Adolescentul si cinematografia
Este greu de imaginat o
persoana care sa nu vrea sa-si comunice sau sa povesteasca observatiile,
impresiile, dupa cum este tot atat de greu de imaginat o fiinta care sa nu fie
impresionata de povestile altora.
Cinematograful poate fi
considerat o arta a coilariei. El pare a hrani in chipul cel mai direct foamea de real, de joc, de
bucurie, de speranta a omului care a ramas copil. De altfel, spectatorii
cinematografelor sunt in marea lor majoritate copii si tineri. Ei pt fi impresionati , « pacaliti » de miracolul imaginilor
in miscare. Adolescentii au nevoie de mituri, iar cinematograful le satisface
aceasta necesitate. Asa se explica enormul succes pe care il au filmele de
actiune, care contin mitul eroului aflat in prelungirea eroilor legendari din
basme, balade. Arnold Schwarzeneger, Jean-Claude Van Damme sunt perceputi ca
fiind Hercule ai timpului modern.
Copilul
traind intr-o societate plina de mituri devine dependent de cinematograf, de
televizor.
O
influenta nefasta asupra personalitatii tinerilor au filmele care sunt
strabatute de ideea razbunarii, violentei. Fata de filmele clasice cu banditi
si criminali ce isi primesc pedeapsa, in zilele nostre « genul »s-a
complicat. Aceste filme ii invata sa nu aiba incredere in lege si sa-si faca
singuri dreptate. Copiii asteapta retete de conduite, cauta generalitatea care
poate fi aplicata ca sablon situatiilor cotidiene. De aici succesul serialelor care sunt cu si
despre tineri (« Sunset beach », « Beverly Hills”, “Melrose Place”,”salvati de
clopotel”,”Liceeni”).
Dintre
actorii – barbate, preferintele sunt net de partea celor “duri, iar printer
vedetele feminine de paretea tipului sensual.
Cinematograful reflecta
unele tendinte socio-psihologice, dar el contribuie si la accentuarea lor. Rolul
jucat de imaginile filmate in psihologia adolescentului de ambele sexe poate
deveni excesiv : ei colectioneaza fotografii ale vedetelor
, le imita comportarea. Procesul de identificare se desfasoara intr-un
sens care nu intotdeauna le este favorabil.
Pe
de lata parte, cinematograful si televiziunea se pot dovedi de o utilitate
extrem de folositoare, mai ales daca pot fi adaptate la numite etape de
dezvoltare mintala.
Intr-o
ancheta efectuata de UNESCO se confirma concluzia experientelor remarcabile ale
lui L. Berkovitz, conform carora violenta vazuta la televizor sau pe marele
ecran tinde sa creasca delincventa si agresivitatea adolescentilor, servindu-le
drept baza.
Experientele
lui L. Berkovitz incearca sa demonstreze ca si copiii normali pot fi afectati
daca actul de violenta este comis de eroul simpatic, cel cu care se identifica,
si aceasta cu atat mai mult cu cat acest personaj intruneste aprobarea
societatii. De exemplu, western-ul propaga o violenta marcata prin ritualizare.
Violenta eroului pozitiv este mai contagioasa decat cea a banditului din
filmele clasice.
Se
cinstata si o diferentiere pe sexe : baietii prefera filmele politiste si
filemele de actiune, iar fetele de actiune, iar fetele se uita mai ales la
filmele de dragoste si la foarte raspanditele telenovele sud-americane.
Rezultatele
sondajului reflecta cele aratate anterior : imensa forta de influenta a
televiziunii si cinematografiei asupra comportamentului adolescentilor.
