QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate stiinte politice

Obiectivele si indicatorii dezvoltarii durabile








Obiectivele si indicatorii dezvoltarii durabile


Obiectivele intreprinse la nivel international :

1972 - Conferinta de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema mediului la nivel global si a necesitatilor de dezvoltare. in urma conferintei au rezultat:

Declaratia de la Stockholm,




Planul de Actiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:

programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);

activitatile pentru managementul mediului;

masurile de sprijin.

Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), al carui Consiliu de Conducere si Secretariat au fost infiintate in decembrie 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.

Fondul Voluntar pentru Mediu, infiintat in ianuarie 1973, in conformitate cu procedurile financiare ale Natiunuilor Unite.

1983 - Natiunile Unite au infiintat Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (World Commission on Environment and Development), cunoscuta sub denumirea de Comisia Brundtland.

1987 - Comisia Brundtland a elaborat si publicat documentul 'Viitorul nostru comun' (Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea sa stea la baza Agendei 21, a principiilor Declaratiei de la Rio.

1992 - la Rio de Janeiro s-a desfasurat Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea, in cadrul careia s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economica si protectia mediului in obiectivul de dezvoltare durabila, precum si dreptul international al mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltarii durabile. in cadrul conferintei au fost adoptate:

Declaratia de la Rio

Agenda 21 si planul de actiune pentru dezvoltarea durabila, cu incepere din secolul al XXI-lea

Conventia privind diversitatea biologica

Conventia cadru privind schimbarile climatice

2002 - Summitul Natiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabila, care a avut loc la Johannesburg a avut ca principale rezultate:

Declaratia de la Johannesburg pentru dezvoltare durabila

Planul de implementare a Summitului mondial pentru dezvoltare durabila.

Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabila ca fiind un element central al agendei internatioanle si a dat un nou impuls pentru aplicarea practica a masurilor globale de lupta impotriva saraciei si pentru protectia mediului.

S-a dezvoltat intelegerea conceptului de dezvoltare durabila, in special prin evidentierea legaturilor principale dintre saracie, mediu si utilizarea resurselor naturale.

Prin Declaratia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectiva pentru progresul si dezvoltarea celor trei piloni interdependenti ai dezvoltarii durabile: dezvoltarea economica, dezvoltarea sociala si protectia mediului la nivel local, national, regional si global.

Obiectivele intreprinse la nivelul Uniunii Europene:

1972 - Summit-ul de la Paris a evidentiat necesitatea acordarii unei atentii deosebite protectiei mediului in contextul expansiunii economice si a imbunatatirii standardelor de viata.

1987 - Actul Unic European reprezinta un punct de referinta al politicii europene de mediu, fiind mentionata pentru prima data in cadrul unui tratat al Comunitatii Europene.

1993 - Tratatul de la Mastricht a conferit protectiei mediului un statut complet in cadrul politicilor europene.

1999 - Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legala a politicii vizand protectia - 2000 Sefii statelor membre UE reuniti in sedinta Consiliului European de la Lisabona s-au angajat sa creeze 'pana in anul 2010,cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume'.

2001 - Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila a UE.

2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabila, proces care a cuprins mai multe etape:

in februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare initiala si a trasat o serie de directii de urmat. Au fost evidentiate anumite directii de dezvoltare non-durabila care au avut efecte negative: schimbarile climatice, amenintari la adresa sanatatii publice, cresterea saraciei si a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale si afectarea biodiversitatii;

in iunie 2005, sefii de stat si de guverne din UE au adoptat o declaratie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile, care sus?inea ca Agenda reinnoita de la Lisabona este o componenta esentiala a obiectivului dezvoltarii durabile.



2006 (iunie) a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila pentru o Uniune Europeana extinsa.

2007 - Tratatul de la Lisabona, numit oficial Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Europeana a fost semnat la summitul de la Lisabona, Portugalia.

Tratatul cuprinde si protocoale aditionale privind schimbarile climatice si lupta impotriva incalzirii globale. De asemenea, cateva prevederi ale Tratatului se refera la solidaritatea in probleme legate de furnizarea de energie si a schimbarilor in domeniul politicii energetice europene.


Conceptul de Dezvoltare Durabila la nivel national

Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila pana in 2030, document adoptat de Guvernul Romaniei in noiembrie 2008, stabileste obiective concrete pentru trecerea, intr-un interval de timp rezonabil si realist, la acest model de dezvoltare (durabila) propriu Uniunii Europene. Se porneste de la constatarea ca, la sfarsitul primului deceniu al secolului XXI, dupa o tranzitie prelungita si traumatizanta la democratia pluralista si economia de piata, Romania mai are de recuperat decalaje considerabile fata de celelalte state membre ale Uniunii Europene, simultan cu insusirea si transpunerea in practica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in contextul globalizarii.

Cu toate progresele realizate in ultimii ani, este o realitate ca Romania are inca o economie bazata pe consumul intensiv de resurse, o societate si o administratie aflate inca in cautarea unei viziuni unitare si un capital natural afectat de riscul unor deteriorari ce pot deveni ireversibile. Elaborarea Strategiei este rezultatul obligatiei asumate de Romania in calitate de stat membru al Uniunii Europene fata de obiectivelor convenite la nivel comunitar, in special cele statuate in Tratatul de aderare, in Strategia Lisabona pentru crestere si locuri de munca si in Strategia reinnoita a UE pentru Dezvoltare Durabila din 2006.

In urma dezbaterii cuprinzatoare a proiectului la nivel national si regional, cu implicarea activa a factorilor interesati si cu sprijinul conceptual al Academiei Romane, Strategia propune o viziune a dezvoltarii Romaniei in perspectiva urmatoarelor doua decenii, cu obiective care transced durata ciclurilor electorale si preferintele politice conjuncturale:

Orizont 2013: Incorporarea organica a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile in ansamblul programelor si politicilor publice ale Romaniei;

Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al tarilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltarii durabile;

Orizont 2030: Apropierea semnificativa a Romaniei de nivelul mediu din acel an al tarilor UE.

Indeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu si lung, o crestere economica ridicata si, in consecinta, o reducere substantiala a decalajelor economico-sociale dintre Romania si celelalte state membre ale UE.

Dezvoltarea Durabila – o noua filozofie a dezvoltarii, proprie Uniunii Europene si larg impartasita pe plan mondial la care Romania se racordeaza prin Strategia Nationala de Dezvoltare. O filozofie de dezvoltare generatoare de valoare adaugata inalta, propulsata de interesul pentru cunoastere si inovare, orientata spre imbunatatirea continua a calitatii vietii oamenilor si a relatiilor dintre ei in armonie cu mediul natural.

Conceptul de dezvoltare durabila, definita prin 1987 ca „o dezvoltare care satisface nevoile generatiei actuale fara a compromite sansele viitoarelor generatii de a-si satisface propriile nevoi”, s-a cristalizat in timp, pe parcursul mai multor decenii, in cadrul unor dezbateri stiintifice aprofundate pe plan international si a capatat valente politice precise in contextul globalizarii.

In istoria recenta, prima semnalare a faptului ca evolutiile economice si sociale ale statelor lumii si ale omenirii in ansamblu nu mai pot fi separate de consecintele activitatii umane asupra cadrului natural s-a facut in raportul din 1972 al Clubului de la Roma intitulat Limitele cresterii (Raportul Meadows). Documentul sintetiza datele privind evolutia a cinci parametri (cresterea populatiei, impactul industrializarii, efectele poluarii, productia de alimente si tendintele de epuizare a resurselor naturale), sugerand concluzia ca modelul de dezvoltare practicat in acea perioada nu poate fi sustinut pe termen lung.

Conceptul de dezvoltare durabila reprezinta rezultatul unei abordari integrate a factorilor politici si decizionali, in care protectia mediului si cresterea economica pe termen lung sunt considerate complementare si reciproc dependente.

Se recunoaste, astfel, ca Terra are o capacitate limitata de a satisface cererea crescanda de resurse naturale din partea sistemului socio-economic si de a absorbi efectele distructive ale folosirii lor. Schimbarile climatice, fenomenele de eroziune si desertificare, poluarea solului, apei si aerului, reducerea suprafetei sistemelor forestiere tropicale si a zonelor umede, disparitia sau periclitarea existentei unui numar mare de specii de plante si animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerata a resurselor naturale neregenerabile au inceput sa aiba efecte negative, masurabile, asupra dezvoltarii socio-economice si calitatii vietii oamenilor in zone vaste ale planetei. Conceptul de dezvoltare durabila are ca premisa constatarea ca civilizatia umana este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie si energie din cadrul acesteia, de stabilitatea si capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaboreaza pe aceasta baza, asemenea Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei, urmaresc restabilirea si mentinerea unui echilibru rational, pe termen lung, intre dezvoltarea economica si integritatea mediului natural in forme intelese si acceptate de societate.

Obiectivul general: imbunatatirea continua a calitatii vietii pentru generatiile prezente si viitoare prin crearea unor comunitati sustenabile, capabile sa gestioneze si sa foloseasca resursele in mod eficient si sa valorifice potentialul de inovare ecologica si sociala al economiei in vederea asigurarii prosperitatii, protectiei mediului si coeziunii sociale.

Patru obiective-cheie:

Protectia mediului, prin masuri care sa permita disocierea cresterii economice de impactul negativ asupra mediului;

Echitatea si coeziunea sociala, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversitatii culturale, egalitatii de sanse si prin combaterea discriminarii de orice fel;

Prosperitatea economica, prin promovarea cunoasterii, inovarii si competitivitatii pentru asigurarea unor standarde de viata ridicate si unor locuri de munca abundente si bine platite;

Indeplinirea responsabilitatilor internationale ale UE prin promovarea institutiilor democratice in slujba pacii, securitatii si libertatii, a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile pretutindeni in lume. Pentru Romania, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabila nu este una dintre optiunile posibile, ci singura perspectiva rationala a devenirii nationale, avand ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluenta factorilor economici, sociali si de mediu.

Fenomenul de schimbare a climei, cauze, certitudini si incertitudini

Pentru dezvoltarea teoriei despre clima, s-a introdus la inceputul anilor ’70 notiunea de sistem climatic. Sistemul climatic cuprinde atmosfera, oceanul, suprafata uscatului, biosfera si criosfera, considerate ca subsisteme. Natura diferita acestor subsisteme care interactioneaza intre ele genereaza variabilitatea climatica.

Complexitatea sistemului climatic face ca variabilitatea climatica sa se manifeste intr-un domeniu larg de frecvente, incepand cu variabilitatea pe termen scurt (pana la cativa ani) si continuand cu variabilitatea pe termen lung (pana la secole, milenii), iar suprapunerea acestora conduce la variabilitatea climatica observata. Variatiile pe termen scurt sunt cunoscute sub denumirea de fluctuatii/oscilatii care sunt foarte frecvente, in timp ce variatiile pe termen lung sunt asociate cu schimbarile climatice. Schimbarea climei este determinata atat de factori interni (modificari care apar in interiorul sistemului climatic sau datorita interactiunilor dintre componentele sale) cat si externi naturali (variatia energiei emisa de soare, eruptii vulcanice, variatia parametrilor orbitali ai Pamantului) sau externi antropogeni, rezultati din activitatile umane (schimbarea compozitiei atmosferei ca urmare a cresterii concentratiei gazelor cu efect de sera produse de om). Asemenea factori actioneaza simultan iar separarea lor este foarte dificila si constituie o mare provocare stiintifica. Atunci cand vorbesc despre schimbarea climei, specialistii se refera la schimbarea parametrilor medii globali precum: temperatura medie globala, nivelul mediu al oceanului planetar, cantitati medii globale de precipitatii s.a. In ultima vreme subiectul schimbarii climei este unul la zi.




Concluziile specialistilor sunt ingrijoratoare fiindca devine foarte probabila schimbarea climei din cauza poluarii atmosferei de natura antropica, poluare care creste in ritm rapid. Sirul de date de temperatura masurate (incepand cu partea a doua a secolului 19) mediate anual si global releva o crestere a temperaturii medii globale (cu aproape un grad). In afara de temperatura o serie de alti parametri ai sistemului climatic al Pamantului au fost monitorizati. Concentratia de CO2 din atmosfera a avut de asemenea, o crestere asemanatoare in aceasta perioada ceea ce I-a facut pe specialisti sa caute cauza incalzirii globale a climei in cresterea concentratiei gazelor cu efect de sera dintre care CO2 este cel mai important.

Efectul de sera al atmosferei, natural si antropic

Gazele cu efect de sera sunt prezente in mod natural in atmosfera. In afara de vaporii de apa, este vorba de oxizii de carbon, metanul, oxizii de azot si sulf si ozonul. Principalele surse naturale de astfel de gaze sunt: evaporatia la suprafata oceanelor, terenurile mlastinoase si respiratia plantelor si animalelor. Nu putem da vina pe aceste gaze pentru incalzirea actuala a climei, ele avand de altfel o importanta capitala pentru existenta vietii pe pamant. In absenta lor, viata noastra ar fi imposibila fiindca temperatura medie a aerului la suprafata pamantului ar fi cu mai bine de 30 de grade mai mica. Lor li se alatura insa cele rezultate din activitatile umane: despaduririle, arderea combustibililor fosili si a deseurilor, cresterea intensiva a septelului si suprafetelor agricole ingrasate chimic si nu in ultimul rand industria chimica si electrica. Dealtfel, legat de activitatea omului au aparut incepand cu anii 1930 si gaze cu efect de sera care nu exista in mod natural in atmosfera si care sunt mult mai rele decat bioxidul de carbon. Gaze sintetice, compusi din clor, flor, brom si carbon. Asa este aparent nevinovatul freon din instalatiile refrigeratoare sau sprayurile pe care cei mai multi dintre noi le folosesc.

Oamenii de stiinta au gasit ca aceste gaze produse de mina omului constituie si cauza

distrugerii ozonului stratosferic. Suplimentul de gaze cu efect de sera produs de om nu este foarte mare prin comparatie cu cele rezultate din surse naturale, aproximativ 5%. Dar este posibil sa fie suficient pentru a strica echilibrul sistemul climatic.

Pe planeta fiecare tara isi gospodareste resursele din interiorul granitelor. Dar atmosfera nu cunoaste granite. Este la comun cum s-ar spune. Si atunci exista tendinta de a o folosi fara discernamant. Fie ca o bombardam cu rachete care sa o stoarca de apa, cum fac chinezii, fie ca aruncau in ea deseurile poluante rezultat al activitatii noastre. Concentratia gazelor cu efect de sera creste in zilele noastre mai repede decat niciodata.

Scenarii ale evolutiei climatului Terrei

Avand in vedere schimbarile evidente observate in climatul global din ultimele decenii, se pune problema majora de a evalua schimbarile climatice in deceniile viitoare. Complexitatea sistemului climatic, natura diferita a subsistemelor care il compun precum si interactiunea dintre acestea, impun utilizarea unor modele numerice extrem de complexe care au la baza legi fizice, dinamice si chimice care stimuleaza comportamentul acestor subsisteme. In plus, influenta factorului androgen introduce o incertitudine legata de evolutia emisiilor gazelor cu efect de sera in viitor. Sunt elaborate anumite scenarii privind aceste emisii pe baza carora se elaboreaza scenariile de schimbare a climei. Scenariile de emisie trebuie sa tina seama de caracteristicile de dezvoltare ale societatii umane in viitor, caracteristici ce include anumite decizii de ordin

politic. Cu cat aceste scenarii de emisii a gazelor cu efect de sera sunt mai realiste, cu atat si scenariile de schimbare a climei in deceniile viitoare sunt mai realiste. In plus se adauga incertitudinile legate de imperfectiunilor modelelor climatice utilizate.

Cei peste 3500 de specialistii care au participat la raportul IPCC, Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice, spun ca Terra se va incalzi cu 1,5-4,5 grade pana in 2100. Acest interval rezulta din diferitele presupuneri asupra emisiilor viitoare de CO2 (sau gaze echivalente ca efect) in atmosfera si a incertitudinilor privind efectul de racire al particulelor de sulfati si raspunsul climatului la schimbarile din atmosfera. Raportul IPCC spune ca si cea mai mica crestere a temperaturii medii globale proiectata va fi probabil cea mai mare din ultimii 10000 de ani. Simularile realizate cu diferite modele arata diferente intre diferite scenarii, insa semnalul comun este de incalzire a climei. Chiar daca concentratia gazelor cu efect de sera se va stabiliza, datorita inertiei sistemului climatic, clima va continua sa se incalzeasca. Mai multe detalii despre schimbarile climatice in secolul XX cat si diferite scenarii de schimbare a climei in secolul XXI sunt prezentate in ultimul raport IPCC.



Marile necunoscute ale fenomenului de schimbare a climei

Cele mai mari necunoscute sunt legate de efectele pe care le va avea incalzirea Terei asupra sanatatii, agriculturii, resurselor de apa, padurilor si vietii salbatice. In special, atunci cand e vorba despre cum va fi afectata o regiune anume. Fiindca oamenii de stiinta pot spune mai multe despre ce se intampla la scara mare (temperatura medie globala, media precipitatiilor si a nivelului marii) dar mult mai putin despre ce se intampla la nivel local cu temperatura, fenomenele de vreme, umezeala in sol s.a. Aceasta pentru ca modelele climatice sunt slab echipate la aceasta data pentru a simula schimbarile la scara mica. Intre marile necunoscute se numara efectul incalzirii climei asupra circulatiei oceanice, in particular asupra Curentului Golfului, asupra fenomenului El NINO, a ciclonilor tropicali si a fenomenelor de vreme extrema. Cercetarile nu au avansat asa incat sa raspunda clar la aceste intrebari. De aceea aici, in domeniul efectelor incalzirii climei, este locul cel mai potrivit pentru speculatii si scenarii apocaliptice.


Rolul individual in lupta impotriva fenomenului

Sigur ca oamenii, in calitate de consumatori directi, sunt responsabili doar pentru o parte din cantitatea de gaze cu efect de sera de origine antropica ce ajung in atmosfera. Dar aceasta parte nu este mica de loc. Comisia Europeana care este promotoarea campaniei TU CONTROLEZI SCHIMBAREA CLIMEI, apreciaza ca in tarile uniunii, consumurile casnice raspund pentru 15 procente din aceste emisii si folosirea autoturismelor personale pentru inca 10 procente. Sigur ca, de cele mai multe ori schimbarile pe care ar trebui sa le facem pentru reducerea contributiei noastre la poluarea cu gaze cu efect de sera sunt de natura sistemica, ele implica actiuni politice, progresele tehnologice, manageriatul la scara mare. De aceea natiunile UE au elaborat si urmaresc planuri de DEZVOLTARE DURABILA care raspund nevoilor de lupta impotriva fenomenului de schimbare a climei. Dar, atentie, fara sa asteptam nimic din partea nimanui si fara ca nivelul de confort al vietii noastre sa sufere, fiecare dintre noi poate face ceva in sensul salvarii atmosferei si mediului in general, de la poluare. La aceste lucruri aparent marunte se refera campania TU CONTROLEZI SCHIMBAREA CLIMEI.

Evaluarea facuta de Comisia Europeana arata ca nu este deloc putin daca acordam mai multa atentie risipei de energie si apa din gospodarie, daca nu aruncam obiectele ce mai pot fi folosite sau daca pentru distante mici lasam masina si ne deplasam mergand pe jos sau cu bicicleta. Cu siguranta vom economisi bani si ne vom bucura de un castig de sanatate. Statisticile arata ca una din 2 calatorii pentru distante mici in oras, mai mici de 3 km, se face cu autoturismul personal. Asadar, desi multe din masurile ce trebuie luate tin de administratia locala si nationala, tot asa de multe tin de individ.

Pentru Romania, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabila nu este una dintre optiunile posibile, ci singura perspectiva rationala a devenirii nationale, avand ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluenta factorilor economici, sociali si de mediu.

Obiectivele Strategiei Nationale de Dezvoltare Durabila SNDD cuprind :

Energia curata, orizont 2013, 2020, 2030

Obiectiv general: Prevenirea schimbarilor climatice prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera, precum si a efectelor negative ale acestora asupra societatii si mediului.

Transportul durabil, orizont 2013, 2020, 2030

Obiectiv general: Asigurarea ca sistemele de transport sa satisfaca nevoile economice, sociale si de mediu ale societatii, reducand, in acelasi timp, la minimum impactul lor nedorit asupra economiei, societatii si mediului.

Productie si consum durabile, orizont 2013, 2020, 2030

Obiectiv general: Promovarea unor practici de consum nerisipitoare si productie eficienta si nepoluanta.



Conservarea si gestionarea resurselor naturale, orizont 2013,

2020, 2030 Obiectiv general: Imbunatatirea gestionarii resurselor naturale si evitarea exploatarii lor excesive, recunoasterea valorii serviciilor furnizate de ecosisteme.

Sanatatea publica, orizont 2013, 2020, 2030

Obiectiv general: Promovarea unor servicii medicale de calitate in conditii de egalitate si imbunatatirea protectiei impotriva amenintarilor la adresa sanatatii.

Educatie si formare profesionala, orizont 2013, 2020, 2030

Obiectivul general: UE nu prevede obiective cantitative sau calitative precise. Detalierea obiectivelor tinta pe orizonturi de timp se face pe baza prioritatilor nationale, in congruenta cu documentele si practicile curente ale UE.

Cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, inovarea, orizont 2013, 2020, 2030

Orizont 2013:

Trei obiective strategice:

Crearea de cunostinte prin obtinerea unor rezultate stiintifice si tehnologice de varf, cresterea vizibilitatii internationale a cercetarii romanesti si transferul rezultatelor in economie si societate, ameliorarea substantiala, calitativa si cantitativa, a performantei capitalului uman din cercetare, inclusiv prin dezvoltarea unor poli de excelenta;

Cresterea competitivitatii economiei romanesti prin promovarea inovarii cu impact efectiv la nivelul operatorilor economici, accelerarea transferului tehnologic, deplasarea accentului spre exercitii de rezolvare a problemelor complexe cu aplicabilitate directa, stimularea parteneriatelor cu firmele din sectoarele productiei si serviciilor pe baze competitive, crearea de centre de competenta si platforme tehnologice;

Cresterea calitatii sociale a cercetarii prin generarea de solutii conceptuale si tehnologice cu impact direct in elaborarea si implementarea politicilor publice si corelarea acestora in special in domenii precum sanatatea publica, protectia mediului, infrastructura, amenajarea teritoriului si gestionarea durabila a resurselor nationale pe baze eco-responsabile. Obiective specifice, unele cu tinte numerice:

Cresterea performantei prin plasarea cercetarii din Romania in grupul primelor 35 de tari in privinta aparitiilor in publicatiile indexate ISI (locul 48 in 1995-2005), cresterea de 10 ori a numarului de brevete EPO la un milion de locuitori (1,72 in 2003 fata de media UE de 137), triplarea numarului de brevete OSIM fata de 2006 si cresterea ponderii brevetelor high-tech, dublarea ponderii firmelor inovative (19% in 2002-2004);

Dezvoltarea resurselor sistemului prin triplarea numarului de cercetatori, concomitent cu descresterea mediei de varsta sub 40 de ani, asigurarea unui numar mediu anual de 2.000 burse doctorale, o pondere de 50% de doctori si doctoranzi in totalul cercetatorilor, cresterea atractivitatii carierei de cercetator si aplicarea unor criterii de performanta in promovarea profesionala, atragerea in institutiile de cercetare sau in proiecte realizate in Romania a unor cercetatori de valoare sau de perspectiva din strainatate sau din randul diasporei stiintifice romanesti, facilitarea accesului la infrastructuri de cercetare performante in tara si in strainatate, in special in UE;

Antrenarea sectorului privat prin cresterea cheltuielilor private pentru cercetare-dezvoltare la 1,5% din PIB, stimularea mediului privat pentru asimilarea rezultatelor cercetarii in productia de bunuri si servicii, dezvoltarea parteneriatelor public-privat in stiinta si tehnologie si a interfetelor specializate intre cerere si oferta, simplificarea accesului firmelor inovative la schemele de cofinantare in colaborare cu cercetarea din universitati si institutiile publice;

Cresterea capacitatii institutionale prin reducerea fragmentarii actuale a sistemului si incurajarea participarii la retele de cercetare pe plan national si international, afirmarea institutiilor de invatamant si cercetare romanesti ca actori pe piata internationala a cunoasterii si ca parteneri viabili ai firmelor, profesionalizarea managementului cercetarii, evaluarea independenta, preferabil internationala, a performantei cercetarii cu finantare publica, consolidarea rolului stiintei in societate prin promovarea eticii si egalitatii de sanse precum si a comunicarii si dialogului stiinta-societate;

Extinderea cooperarii internationale prin participarea la programe si proiecte transfrontaliere si initierea altora noi, o mai buna prezenta a Romaniei in organismele reprezentative la nivel european si international, incurajarea participarii diasporei stiintifice romanesti la proiecte realizate in Romania si la evaluarea proiectelor, programelor si politicilor publice relevante.

Orizont 2020: Se are in vedere perfectionarea, in continuare, a cadrului legislativ, regulatoriu si institutional, dezvoltarea interfetei cu firmele inovative si promovarea cofinantarii cu capitalul privat. Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare-inovare in universitati si unitati specializate se vor ridica la cel putin 3% din PIB.

Pentru a cuantifica si a avea o imagine corecta a dezvoltarii durabile, se impune dezvoltarea unui sistem informational statistic in acest domeniu.

Abordarea unui sistem de indicatori care sa ajute la monitorizarea dezvoltarii durabile a tarii noastre, trebuie sa porneasca de la obiectivele si tintele prevazute in Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila, in Strategia de dezvoltare a Romaniei “Orizont 2025” si alte documente programatice adoptate la nivel national si sa fie in concordanta cu Strategia de Dezvoltare Durabila a UE adoptata in anul 2001 la Göteborg.

Acesti indicatori trebuie sa fie consensuali si sa dea o imagine reprezentativa celor trei dimensiuni a dezvoltarii durabile: societate, economie si mediu. In aceeasi masura, este necesar ca acestia sa fie foarte clari, robusti si viabili din punct de vedere statistic, sa fie obtinuti din cele mai bune surse de date, surse care sa fie armonizate din punctul de vedere al metodologiei cu standardele internationale, sa fie comparabili cu Statele Membre ale UE si sa ofere comparabilitate si cu standardele internationale utilizate de Organizatia Natiunilor Unite si OECD.

In acealsi timp, acesti indicatori trebuie sa se poata obtine in timp util si sa fie usor de revizuit, in vederea actualizarii lor. Institutul National de Statistica a luat initiativa de a include si de a initia in Programul Phare 2001, componenta Statistica mediului, un studiu pilot pentru dezvoltarea unui sistem de indicatori de dezvoltare durabila. Scopul acestui proiect este realizarea unui sistem de indicatori care sa acopere in totalitate cei trei piloni ai dezvoltarii durabile si de a pune bazele unei largi dezbateri cu factorii interesati in dezvoltarea acestui domeniu. La construirea indicatorilor s-a avut in vedere un model de

organizare sistematica si coerenta a datelor, adoptat de Eurostat si Agentia Europeana de Mediu, respectiv modelul DPSIR.

Lista indicatorilor cuprinde:

indicatori structurali cu referinta la mediu, pentru care Romania are obligativitate de raportare catre organismele internationale;

indicatori care monitorizeaza atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

indicatori care monitorizeaza atingerea obiectivelor cuprinse in Strategia de dezvoltare a Romaniei “Orizont 2025”.

In concluzie dezvoltarea durabila este forma de crestere economica care satisface nevoile societatii in termeni de bunastare pe termen scurt, mediu si lung. Ea se fundamenteaza pe considerentul ca dezvoltarea trebuie sa vina in intampinarea nevoilor prezente fara sa puna in pericol pe cele ale generatiilor viitoare. De aceea actiunile intreprinse trebuie sa fie de durata, indicatorii de dezvoltare durabila trebuie sa fie precisi, iar obiectivele corespunzatoare actiunilor si activitatilor de prevenire a unei dezvoltari nefavorabile pe Terra sa fie stabilite in documente, programe si strategii , dar si in conventii si directive atat la nivel international, dar si national; documente programatice adoptate la nivel national care sa fie in concordanta cu documentele intenationale; astfel incat sa corespunda nevoilor pe termen lung facand posibila atingerea tintelor dezvoltarii durabile pe Terra.



loading...


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }