QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate romana

Eminescu si Apocalipsa








Se intalnesc si amanunte specifice: o iarna lunga de trei ani, uriasi care se vor catara pe curcubeu sa distruga lacasul zeilor. In cele din urma, armata zeilor si eroilor se va intalni cu aceea a uriasilor si a monstrilor intr-o campie intinsa (Armagedon), in batalia hotaratoare. In acest razboi vor pieri toti, ultimul supravietuitor declansand incendiul cosmic. Orice urma de viata dispare, intreg Pamantul este inghitit de Ocean si Cerul se prabuseste.
Si totusi, acesta nu este sfarsitul. Un nou pamant rasare, verde, frumos, imbelsugat, purificat de orice suferinta.
Cum orice gand omenesc adanc porneste de la cauza prima, din cer, opera lui Eminescu izvoraste si ea din fiorul cosmogonic. Poemele lui se invartesc tot mai aproape sau mai departe de samburele de intuneric al golului primar. Fiind atent asupra procesului universal, Eminescu include viziunea lumii intre doi poli, geneza si stingerea. Materia este examinata in fierberea ei in aceste doua directii, in miscarea de organizare si dezorganizare. Imaginea apocaliptica a stingerii cosmosului este grandioasa si dramatica. Intr-o gradatie succesiva, poetul potenteaza ideea echilibrului universal, al destinului uman care, daca se stinge, va cufunda totul in intuneric, universul devenind doar un vis al nefiintei. Depasindu-si conditia umana, cugetatorul din “Scrisoarea I” intuieste catastrofa cosmica. Soarele, aruncandu-si ultimele raze va deveni “trist” si “ros”, inchizandu-se in intruneric, iar planetele, inghetand, in dezlantuirea lor vor cadea in spatiu, scapate din ordinea lor abisala, din franele luminii si ale soarelui:



“In prezent cugetatorul nu-si opreste a sa minte,
Ci-ntr-o clipa gandu-l duce mii de veacuri inainte;
Soarele, ce azi e mandru, el il vede trist si ros
Cum se-nchide ca o rana printre norii intunecosi . ”
Comparatia echilibrului armoniei cosmice cu o catapeteazma sfanta a lumii care se innegreste in adanc, stelele cazand ca simple frunze ale toamnei, este cutremuratoare si avertizeaza asupra unui cataclism cosmic, prabusirea lumilor. Imaginea tabloului culmineaza cu versurile care concluzioneaza:
“ Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie,
Caci nimic nu se intampla in intinderea pustie . ”,
pentru ca in noaptea nefiintei, totul cade, totul tace, incepand eterna pace, devenirea prabusindu-se, oprindu-se din pulsatiile vietii. Eternitatea omului este o eternitate pe fragmente. In “Archaeus” Eminescu noteaza:” in fiecare om se incearca spiritul universului, se opinteste din nou, rasare ca o raza din aceeasi apa, oarecum un nou asalt spre ceruri”.
Sugerand ideea de mare trecere, poezia “Memento mori” prezinta in ultimul tablou viziunea meditativa asupra Apocalipsei ce cuprinde civiliazatia si universul. Intreaga natura cu fenomenele terestre si cosmice, istoria colectiva si cea individuala se cuprind aceluiasi ciclu de rotatie: apar, se dezvolta, ating apogeul si dispar:
“Din marire la cadere, din cadere la marire
Astfel vezi roata istoriei intorcand schitele ei.”
Finalul poeziei este o incercare de intelegere a creatiei lui Dumnezeu cel “sfant si mare” si o prevestire a Apocalipsei, o tulburatoare meditatie asupra soartei omenirii care este harazita sa se zbata intre aceleasi limite, refacand in mersul ei istoric acelasi cerc etern, fara perspectiva de a-si putea depasi dimensiunile:
“S- astazi punctul de solstitiu a sosit in omenire.
Din marire la cadere, din cadere la marire


Astfel vezi roata istoriei intorcand schitele ei;
Inzadar palizi, sinistrii, o privesc cugetatorii
Si vor cursul sa-l abata . combinatii iluzorii –
E apus de Zeitate, s-asfintire de idei.”
Poezia “ Mortua est” a luat nastere sub impulsul unei mari suferinte, a carei amploare a atins proportii titaniene si si-a creat un spatiu si un timp estetic proportionale cu intensitatea sentimentului. Poetul nu este cutremurat de moartea iubitei – durerea sa capata proportii universale, motivand marile intrebari legate de lipsa de sens a existentei; sugereaza stingerea universului.
Poezia “Imparat si proletar” subliniaza ideea ca infrangerea finala trebuie sa creeze perspectivele finale ale poeziei. Poetul vede totul in planul imensitatii, pentru el caderea revolutiei si a imparatului inseamna destinul intregii omeniri. Viata este definita ca un vis ce se incheie in mormant, lumile dispar.
Deznadejdea, tristetea vietii sunt sugerate de sunetul jalnic al piramidelor din poezia “ Egipetul”. Intelepciunea care guverneaza lumea devine zadarnica, faptele rele inmultindu-se, iar cele bune imputinandu-se, prevestind astfel sfarsitul. Citind semnul intors, magul descifreaza Apocalipsa care a inecat civilizatia in nisipuri:
“Si se poate ca spre raul unei ginti efeminate,
Regilor patati de crime, preotimei desfranate,
Magul, paza razbunarii, a cetit semnul intors;
Si- atunci vantul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,
Astupand cu el orase, ca gigantice sicriuri
Unei ginti ce fara viata-ngreuia pamantul stors”
E de banuit ca dezastrul acestei istorii a fost pricinuit de un mag ce a aflat prin practici astrologice ” tot ce-i drept, frumos si bun”.


loading...



Descarca referat

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }