Stresul

STRESUL
   Stresul si Vigilenta
  Conceptul de "well-being"
STRESUL SI VIGILENTA

Asa cum am aratat in capitolul "Procesarea inforrmatiei", una din formele atentiei este atentia in expectativa, cand asteptam un anumit eveniment sau semnal la care trebuie sa reactionam prompt. De fapt, in acest caz este vorba de vigilenta.
Vigilenta ar mai putea fi defnita si ca stare de veghe care variaza intre nivele scazute si nivele foarte inalte de excitatie.
    La nivele scazute de vigilenta (imediat dupa desteptare, sau in timpul unei oboseli extreme) prelucrarea informatiilor se face len: spre deosebire de aceasta sifliatie, nivelele moderate produc interes in indeplinirea sarcinilor si deci performanta creste.
In timpul unui nivel scazut de vigilenta, atunci cand nu ne asteptam sa avem de indeplinit nici o sarcina dificila sau cand convingerea noastra de a indeplini sarcina este scazuta, mecanismul nostru atentional nu este prea activ. In aceasta stare noi urmarim mediul fara a ne focaliza pe o anumita sursa de informatie si in consecinta pierdem unele informatii. Daca motivarea noastra de a indeplini sarcina este scazuta, in situatia de plictiseala sau de somnolenta care poate sa apara in conditiile zborului de croaziera, la zborurile "lung curier', faptul ca noi putem pierde o parte din informatii poate avea consecinte grave.
In general, sarcinile complexe care cer o abordare calma sunt indeplinite cel mai bine la

nivele mai scazute de vigilenta, iar sarcinile simple pot fi indeplinite energic la nivele inalte de vigilenta. Deterioarea performantelor se produce datorita faptului ca pe masura ce nivelul de vigilenta creste foarte mult noi tindem sa focalizam atentia noastra numai la cerintele pe care le consideram principale, iar acest efect este denumit "ingustarea atentiei". Aceasta eroare poate sa apara deoarece informatii din surse probabil mai importante dar mai periferice, nu sunt luate in considerare. Nivelul optim de vigilenta este cel in care lucram cu eficienta maxima iar performanta noastra este superioara.

VIGILENTA

Stres

Acest termen a fost introdus de biologul canadianul Hans Selye, cu circa 30 de ani in urma si este definit ca o reactie de aparare a organismului fata de o agresiune (suprasolicitare, infectii, traumatisme, etc.); depasirea acestui mecanism fiziologic conduce la o adevarata "patologie a adaptarii".
Una din caracteristicile stresului este reprezentata de variatia intensitatii sale, la persoane diferite confruntate Cu acelasi eveniment.
Stresul apare ca rezultat al evaluarii pe care individul o face asupra cerintelor ce i se adreseaza si a abilitatii pe care el crede ca o are de a raspunde acestora. Deoarece procesul de perceptie permite ca indivizii sa interpreteze si sa inteleaga diferit informatiile pe care le receptioneaza, interpretarea personala a indivizilor asupra cerintelor este cea care este folosita in aceasta evaluare si nu cerintele reale. La fel, perceptia individuala asupra abilitatilor proprii si nu abilitatile reale, este cea care contribuie la aparitia stresului.
In acest sens, daca procesul de evaluare face ca un individ sa decida sa nu indeplineasca o sarcina dificila, atunci este posibil sa intervina stresul provocat de insasi refuzul de a satisface cerintele.
Daca o persoana indeplineste cu succes o sarcina initial perceputa ca fiind extrem de dificila, perceptia abilitatilor sale in indeplinirea sarcinilor se va schimba. Cand in viitor se va confrunta cu o situatie similara, el o va rezolva cu o mai mare incredere si cu un nivel mai scazut de stres. Rezulta ca stresul asociat cu perceptia noastra asupra anumitor cerinte, se va schimba in mod continuu pe masura ce ne imbunatatim abilitatile de adaptare la situatii diverse.
De multe ori stres-ul este considerat ca actioneaza in directia cresterii gradului de vigilenta, iar alteori in directia scaderii lui. Un exemplu in acest sens il constituie zgomotul. Zgomotul este

considerat un important factor de stres:
- zgomotul excesiv (90db.) poate perturba activitatea, performantele, poate provoca iritabilitate, lipsa de concentrare, atentia tinzand sa se focalizeze si restrictioneze.
- zgomotul moderat ar putea sa imbunatateasca performantele, in sensul ca ar putea ajuta la mentinerea gradului de vigilenta pe timpul perioadelor de oboseala sau plictiseala, sau ar putea ajuta la mascarea altor sunete.
In zbor, stresul este apreciat ca find util pentru asigurarea unui bun nivel de prestatii daca este cuprins in limite moderate(10%). Solicitarea insuficienta poate cauza inactivitate si plictiseala; prea multa solicitare poate produce suferinta, deficiente; o solicitare justa te face activ si interesat, cu o buna performanta, o stare de bine.
Particularitatile manifestarilor legate de stress sunt legate si de aspectele psihologice si de perceptia personala asupra realitatii.
Rache (1967) a imaginat o scala care orienteaza aprecierea factorilor de stres de la 100 (impact masiv), la 0 (nici un impact). In acest sens un scor de peste de 300 de puncte pe o perioada de circa 6 luni devine un putenic indicator pentru sindroamele majore de stres. Un scor de 150 - 299 pe o perioada de 6 luni induce stres considerabil la circa 50% din persoane, iar sub 150 de puncte/ 6 luni induce un stres la circa 30% din persoane. Valoarea acestei scale si a punctajelor deosebita in diferite culturi corespunzator unor conceptii specifice fapt care face, asa curn am mai amintit, ca acelasi eveniment sa fie perceput in mod diferit.

Sursele de stress
- din mediul inconjurator (a)
- din propriul corp (b)
- din propriile ganduri (c)

a) Sursele de stres din mediul inconjurator
- bombardamentul informational, ce obliga la un efort permanent de adaptare
- temperatura - temperatura confortabila este in jur de 20°C, peste 30°C sau sub 15°C intervine disconfortul fizic si eficienta scazuta.
- umiditate(40% - 60% este cea normala)
- zgomot (urechea adultului este capabila sa auda sunete care au frecvente de la 20 la 20000Hz.)
- vibratiile, ce afecteaza atat performantele vizuale cat si pe cele psihomotorii,
- relatii interpersonale,
- scadente, standard de performanta, necesitati imprevizibile, pericole, etc.
- suprasolicitare profesionala
- lipsa unui control asupra activitatii
- lipsa unei activitati fizice
- necesitatea unei comunicari extinse
- relatii slabe
- conditii de lucru inadecvate
- neclaritatea obiectivelor si cerintelor
- situatii din viata particulara (probleme de familie, conditii de viata, dificultati financiare, etc)
- diferenta intre pregatirea profesionala si sarcinile de serviciu (stres cognitiv)

b) Sursele de stres din propriul corp sunt de ordin fiziologic: boli, accidente, lipsa de exercitiu, deficiente nutritionale, tulburari de somn (stres intern) etc.

c) Sursele de stres din propriile ganduri - creierul interpreteaza si traduce evenimentele complexe din exterior si din interiorul nostru si determina o anumita reactie.

Perceptia unei situatii actuale si a perspectivelor de viitor va pot relaxa sau dimpotriva, va pot tensiona pana la panica. La fel, perceptia unei situatii actuale functie de experienta trecuta (stres imaginar / anxietate).
In legatura cu sursele de stress din propriul corp si cele generate din propriile ganduri, cercetari recente evidentiaza importanta personalitatii in modelarea reactivitatii individuale la stres.

Perceptia stressului
Perceptia stressului nu este la fel pentru toata lumea, ea este:
- variabila si intens conditionata de echilibrul general al persoanei,
- de temperament,
- de intensitatea stresului in sine,
- de varsta,
- diferente culturale,
- conditiile de medlu sau
- alte conditii existente.

Manifestarile stressului

Manifestarile stressului sunt variate, nesistematizate, trecatoare (odata cu recuperarea post-stres), nespecifce si in general, ele pot fi grupate astfel:
♦ simptome fiziologice:
- cresterea pulsului - tahicardie
- cresterea tensiunii arteriale
- cresterea colesterolului
- dureri de spate
- tulburari digestive
- raceala extremitatilor
- maini umede
♦ simptome comportamentale:
- intarzieri, absente, oboseala
- pierderea somnului
- abuz de substante - nicotina, etanol, stimulante, sedative, etc.
- scaderea interesului fata de activitati, mai ales fata de sarcinile complexe
- sarcini incomplet rezolvate, dezordine la locul de munca
- interes scazut de a-i ajuta pe cei din jur
- contact interpersonal redus
♦simptomatologie mentala:
- lipsa de concentrare, indecizie
- absenta prioritatilor
- neliniste, ingrijorare
- lipsa de creativitate, inflexibilitate
- intoleranta fata de stimuli luminosi/sonori
♦simptomatologie emotionala:
- iritabilitate, irascibiitate, hiperemotivitate
- diminuarea autoaprecierii, cinism

- nemultumire in profesie/ viata
- anxietate, depresie
Exista o relatie directa intre nivelele de stres si rezultatele obtinute.
Cercetarile au demonstrat ca:
- indiferent de natura factorilor de stres , efectul unora se insumeaza cu al altora influentand semnificativ capacitatile individuale (stresul cumulat)
- la un nivel de stres scazut cand motivatia si atentia sunt minime, se obtin rezultate mediocre (vezi vigilenta)
- cand nivelul de stres trece, capacitatile se optimizeaza iar rezultatele sunt optime - "break point"- dupa care, daca stresul continua sa creasca (valori foarte mari), capacitatile psihofizice vor fi saturate, cele de analiza vor scadea foarte repede si va creste posibilitatea comiterii de erori.

Dar bombardamentul informational, cand stresul depaseste nivelul optim, genereaza stari de hipervigilenta ce diminueaza capacitatea de judecata, atentia si capacitatea de a prevedea evenimentele ulterioare. Ceea ce face ca reactia sa fie instinctiva, irationala, cu risc crescut de a comite erori iar in cazuri extreme se diminueaza si abilitatea de a gasi si elabora informatiile de canalizare a atentiei si dezorganizarii comportamentului (fixarea / blocajul, fixarea pe un singur aparat, pierderea constientizarii situationale). Iar in cazul in care timpul pentru luarea deciziei este limitat, stresul se ridica la un nivel si mai inalt.

Constienti fiind de importanta vitala a factorului timp (in anumite situatii), anticiparea problemelor si discutarea lor preventiva devin la randul lor de o importanta vitala, acest lucru permitand tuturor componentilor echipajului sa aiba o completa intelegere a posibilelor modalitati de actiune ce trebuie intreprinse cand apare un eveniment neprevazut.

Conceptul de "weli-bein"-(starea optima)

Importanta unei excelente stari de sanatate fizica si psihica este evidenta pentru ca orice tulburare in acest sens are consecinte importante asupra performantei si trebuie sa faca obiectul unor examene medicale detaliate cu evaluarea aptitudinii, precum si a unor tratamente corespunzatoare.
Principalii factori perturbatori ai acesteia sunt: oboseala, tulburarile de bioritm si de somn.
Oboseala, este o scadere progresiva a randamentului psihic si/sau fizic, indusa de o multitudine de cauze posibile (efort prelungit, gradul de responsabiitate, monotonie, stres emotional, suprasolicitare, exigentele legate de actul decisional, capacitatea de prelucrare a informatiei, etc).
Oboseala poate fi :
-oboseala acuta - suprasolicitare intensa pe o perioada scurta de timp

-oboseala cronica - cumularea pe o perioada mai lunga a factorilor citati.
La instalarea ei precoce contribuie coexistenta de: frustrari, nemultumiri, demotivare, conditii de mediu inadecvate.
Oboseala se manifesta prin: lipsa sau dificultate in concentrare, memorare, scaderea vitezei de reactie, a resurselor de actiune, scade toleranta la emotii, dificultati de relationare.

Tulburari de ritm biologic (bioritm)
Cu ocazia infiintarii Societatii Internationale pentru Studiul Ritmurilor Biologice, bioritmul a fost definit ca ,,desfasurarea in timp a unui proces sau fenomen biologic, care se repeta relativ in fazele sale cantitative si calitative, la intervale de timp aproximativ egale".
Bioritmurile apar ca o consecinta a adaptarii filogenetice a organismului la conditiile de mediu care se repeta cu regularitate, ele asigura periodicitatea unor functii care se repeta la intervale regulate de timp, intr-o succesiune corespunzatoare conditlilor de mediu ce le-au generat.
O prima tentativa de clasificare imparte bioritmurile in endogene si exogene ca rezultat al influentei mediului ambiant asupra organismului.
Dupa criteriul perioadei, se deosebesc urmatoarele tipuri de bioritmuri: cu microintervale care cuprind fenomene cu o frecventa de ordinul secundelor sau minutelor (ex. ritmul neuronilor din centrii respiratori) si cu macrointervale( circadiene, lunare, anuale, multianuale).
Bioritmurile circadiene au perioada de 23 de ore, 59 de minute, 54 de secunde, fiind evidentiate pentru cele mai variate functii ale organismului.
Cele mai studiate ritmuri au fost cele referitoare la temperatura si la ciclul sonm-stare de veghe.
Temperatura corpului variaza intre 36,9°C (seara) si 36,2°C (dimineata) dar, in general ,se considera a fi 37 de grade. Ritmul temperaturii ramane constant, motiv pentru care acest ritm este utilizat adesea drept ritm de referinta in comparatie cu altele.In contrast, ritmul somn-stare de veghe poate fi variat intre 20 si 28 ore. In conditii normale, ciclul somn-stare de veghe urmeaza un ritm de 24 de ore, cu aproximativ o treime din acest timp petrecuta in somn.
Ciclul somn-veghe poate fi considerat ca fiind un sistem de credit si deficit in care unei persoane i se dau 2 puncte pentru fiecare ora de somn si i se scade 1 punct pentru fiecare ora in stare de veghe. Indiferent de "lungimea" somnului, maximum de 16 puncte nu este depasit niciodata, deci noi nu putem depozita somn. Cu cat avem mai putine puncte cu atat vom fi mai predispusi la somn. In mod normal o persoana poate sa doarma cand nu mai are de loc, sau cand mai are foarte putin credit de somn -deci in jur de 0 puncte- si va dormi in jur de 8 ore (16 puncte credit), apoi va urma din nou o perioada de aproximativ 16 ore de stare de veghe. O reducere treptata a nivelului de credit poate fi obtinuta in timp. O astfel de acumulare de somn pierdut este denumita "debit cumulativ de somn".
Durata si calitatea somnului este legata si de ritmul temperaturii. Astfel somnul inceput in timpul cresterii temperaturii va fi mai putin lung si mai putin odihnitor si linistit decat somnul inceput in timpul varfului de temperatura sau cand temperatura corpului scade.
De aici reiese ca nu cantitatea de timp in stare de veghe este factorul critic ce influenteaza durata somnului, ci sincronizarea lui.
Numeroase studii releva, legat de temperature, fluctuatii circadiene ale capacitatii de munca, observandu-se diminuarea accentuata a acesteia in cursul noptii (ora 24-04), cu un minim in jurul orei 3 si s-a constatat ca senzatia de oboseala si oboseala musculara apar mai rapid in cursul noptii si la o rata a pulsului mai joasa decat in cursul zilei.
Tulburarile de bioritm afecteaza in mod curent performanta personalului, mai ales atunci cand acestea se repeta sau dureaza mai mult.
Simptome ce pot apare: tulburari ale somnului, ale ritmului alimentatiei, eliminarea

tabieturilor, oboseala, anxietate, iritabilitate si depresie; obiectiv: incetinirea reactivitatii, a vitezei de decizie, dificultati de memorie legate de evenimente recente, erori de evaluare, in general o tendinta de acceptare a unui nivel scazut de performanta.

Tulburarile somnului
Durata necesara a somnului din fiecare zi variaza destul de mult. In tinerete durata somnului este de 7h si ½. La batranete ea scade la 6 ore. Sunt persoane carora 5 ore le sunt suficiente, dupa cum altele au nevoie de 9h-9h si ½. In cazuri rare necesarul de somn este sub 5 ore.
Tulburarea "pattern"-ului somnului este simptomul cel mai frecvent intalnit in zborurile de mare distanta care, uneori, impune chiar privarea de somn; toleranta fata de aceste tulburari este individuala.
La persoanele obisnuite sa doarma zilnic un numar de ore consecutive, sonmul se coreleaza cu ritmul natural al ritmului cortical. Este limpede ca schimbarea brutala a "pattern"-ului somnului va duce rapid la o dizarmonie in activitatea scoartei cerebrale, cu consecinte directe asupra capacitatii de rezolvare a sarcinilor profesionale, afectand practic toate functiile mentale si chiar randamentul fizic.
Efortul de vointa de a depasi aceasta situatie poate suplini pana la un anumit punct tulburarea ritmului psiho-fizic, dar devine progresiv insuficient daca situatia se prelungeste; dincolo de anumite limite, somnul - ca mecanism biologic de protectie -  se instaleaza imperios.
Frecvent, o consecinta a tulburarilor ritmului somnului, este insomnia: persoana doarme putin si fragmentat (de exemplu in zborurile de lunga distanta) iar atunci cand ar avea posibilitatea unui somn de noapte de durata normala (domiciliu, hotel) nu reuseste sa il obtina. Fie ca este de adormire (nu poate adormi) fie de trezire (se trezeste in plina noapte, dupa cateva ore de somn), insomnia se asociaza frecvent cu variate forme de nevroza, cu consecinte evidente asupra performantelor profesionale si a lucrului in echipa (irascibilitate, hiperemotivitate, agresivitate, generatoare de stari conflictuale cu urmari uneori grave).
Recurgerea la sedative, hipnotice, medicatie antialergica (somnolenta este principalul sau efect secundar) este, in general, incompatibila cu desfasurarea activitatii de pilotaj.Ele pot provoca somnolenta, scaderea reactivitatii si atentiei, tulburari de memorie imediata, imprecizie in executarea actiunilor, uneori neglijarea tinutei.
Dezvoltarea aviatiei comerciale pe distante mari include cresterea numerica a zborurilor fara escala, cresterea frecventei zborurilor si reducerea numarului membrilor echipajului.
Automatizarea a modificat atributiile pilotului de la imaginea de "sofer de aeronava" in aceea de manager al sistemului de zbor, ceea ce include cresterea sarcinilor de tip monitorizare si sporirea vigilentei, dar duce si la cresterea vulnerabilitatii pilotului, avand in vedere pierderea somnului, aparitia oboselii, efectele unor medicamente si hipoxie.Pierderea somnului datorita desincronizanii ritmului circadian apare frecvent datorita cresterii frecventei zborurilor si a distantelor mari parcurse fara escala. Echipele angajate in zborurile Charter sunt frecvent confruntate cu ore de pornire foarte matinale datorita cresterii continue a traficului aerian, ceea ce conduce la tulburarea somnului, provoaca oboseala si afectand perceptia, devine un risc potential major de degradare a sigurantei zborului.

Prevenirea si combaterea stres-ulni
O foarte buna pregatire profesionala poate preveni stresul creat de anumite situatii speciale. Apoi, atitudinea deschisa, precizarea obiectivelor, a propriei autonomii sau schimbul informational constituie elemente importante pentru prevenirea stresului.

Combaterea stressului implica:
1. recunoasterea la timp a simptomatologiei
2. organizarea timpului si prioritatilor la inceputul fiecarei zile
3. efectuarea activitatilor pe rand si pe cat posibil fara a reveni asupra lor
4. alimentatie: hipocalorica, hipolipidica, hipoglucidica
exercitiu fizic: inot, plimbare, bicicleta, jogging-programe de sanatate si de mentinere in forma;
6. relaxare: respiratii, tehnici de relaxare, meditatia
7. tehnici de consiliere, dezvoltarea unor sisteme de sustinere: familie, prieteni si sau echipe de lucru.
8. sa invete sa gandeasca in termeni pozitivi (gandirea pozitiva)
9. sa incerce sa obtina o mica satisfactie in orice activitate
10. sa nu incerce sa elimine tensiunile facand uz de alcool, fumat, medicamente