Semiotica comunicatiilor de masa reprezinta pasul facut de omenire in cunoasterea cat mai aprofundata a istoriei mondiale, in recunoasterea pasilor anteriori catre prezent, o stiinta care ridica treptat valul ce ne acopera ochii, caci ce poate fi mai suparator, mai degradant decat sa traiesti in intuneric, in ignoranta, necunoscandu-ti trecutul, originea si mai ales valentele ce te pot ajuta sa pasesti cu usurinta si siguranta in viitor, in ciuda agresiunilor de tot felul si la tot pasul.
"INFORMATIA", vitala informatie, exista permanent in jurul nostru disimulata de cele mai multe ori in lucruri, fapte si acte pe langa care trecem adesea nepasatori, nebanuind macar cum sa folosim ceea ce reprezinta cheia succesului; informatia inteligenta, sau semnele si sistemele de semne necesare comunicarii sub toate formele sale.
Semiotica comunicarii de masa devine astfel nu numai astfel o stiinta moderna, dar, este si un factor important al intelegerii macrotranzitiei din tara noastra, in care au loc schimbari fundamentale ce vor modifica "nu numai productia si consumul, dar si mentalitatile, practica sociala si traditionala".
Specialistii au situat cele mai vechi mesaje inteligibile odata cu aparitia lui homo sapiens. Atunci apar primele semne (simboluri), primele enunturi-simboluri educationale. Cele mai vechi desene reprezinta mana, poate, fiind perceput ca element separatoriu si definitoriu fata de animale. Cu ajutorul masinii omul putea sa desfasoare activitati care ii permiteau sa supravietuiasca. In acest mod, reprezentarea mainii poate fi considerata un prim pas al inteligentei, simbol creat inconstient si totodata mesaj care ne asigura ca oamenii in acele timpuri au inceput sa vada, sa faca primele asocieri primare inteligente, practic sa se descopere pe sine.
Desenele si picturile din grotele descoperite pe intinsul globului nu reprezinta doar imagini, ele reprezinta schematic (asa cum o fac astazi copii) acte inconstiente incarcate de semnificatie, bizonul pictat reprezenta pentru omul pesterii nu doar o poza ci, poate un intreg spectacol, cu lupte pentru supravietuire, in general experienta sau primele experiente ale omului cu natura.
Un desen devine astfel un simbol care evoca un obiect, o imagine, o idee, o notiune sau un sentiment. Simbolul devine pare dintr-un sistem de semne care construiesc informatia. Un mesaj, intr-un cadru care astazi este din ce in ce mai sofisticat dar care reprezinta in general patratul sau variante ale dreptunghiului.
Semiotica este stiinta care analizeaza toate sistemele de semne, inclusiv limba.
Sistemele de semne se deosebesc unul de celalalt prin: A - forma; B - structura; C - functionare.
Sistemele de semne au si elemente comune, si anume:
1. Servesc ca mijloc de exprimare si comunicare a ideilor;
2. Sunt sociale;
3. Sunt materiale.
Comunicarea se realizeaza simultan prin transmiterea de semne si semnale (aceste separari nu sunt decat metodologice), semnul reprezentand situatii statice iar semnalul, procesul.
Mai multe semne formeaza un cod iar codurile vor fi din ce in ce mai numeroase, sistematizate odata cu evolutia complexa a tuturor ramurilor stiintelor.
Semiotica comunicatiilor de masa reprezinta:
a. Sinteza a sase milenii de istorie si practica in comunicare de masa de la primele semne pana astazi.
b. Studiul atent al:
Limbajului,
Tehnologiei de comunicare,
Mesajelor,
Lexicografiei.
Este o stiinta pluridisciplinara care implica cadre cu inalta calificare: psihologi, sociologi, semioticieni experti care studiaza si coordoneaza comunicatiile de masa cautand sa determine actiuni in folosul umanitatii, de pe pozitii spirituale avansate. De asemenea, studiaza impactul informatiilor asupra omului.
Pluridisciplinaritatea semioticii comunicatiilor de masa exprima in mod adecvat amplitudinea stiintei, semnul si sistemul de semne constituind mijloc si totodata obiect de cercetare permanent folosit in studiul Elementelor de antropologie semiotica, in arta si arhitectura semiotica, in stiinte politice, istorie, etnografie si folclor, etc.
Intelegem astfel semiotica comunicatiilor mondiale de masa ca pe un inalt grad al perceptiei asupra problemelor umane, un mod superior de operare de la concret la abstract cu toate mijloacele de comunicare in scopul unic de a egala valoric spiritual in mod real, toti oamenii.
Oamenii se nasc egali din punct de vedere al legilor dar se diferentiaza prin religie, studii, coeficient de inteligenta, samd.
Unicitatea personalitatii umane amplifica complexitatea mijloacelor de comunicare, fiecare individ dispunand de un sistem propriu de coduri si semne cu care comunica (isi exprima ideile, se face inteles si intelege). Mai multi indivizi cu un sistem comun de comunicare (limba) isi pastreaza totusi particularitatile si modul propriu de intelegere, in conditiile in care se observa, cel putin in tara noastra, o evolutie majora a limbii romane, care accepta unele transformari si sensuri de cuvinte (coduri) moderne, vocabularul imbunatatandu-se permanent cu noi termeni, poate mai sofisticati.
Instabilitatea limbii conduce astfel spre noi metode de determinare, semiotica facand din semiotica comunicatiilor de masa o stiinta a viitorului, in conditiile in care rolul expertilor in semiotica este acela de a gasi metoda adecvata pentru a induce si a transmite idei pozitive, valoroase gasind "limbajul comun" pentru a-i determina si pe ceilalti sa gaseasca sensul pozitiv si intelesul deplin al informatiei.
Limba (ca sistem de coduri) nu este decat un exemplu apropiat pentru a exprima complexitatea si importanta existentei semioticii comunicatiilor de masa.
Putem spune astfel o caramida la fundatia unei institutii care maine va fi obiectul unei noi provocari.
Vom stapani informatia, ca fiind arma de aparare a omului impotriva viitorului.
