QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate romana

Nichita Stanescu - poet romantic








Este un poet romantic in esenta peziei sale si modern in exprimarea poetica. S-a afirmat in lirica noastra intr-o perioada dominata de “poezia evenimentului si a anecdotului” creata de Mihai Veniu, Eugen Jebeleanu .

Criticul Eugen Simion (Scriitori romani de azi I, II, III ) afirma ca N. Stanescu ii reactualizeaza in lirica sa pe M.Eminescu si Ion Barbu si in “latura lui serafic-vizualista”.



Opera lui N.Stanescu este vasta si in critica literara s-a vorbit de existenta a trei etape in lirica sa: prima etapa ar constitui-o primele sale volume - Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor in care tema fundamentala este iubirea; a doua etapa cuprinde volumele Dreptul la timp, 11 elegii, Maretia frigului, Oul si sfera, Necuvintele, In dulcele stil clasic in care poetul reda o adevarata aventura a cunoasterii; a treia etapa cuprinde poezii care trateza tema vietii si a mortii Epica magna, Opere imperfecte, Noduri si semne.

Nichita Stanescu a debutat in 1960 cu volumul Sensul iubirii, in care asemenea lui N. Labis evoca copilaria si adolescenta unei generatii marcate de razboi. Pentru poet copilaria este “netraita minune”, “glezna mea cu aripi”, iar adolescenta este numita metaforic “cantecul meu de izbanda”. Din acelasi volum se retin poeziile Emotie de toamna, Mister de baieti, Campie primavara.

In 1964 publica volumul O viziune a sentimentelor care cuprinde numai poezii erotice, alcatuind un roman al unei idile, in care iubirea este prezentata ca o minune care are o adevarata forta demiurgica. In poezia Cantec iubirea se asociaza cu ideea de zbor spre inalt, iar in poezia Leoaica tanara, Iubirea sentimentul iubirii este prezentat ca o leoaica aramie care sfasie fiinta indragostului.



Volumul Dreptul la timp cuprinde poezii alegorice care au ca punct de plecare mituri universale. De exemplu in poemul Enghidu porneste de la epopeea despre Ghilgames pentru a dezbate problema mortii. Poemul Galateea dezvolta mitul lui Pygmelion, sculptorul indragostit de propia sa creatie; N Stanescu insista asupra ideii ca Galateea este opusul artistului dar si femeia neanduratoare. In poezia Qvadriva poetul include tema dedublarii omului. In qvadrida cu 4 cai sunt doi luptatori: “Unul isi tine inima inainte in cai
Altul si-o taraste peste pietre in urma
Unul stange fraiele cu mana dreapta
Altul tristetea in brate”.



Volumul 11 elegii a aparut in 1966 si este considerat cea mai buna carte a lui N. Stanescu care marcheaza o rascruce in activitatea sa, poetul orientandu-se spre meditatii filozofice. Tema filozofica este criza existentiala a omului care incearca s-o depaseasca prin meditatie. Intaia elegie este o definitie in stil taoist a ceva esential a ceea ce numeste “nenumit si enigmatic, El”:”El incepe cu sine si se sfarseste cu sine
Desi fara margini, e profund limitat”. Elegia a doua intitulata Getica , prezinta popularea universului cu zei. Zeul apare acolo unde se produce o ruptura in coeziunea materiei, orce rana naste un zeu pentru ca orice suferinta este sacra. In alte elegii vorbeste despre eviul mediu retras din istorie in fiinta poetului: “Eviul mediu s-a retras in chilie
Rosii si albe a sangelui meu.”

Volumul Laus Ptolemeu (Lauda lui Ptolemeu) care a aparut in 1968 cuprinde o adevarata cosmogonie in care ca punct de referinta este Pamantul. Alte elemente ale cosmogonie sunt focul si aerul pe care le denumeste Aerburg, Focburg si respectiv Terburg. Centrul acestui univers este Pamantul si creatorul este Ptolemeu pe care il numeste “invatatul dintre invatati cel mai mare”.



In 1970 apare volumul In dulcele stil clasic in care parodiaza poezia traditionala.

In ultimele volume, Epica magna si Opere imperfecte publica poeme in care dezbate tema timpului si a mortii.



Leoaica tanara, Iubirea

Poezia a aparut in 1964 in volumul O viziune a sentimentelor si este o poezie erotica.

Structura: are 4 strofe inegale ca numar de versuri (6,8,3,7). Versurile sunt inegale ca masuri si rimeaza accidental.

Tema: este erotica, poetul dezvolta ideea ca iubirea este o forta demiurgica, creatoare care reordoneaza universul tinzand spre perfectiune si care schimba raportul eu-lui poetic cu lumea de afara si cu sine.

Prima strofa - apeland la metafore, personificari si comparatii, N.S. creaza imaginea materializata a iubirii. Metaforic iubirea este “leoaica tanara”, “leoaica aramie” care navaleste in sufletul poetului ca o forta devastatoare. Ea sfasie cu coltii fiinta poetului, iubirea provocand durere: “Leoaica tanara, iubirea
Mi-a sarit in fata.
Ma pandise-n incordare
Mai demult.
Colti albi mi i-a infipt in fata,
M-a muscat, leoaica, azi de fata”

Strofa a doua - ca un adevarat Demiurg , iubirea reordoneaza Universul transformandu-l intr-un joc de cercuri: “natura se facu un cerc, de-a-dura”. Iubirea este inaltare, ea transfigureaza viata omului inaltandu-l sufleteste. Indragostitul isi pirde identitatea iar simturile i se detaseaza de timp. Privirea “in sus tasni” si se descompunea in jumatate de curcubeu ca raza de lumina. Auzul intalneste iubirea in cantecul de ciocarlii. Deci pentru peot iubirea este un cantec.



Strofa a treia - “Mi-am dus mana la spranceana,
La tampla si la barbie,
Dar mana nu le mai stie”

A patra strofa - revine la ideea centrala a poeziei, iubirea fiind prezentata ca o forta care pustieste fiinta poetului; el devine “desert in stralucire” peste care trece atotputernica alene “o leoaica aramie
cu miscarile viclene”.

In finalul poeziei N.S. afirma ca iubirea este un sentiment inevitabil dar trecator.

In dulcele stil clasic

A aparut in volumul cu acelasi titlu in 1970 in care N.S. parodiaza fara ironie stilul clasic al poeziei traditionale. Aceasta poezie este considerata “o poezie lirica galanta”.

Structura: are structura unei poezii clasice, versurile sunt grupate in 5 catrene, iar un vers este izolat in finalul poeziei care este o concluzie a ideiilor poetice exprimate. Masura versurilor este de opt - noua silabic, ritmul este trohaic, iar rima este usoara - fie monorima, fie imperecheata sau imbratisata.



Tema - este iubirea dar nu mai apare ca in alte poezii (Cantec , Leoaica tanara, iubirea) ca o forta demiurgica, ca o energie reordonatoare a lumi, ci ca un sentiment conferential si efemer.



Poetul contempla nasterea iubirii din mineral: ”Dintr-un bolovan coboara
Pasul tau de domnisoara”; din vegetal , din natura intreaga:”Dintr-o inserare-n seara
Pasul tau de domnisoara.
dintr-o pasare amara
pasul tau de domnisoara.” Iubirea sau fiinta iubita este denumita metaforic pasul tau de domnisoara. Repetarea acestei metafore de 4 ori la inceputul poeziei sublineaza sentimentul de emotie si uimire, trezit de descoperirea sentimentului iubirii.

Unele epitete ca “amara”, “pala” semnifica in egala masura bucuria dar si durerea provocata de iubire. Deci iubirea este un dor al naturii, dar este doar o trasatura de o clipa, este un sentiment efemer:”O secunda, o secunda
Eu l-am fost zarit din unda”.



Iubirea este denumita apoi “semizeu” ca inalta sufletul omului, dar este denumita si “blestemat” ca provoaca suferinta, este amara iar sufletul se simte impovarat ce de un blestem: ”blestemat si semizeu
Caci imi este foarte rau”.

Preotul se imagineaza contempland aparitia iubirii “pe sub soarele pitic
Aurit si mozaic”. Iubirea este un fapt exterior, venit dinafara poetului. Pentru el iubirea este “mai nimic”, poetul accentuand efemeritatea acestui sentiment.

Ultimul vers al poeziei, separat de celalalte strofe, cuprinde o concluzie lapidara formulata in numai 4 cuvinte : ”Pasul trece eu raman”. Aceasta concluzie reliefeaza ideea nestatorniciei sentimentelor erotice care sunt inevitabile dar efemere.

Textul acestei poezii a mai fost interpretat nu ca o poveste de iubire, ci si ca o adevarata arta poetica avand ca tema raportul dintre artist si poezie, inspiratie. Este vorba de prezentarea starii de extaz produsa poetului in clipa revelatiei absolutului.


loading...



Descarca referat




E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







loading...


Cauta referat