Metode si tehnici de cercetare in sociologia medicala

Metode si tehnici de cercetare in sociologia medicala

Metoda este ansamblul de procese si tehnici folosite in activitatea de cercetare stiintifica. In sociologie metoda se refera la ansamblul procedeelor si tehnicilor de culegere si prelucrare ale datelor empirice, in vederea confirmarii sau infirmarii unor teorii sau ipoteze stiintifice.

Metodologia se refera la procesul de cercetare, la perspectiva teoretica adoptata in procesul cunoasterii realitatii de catre cercetator. In sociologie, inclusiv in sociologia medicala, sunt utilizate trei perspective metodologice complementare:

perspectiva pozitivista (studiaza cauzele fenomenelor socio-medicale)

perspectiva fenomenologica sau interpretativa (dezvaluie sensul actelor socio-medicale)

perspectiva critica (studiaza structurile sociale opresive, inegalitatile sociale si rolul lor in dinamica vietii socio-medicale).

Metoda de cercetare sociologica include urmatoarele elemente:

enunturile teoretice fundamentale admise ca referinte pentru structura patradigmatica a unei teorii ce se transforma in principii metodologice de abordare a realitatii sociale.

metodele si tehnicile de culegere a datelor empirice (observatia, experimentul, ancheta, studiul de caz, experimentul clinic, trialurile clinice).

tehnicile si procedurile de prelucrare a datelor empirice, de ordonare, sistematizare si corelare a acestora, pentru dezvaluirea semnificatiilor lor teoretice.

procedeele de analiza, interpretare si constructie sau reconstructie teoretica, pe baza setului de date empirice, in vederea elaborarii de descrieri, tipologii, explicatii si predictii teoretice.

Cercetarea sociologica include urmatoarele etape:

alegerea problemei, a temei de cercetare in functie de teoriile sociologice relevante si de experienta de cercetare in domeniu

studiul bibliografiei, pentru a afla ce alte cercetari s-au mai intreprins in domeniul temei alese, delimitarea clara a obiectivelor cercetarii

operationalizarea conceptelor, care presupune:

definirea conceptelor din punct de vedere teoretic

meditatia asupra diferitelor aspecte ale conceptului si descompunerea sa in dimensiuni ce acopera sensul conceptului investigat

elaborarea indicatorilor fiecarei dimensiuni

selectarea unuia sau mai multor indicatori pentru fiecare dimensiune

elaborarea de intrebari adecvate pentru a culege cu ajutorul lor informatii pertinente despre fiecare indicator

stabilirea ipotezelor de lucru

alegerea metodelor si tehnicilor de investigatie cele mai adecvate:

observatia propriu-zisa, care poate fi exterioara sau coparticipanta, cerectartorul implicandu-se in viata grupului cercetat

interviul, realizat direct sau prin telefon pe baza unui ghid de interviu

ancheta, folosind chestionarul drept instrument de cercetare, care poate fi directa sau indirecta (cu autocompletare)

analiza documentelor sau analiza secundara a datelor inregistrate in biografii, documente scrise personale sau institutionale, statistici oficiale, etc.

experimentul social care presupune analiza relatiilor dintre variabila independenta si cea dependenta in grupul experimental comparat cu grupul de control, mai des intalnit in psihologie si psihologia sociala

analiza de continut pentru desprinderea continutului tematic dominant prezent in materiale scrise.

constructia instrumentelor de cercetare (chestionarul si interviul) care trebuie sa indeplineasca doua cerinte majore:

fidelitatea reprezinta capacitatea de a reproduce in mod consistent anumite insusiri constante ale mediului studiat. Un instrument de masurare aplicat in mod repetat la acelasi obiiect va da aceleasi rezultate de fiecare data.

Validitatea desemneaza capacitatea instrumentului de masurare de a dezvalui ceea ce urmareste sa obtina prin cercetare, precizia cu care datele empirice masoara dimensiunile conceptului cercetat.

fiabilitatea anchetelor depinde de fiabilitatea instrumentului de cercetare (chestionarul), respectandu-se in acest sens urmatoarele norme:

intrebarile sa nu fie prea generale si imprecise

sa se foloseasca un limbaj accesibil pentru subiecti, sa se elibereze de prejudecatile operatorului

intrebarile sa fie lipsite de ambiguitati

cuvintele vagi, care atrag raspunsuri vagi, trebuie evitate

evitarea intrebarilor care sugereaza raspunsul

utilizarea unor intrebari ocolitoare in cazul problemelor delicate, personale, intime

evitarea intrebarilor ipotetice care dau si raspunsuri ipotetice

formularea atenta a intrebarilor referitoare la probleme si situatiipersonale, stigmatizante

evitarea intrebarilor ce afecteaza drepturile civile ale persoanei anchetate

sporirea atentiei la intrebarile bazate pe memorie

delimitarea universului de studiu si a esantionului, esantionul reprezentativ constituind o colectie de cazuri din populatia investigata, care din punct de vedere statistic este tipica pentru populatia respectiva.

organizarea activitatii practice de cercetare, planificandu-se desfasurarea in timp a studiului, procurarea si distribuirea mijloacelor materiale si stabilirea sarcinilor fiecarui membru al echipei de cercetare.

initierea si realizarea studiului pilot, o modalitate de testare a validitatii si fidelitatii instrumentelor de culegere a datelor, familiarizarea operatorilor si obtinerea de sugestii pentru prelucrarea datelor. Poate include doua etape: studiul pre-pilot, in care se testeaza doar proiectul de chestionar sau interviu si studiul pilot complet, in care se verifica toate fazele cercetarii, pe un grup mai mic decat esantionul proiectat.

culegerea datelor se realizeaza de catre cercetator cu ajutorul metodelor, tehnicilor si instrumentelor de cercetar eaplicate populatiei selectate in esantion, reprezentand o masurare a unor variabile empirice stabilite prin procesul de operationalizare a conceptelor. Pentru ca procesul de cercetare sa fie eficient, datele trebuie sa fie fiabile si valide, masurarea fiabila presupunand precizie si lipsa de distorsionare sistematica

factori de variatie a datelor culese, care determina precizia studiului, impartiti in mai multe categorii:

variatie intra-observatori

variatie inter-observatori

variatia instrumentelor de masurare

variatia subiectilor

Factorii medicali si sociali ai dezvoltarii sociologiei medicale

Sociologia medicala se va dezvolta in special in SUA, unde cercetarea organizatiilor medicale a reprezentat o prioritate pentru sociologie. Ulterior, dupa anii '70, si in tarile europene se va dezvolta acest sector stiintific. Intre factorii care au influentat evolutia sociologiei medicale se numara:

evolutia practicii medicale

transformarea institutiilor de ingrijire a sanatatii

cresterea pretului sanatatii si introducerea sistemelor de asigurare a sanatatii

organizarea studiilor de medicina

modificarea tabloului morbiditatii

implicarea guvernamentala sporita in domeniul sanatatii si aparitia surselor de finantare pentru cercetarea sociologica a sistemelor sanitare.

Obiectivele sociologiei medicale

Obiectivul medical

Sociologia medicala informeaza asupra proceselor sociale care interfereaza cu echilibrul fizic sau mental al indivizilor, aducandu-si aportul la realizarea studiilor de epidemiologie sociala, la studiul conceptiilor despre sanatate, si al comportamentului sanitar, in organizarea activitatii sanitaresi elaborarea politicii sanitare.

Obiectivul economic

Sociologia medicala efectueaza cercetari asupra costurilor ingrijirii medicale, consumul de medicamente, cheltuielile individuale si de la buget referitoare la sanatate, oferind cunostinte utile asupra comportamentelor sociale care influenteaza producerea si consumul prestatiei sanitare.

Obiectivul sociologic

Analizand problemele de sanatate, sociologia medicala vizeaza cunoasterea societatii, domeniul medical reflectand in mod specific comportamentul individual si al grupurilor sociale. Studiind raportul sanatate - boala - societate, sociologia medicala incearca sa dezvaluie acest loc particular al vietii sociale.

Problematica sociologiei medicale

Intre temele dominante ale sociologiei medicale se numara:

conceptele sociologice de sanatate si boala

schimbarea sociala si dinamica timpurilor de morbiditate

cauze sociale ale imbolnavirilor

comportamentul bolnavului in spital si in societate

relatiile dintre medic si pacient

spitalul si pacientii

moartea si starea de muribund

comunicarea in practica medicala

inegalitatea accesului la serviciile sanitare

etnicitate, sanatate, asistenta medicala

familia si imbolnavirea

femeile ca paciente si asistente ale bolnavilor

persoanele in varsta si sanatatea

medicina si controlul social

devianta, etichetare si stigmat social

sistemul sanitar national in perspectiva internationala (comparativa)

profesiile medicale si rolul lor in domeniul apararii si promovarii sanatatii publice

masurarea starii de sanatate

evaluarea asistentei medicale.