QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate stiinte politice

Conceptul de „partid politic”





CONCEPTUL DE „PARTID POLITIC”


Din punct de vedere etimologic termenul de partid vine din cuvantul latin pars-partis (parte dintr-un intreg).

Definitia data de Dictionarul Limbii Romane defineste termenul de partid astfel „grupare de oameni uniti prin comunitatea conceptiilor politice, ideologice, a intereselor sociale.”[1]




P. P. Negulescu considera partidele politice curente mai mult sau mai putin puternice ale opiniei publice[2]. Un partid politic trebuie sa fie o parte a natiunii si sa se caracterizeze printr-o comunitate de idei.

Conceptul de partid desemneaza o grupare relativ organizata si stabila care exprima sintetic interesele unui grup social, le reprezinta programatic si le promoveaza in forme specifice, luptand pentru cucerirea sau mentinerea dominatiei politice, a puterii. In termenii cei mai generali, partidul politic ar putea fi definit ca organizatie relativ durabila formata din indivizi care impartasesc aceeasi conceptie ideologica, subscriu la un set comun de valori social-politice, actionand pentru cucerirea puterii, pentru aplicarea programului propriu.[3]

Activitatea politica in societate se realizeaza nu numai prin intermediul statului, a institutiilor si organismelor ce tin de acesta, ci si printr-o vasta si complexa retea de organizatii si institutii extrastatale. Dintre acestea cele mai vechi si mai importante sunt partidele politice.

Existenta partidelor politice, a partidismului ca fenomen politic reprezinta un element esential al vietii democratice. Democratia incepe si exista numai odata cu aparitia si dezvoltarea partidismului.

Considerat a fi, pentru societate, una dintre cele mai sugestive si mai interesante personalitati colective, partidul politic apare ca element si factor al sistemelor si actiunilor politice, sub infatisari variate si personale.

Partidele politice reprezinta componente functionale esentiale in sistemele politice, incepand cu Epoca Moderna. In calitate de institutii sau structuri ale universului politic, partidele politie au aparut si s-au dezvoltat ca urmare a extinderii votului universal si a prerogativelor parlamentare ce decurgeau din regimurile democratice reprezentative pentru anumite grupuri politice. Din bogata literatura privind geneza partidului politic, castiga tot mai mult teren ideea ca partidul politic este copilul legitim al modernizarii politice prin intermediul democratiei reprezentative.[5]

Se considera, de asemenea, ca un partid ar fi expresia relatiilor de tip asociativ, reflectand apartenente bazate pe libera inregimentare, cu scopul de a infaptui un ideal sau a obtine avantaje materiale pentru militantii sai. In alte abordari, partidele politice sunt grupari voluntare mai mult sau mai putin organizate, care, in numele unei anumite conceptii asupra intereselor comune si ale societatii, pretind sa isi asume singure sau in coalitie functiile guvernarii.[6]

Ca fenomen politic partidismul reprezinta o componenta dinamica a vietii democratice active[7], in sensul ca democratia incepe sa se manifeste eficient social o data cu aparitia si dezvoltarea partidelor ca institutii politice.

In Europa si in lume aparitia partidelor moderne e o consecinta logica a rolului tot mai mare al consultarilor electorale si raspunde unor necesitati functionale. Partidele sunt intermediare intre institutii si indivizi, selectioneaza candidatii, propun programe, formuleaza optiuni, dau solutii tehnice. Fiecarui tip de corp electoral ii corespunde un anumit tip de partid.

In Romania art. 8 din Constitutie stipuleaza ca partidele politice contribuie la definirea si exprimarea vointei publice a cetatenilor. Aceasta functie esentiala se dimensioneaza in raport de valorile democratiei constitutionale astfel cum sunt ele definite in art. 1 si in art. 8 din Constitutia Romaniei:

alin. 1      Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.

alin. 2   Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.

Intr-un stat democratic si de drept consacrarea prin Constitutie a unor reguli privind partidele politice devine obligatorie. Constitutia trebuie sa exprime juridic scopurile partidelor politice si coordonatele in care se pot organiza si functiona.

Constitutia Romaniei intrata in vigoare in anul 2003, reglementeaza partidele politice in mai multe articole.

Textele de baza raman cele din art. 8 mentionat mai sus ca si cele din art. 40 potrivit caruia:

alin. 1           Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.

alin. 2      Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale.

alin. 3        Nu pot face parte din partide judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica.

alin. 4              Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.


Scopul partidelor politice este cucerirea puterii politice si de aici deriva doua definitii: definitia in sens larg stipuleaza ca partidele politice sunt acele asociatii care participa la lupta pentru putere. Definitia in sens restrans consemneaza ca partidele politice sunt organizatii care vizeaza prin lupta parlamentara cucerirea si influentarea puterii si care sunt legate de regimul democratic al puterii.



1.1. Organizarea si resursele partidelor politice


Partidele politice se organizeaza si functioneaza dupa criteriul administrativ-teritorial. Fiecare partid politic trebuie sa aiba statut si program politic proprii.

Statutul partidului politic cuprinde in mod obligatoriu:

a)     denumirea integrala si denumirea prescurtata;

b)     descrierea semnului permanent;

c)     semnul permanent sub forma grafica alb-negru si color, in anexa;

d)     sediul central;

e)     mentiunea expresa ca urmareste numai obiective politice;

f)      drepturile si indatoririle membrilor;

g)     sanctiunile disciplinare si procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor;

h)     procedura de alegere a organelor executive si competentele acestora;

i)      competenta Adunarii Generale a membrilor sau a delegatilor acestora;

j)      organele imputernicite sa prezinte candidaturi in alegerile locale, parlamentare si prezidentiale;

k)     organul competent sa propuna reorganizarea partidului sau sa decida asocierea intr-o alianta politica ori in alte forme de asociere;

l)      conditiile in care isi inceteaza activitatea;

m)   modul de administrare a patrimoniului si sursele de finantare, stabilite in conditiile legii;

n)     organul care reprezinta partidul in relatiile cu autoritatile publice si terti;

o)     alte mentiuni prevazute ca obligatorii in prezenta lege.[11]

Statutul si programul politic ale partidului trebuie sa fie prezentate in forma scrisa si aprobate de organele imputernicite prin statut.

Partidele politice au ca subdiviziuni organizatii teritoriale, potrivit organizarii administrative a tarii, care au numarul minim de membri prevazut de statut. Organele locale pot reprezenta partidul politic fata de terti la nivelul local corespunzator, pot deschide conturi la banca si raspund de gestionarea acestora.



Adunarea generala a membrilor si organul executiv, indiferent de denumirea pe care au o au in statutul fiecarui partid, sunt foruri obligatorii de conducere a partidului politic si a organizatiilor sale teritoriale. Conducerile organizatiilor teritoriale se aleg pentru o perioada determinata, prevazuta de statut. Statutul poate prevedea si alte organe, cu atributii formulate explicit.[12]


Partidele politice legal constituite pot proceda la reorganizare. Reorganizarea poate consta in comasare, prin absorbtie sau fuziune, ori in divizare, totala sau partiala.

Comasarea a doua sau mai multe partide legal constituite se realizeaza prin aprobarea protocolului de comasare de catre organele supreme de decizie ale fiecarui partid, in cadrul sedintei comune a acestora. In protocolul de comasare se vor mentiona in mod expres modalitatile de transfer al sumelor, bunurilor si contractelor detinute de partidele comasate, precum si procedura de garantare a continuitatii vechimii in partid a membrilor partidelor politice care fuzioneaza.

In protocolul de comasare se stabileste caracterul acesteia: prin absorbtie sau prin fuziune.

In situatia comasarii prin absorbtie, unul dintre partidele politice isi pastreaza personalitatea juridica, subrogandu-se in drepturile si obligatiile partidelor absorbite care isi inceteaza activitatea, inclusiv prin cumularea subventiilor acestora. In protocolul de comasare se va preciza care partid isi pastreaza personalitate juridica, avand drept consecinta pastrarea denumirii integrale, a denumirii prescurtate, a semnului permanent si electoral, precum si a programului politic.[13]

Protocolul de comasare si, daca este cazul, modificarile la statutul partidului care isi pastreaza personalitatea juridica se comunica, in termen de 10 zile de la adoptarea acestora, Tribunalului Bucuresti. Partidele politice absorbite vor fi radiate din Registrul partidelor politice.

In urma comasarii prin fuziune a unor partide politice rezulta un partid politic nou, care se subroga in drepturile si obligatiile partidelor politice care au fuzionat. Denumirea integrala, denumirea prescurtata, semnul permanent, semnul electoral si programul politic ale noului partid pot fi sau pot proveni de la unul sau mai multe dintre partidele care participa la fuziune.[14]

Un partid politic legal constituit se poate diviza prin hotararea organului sau suprem de decizie. Divizarea poate fi totala sau partiala.

Divizarea totala consta in impartirea intregului patrimoniu al unui partid politic care isi inceteaza existenta catre doua sau mai multe partide existente sau care iau nastere astfel.

In cazul divizarii totale, prin hotararea de admitere a cererii de inscriere a ultimului partid care ia astfel fiinta se va dispune si radierea din Registrul partidelor politice de la Tribunalul Bucuresti a partidului divizat.

Divizarea partiala consta in desprinderea unei parti din patrimoniul unui partid politic, care isi pastreaza personalitatea juridica, si transmiterea acestei parti catre unul sau mai multe partide care exista sau care se infiinteaza in acest fel.[15]



Resursele partidelor politice


Prima resursa a unui partid politic este sigla sa (da recognoscibilitate unui partid politic si asigura publicul asupra valorilor, principiilor si actiunilor pe care acel grup le promoveaza).

Cea de a doua resursa este data de bani care asigura in conditii concurentiale capacitatea unui grup politic de a raspunde exigentelor electorale. Banii nu sunt o resursa public recunoscuta, datorita suspiciunii de coruptie. Problema coruptiei  si a clientelismului politic a adus in discutie modalitatile de control asupra finantarii partidelor politice, finantare care nu este in mod absolut transparenta.

Numarul de membri reprezinta o a treia resursa a grupurilor politice. Orice partid isi afirma in mod public numarul de membri pentru a demonstra propria capacitate de mobilizare. In functie de tipul de partid, raportul numar de membri-finantare variaza. In cazul partidelor de cadre finantarea actiunii politice se realizeaza prin obligatia de a plati un cuantum din veniturile pe care le au toti demnitarii si functionarii publici ce apartin acelui partid. In cazul partidelor de masa finantarea se face pe baza de cotizatie; cu cat numarul de membri este mai mare, cu atat fondul banesc creste

Competenta este o alta resursa a partidelor politice si consta in capacitatea partidelor de a atrage tehnicieni pentru rezolvarea unor anumite probleme si pentru elaborarea unor anumite politici publice coerente.

O a cincea resursa este informatia care presupune atat accesul privilegiat la informatiile necesare pentru maximizarea competentei, cat si capacitatea partidului de a oferi partenerilor si mass-mediei informatii specifice.

Toate aceste masuri pot fi utilizate in masura in care partidul dispune de capacitatea de a se relationa la institutiile publice si private si de a crea retele de comunicare.

Alte doua resurse importante pot fi considerate imaginea grupului si sustinerea electorala.



1.2. Trasaturi si functii ale partidelor politice


Ca entitati de sine statatoare, cu structuri si functii proprii, partidele politice se deosebesc atat de organismele si institutiile statale, cat si de cele extrastatale printr-o serie de trasaturi, cum sunt:[16]

partidele politice se constituie si actioneaza pe baza voluntarismului, a liberului consimtamant al membrilor sai;

obiectivul fundamental al activitatii oricarui partid politic il constituie problema puterii, sub toate ipostazele sale, ale detinerii si exercitarii ei, a controlului sau influentarii ei sau a cuceririi. De aceea, intr-un stat democratic lupta pentru putere este o lupta intre partide, intre doctrinele si programele politice promovate de acestea;

are caracter constient – in sensul ca este o asociatie libera de cetateni, ce urmareste fie sa ajunga la putere, fie sa pastreze puterea pentru realizarea unui set de valori social-politice.Un partid, uneste deci, oameni care au acelasi crez politic, doritori sa-l slujeasca si, cred ei, capabili sa o faca;

are caracter de grupare sociala – in sensul ca partidele servesc, in primul rand, interesele unei categorii sociale. Experienta istorica a dovedit ca partide care implica in denumirile lor termeni ca: democrat, national, muncitoresc, taranesc, popular, etc. si care afirma ca au ca tel slujirea poporului s-au dovedit a fi, in realitate, antipopulare, partizane, de grup. In principal, orice partid care actioneaza in directia preluarii puterii se adreseaza prin programul sau, tuturor cetatenilor tarii;

are caracter istoric – in sensul ca partidele au aparut odata cu organizarea politica a societatii si au evoluat impreuna cu aceasta. Asadar, geneza partidelor politice este legata de momentul istoric al afirmarii sclavagismului, de momentele in care societatea a adoptat si forma democratica de conducere.[17]

orice partid politic dispune de o anumita structura organizatorica si de conducere, cu organe proprii de conducere locale si centrale, intre acestea existand o stransa legatura si corelatie. In cadrul organizarii si activitatii partidelor politice, un rol important il au statutele, codurile, regulamentele lor. In ele sunt inscrise principiile si valorile pe care acestea se intemeiaza si functioneaza, organele sale locale si centrale de conducere, durata si modul lor de desemnare, drepturile si obligatiile membrilor de partid, pozitia, atitudinea partidelor fata de principalele probleme interne si externe, obiectivele si sarcinile urmarite de acesta, strategia si tactica aplicata, relatiile cu alte partide si formatiuni politice, etc.

partidul politic isi desfasoara activitatea in baza unui program politic care se fundamenteaza pe o anumita doctrina. Programul orienteaza si directioneaza activitatea partidului, ii da sens si finalitate. Intr-o forma sintetizata in program isi gasesc fundamentarea si exprimarea interesele si aspiratiile clasei, grupului social al carui produs este respectivul partid;

partidele politice sunt caracterizate printr-o mare diversitate de fundamente doctrinar politice: liberalism, neoliberalism, conservatorism, neoconservatorism, social-democrat. Toate acestea reflecta, pe de o parte, diversitatea intereselor grupurilor sociale pe care le reprezinta, iar pe de alta parte, existenta in societate a unei diversitati de opinii, idei, solutii, alternative in realizarea lor, in organizarea si conducerea vietii sociale;

in ceea ce priveste denumirea partidelor politice, acestea pot aparea sub o diversitate de nume in care poate fi sau nu inclusa cea de partid, ea putand fi inlocuita cu cea de conventie, front, hunta, asociatie. Desi denumirile sub care apar si fiinteaza partidele politice nu exprima exact si intotdeauna pozitia partidului sau a grupului social ce-l reprezinta, includerea in titulatura acestuia a unor notiuni, ca cea de liberal, conservator, social-democrat, taranesc pot sa exprime fundamentul lor doctrinar-ideologic si compozitia lor sociala, dar nu obligatoriu si in mod automat;

partidele politice sunt caracterizate de o mare mobilitate sociala. Ele sunt sisteme politice deschise, in ele pot intra si iesi membri. In interiorul lor pot lua nastere diferite grupuri, fractiuni care pot dinamiza, conserva activitatea partidului, ii pot impune o noua orientare, un nou fundament politic ideologic si un nou program. In situatia de mari divergente de opinii, conceptii, fundamente ideologice si programatice, aceste grupuri, fractiuni pot iesi in afara partidului, il pot scinda si pot da nastere unui nou partid politic.[18]




In cadrul oricarei societati democratice partidele politice exercita un rol major in organizarea si conducerea vietii social-politice. De regula, acest rol se exprima, se manifesta prin functiile exercitate de partidele politice:[19]

functia politica – rolul, atributele, prerogativele acestei functii nu     sunt la fel in cazul tuturor partidelor politice. Partidele politice aflate la putere au rol major in constituirea si functionarea principalelor institutii statale (Parlament, Guvern), in luarea deciziilor si aplicarea acestora in organizarea si conducerea vietii social-politice.

In schimb, pentru partidele aflate in opozitie rolul acestei functii este de a monitoriza, de a influenta puterea, de a prezenta opiniei publice, electoratului, eventualele disfunctionalitati si neimpliniri ale acesteia sau masuri, decizii neconstitutionale, Revenirea la putere, recucerirea acesteia este obiectivul oricarui partid aflat in opozitie.

functia de organizare si conducere a activitatii partidului, de mentinere a unei permanente legaturi, comunicatii cu propriile organizatii, membrii si simpatizanti – alaturi de imbunatatirea activitatii organizatorice si de conducere, aceasta functie urmareste atragerea unor noi membrii si simpatizanti politici. Formarea si pregatirea propriilor cadre pentru activitatea de partid si de stat in conditiile aflarii sau revenirii la putere, constituie de asemenea o importanta atributie a acestei functii.

functia teoretico-ideologica – aceasta vizeaza mai multe obiective:

dezvoltarea si adaptarea propriei paradigme[20] doctrinare la conditiile social-istorice, la obiectivele si sarcinile urmarite de partid;

elaborarea programului politic, a strategiei si tacticii politice a partidului;

organizarea, sustinerea si ducerea luptei ideologice impotriva altor partide si formatiuni politice.

Aceasta functie devine deosebit de activa in perioada luptei electorale, ea organizand, orientand si conducand lupta politica a partidului.

functia civica, formativ educativa si patriotica atat a propriilor membrii de partid, cat si a simpatizantilor.

In Romania, art. 8 din Constitutie stipuleaza ca partidele politice contribuie la definirea si exprimarea vointei publice a cetatenilor. Aceasta functie esentiala se dimensioneaza in raport de valorile democratiei constitutionale astfel cum sunt ele definite in art. 8 din Constitutia Romaniei:

alin. 1 Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.

alin. 2 Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.[21]



1.3. Incetarea activitatii partidelor politice


Conform legii nr.14/2003, un partid politic isi inceteaza activitatea prin:

a)            dizolvare, prin hotarare pronuntata de Curtea Constitutionala;

b)            dizolvare, prin hotarare pronuntata de Tribunalul Bucuresti;

c)            autodizolvare, hotarata de organele competente prevazute de stat;

d)            reorganizare[22].


Un partid politic se dizolva pe cale judecatoreasca in urmatoarele conditii:

a)          cand se constata incalcarea prevederilor constitutionale de catre Curtea Constitutionala;

b)          cand scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicita ori contrara ordinii publice;

c)          cand realizarea scopului partidului politic este urmarita prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

d)          cand partidul urmareste alt scop decat cel care rezulta din statutul si programul politic ale acestuia;

e)          ca urmare a inactivitatii constatate de Tribunalul Bucuresti;

f)           ca urmare a neindeplinirii obiectivelor stabilite la art. 1 si 2 ale prezentei legi, constatata de Tribunalul Bucuresti.[23]


Inactivitatea unui partid politic se poate constata in urmatoarele situatii:

nu a tinut nici o adunare generala timp de 5 ani;

nu a desemnat candidati, singuri sau in alianta, in doua campanii electorale parlamentare succesive, in cel putin 18 circumscriptii electorale.

Neindeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic se poate constata cand un partid politic nu obtine la doua alegeri generale succesive un numar minim de voturi. Numarul minim necesar indeplinirii conditiilor prevazute la art. 1 si 2, ale prezentei legi, este de cel putin 50.000 de voturi la nivel national, pentru candidaturile depuse in oricare dintre urmatoarele scrutinuri: consilii judetene, consilii locale, Camera Deputatilor, Senat.[24]



1.4. Rolul partidelor politice


Partidele politice au ajuns sa fie omnifunctionale, implicandu-se in multiple activitati social-economice si politice.[25]

Rolul partidelor politice se manifesta prin anumite functii, precum:

constientizarea intereselor unor grupuri mai largi sau mai restranse de cetateni si atragerea acestora in activitatea politica;

organizarea cetatenilor pe temeiul unor principii si reguli care asigura desfasurarea unei actiuni constiente, dirijate spre un anumit scop;

formarea si pregatirea cadrelor in scopul asigurarii personalului calificat pentru aparatul de stat in vederea guvernarii atunci cand partidul ajunge sa preia puterea politica;[26]



asigurarea guvernarii in perioada exercitarii puterii politice in stat, prin elaborarea unor programe, norme si orientari de dezvoltare, in concordanta cu interesele tarii respective, atat pe plan intern, cat si pe plan extern;

mentinerea tonusului luptei politice si concurentei de oferte in cadrul opozitiei politice, specifice sistemului politic pluralist.

Partidele politice sunt atestate de experienta sociala ca o categorie de baza a miscarii istorice a societatii, constituind principalii factori ai miscarilor sociale si nationale, ai confruntarilor politico-ideologice, exprimand prin activitatile si manifestarile lor devenirea istorica a societatii. Sistemele social-politice ale natiunilor, in desfasurarea lor, sunt marcate de diferite forme de organizare si de activitate, de functionare si de institutionalizare a partidelor politice.[27]

Cat priveste rolul social al partidelor politice, se considera ca acestea au urmatoarele functii principale:

a)     functia electorala – potrivit acestei functii, partidele politice propun candidati la functiile eligibile in organisme reprezentative la nivelul central si local si recruteaza prin programele si platformele electorale aderenti;


b)     functia de formare a constiintei civice – prin intreaga lor activitate partidele politice contribuie la formarea activismului social, la sensibilizarea cetateanului cu problemele societatii si, totodata la cresterea raspunderii civice;


c)     de a mijloci raporturile intre cetateni si guvernanti (functia de mediere) – aceasta functie se exercita indeosebi prin parlamentarii care au fost propusi de partide si continua sa fie membrii acestora. Parlamentarii sunt reprezentanti ai natiunii, dar in acelasi timp se conformeaza unor ordine transmise de partidele carora le apartin sau tind sa actioneze potrivit programului politic al acestora. Facilitatea legaturilor intre cetateni si guvernanti se face si prin ministrii apartinand anumitor partide;


d)     functia de conducere – partidele tind sa exercite, chiar si pe cale mediata puterea politica, sa-si asume prerogative de conducere. Aceasta functie a fost exacerbata in tarile socialiste, partidele comuniste preluand efectiv atribute ale organelor statului.


Prima sarcina a unui partid politic dupa ce a castigat alegerile este de a forma Guvernul. In sistemele parlamentare, membrii cabinetului sunt selectati din randul partidelor politice, in timp ce in sistemele prezidentiale pot fi numiti ministri, personalitati care nu apartin partidului victorios.

Aparitia si dezvoltarea partidelor politice au constituit si constituie un factor necesar, obiectiv, cu caracter progresist, deoarece ele, pe de o parte, au rolul de a atrage largi categorii sociale la o activitate constienta, iar pe de alta parte, asigura mai multe variante in realizarea progresului social, fiind un element decisiv in conducerea democratica a societatii.




Zorela Creta, Lucretia Mares, Zizi Stefanescu-Goanga, Flora Suteu, Valeriu Suteu, Mic dictionar al limbii romane, Editura Demiurg, Bucuresti, 1992, p. 205.

P. P. Negulescu, Partidele politice, Editura Cultura Nationala, Bucuresti, 1926, p. 33.

Ion Mitran, Politologie, Editura Fundatiei „Romania de Maine”, Bucuresti, 2000, p. 60.

Ibidem.

Virgil Magureanu, Studii de sociologie politica, Editura Albatros, Bucuresti, 1997. p. 241.

Ibidem, p.62.

Ibidem.

Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Stan Stoica, Enciclopedia partidelor politice din Romania (1859-2003), Editura Meronia, Bucuresti, 2003, p. 5.

A se vedea Constitutia Romaniei, Editie actualizata la 10 mai 2006, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006, p. 16.

Ibidem, p. 16.

A se vedea Legea nr. 14/2003 a partidelor politice , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003.

Ibidem.

Ibidem.

Ibidem.

Ibidem.

Ibidem.

Ibidem.

Ibidem.

Zorela Creta, Lucretia Mares, Zizi Stefanescu-Goanga, Flora Suteu, Valeriu Suteu, op. cit., p. 207.

A se vedea Constitutia Romaniei, Editie actualizata la 10 mai 2006, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006, p. 3.

A se vedea Legea nr. 14/2003 a partidelor politice , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003.


Ibidem.

Ibidem.

Ion Deleanu, Drept Constitutional si institutii politice, Editura Nova, Bucuresti, 1996, p. 213.

Ion Mitran, op. cit., p. 62.

Ibidem, p.63.





Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }