Si o data n-am auzit-o plangandu-se, ori blestemand, ori spunand vreo vorba rea. [ ] De dimineata pana in noapte muncea si ne ingrijea s-avem de toate. Surorile incepeau sa coasa si ele. Un frate mai mare intrase ucenic la un unchi al mamei, zugrav de biserici Se vede ca era in neamul nostru, ca mult imi mai placeau si mie icoanele cand eram mic "
1848 Intra ucenic "la un iconar". G. Oprescu a stabilit ca acest prim profesor al lui Grigorescu a fost pictorul Anton Chladek.
1849 Se desfasoara revolutia din Principatele romane. Pictorii Ion Negulici, C. D. Rosenthal si Barbu Iscovescu, participanti activi la revolutie, sunt nevoiti sa se expatrieze.
1850 Isi incheie scurta ucenicie si incepe sa faca singur iconite pe care le vinde apoi " la obor ", " ca orice negustor " : " Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasa dupa cea dintai afacere a mea ! Facusem vreo zece sorcoveti si cand i-am pus mamei in mana, s-a uitat la bani, apoi la mine, si m-a intrebat ingrijata de unde-s - ca eu lucrasem pe ascuns icoanele. Cand i-am spus, m-a sarutat, a dat sa zica ceva si s-a intors repede cu fata spre fereastra, ca-i venea sa planga. Aceea a fost, poate, cea mai fericita zi din viata mea " Theodor Aman pleaca la Paris sa-si completeze studille artistice. Se naste, " in Bucuresti sau in imprejurimi", Ioan Andreescu.
1853 Picteaza pentru biserica din Baicoi, ajutat de Nita Paraiescu, sase icoane mari si unsprezece praznicare; sunt cele mai vechi icoane ale sale care poarta o data sigura.
1855 Picteaza mai multe icoane pentru manastirea Cadarusani; "mesterul Nicu" ajunge sa se numere "printre cei mai cautati zugravi de biserici".
1856 La 5 ianuarie se adreseaza domnitorului solicitandu-i sprijinul pentru a putea studia mai departe. La 7 septembrie infatiseaza caimacanului Alexandru Dimitrie Ghica o noua petitie, ramasa insa si ea fara nici un rezultat : " Dorinta d-a merge in Academia de pictura din Roma spre perfectionarea artei ce esersez ma facu sa indraznesc a ma prezenta mariei sa;e fostului domn barbu Dimitrie Stirbei cu o mica compozitie intitulata Scaparea stindardului de Mihai Viteazul, aratand tototdata si dorinta-mi de-a ma perfectiona in arta picturii; insa in loc de a ma trimite la Roma, m-a incurajat cu o gratificatie in bani, ci spre a fi trimes pentru perfectionare, ca sa poci si eu o data a lucra cu cele mai vii culoare vreuna din faptile stralucite ale bravilor nostri printi.
