Ernest Hemingway 1899-1961

Ernest Hemingway

1899-1961

Este un scriitor mare. Daca nu as fi crezut asta, nu as fi incercat sa-l ucid eram campion cand am citit cartile lui si am stiut ca are har. Asa ca i-am aruncat in cap un bol mare cu bautura la o petrecere. Dar pe individul asta nu poti sa-l ucizi. Nu e om.

F. Scott Fitzgerald, citat in Jed Kiley, Hemingway,

A Title Fight in Ten Rounds

Cu toata fanfaronada lui, in pofida stilului sau usor de parodiat, dar aproape imposibil de copiat, cu toate dezavantajele celebritatii, Hemingway s-a impus ca una dintre cele mai de seama forte literare ale secolului. Putini alti scriitori au patruns in constiinta moderna si au dominat sensibilitatea literara in aceeasi masura ca Hemingway. Pe vremea sa, in calitate de cel mai vestit scriitor al Americii, Hemingway a fost si cel mai cautat produs literar american la export. Influenta lui se simte in toate culturile in care cartile lui sunt citite si contribuie la definirea temelor moderne, a atitudinii si a noii tehnici din literatura beletristica. Ca o torta literara, Hemingway continua sa starneasca admiratia si indignarea intr-o masura mai mare decat oricare alt scriitor. Ni se pare ca ii cunoastem foarte bine atitudinile si poza exterioara, totusi esenta scrisului lui continua sa ne tulbure si ne scapa, desi scriitorul continua sa ne comunice invataminte importante despre lume si despre modul in care poate fi perceputa. Tema lui principala este razboiul vazut ca o experienta simbolica personala, o conditie morala si o stare permanenta a existentei umane, „incercam sa invat sa scriu', isi amintea ulterior Hemingway, „incepand de la lucrurile cele mai simple si unul dintre acestea este moartea violenta.' Nici un alt scriitor nu a sondat atat de exhaustiv acest adevar fundamental si nici nu l-a studiat atat de temeinic ca pe o conditie centrala a vietii moderne cu codul sau de rezistenta eroica in fata lipsei de importanta a vietii si in fata distrugerii. Asa cum declara Brett Ashley in Si soarele rasare, „este ceva ce avem in loc de Dumnezeu'.

Nascut la Oak Park in Illinois, o suburbie prospera a orasului Chicago, Hemingway si-a impartit afectiunea intre tatal sau care era medic si i-a

dezvaluit farmecul ritualurilor de vanatoare si pescuit si mama sa, religioasa si muzicala. Imaginatia lui de mai tarziu a fost alimentata in mare masura de amintirile excursiilor in nordul^ statului Michigan, scena unora dintre cele mai bune povestiri ale sale. in cele din urma, tatal sau s-a sinucis, situand astfel la un nivel personal si particular tema mortii care avea sa-l obsedeze pe Hemingway de-a lungul intregii sale cariere. Dupa terminarea liceului, desi dorea sa participe la Marele Razboi, Hemingway si-a facut rost de o slujba ca reporter la Kansas City Star. Un an mai tarziu, s-a inrolat totusi ca locotenent onorific in Crucea Rosie, conducand o ambulanta pe frontul italian. A fost ranit grav la genunchi in timp ce le impartea batoane de ciocolata soldatilor si, dupa ce s-a refacut, a participat la lupte alaturi de infanteria italiana, curajul sau fiind rasplatit cu o decoratie. Pentru Hemingway, efectele razboiului si urmarile acestuia asupra unei serii de protagonisti raniti vor reprezenta subiectele lui de predilectie redate prin scene de lupta reale, precum si prin scenele ca de ecou infatisand luptele cu taurii si marile vanatori. Modul in care omul facea fata ultimei incercari a existentei era evaluat pe baza unui cod de comportament corespunzator care decurge din povestirile si romanele sale.

Dupa razboi, Hemingway s-a intors acasa, unde a zabovit o vreme, inainte de a pleca la Paris in calitate de corespondent strain pentru Toronto Star. Acolo, in mijlocul comunitatii de expatriati pe care GERTRUDE STEIN [70] a numit-o Generatia pierduta, Hemingway si-a inceput cariera de scriitor. Principalele lui realizari au fost cele trei carti scrise in anii '20: un volum de nuvele, Pe vremea noastra (1924), si romanele Si soarele rasare (1926) si Adio, arme (1929). Toate trei la un loc formeaza o piatra de hotar in istoria tehnicii literare si a sensibilitatii moderne.

Povestirile din Pe vremea noastra, care pot fi citite ca o secventa narativa, prezinta pentru prima oara eroul caracteristic al lui Hemingway, cel care va aparea mereu in opera lui. Nick Adams este surprins in diverse etape ale dezvoltarii sale, incercand sa faca fata diferitelor traume, in timp ce amenintarea mortii si cea a distrugerii il coplesesc. Vestitul stil al lui Hemingway se afirma in forta. „Daca un autor de proza cunoaste suficient de bine domeniul despre care scrie', sustine Hemingway, „poate sa omita lucruri pe care le stie si cititorul, caci daca scriitorul scrie suficient de veridic, acesta le va percepe la fel de intens de parca autorul ar fi scris despre ele. Demnitatea miscarii unui aisberg se datoreaza numai unei optimi din masa sa, cea care se afla deasupra apei.'

De la teoria lui Poe despre proza scurta nici o tehnica nu a dominat atat de puternic forma cum a facut-o metoda indirect sugestiva a lui Hemingway. In Si soarele rasare, tema inutilitatii generatiei postbelice reprezinta un fel de variatiune pe tema Pamantului in paragina al lui T. S. ELIOT [82]. Adio, arme abordeaza mai direct experienta razboiului internalizand-o ca pe o conditie universala: pacea separata pe care cei doi iubiti o fac se prabuseste atunci cand Catherine Barkley moare la nastere, ca urmare, asa cum spune ea, „a unui truc murdar'. Nick Adams, Jake Barnes si Frederic Henry sunt cu totii variante ale aceluiasi erou tipic al lui Hemingway: ranit, alienat si prin excelenta solitar, circulind in jurul aceluiasi gol si al acelorasi amenintari. Ei invata cum trebuie sa te porti cu amandoua, metoda „gratiei sub presiune', dupa cum suna vestita expresie a lui Hemingway.

intr-un mod care face imposibila separarea deplina a artei de viata sa, Hemingway si-a transpus reputatia crescanda in explorari si aventuri care au reflectat lumea fictiunii sale. Astfel a fost inventat personajul legendar Hemingway: mare bautor, sucit, in permanenta gata de lupta, indiferent ca este la Toots Shore, la luptele cu taurii, la coride, la marile partide de vanatoare sau la pescuitul sportiv, intre autor si cartile sale, intre autobiografie si imaginatie s-a format o relatie sinergetica. in anii '30, Hemingway a locuit cel mai mult la Key West, in Florida, si in afara de o culegere de povestiri, Castigatorul nu ia nimic (1933), Moartea de dupa-amiaza (1932) si Dealurile verzi ale Africii, & mai publicat doar romanul destul de slab A avea si a nu avea (1937). in aceasta perioada Hemingway lasa impresia ca se repeta, iar prospetimea si originalitatea scrierilor lui au secatuit, devenind parodii ale stilului sau autentic.

Participarea lui Hemingway la razboiul civil spaniol va marca un nou punct de plecare in cariera scriitorului. Pana in acest moment, eroul tipic al lui Hemingway fusese un izolat, un alienat lipsit de sprijinul societatii. Pentru cine bat clopotele (1940) ni-l prezinta pe Hemingway lucrand la configurarea unei noi ipostaze a angajarii. Robert Iordan, protagonistul, este devotat cauzei republicane, desi stie ca actiunile sale in vederea aruncarii in aer a unui pod strategic coroborate cu un atac nu vor reprezenta in ultima instanta mare lucru; chestiuni mai importante, valori sociale apartinand comunitatii incep sa patrunda in codul lui Hemingway. in pofida unor slabiciuni, mai ales in povestea sentimentala dintre Iordan si tanara taranca Maria, Pentru cine bat clopotele este o realizare ambitioasa, ul­tima carte mare din cariera lui Hemingway, in afara remarcabilei sale nuvele Batrinul si marea (1952), care a fost scrisa pentru a-i desfide pe cei care, la vremea respectiva, sustineau ca puterea creatoare a lui Hemingway se afla in declin.

in timpul celui de-al doilea razboi mondial, aventurile reale traite de Hemingway rivalizeaza cu oricare din scrierile lui. Mai intai a cautat submarine germane cu barca sa de pescuit, apoi a acoperit teatral de razboi european in calitate de reporter, a participat la misiuni alaturi de Fortele Aeriene Regale si, dupa invadarea Normandiei, s-a alaturat unei unitati neregulate care a reprezentat avangarda fortelor franceze ale lui Leclerc angajate in eliberarea Parisului. Dupa razboi, Hemingway a trait mai ales la o ferma in apropiere de Havana, impreuna cu cea de-a patra

sotie a sa, Mary Welsh. in urma inrautatirii starii sale de sanatate, Hemingway s-a stabilit in apropiere de Sun Valley, Idaho, unde s-a sinucis la 2 iulie 1961 cu arma sa preferata de vanatoare, exact la fel ca si tatal sau.

Viata si cariera literara a lui Hemingway au fost controversate inca de la inceput. Viata lui publica era considerata o sarbatorire oarecum puerila a raului, iar opera lui a fost respinsa in mod nejustificat ca excesiv de ingusta si lipsita de complexitate. Sustinatorii lui s-au dovedit la fel de zgomotosi in privinta laudelor, siruandu-l pe Hemingway alaturi de MARK TWAIN [55] printre principalii modelatori ai vocii native americane. Scriitor si legenda vie in egala masura, prezenta lui nu poate fi ignorata in literatura moderna americana.