Studiul de caz - pedagogie

Studiul de caz - pedagogie

. Studiul de caz reprezinta o metoda de confruntare directa a participantilor cu o situatie reala, autentica, luata drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situatii si evenimente problematice.

. Aparuta initial ca o metoda de cercetare stiintifica (in medicina, economie, psihologie etc.), studiul de caz a fost extins si in problemele educatiei, fiind utilizata de profesorul Colomb Langadall la Scoala Comerciala Harvard (1935) (Harvard Graduate School of Bussines Administration). Termenul provine din latimescul casus = eveniment fortuit.

. Scopurile acestei metode interactive, valoroasa din punct de vedere euristic si aplicativ constau in:

- realizarea contactului participantilor cu realitatile complexe, autentice dintr-un domeniu dat, cu scopul familiarizarii acestora cu aspectele posibile si pentru a le dezvolta capacitatile decizionale, operative, optime si abilitatile de a solutiona eventualele probleme;

- verificarea gradului de operationalitate a cunostintelor insusite, a priceperilor si deprinderilor, a comportamentelor, in situatii limita;

- sistematizarea si consolidarea cunostintelor, autoevaluarea din partea fiecarui participant in parte, a gradului de aplicabilitate a acestora in situatiile create;

- educarea personalitatii, a atitudinilor fata de ceilalti participanti si fata de cazul respectiv, tratarea cu maturiate a situatiilor;

- exersarea capacitatilor organizatorice, de conducere, de evaluare si decizie asemeni unei situatii reale;

. Regulile desfasurarii metodei au in vedere in special "cazul" ales. Astfel, pentru ca o situatie sa poata fi considerata si analizata precum un "caz" reprezentativ pentru un domeniu, ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie autentica si semnificativa in raport cu obiectivele prefigurate, condensand esentialul;

- sa aiba valoare instructiva in raport cu competentele profesionale, stiintifice si etice;

- sa aibe un caracter incitant, motivand participantii la solutionarea lui, corespunzand pregatirii si intereselor acestora;

- sa solicite participarea activa a tuturor elevilor/studentilor in obtinerea de solutii, asumandu-si responsabilitea rezolvarii cazului;

. In aplicarea metodei studiului de caz, se parcurg sase etape si anume:

. Etapa 1.: Prezentarea cadrului general in care s-a produs evenimentul si a cazului respectiv:

- profesorul va alege mai intai un " caz" semnificativ domeniului cercetat si obiectivelor propuse, care sa evidentieze aspectele general-valabile;

- cazul va fi prelucrat si experimentat mai intai pe un grup restrans, apoi va fi propus participantilor spre analiza;

- prezentarea trebuie sa fie cat mai clara, precisa si completa;

. Etapa 2.: Sesizarea nuantelor cazului concomitent cu intelegerea necesitatii rezolvarii lui de catre participanti:

- are loc stabilirea aspectelor neclare;

- se pun intrebari de lamurire din partea participantilor;

- se solicita informatii suplimentare privitoare la modul de solutionare a cazului (surse biblio-grafice);

. Etapa 3.: Studiul individual al cazului propus:

- documentarea participantilor;

- gasirea si notarea solutiilor de catre participanti;

. Etapa 4.: Dezbaterea in grup a modurilor de solutionare a cazului:

- analiza variantelor, fie mai intai in grupuri mici (5-6 membri) si apoi in plen, fie direct in plen, fiecare isi expune varianta propusa;

- compararea rezultatelor obtinute si analiza critica a acestora printr-o dezbatere libera, moderata de profesor;

- ierarhizarea variantelor;

. Etapa 5.: Formularea concluziilor optime pe baza luarii unor decizii unanime.

. Etapa 6.: Evaluarea modului de rezolvare a situatiei-caz si evaluarea grupului de participanti (elevi/ studenti/cursanti), analizandu-se gradul de participare. Totodata se fac predictii asupra importantei retinerii modalitatilor de solutionare in vederea aplicarii lor la situatii similare.

. Rolul profesorului, in cazul apelului la metoda studiului de caz, se reduce doar la cel de incitator si de provocator al demersurilor de rezolvare a cazului. Cu abilitate si discretie, el trebuie sa aplaneze eventualele conflicte si sa manifeste rabdare fata de greutatile participantilor de a solutiona cazul, punand accent pe participarea activa si productiva, individuala si de grup.

. Avantajele metodei studiului de caz sunt urmatoarele:

- prin faptul ca situatia-caz, aleasa de profesor, apartine domeniului studiat, iar elevii/studentii sunt antrenati in gasirea de solutii, se asigura o apropiere a  acestora de viata reala si de eventualele probleme cu care se pot confrunta, "familiarizandu-i cu o strategie de abordare a faptului real" (Ioan Cerghit, 1997, p. 207)

- prin faptul ca are un pronuntat caracter activ, metoda contribuie la dezvoltarea capacitatilor psihice, de analiza critica, de elaborare de decizii si de solutionare promta a cazului, formand abilitatile de argumentare;

- prin faptul ca se desfasoara in grup, dezvolta inteligenta interpersonala, spiritul de echipa, toleranta si ajutorul reciproc, specific invatarii prin cooperare;

- prin confruntarea activa cu un caz practic, metoda ofera oportunitati in construirea unui pod intre teorie si practica;

. Limitele aplicarii metodei studiului de caz:

- dificultati legate de realizarea portofoliului de cazuri adecvate disciplinei, fapt care solicita mult timp de prelucrare si experimentare a fiecarui caz;

- dificultati in evaluarea participarii fiecarui elev la solutionarea cazului, concomitent cu mani-festarea fenomenului de complezenta ori de lene, lasand pe seama celorlalti responsabilitatea rezolvarii cazului;

- dificultati legate de accesul la sursele de informare necesare solutionarii cazului;

- experienta redusa a unora dintre participanti creeaza dificultati in gasirea solutiei optime, cu efecte nedorite in gradul de implicare motivationala in activitate;