Tinerete fara batrinete si viata fara de moarte - comentariu literar

Tinerete fara batrinete si viata fara de moarte - comentariu literar

Basmul 'Tinerete fara batranete Si viata fara de moarte' este una dintre cele mai cunoscute,creatii epice din folclorul romanesc si se integreaza, din punct de vedere tematic, uneia dirtre cele mai raspandite si mai fascinante serii mitice si epopeice: aceleia legate de cautarea nemuririi eroului basmului romanesc putand sta astfel alaturi de anticul Ghilgames. Cautarea nemuririi, a vietii vesnice constituie, de altfel, o tema fundamentala atat a literaturii traditionale, cit si a literaturii culte,  marturisind o eterna nostalgie umana: aceea de depasire a conditiei existentiale supuse timpului si mortii, de a redobandi conditia paradisiaca, unde omul 'era asemeni zeior'. In mitologia greaca doar eroii pot cuceri, prin faptele lor, dreptul la o viata vesnica, in 'Insulele Fericitilor'. In basrnul romanesc in discutie aceasta cautare a nemuririi se suprapune, pana la un punct,unui parcurs initiatic - de formare a unui tanar - parcurs descris si in poezia de ritual si ceremonial ,precum in colindele de flacau sau in poezia-riturilor de trecere, deoarece initierea implica intotdeauna o trecere.

Formula de inceput a basmului, 'A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti'..,are menirea de a-i introduce pe ascultatori in timpul fabulos al povestii, altul decat cel al realitatii cotidiene, un timp in care faptele miraculoase sunt posibile. Nasterea eroului se integreaza motivului na$terii miraculoase', prevestind un destin exceptional. Mai mult, eroul accepta sa vina pe lurne cu un singur scop: acela de a avea 'tinerete fara batranete si viata fara de moarte', cautarea acestui ideal este, de la bun inceput, singura menire a vietii sale.

Alegerea calului si armelor in vederea 'marii calatorii' face parte dintre probele pe care eroul trebuie sa le treaca in procesul initiatic. Animalul nazdravan ce-i va fi calauza si sfetnic eroului trebuie sa fie descoperit in randul animalelor obisnuite. Infatisarea sa este menita sa induca in eroare: el pare cel mai batran si mai bolnav dintre toti caii. Adevarata sa latura,de animal nazdravan, se reveleaza doar celui menit sa-i fie stapan, eroului, celui ales in vederea cautarii 'tineretii fara batranete si vietii fara de moarte'. Ritul de initiere a unui tanar ce urmeaza sa treaca in categoria adultilor devine si un rit de inscaunare. Calul nazdravan, cel ce il ajuta pe erou sa treaca incercarile grele ale parcursului initiatic este o aparitie caracteristica basrnelor.

Teritoriile strabatute de erou inainte de a ajunge in tara 'tineretii fara batranete si vietii fara de moarte',respectiv teritoriile pazite de scorpie si Gheonoaie, sunt 'zone de trecere',hotare intre doua lumi: cea 'muritoare' si-aceea a nemuririi. Ele sunt pazite de aparitii monstruoase, echivalente anticului Cerber: Scorpia, Gheonoaia, fiarele padurii care inconjoara palatul 'tineretii fara batranete si vietii fara de moarte' joaca un astfel de rol, de 'monstri pazitori ai pragului', care nu permit accesul in 'lumea de dincolo' decat initiatilor. Odata infranti deci 'umanizati' de catre erou, 'monstrii' se transforma in adjuvanti ai acestuia si ii deschid calea spre 'taramul nepamantean'.

Tara ' tineretii fara batranete si vietii fara de moarte' are toate datele unui taram paradisiac: palatul stralucitor al zanelor se afla pe o pajiste plina de flori, unde 'este vesnic primavara'. Este o lume a totalei armonii, unde grijile, necazurile, preocuparile existentei 'muritoare' nu exista, este 'tara fara dor'. Pentru a reveni la conditia umana, 'pamanteana' trebuie sa treci prin 'Valea Plangerii ' , un alt 'teritoriu de trecere' intre doua lumi, de data aceasta al decaderii din conditia paradisiaca.

Finalul tragic este unul mai putin obisnuit in basme. In majoritatea cazurilor acest moment apare in partea de inceput a basmului si are un rol functional, acela de a dezlantui o intriga, de a introduce o actiune si, dupa un nou parcurs initiatic, starea paradisiaca este recucerita, basmul incheindu-se cu o formuld de tipul 'si au trait fericiti pana la adanci batraneti'.

In cazul basmului 'Tinerele fara batranete Si viata fara de moarte'incalcarea interdictiei de a intra in 'Valea Plangerii' atrage o regresiune progresiva in nivelul premergator initierii, in lumea 'profana' condamnata la suferinta si mortalitate. Primul semn al intrarii eroului in 'Valea Plangerii' este tocmai 'dorul' de parinti, atribut specific conditiei umane. Drumul sau spre palatul parintilor este o copie in negativ a parcursului initiatic prim. Apropierii de taramul zanelor (un spatiu al 'sacrului'), zborului calului nazdravan spre palatul tineretii eterne li se opune un drum anevoios, marcat de imbatranirea progresiva, 'primavara vesnica' din 'tara fara dor' apare in contrast cu paraginirea celuilalt palat, al parintilor eroului iar la capatul acestui drum asteapta moartea.

incalcarea interdictiei, avand drept consecinta pierderea starii paradisiace a nemuririi, poate fi inleleasa drept o 'ratare' a initierii, o neputinta a eroului de a-si depasi propria conditie - 'ratare' atribuita de obicei in basm 'falsilor eroi'. Drept contraargument se poate afirma ca 'falsii eroi' nu reu$esc niciodata sa-si depaseasca propria conditie, ceea ce nu este cazul eroului din 'Tinerete”.

Depasind termenii unei interpretari simpliste, o cercetare mai atenta semnaleaza un alt aspect: finalul tragic al basmului depaseste structurile mitice si ritualice (matricea originara a basmului) si, revalorificandu-le intr-un alt context, adauga o dimensiune metafizica, nascuta din aceeasi dorinta de explicare a lumii, universului si existentei ca si mitul. Insa de data aceasta nostalgia starii paradisiace este exprimata alaturi de neputinta realizari ei, de constiinta limitelor umane in confruntarea cu destinul.

Cele doua lumi, impreuna cu cele doua drumuri, sunt prezentate antitetic, marcand revelatia-limita a fiecareia dintre ele: viata eterna si moartea. Astfel, drumul, parcursul integral strabatut de erou apare ca un cerc ce se inchide, un ciclu existential complet.

Redevenit un ins oarecare, supus bitranetii si mortii, eroul devine un exponent al experientei general umane, cu atat mai mult cu cat reintoarcerea sa la conditia de

muritor are loc dupa trairea (chiar daca temporara)experientei absolutului.

Basmul devine o pledoarie stralucita, rostita in limbajul fabulos-simbolic al basmului folcloric, pentru acceptarea deliberata a locului ocupata de om in lume si in univers, incetand adica sa mai fie doar o poveste de divertisment si continand un substrat didactic-moralizator de mare profunzime filozofica, perfect “absorbit in fapte, fara nici o interventie discursiva”(G. Calinescu)