si si-a reorganizat mosia in conformitate cu principiile reformei agrare care il interesa foarte mult.

intre 1863 si 1877, Tolstoi a scris cele doua mari capodopere, Razboi si pace (1869) si Anna Karenina (1877). Prima reda evenimentele din timpul invaziei lui Napoleon vazuta prin prisma destinului catorva familii rusesti si in special prin ochii a doua personaje, printul Andrei Bolkonski si Pierre Bezuhov, care incearca sa descopere sensul vietii. Cea de-a doua, reprezentand una dintre cele mai marete povesti de dragoste din literatura mondiala, ilustreaza iubirea adultera a Annei Karenina si a contelui Alexei Vronski care duce la distrugerea Annei, ca urmare a refuzului acesteia de a se conforma valorilor ipocrite ale moralei clasei superioare, in paralel cu tragedia Annei, Levin incearca sa descopere o alternativa a vietii sociale pe care o intrezareste in viata casnica, alaturi de taranii de pe mosia sa.

Conflictul dintre autoimplinire si societate, pe care Tolstoi l-a abordat in ambele romane, precum si presiunea exercitata de istorie asupra individului, au declansat o criza personala, marcand inceputul cautarii unor raspunsuri pe care le-a descoperit intr-o varianta de crestinism simplu, in credinta in valorile taranesti, in renuntarea la proprietatea particulara si la forma de religie organizata. Si-a petrecut restul vietii incercand sa traiasca in conformitate cu preceptele lui si scriind carti care reflectau noua sa filozofie. Desi Tolstoi-moralistul il eclipseaza pe Tolstoi-artistul, cu marele sau talent de a surprinde forta si marea diversitate a vietii si a experientei umane, o parte din lucrarile scrise dupa convertire se numara printre cele mai reusite, mai ales Moartea lui Ivan Ilici (1886) si Sonata Kreutzer (1891). Misticismul si ascetismul lui Tolstoi au atras multi adepti, dar l-au instrainat de sotie si de familie. A racit si a murit in timp ce incerca sa se sustraga controlului lor refugiindu-se in casa unui sef de gara cu prilejul unei calatorii catre o manastire.

Fascinatia produsa de remarcabila viata si filozofie a lui Tolstoi a influentat decisiv aprecierea operei sale. Geniul care a creat portrete atat de viguroase de experienta traita face sa paleasca si sa devina neimportant orice s-ar putea spune despre maiestria lui artistica si despre mijloacele folosite pentru a-si realiza romanele. GUSTAVE FLAUBERT [51], atunci cand si-a exprimat parerea despre Razboi si pace, a elaborat o judecata

tipica. Plangandu-se de slabiciune finalului romanului, Flaubert avea sa scrie: „Primele doua volume sunt sublime, dar al treilea are mari scaderi. Autorul se repeta. Si filozofeaza, intr-un cuvant, il vedem aici pe gentle­man, pe autor si pe rus, in timp ce dincolo vazusem numai natura si umanitatea'. Flaubert vrea sa spuna ca recunoasterea atributelor uzuale ale romancierului, chiar si realizarea artificiului si a manipularii definitorii pentru arta unui prozator, atunci cand sunt comparate cu expresia sublima a vietii realizata de Tolstoi, sunt lipsite de importanta si nesemnificative.

Standardul pe care il stabileste Tolstoi, la fel ca si cel impus de SHAKESPEARE [16] pare imposibil de atins, in plus, in multe cazuri romanele lui Tolstoi sfideaza logica structurala a altor romane europene cu estetica lor strict controlata si atitudinea detasata a autorului. HENRY JAMES [58] numea genul de romane scrise de Tolstoi „monstri dezlinati, umflati ca niste saci'; Tolstoi pare mult mai inrudit ca maniera cu CHARLES DICKENS [42] pe care il admira foarte mult, decat cu Flaubert si James insusi. Romanele lui Tolstoi sunt expansive, impingand actiunea pana la realizarea unei viziuni panoramice. Sunt romane ale grupului social, suficient de cuprinzatoare ca sa ofere o cat mai ampla imagine de ansamblu asupra societatii si experientei umane.

in esenta, Tolstoi are o capacitate unica de a reda viata din jurul sau cu atata imaginatie incat arta care produce aceste efecte se dizolva si cititorul pare sa perceapa viata insasi. Personajele lui Tolstoi devin cunostintele noastre apropiate, mult mai reale decat numerosi oameni intalniti in viata reala. Isaiah Berlin scria ca „nici un autor care a trait vreodata nu a manifestat o asemenea capacitate de a patrunde in diversitatea vietii - diferentele, contrastele, conflictele intre persoane si situatii sunt surprinse in unicitatea lor absoluta si redate cu un asemenea grad de sinceritate si precizie a imaginii concrete cum nu se mai intalneste la nici un alt scriitor'. Pentru Maxim Gorki, „Tolstoi este intreaga lume'.

Daca romanele lui Tolstoi contin o multitudine de fapte, autorul vadeste acelasi talent atunci cand trebuie sa puna spatialul si temporalul intr-o relevanta universala. Cu Razboi si pace, Tolstoi reconfigureaza trecutul patriotic al rezistentei ruse impotriva lui Napoleon intr-un poem epic national a carui relevanta a fost recunoscuta chiar si de regimul sovietic, desi liderii comunisti considerau in particular ca opera lui Tolstoi este contrarevolutionara, in timpul celui de-al doilea razboi mondial si al invaziei naziste, Tolstoi a fost autorul cel mai publicat din Rusia, iar pasaje relevante din Razboi si pace erau afisate pe strazile Moscovei pentru a servi drept pilda de eroism. Desi atat Razboi si pace, cat si Anna Karenina sunt puternic ancorate in spatiul si vremea lor, nici unul dintre ele nu este limitat de acestea, caci Tolstoi urmareste dezvaluirea unor adevaruri mai ample ale istoriei si naturii umane.

in ultima instanta, cautarea adevarului l-a condus pe Tolstoi dincolo de fictiune si iluzie, si astfel a ajuns la o versiune a revelatiilor din viata sa. Asa cum a observat Vladimir Nabokov: „Simtim nevoia sa strapungem glorioasa bula de sapun de sub picioarele lui incaltate in sandale si sa-l inchidem intr-o casa de piatra de pe o insula pustie cu cateva kilograme de cerneala si munti de hartie, departe de toate chestiunile etice si pedagogice care ii abat atentia de la observarea modului in care se rasucesc carliontii negri pe gatul Annei. Dar nu putem face aceasta: Tolstoi este omogen, este unul, si lupta care mai ales in ultimii ani s-a purtat intre omul ce se desfata cu frumusetea pamantului negru, a carnii albe, a zapezii albastrii, a campurilor verzi, a norilor purpurii de furtuna si omul care considera literatura beletristica un pacat si arta imorala - aceasta lupta s-a limitat la un singur om. Indiferent daca picta sau predica, Tolstoi se straduia sa ajunga la adevar, in pofida tuturor obstacolelor. Ca autor al romanului Anna Karenina, a folosit o metoda de descoperire a adevarului; in predicile sale, a aplicat alta; dar dincolo de subtilitatea artei lui si de bizareria unora dintre atitudinile lui adevarul pe care il cauta mereu sau il gasea in mod miraculos dupa primul colt se dovedea invariabil acelasi - acest adevar era el si aceasta era arta lui'.