Adolescentul si cinematografia

Adolescentul si cinematografia

Este greu de imaginat o persoana care sa nu vrea sa-si comunice sau sa povesteasca observatiile, impresiile, dupa cum este tot atat de greu de imaginat o fiinta care sa nu fie impresionata de povestile altora.

Cinematograful poate fi considerat o arta a coilariei. El pare a hrani in chipul cel mai direct foamea de real, de joc, de bucurie, de speranta a omului care a ramas copil. De altfel, spectatorii cinematografelor sunt in marea lor majoritate copii si tineri. Ei pt fi impresionati , « pacaliti » de miracolul imaginilor in miscare. Adolescentii au nevoie de mituri, iar cinematograful le satisface aceasta necesitate. Asa se explica enormul succes pe care il au filmele de actiune, care contin mitul eroului aflat in prelungirea eroilor legendari din basme, balade. Arnold Schwarzeneger, Jean-Claude Van Damme sunt perceputi ca fiind Hercule ai timpului modern.

Copilul traind intr-o societate plina de mituri devine dependent de cinematograf, de televizor.

O influenta nefasta asupra personalitatii tinerilor au filmele care sunt strabatute de ideea razbunarii, violentei. Fata de filmele clasice cu banditi si criminali ce isi primesc pedeapsa, in zilele nostre « genul »s-a complicat. Aceste filme ii invata sa nu aiba incredere in lege si sa-si faca singuri dreptate. Copiii asteapta retete de conduite, cauta generalitatea care poate fi aplicata ca sablon situatiilor cotidiene. De aici succesul serialelor care sunt cu si despre tineri (« Sunset beach », « Beverly Hills”, “Melrose Place”,”salvati de clopotel”,”Liceeni”).

Dintre actorii – barbate, preferintele sunt net de partea celor “duri, iar printer vedetele feminine de paretea tipului sensual.

Cinematograful reflecta unele tendinte socio-psihologice, dar el contribuie si la accentuarea lor. Rolul jucat de imaginile filmate in psihologia adolescentului de ambele sexe poate deveni excesiv : ei colectioneaza fotografii ale vedetelor , le imita comportarea. Procesul de identificare se desfasoara intr-un sens care nu intotdeauna le este favorabil.

Pe de lata parte, cinematograful si televiziunea se pot dovedi de o utilitate extrem de folositoare, mai ales daca pot fi adaptate la numite etape de dezvoltare mintala.

Intr-o ancheta efectuata de UNESCO se confirma concluzia experientelor remarcabile ale lui L. Berkovitz, conform carora violenta vazuta la televizor sau pe marele ecran tinde sa creasca delincventa si agresivitatea adolescentilor, servindu-le drept baza.

Experientele lui L. Berkovitz incearca sa demonstreze ca si copiii normali pot fi afectati daca actul de violenta este comis de eroul simpatic, cel cu care se identifica, si aceasta cu atat mai mult cu cat acest personaj intruneste aprobarea societatii. De exemplu, western-ul propaga o violenta marcata prin ritualizare. Violenta eroului pozitiv este mai contagioasa decat cea a banditului din filmele clasice.

Se cinstata si o diferentiere pe sexe : baietii prefera filmele politiste si filemele de actiune, iar fetele de actiune, iar fetele se uita mai ales la filmele de dragoste si la foarte raspanditele telenovele sud-americane.

Rezultatele sondajului reflecta cele aratate anterior : imensa forta de influenta a televiziunii si cinematografiei asupra comportamentului adolescentilor.