QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate romana

Despre iubire ca temă literară





Iubirea este o tema literara foarte vasta si importanta, ale carei origini se leaga de originile culturii umane. In opinia lui Victor Hugo, "dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeasi natura. Dragostea e ca o scanteie divina si ca sufletul, si tot ca el e incoruptibila, indivizibila, nepieritoare. E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge. Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului".

Inrudite, prin sens, cu termenul "iubire" sunt termenii "eros" si "amor".

Conform "Micului dictionar enciclopedic", iubirea este "faptul de a iubi", "sentiment erotic pentru o persoana de sex opus", "sentiment puternic de simpatie, de admiratie si de afectiune pentru cineva". In "Dictionarul de filozofie", ea apare ca "termen atribuit unui sentiment moral-estetic funciar, opus egoismului. Iubirea se manifesta in aspiratia dezinteresata si patrunsa de abnegatie catre obiectul sau: o persoana sau o colectivitate, o idee sau o valoare, o activitate profesionala sau sociala. Nasterea si dezvoltarea acestui sentiment, pe plan istoric si individual, este intim legata de formarea personalitatii. Iubirea dintre sexe vizeaza persoana umana in plenitudinea sa fizica, morala si intelectuala, in frumusetea individualitatii sale unice si irepetabile, fiind generatoare de fericire autentica numai in aceasta calitate. Natura si rolul indeplinit de iubire in viata oamenilor a primit in istoria culturii interpretari variate. Una dintre cele mai vechi interpretari este aceea mitologica-cosmologica, in care iubirea apare ca o forta cosmica grandioasa, generatoare si creatoare (Erosul orficilor, principiul organizator al Universului la Empedocle, entuziasmul eroic al lui G. Bruno, principiul unificator al cerescului si al teluricului, al finitului si infinitului in romantismul german, forta motrice si diriguitoare a evolutiei la Ch. Peirce). Distingand genuri diferite ale iubirii si considerand-o pe cea spirituala (rationala) ca superioara, numerosi ganditori i-au atribuit virtuti cognitive fundamentale (cunoasterea frumosului ideal ca atare, identificare a iubirii si cunoasterii la Platon, accederea catre culmile lumii inteligibile, beatitudinea iubirii divine la M. Ficino, libertate interioara izvorata din cunoasterea rationala, <> la Spinoza, penetrarea continutului ideal sau absorbirea in noi a lucrului cunoscut ca o contopire erotica la F. Schlegel). Acelasi dictionar prezinta erosul sub forma unui "simbol platonician al elanului spiritual catre adevar, bine si frumos (eros superior) ca si al instinctului de reproducere a speciei (eros inferior). Totodata erosul aduce plenitudinea si bogatia vietii interioare. In psihanaliza, erosul este ansamblul pulsiunilor vietii, manifestat prin libido, dominat de principiul placerii si reprimat de viata sociala (principiul realitatii). Formele de manifestare ale erosului sunt, in consecinta, ocolite, mascate, simbolice, imaginare. Calea realizarii lui superioare, prin creatie (in sensul platonician), este sublimarea. H. Marcuse reia tema erosului psihanalitic intr-un sens ideologic si polemic. Erosul reprimat de civilizatia industriala se va elibera intr-o societate de asemenea libera de orice constrangeri, imprimand vietii sociale caracterele jocului, ale fanteziei descatusate si armoniei estetice. In viziunea lui E. Fromm, erosul capata o acceptiune religioasa, religiei revenindu-i, in proiectele sale sociale, rolul de factor aglutinator, ca religie a iubirii. Fara a subaprecia rolul erosului (ca si al altor functii naturale, psihice etc.) ca factor mobilizator al vietii si activitatii umane, conceptia materialist-istorica asupra esentei umane, ca produs al relatiilor sociale, integreaza motivatiile actiunii umane intr-o viziune globala, unitara tinand seama totodata de ponderea specifica, de rolul si importanta fiecareia dintre acestea".



"Cuvantul <> pare astazi potrivit pentru surprinderea zonelor joase ale erosului. Amorul e pasager si comun. La vechii greci el e un sentiment aflat in grija zeitei Afrodita Pandemos, protectoare a iubirii instinctuale. Exista insa si o Afrodita Urania, patroana a sentimentului erotic profund, dramatic, chinuitor - supremul amor spiritualis".

Putem spune "ca iubirea e direct legata de corporalitate si frumusete. Frumusetea fiintei iubite transfigureaza lumea. Pasiunea iubirii este supremul mijloc de a aduce eternitatea pe pamant. Orice iubire adevarata este absoluta si nepieritoare, chiar daca ea se cladeste pe teritoriul celei mai flagrante perisabilitati. Frumusetea e trecatoare, sensibilitatea se toceste, corpul imbatraneste". Iubirea este o parte a intimitatii umane profunde. "Iubirile nu se repeta; orice iubire e un caz particular, unic, absolut si ireductibil. Cati indivizi umani, tot atatea iubiri.Nimeni nu poate trai iubirea altuia, desi oamenii seamana unul cu altul." In opinia lui Jose Ortega y Gasset, " o dragoste deplina, care s-a nascut in adancul unei persoane, nu poate probabil sa moara. Ramane grefata pentru totdeauna in sufletul senzitiv. Circumstantele - bunaoara departarea - ii vor putea impiedica nutrirea necesara, si atunci iubirea aceasta va pierde din volum, se va preface intr-un firisor sentimental, scurta vana de emotie ce va continua sa izvorasca in subsolul constiintei. Nu va muri insa: calitatea ei sentimentala dainuie intacta. In acea profunzime radicala, persoana care a iubit continua sa se simta absolut atasata de fiinta iubita. Hazardul o va putea duce de colo-colo in spatiul fizic si in cel social. Nu conteaza: ea va continua sa fie alaturi de cel pe care-l iubeste. Acesta e simptomul adevaratei iubiri: a fi alaturi de obiectul iubit, intr-un contact si o proximitate mai profunde decat cele spatiale. Este o convietuire de tip vital cu celalalt". Tot Ortega y Gasset demonstreaza ca structura sufleteasca diferita a barbatului si a femeii este extrem de importanta in indragostire: "sufletul feminin tinde sa traiasca cu o singura axa atentionala, care in fiecare epoca a vietii sale e fixata asupra unui singur lucru. Pentru a o hipnotiza sau a o face sa se indragosteasca e suficient sa-i captam acea raza unica a atentiei. In comparatie cu structura concentrica a sufletului feminin, in psihismul barbatului se gasesc intotdeauna epicentre. ( . ) Femeia indragostita se framanta de obicei fiindca i se pare ca nu-l poate avea niciodata in fata ochilor in integritatea sa pe barbatul iubit. Il gaseste mereu cam distrat, ca si cum, venind la intalnire, si-ar fi lasat dispersate prin lume zone intregi ale sufletului. Si, viceversa, barbatul sensibil s-a simtit deseori rusinat vazand ca este incapabil de radicalism in daruirea de sine, de totalitatea prezentei aduse in dragoste de catre femeie. Din aceasta pricina barbatul stie ca e totdeauna neindemanatic in dragoste si incapabil de perfectiunea pe care femeia izbuteste sa o confere acestui sentiment".



Dragostea cunoaste nimeroase clasificari. Se poate vorbi de prietenie, de dragoste familiala (fraterna, filiala, paterna, materna, maritala) si de dragoste religioasa (adoratie, veneratie). "Viata si literatura ne arata ca iubirea poate fi fulgeratoare, nebuna, iresponsabila, sau dimpotriva ascunsa, platonica, grava, metafizica, razbunatoare. Iubirea poate fi vulgara, carnala, dar tot ea poate atinge nu o data zonele cele mai inalte ale spiritualizarii fiintei".

Dragostea este foarte importanta in mitologie, in special in cea indiana si in cea greaca. La indieni, aceasta tema reprezinta subiectul principal din numeroase epopei, precum "Mahabharata", "Ramayana", "Sakuntala", "Nara si Dunaryanti". In spatiul occidental, mitologia greaca a dat nastere unui numar insemnat de cupluri celebre, ce au devenit motive literare: Afrodita si Ares, Eros si Psyche, Hades si Persefona, Zeus si Danae, Diana si Achteon, Pygmalion si Galateea, Filemon si Baucis, Elena si Paris, Ulise si Penelopa, Andromeda si Perseu, Ariadna si Tezeu.



Descarca referat

E posibil sa te intereseze alte referate despre:




Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }