Conceptul de invatare

CONCEPTUL DE INVATARE

Invatarea este un fenomen complex contradictoriu, care a preocupat oamenii inca din antichitate si continua sa fie investigata in cadrul tuturor ramurilor psihologiei.

In intelesul cel mai larg al cuvantului, invatarea constituie ,,procesul dobandirii experientei individuale de comportare" (A.N. Leontiev), deci nu e vorba numai de formarea priceperilor si insusirea unor cunostinte, ci cuprinde si formarea motivatiei, atitudinilor, sentimentelor, ca si a vointei.

Dupa cum se au in vedere : mecanismul, procesul, eficienta invatarii, formulez definitii diferite pentru invatare in general, pentru invatare umana si invatare scolara.

Invatarea in sens larg este acel proces de achizitii individuale care determina schimbari sau transformari in plan comportamental - psihic si actional.

Invatarea in sens general este acel proces de achizitie mintala sau comportamentala deschisa, determinat de un scop constientizat anterior invatarii in vederea folosirii experientei de viata in rezolvarea unor probleme in adaptarea la mediu.

Invatarea umana presupune achizitii : dobandire de noi cunostinte , priceperi, deprinderi, abilitati fizice sau intelectuale, atitudini, sentimente in vederea adaptarii la situatii noi de existenta si in vederea construirii personalitatii.

Invatarea scolara este tot o achizitie de cunostinte si competente adaptive, dar care se realizeaza institutionalizat, planificat, constient, cu un scop si cu finalitati dinainte stabilite.

Toate vietuitoarele invata, in functie de nivelul evolutiei lor. Fiintele care dispun de sistem nervos au o viata psihica complexa si achizitioneaza experienta individuala de comportare.